1ra-914/2015 — art. 217 alin.4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 217 alin.4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin.1 pct. 10 CPP
1ra-914/2015 — art. 217 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr. 1ra-914/2015
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
06 octombrie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte: Nicolae Gordilă,
Judecători: Liliana Catan, Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Ion Guzun
judecînd în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de
procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu,
prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 05 martie 2015, în cauza penală în privința lui
Verșinin Iurii Valerii, născut la 20.07.1972, originar
din mun. Chișinău, domiciliat în mun. Chișinău, str. Ion
Creangă, 66, ap. 46,
Termenii de examinare a cauzei:
Prima instanță: 09.12.2013-25.09.2014;
Instanța de apel: 31.01.2015-05.03.2015;
Instanța de recurs: 24.06.2015 - 06.10.2015,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 25 septembrie 2014,
inculpatul Verșinin Iurii a fost condamnat în baza art. 217 alin. (4) Cod penal la 4
(patru) ani 6 (șase) luni închisoare în penitenciar de tip închis, cu privarea de
dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un
termen de 5 (cinci) ani.
În temeiul art. 90 Cod penal pedeapsa a fost suspendată condiționat pe un
termen de probă de 5 (cinci) ani.
Pentru a se pronunța cu sentința, instanța de fond a stabilit că
inculpatul Verșinin Iurii, la 28.05.2013, între orele 11.00-12.00, în urma
informației operative precum că ultimul deține și păstrează asupra sa substanțe
narcotice, de către colaboratorii de poliție a INI a IGP mun. Chișinău, a fost stopat
pe str. Ion Creangă, mun. Chișinău, în apropierea blocului locativ nr. 66, unde la
1
solicitarea colaboratorilor de poliție benevol a scos din buzunarul pantalonilor și a
predat 18 pachețele din polietilenă cu o masă nisipoasă cu miros specific, pe care
le păstra asupra sa.
Conform raportului de expertiză nr. 5852 din 02.09.2013, s-a stabilit că
substanțele solide cu aspect de praf și bulgări de culoarea cremei, prezentate la
expertiză în 18 fragmente din hîrtie albă și ambalate într-un plic din hîrtie albă,
reprezintă heroină, obținută artizanal, care face parte din categoria substanțelor
narcotice.
Cantitatea totală a substanței narcotice-heroină constituie 3,23 grame (0,20 +
0,10 + 0,19 +0,12 +0,15+ 0,16+ 0,18+0,16+0,21+0,18 + 0,21+0,18 + 0,19 + 0,16
+ 0,19 + 0. 21+0,20+0,24 grame).
Conform Hotărîrii de Guvern nr.79 din 23.01.2006, 3,23 grame de heroină,
prezintă substanțe narcotice și se atribuie la cantități deosebit de mari.
Nefiind de acord cu sentința procurorul a declarat apel, prin care a
solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin
care inculpatul să fie condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal la 5 ani
închisoare, în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea dreptului de a ocupa
anumite funcții pe un termen de 5 ani.
În motivarea apelului procurorul a indicat că la stabilirea termenului și
categoriei pedepsei instanța de judecată nu a ținut cont de:
- gravitatea infracțiunii comise, motivul acesteia, personalitatea inculpatului,
circumstanțele atenuante și agravante și de influența pedepsei aplicate asupra
corectării și reeducării inculpatului;
- în cadrul cercetării judecătorești nu au fost stabilite careva motive care ar
concluziona că nu este rațional ca Verșinin Iurii să nu execute pedeapsa cu
închisoarea prevăzută de lege și solicitată de acuzare pentru fapta comisă;
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 martie
2015, a fost admis parțial apelul declarat de procuror, casată sentința și pronunțată
o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Verșinin
Iurii a fost condamnat în baza art. 217 al. (4) lit. b) Cod penal la 4 (patru) ani 6
(șase) luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții și de a
exercita anumită activitate în domeniul farmaceutic, de administrare a substanțelor
narcotice, psihotrope și precursorilor lor pe un termen de 5 (cinci) ani.
În temeiul art. 90 Cod penal pedeapsa a fost suspendată condiționat pe un
termen de probă de 5 (cinci) ani.
În rest sentința a fost menținută.
4.1. În argumentarea soluției adoptate instanța de apel a considerat că:
- instanța de fond, apreciind probele administrate în cadrul cercetării
judecătorești, din punct de vedere al pertinenței, concludenței și utilității lor, urma
2
să conchidă că acțiunile lui Verșinin Iurii se încadrează în baza art. 217 al. (4) lit.
b) Cod penal, pentru care să fie condamnat, și anume circulația ilegală a
substanțelor narcotice fără scop de înstrăinare, manifestată prin păstrarea în
proporții deosebit de mari a substanțelor narcotice fără scop de înstrăinare și nu
în baza art. 217 al. 4 Cod penal, motiv pentru care instanța de apel a corectat în
această parte sentința instanței de fond.
- instanța de fond a stabilit lui Verșinin Iurii o pedeapsă echitabilă în raport cu
fapta comisă de inculpat, care își va atinge scopul de restabilire a echității sociale și
reeducare a condamnatului. Din aceste considerente, instanța de apel a menținut
fără modificări pedeapsa stabilită de instanța de fond lui Verșinin Iurii sub formă
de 4 (patru) ani 6 (șase) luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite
funcții și de a exercita anumită activitate în domeniul farmaceutic, de administrare
a substanțelor narcotice, psihotrope și precursorilor lor pe un termen de 5 (cinci)
ani, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 5
(cinci) ani, în baza art. 90 Cod penal.
- nerecunoașterea vinei în comiterea infracțiunii imputate de către inculpat nu
poate fi pusă la baza aplicării unei pedepse cu închisoarea și nu servește ca
impediment de a fi aplicat art. 90 Cod penal, suspendarea condiționată a executării
pedepsei cu închisoare, deoarece recunoașterea sau nerecunoașterea vinei de către
inculpat în săvârșirea infracțiunii incriminate prin prisma prevederilor art. 66 Cod
de procedură penală este un drept al inculpatului, iar vinovăția lui urmează de a fi
dovedită, probată de către partea acuzării prin probe pertinente și concludente.
Împotriva deciziei menționate procurorul declară recurs ordinar, invocînd
prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală solicitînd casarea
parțială a acesteia în partea stabilirii pedepsei în privința inculpatului Verșinin
Iurii, cu excluderea art. 90 Cod penal din pedeapsa aplicată.
În motivarea recursului recurentul indică că:
- instanța a numit inculpatului o pedeapsă minimă invocînd în acest sens
prezența circumstanțelor atenuante stabilite, fără a ține cont de prevederile art. 61
și 75 Cod penal cît și de Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 16 din
31.05.2004 „Cu privire la aplicarea în practica judiciară a principiului
individualizării pedepsei penale”;
- la stabilirea pedepsei a fost ignorat faptul că inculpatul vina în comiterea
infracțiunii nu a recunoscut-o, în anul 2003 a fost condamnat la o pedeapsă cu
suspendarea condiționată a executării pedepsei (f.d. 81 verso), în anii 2001 și 2004,
în privința inculpatului au fost pornite cauze penale pe faptul contravenției ilegale
a substanțelor narcotice (f.d. 52), la 28.10.2013 prin sentința Judecătoriei Buiucani,
mun. Chișinău, Verșinin Iurii a fost condamnat în baza art. 217 al. (2) Cod penal la
amendă penală, iar prin certificatul eliberat de Dispensarul narcologic, inculpatul
3
Verșinin Iurii se află la evidența narcologică din 17.05.2001 cu diagnoza
narcomanie (f.d. 55);
- atît instanța de fond cît și instanța de apel fără a lua în considerație cele
menționate, neîntemeiat au aplicat inculpatului pedeapsă sub formă de închisoare,
cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.
Judecînd recursul declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal
lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul procurorului,
este unul pur formal și urmează a fi respins din următoarele considerente:
Potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd
apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor
examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și oricăror
probe noi prezentate instanței de apel.
Alin. (4) și (5) ale aceleași norme prevăd că, în vederea soluționării apelului,
instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor și instanța de apel se pronunță
asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt
asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin
apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a
săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis,
dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la
dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.
Potrivit textului recursului, procurorul invocă că temei de casare a deciziei
instanței de apel art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală și anume, că
hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care s-au aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale.
Colegiul penal lărgit reține că recurentul este de acord cu starea de fapt
stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor
inculpatului și critică decizia instanței de apel numai cu referire la pedeapsa
aplicată inculpatului.
Analizînd temeiul invocat, în raport cu circumstanțele și materialele cauzei,
Colegiul consideră, că în prezenta speța acesta nu și-a găsit confirmarea, iar
instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, acordînd deplină eficiență
prevederilor art. art. 61,75, 76, 78 Cod penal la soluționarea chestiunii cu privire la
individualizarea pedepsei în privința inculpatului, stabilite conform sancțiunii
articolului imputat acestuia prin rechizitoriu.
Așa cum se reține în doctrina penală, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni
instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de
4
individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, avînd
deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd
seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului,
duratei ori a cuantumului pedepsei.
Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare
a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea
unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în
baza căruia a fost condamnat inculpatul.
De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere
principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvîrșite, care se măsoară
după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmînd ca celelalte
două criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care
atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța
și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității
infracționale săvîrșite.
Norma art.75 Cod penal indică expres, că persoanei recunoscute vinovate
de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în
Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții
generale a Codului. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de
judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de
persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează
răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai
aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se
stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor
menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.
Astfel, instanța de apel corect a menționat că prima instanță la stabilirea
pedepsei a ținut cont pe deplin de prevederile citate - criteriile generale de
individualizare a pedepsei penale și corect a ajuns la concluzia despre aplicarea
prevederilor art. 90 Cod penal numind inculpatului o pedeapsă echitabilă, în
strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului penal, luînd în
considerație personalitatea inculpatului, care este tînăr, nu este căsătorit, din
spusele lui se află în curs de reabilitare, vizitează medicul narcolog zilnic și
dorește să înceapă o nouă viață, anterior este condamnat dar antecedentele penale
sunt stinse, iar nerecunoașterea vinei în comiterea infracțiunii imputate de către
inculpat nu poate fi pusă la baza aplicării unei pedepse cu închisoarea și nu
servește ca impediment de a fi aplicat art. 90 Cod penal, deoarece recunoașterea
sau nerecunoașterea vinei de către inculpat în săvârșirea infracțiunii incriminate
prin prisma prevederilor art. 66 Cod de procedură penală este un drept al
5
inculpatului, iar vinovăția lui urmează de a fi dovedită, probată de către partea
acuzării prin probe pertinente și concludente.
Prin urmare, Colegiul reține că nu și-au găsit confirmare criticile
recurentului precum că instanțele de judecată au numit inculpatului Verșinin Iurii
o pedeapsă cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, fără a lua în considerație
circumstanțele enumerate mai sus.
De asemenea Colegiul reține că, criticele formulate de recurent au fost
invocate și în apel, cărora li s-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe
larg expusă în prezenta decizie, iar decizia instanței de apel în totul corespunde
prevederilor art. 415- 417 Cod de procedură penală, soluție, pe care instanța de
recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune.
În atare circumstanțe, raportînd situația reținută în cauză la prevederile art.
435 alin. (1) pct.1) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de
casare a hotărîrii adoptate pe cauza dată și prin urmare, se impune soluția
respingerii recursului ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate
În conformitate cu prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct.1) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit,
D E C I D E:
Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul Procuraturii de
nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu, împotriva deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Chișinău din 05 martie 2015, în cauza penală în privința lui Verșinin
Iurii, cu menținerea hotărîrii atacate.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată publicată la 20 octombrie 2015
Președinte: Nicolae Gordilă
Judecători: Liliana Catan
Elena Covalenco
Iurie Diaconu
Ion Guzun
6