ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 06.10.2015

1ra-914/2015 — art. 217 alin.4 CP

HOTĂRÂRE
06.10.2015
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 217 alin.4 CP
Temei legal
art. 427 alin.1 pct. 10 CPP
RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
1ra-914/2015 — art. 217 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-914/2015

Curtea Supremă de Justiție

06 octombrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte: Nicolae Gordilă,

Judecători: Liliana Catan, Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Ion Guzun

judecînd în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 05 martie 2015, în cauza penală în privința lui

Verșinin Iurii Valerii, născut la 20.07.1972, originar

din mun. Chișinău, domiciliat în mun. Chișinău, str. Ion

Creangă, 66, ap. 46,

Termenii de examinare a cauzei:

Prima instanță: 09.12.2013-25.09.2014;

Instanța de apel: 31.01.2015-05.03.2015;

Instanța de recurs: 24.06.2015 - 06.10.2015,

inculpatul Verșinin Iurii a fost condamnat în baza art. 217 alin. (4) Cod penal la 4

(patru) ani 6 (șase) luni închisoare în penitenciar de tip închis, cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un

termen de 5 (cinci) ani.

În temeiul art. 90 Cod penal pedeapsa a fost suspendată condiționat pe un

termen de probă de 5 (cinci) ani.

inculpatul Verșinin Iurii, la 28.05.2013, între orele 11.00-12.00, în urma

informației operative precum că ultimul deține și păstrează asupra sa substanțe

narcotice, de către colaboratorii de poliție a INI a IGP mun. Chișinău, a fost stopat

pe str. Ion Creangă, mun. Chișinău, în apropierea blocului locativ nr. 66, unde la

1

solicitarea colaboratorilor de poliție benevol a scos din buzunarul pantalonilor și a

predat 18 pachețele din polietilenă cu o masă nisipoasă cu miros specific, pe care

le păstra asupra sa.

Conform raportului de expertiză nr. 5852 din 02.09.2013, s-a stabilit că

substanțele solide cu aspect de praf și bulgări de culoarea cremei, prezentate la

expertiză în 18 fragmente din hîrtie albă și ambalate într-un plic din hîrtie albă,

reprezintă heroină, obținută artizanal, care face parte din categoria substanțelor

narcotice.

Cantitatea totală a substanței narcotice-heroină constituie 3,23 grame (0,20 +

0,10 + 0,19 +0,12 +0,15+ 0,16+ 0,18+0,16+0,21+0,18 + 0,21+0,18 + 0,19 + 0,16

+ 0,19 + 0. 21+0,20+0,24 grame).

Conform Hotărîrii de Guvern nr.79 din 23.01.2006, 3,23 grame de heroină,

prezintă substanțe narcotice și se atribuie la cantități deosebit de mari.

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin

care inculpatul să fie condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal la 5 ani

închisoare, în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea dreptului de a ocupa

anumite funcții pe un termen de 5 ani.

În motivarea apelului procurorul a indicat că la stabilirea termenului și

categoriei pedepsei instanța de judecată nu a ținut cont de:

- gravitatea infracțiunii comise, motivul acesteia, personalitatea inculpatului,

circumstanțele atenuante și agravante și de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării inculpatului;

- în cadrul cercetării judecătorești nu au fost stabilite careva motive care ar

concluziona că nu este rațional ca Verșinin Iurii să nu execute pedeapsa cu

închisoarea prevăzută de lege și solicitată de acuzare pentru fapta comisă;

2015, a fost admis parțial apelul declarat de procuror, casată sentința și pronunțată

o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Verșinin

Iurii a fost condamnat în baza art. 217 al. (4) lit. b) Cod penal la 4 (patru) ani 6

(șase) luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții și de a

exercita anumită activitate în domeniul farmaceutic, de administrare a substanțelor

narcotice, psihotrope și precursorilor lor pe un termen de 5 (cinci) ani.

În temeiul art. 90 Cod penal pedeapsa a fost suspendată condiționat pe un

termen de probă de 5 (cinci) ani.

În rest sentința a fost menținută.

4.1. În argumentarea soluției adoptate instanța de apel a considerat că:

- instanța de fond, apreciind probele administrate în cadrul cercetării

judecătorești, din punct de vedere al pertinenței, concludenței și utilității lor, urma

2

să conchidă că acțiunile lui Verșinin Iurii se încadrează în baza art. 217 al. (4) lit.

b) Cod penal, pentru care să fie condamnat, și anume circulația ilegală a

substanțelor narcotice fără scop de înstrăinare, manifestată prin păstrarea în

proporții deosebit de mari a substanțelor narcotice fără scop de înstrăinare și nu

în baza art. 217 al. 4 Cod penal, motiv pentru care instanța de apel a corectat în

această parte sentința instanței de fond.

- instanța de fond a stabilit lui Verșinin Iurii o pedeapsă echitabilă în raport cu

fapta comisă de inculpat, care își va atinge scopul de restabilire a echității sociale și

reeducare a condamnatului. Din aceste considerente, instanța de apel a menținut

fără modificări pedeapsa stabilită de instanța de fond lui Verșinin Iurii sub formă

de 4 (patru) ani 6 (șase) luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții și de a exercita anumită activitate în domeniul farmaceutic, de administrare

a substanțelor narcotice, psihotrope și precursorilor lor pe un termen de 5 (cinci)

ani, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 5

(cinci) ani, în baza art. 90 Cod penal.

- nerecunoașterea vinei în comiterea infracțiunii imputate de către inculpat nu

poate fi pusă la baza aplicării unei pedepse cu închisoarea și nu servește ca

impediment de a fi aplicat art. 90 Cod penal, suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoare, deoarece recunoașterea sau nerecunoașterea vinei de către

inculpat în săvârșirea infracțiunii incriminate prin prisma prevederilor art. 66 Cod

de procedură penală este un drept al inculpatului, iar vinovăția lui urmează de a fi

dovedită, probată de către partea acuzării prin probe pertinente și concludente.

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală solicitînd casarea

parțială a acesteia în partea stabilirii pedepsei în privința inculpatului Verșinin

Iurii, cu excluderea art. 90 Cod penal din pedeapsa aplicată.

În motivarea recursului recurentul indică că:

- instanța a numit inculpatului o pedeapsă minimă invocînd în acest sens

prezența circumstanțelor atenuante stabilite, fără a ține cont de prevederile art. 61

și 75 Cod penal cît și de Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 16 din

31.05.2004 „Cu privire la aplicarea în practica judiciară a principiului

individualizării pedepsei penale”;

- la stabilirea pedepsei a fost ignorat faptul că inculpatul vina în comiterea

infracțiunii nu a recunoscut-o, în anul 2003 a fost condamnat la o pedeapsă cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei (f.d. 81 verso), în anii 2001 și 2004,

în privința inculpatului au fost pornite cauze penale pe faptul contravenției ilegale

a substanțelor narcotice (f.d. 52), la 28.10.2013 prin sentința Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău, Verșinin Iurii a fost condamnat în baza art. 217 al. (2) Cod penal la

amendă penală, iar prin certificatul eliberat de Dispensarul narcologic, inculpatul

3

Verșinin Iurii se află la evidența narcologică din 17.05.2001 cu diagnoza

narcomanie (f.d. 55);

- atît instanța de fond cît și instanța de apel fără a lua în considerație cele

menționate, neîntemeiat au aplicat inculpatului pedeapsă sub formă de închisoare,

cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul procurorului,

este unul pur formal și urmează a fi respins din următoarele considerente:

Potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și oricăror

probe noi prezentate instanței de apel.

Alin. (4) și (5) ale aceleași norme prevăd că, în vederea soluționării apelului,

instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor și instanța de apel se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt

asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin

apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a

săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis,

dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

Potrivit textului recursului, procurorul invocă că temei de casare a deciziei

instanței de apel art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală și anume, că

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal lărgit reține că recurentul este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului și critică decizia instanței de apel numai cu referire la pedeapsa

aplicată inculpatului.

Analizînd temeiul invocat, în raport cu circumstanțele și materialele cauzei,

Colegiul consideră, că în prezenta speța acesta nu și-a găsit confirmarea, iar

instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, acordînd deplină eficiență

prevederilor art. art. 61,75, 76, 78 Cod penal la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea pedepsei în privința inculpatului, stabilite conform sancțiunii

articolului imputat acestuia prin rechizitoriu.

Așa cum se reține în doctrina penală, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni

instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

4

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, avînd

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd

seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului,

duratei ori a cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare

a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în

baza căruia a fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvîrșite, care se măsoară

după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmînd ca celelalte

două criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța

și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității

infracționale săvîrșite.

Norma art.75 Cod penal indică expres, că persoanei recunoscute vinovate

de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a Codului. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai

aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Astfel, instanța de apel corect a menționat că prima instanță la stabilirea

pedepsei a ținut cont pe deplin de prevederile citate - criteriile generale de

individualizare a pedepsei penale și corect a ajuns la concluzia despre aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal numind inculpatului o pedeapsă echitabilă, în

strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului penal, luînd în

considerație personalitatea inculpatului, care este tînăr, nu este căsătorit, din

spusele lui se află în curs de reabilitare, vizitează medicul narcolog zilnic și

dorește să înceapă o nouă viață, anterior este condamnat dar antecedentele penale

sunt stinse, iar nerecunoașterea vinei în comiterea infracțiunii imputate de către

inculpat nu poate fi pusă la baza aplicării unei pedepse cu închisoarea și nu

servește ca impediment de a fi aplicat art. 90 Cod penal, deoarece recunoașterea

sau nerecunoașterea vinei de către inculpat în săvârșirea infracțiunii incriminate

prin prisma prevederilor art. 66 Cod de procedură penală este un drept al

5

inculpatului, iar vinovăția lui urmează de a fi dovedită, probată de către partea

acuzării prin probe pertinente și concludente.

Prin urmare, Colegiul reține că nu și-au găsit confirmare criticile

recurentului precum că instanțele de judecată au numit inculpatului Verșinin Iurii

o pedeapsă cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, fără a lua în considerație

circumstanțele enumerate mai sus.

De asemenea Colegiul reține că, criticele formulate de recurent au fost

invocate și în apel, cărora li s-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe

larg expusă în prezenta decizie, iar decizia instanței de apel în totul corespunde

prevederilor art. 415- 417 Cod de procedură penală, soluție, pe care instanța de

recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune.

În atare circumstanțe, raportînd situația reținută în cauză la prevederile art.

435 alin. (1) pct.1) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de

casare a hotărîrii adoptate pe cauza dată și prin urmare, se impune soluția

respingerii recursului ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate

penală, Colegiul penal lărgit,

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul Procuraturii de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 05 martie 2015, în cauza penală în privința lui Verșinin

Iurii, cu menținerea hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 20 octombrie 2015

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Ion Guzun

6

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2016-01-15
0,95
1ra-1216/15 — art. 217/1 al. 4 lit. b, d CP
Dosarul nr. 1ra-1216/2015 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 15 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte – Nicolae Gordilă, Judecători – Ion Guzun, Elena Covalenco, Liliana Ca
CSJ 2015-09-09
0,95
1ra-830/15 — art.287 alin.2 lit.bCP
Dosarul nr. 1ra-830/2015 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 09 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte: Nicolae Gordilă Judecători: Liliana Catan şi Ion Guzun examinînd admi
CSJ 2015-09-29
0,94
1ra-768/2015 — art. 217/1 al. 4 CP
Dosarul nr. 1ra-768/2015 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 29 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte – Gordilă Nicolae, Judecători – Guzun Ion, Elena Covalenco,Catan Lilia
CSJ 2015-02-17
0,94
1ra-105/2015 — art.186 alin.4 CP
Dosarul nr.1ra-105/15 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 17 februarie 2015 mun.Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte - Nicolae Gordilă, Judecători - Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Cat
CSJ 2016-06-08
0,94
1ra-1151/16 — art.217-1 alin.3 lit.b, f CP
Dosarul nr.1ra-1151/16 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 08 iunie 2016 mun.Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Nicolae Gordilă, Judecătorii Elena Covalenco, Iurie Diaconu, examinînd admisibilitatea în princip
Sursă