1ra-1011/2017 — art.217-1 alin.4 lit.b,d Cod penal

1ra-1011/2017 — art.217-1 alin.4 lit.b,d Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul 1ra-1011/17

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

19 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 21 februarie 2017, în cauza penală în privința lui

Salajan Victor XXX,

născut la xxxx, originar și domiciliat în xxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

2016 (instanța de fond);

(instanța de apel);

de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, Salajan Victor a fost

condamnat în baza art. 2171 alin. (4) lit. b), d) Cod penal, la 4 ani și 8 luni

închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții sau de a se exercita o anumită activitate ce ține de

circulația substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului

cheltuielile de judecată legate de efectuarea expertizelor în mărime de 2520

lei.

urmăririi penale s-a constatat o bănuială rezonabilă că Salajan Victor în

perioada lunii august 2015, împreună și prin înțelegere prealabilă cu alte

persoane nestabilite de organul de urmărire penală, fiind membru activ al

unui grup criminal organizat, format din mai multe persoane, având rolul de

1

distribuitor al substanțelor narcotice, în circumstanțe nestabilite a primit de la

complicii săi substanțe narcotice - marihuana, pentru înstrăinarea acesteia.

Întru realizarea intențiilor sale criminale de distribuire a substanțelor

narcotice, în circumstanțe nestabilite pe parcursul urmăririi penale, Salajan V.

a transmis lui Parașciuc C. pentru înstrăinare substanța narcotică - marihuană

în cantitatea totală de 209,733 grame.

Parașciuc C. realizând intențiile comune cu Salajan V. de înstrăinare a

substanțelor narcotice, la 12 august 2015, aproximativ la ora 15 30, aflându-se

în xxx, a înstrăinat lui Viznovici I. substanță vegetală uscată și mărunțită de

culoare verde-cafenie, pe care a primit-o de la Salajan V. contra sumei de xxx.

Conform raportului de expertiză nr. 8350 din 19 august 2015, masele

vegetale uscate și mărunțite de culoare verde-cafenie, ridicate la 12 august

2015 de la investigatorul sub acoperire cu date cifrate, Viznovici I., reprezintă

marihuana, care se atribuie la substanțele narcotice, cantitatea substanței

narcotice (marihuană uscată) constituie în total 3,263 grame, care în temeiul

Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006, constituie proporții mari.

Totodată, la 19 august 2015, în cadrul percheziției efectuate de către

organul de urmărire penală la domiciliul lui Parașciuc C., situat în xxx, au fost

ridicate xxx, precum și xxx, care conțin substanța de culoare verde, uscată, cu

miros specific, care a fost primit de la Salajan V. pentru înstrăinare, în

cantitate totală de 206,47 grame.

Conform raportului de expertiză nr. 8377 din 09 septembrie 2015,

masele vegetale uscate, mărunțite de culoare verde, cu miros specific, din cele

xxx, ridicate în cadrul percheziției efectuate la domiciliul lui Parașciuc C., la

data de 19 august 2015, reprezintă marihuană, obținută artizanal, care face

parte din categoria substanțelor narcotice, cantitatea de substanță narcotică

(marihuană) fiind în total de 133,08 grame (materie uscată).

Masele vegetale uscate, mărunțite de culoare verde, cu miros specific,

din cele xxx, ridicate în cadrul percheziției la domiciliul lui Parașciuc C.,

reprezintă marihuană, obținută artizanal, care face parte categoria

substanțelor narcotice, cantitatea căruia fiind în total de 68,79 grame (materie

uscată), precum și cele xxx, ridicate în cadrul percheziției la domiciliul lui

Parașciuc C., la fel reprezintă marihuană, obținută artizanal, care face parte

din categoria substanțelor narcotice, cantitatea totală fiind de 4,60 grame

(materie uscată).

2

Tot el, Salajan V., prelungindu-și acțiunile sale criminale de distribuire a

substanței narcotice, la 19 august 2015 a fost stabilit de organul de urmărire

penală, iar în rezultatul percheziției la domiciliul acestuia din xxx, a fost

ridicat xxx, în care se afla substanța de culoare verde cu miros specific de

marihuana. Conform raportului de expertiză nr. 8365 din 11 septembrie 2015,

masa vegetală, de culoare verde, uscată și mărunțită, într-un pachet polimeric,

reprezintă substanță narcotică marihuana, cu cantitatea de 310 grame (stare

uscată).

Astfel, Salajan V., pe perioada nominalizată a distribuit și a păstrat în

scop de înstrăinare substanță narcotică marihuană în cantitate de 519, 733

grame, care, constituie proporții deosebit de mari.

numele inculpatului Salajan V., care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea

unei noi hotărâri cu stabilirea unei pedepse mai blânde, de altă categorie sub

formă de amendă.

A menționat că instanța de fond nu a ținut cont de circumstanțele cauzei

care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, de faptul că

inculpatul a contribuit activ la descoperirea infracțiunii săvârșite în grup, că

Salajan V. are loc permanent de trai, locuiește de comun cu familia sa, s-a căit

sincer de cele comise, a recunoscut integral vinovăția, cauza a fost examinată

în ordinea art. 3641 Cod de procedură penală.

La fel, a indicat că la materialele cauzei au fost anexate un șir de

diplome care dovedesc performanțele extraordinare a lui Salajan V. în

domeniului sportului.

Astfel, instanța de judecată a aplicat o pedeapsă prea aspră față de

inculpat, or, în privința lui Salajan V. poate fi aplicate prevederile art. 79 Cod

penal sau cele ale art. 90 Cod penal.

februarie 2017, a fost admis din alte motive apelul declarat de avocat în

numele inculpatului, casată sentința, inclusiv din oficiu în baza art. 409

alin.(2) Cod de procedură penală și pronunțată o nouă hotărâre pentru prima

instanță, potrivit căreia.

- Salajan Victor a fost condamnat în baza art. 217 1 alin. (4) lit.b), d) Cod

penal, cu aplicarea art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală la 4 ani și 8 luni

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita o

3

anumită activitate ce ține de circulația substanțelor narcotice pe un termen de

5 ani, cu executarea în penitenciar de tip închis.

comiterii de către Salajan V. a infracțiunii prevăzută de art. 217 1 alin. (4) lit.b),

d) Cod penal, și a conchis că, instanța de fond deși în partea dispozitivă a

sentinței l-a recunoscut vinovat pe inculpat de comiterea infracțiunii

nominalizate, în partea descriptivă a sentinței a omis să constate fapta comisă,

fiind încălcate prevederile art. 394 alin.(1) Cod de procedură penală, eroare

care urmează a fi corectată de către instanța de apel.

La stabilirea pedepsei inculpatului instanța a ținut cont de prevederile

art. 6,7,61,75-78 Cod penal, art. 3641 alin.(8) CPP, de gravitatea infracțiunii

săvârșite, care se atribuie la categoria celor deosebit de grave, de faptul că

infracțiunea a fost săvârșită cu intenție, de persoana inculpatului care anterior

a fost judecat, fiind consumator de substanțe narcotice, este caracterizat

pozitiv la locul de trai, are performanțe sportive notorii în domeniul

sportului.

Ca circumstanțe atenuante instanța de apel a reținut: recunoașterea

vinovăției, căința sinceră, iar circumstanțe agravante nefiind stabilite.

La fel, a considerat ca nefondat argumentul avocatului Salajan V.

privind aplicarea față de inculpat a unei pedepse sub formă de amendă, or,

sancțiunea art. 217 1 alin.(4) lit.b), d) Cod penal prevede exclusiv pedeapsa cu

închisoare, fără a oferi alternative în acest sens.

Cât privește temeiul avocatului privind aplicarea art. 90 Cod penal,

instanța l-a respins menționând în acest sens că, prevederile art. 90 alin.(4)

Cod penal, prevede expres că persoanelor care au săvârșit infracțiuni deosebit

de grave și excepțional de grave, precum și în cazul recidivei, condamnarea

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei nu se aplică.

Prin urmare, au fost respinse și solicitările apelantului cu privire la

aplicarea dispozițiilor art. 79 Cod penal în privința lui Salajan V.,

concluzionând că, alin.(3) al normei date, prevede că în cazul condamnării

persoanelor adulte pentru comiterea infracțiunilor deosebit de grave, instanța

de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de legea

penală, dar constituind cel puțin 2/3 din minimul pedepsei prevăzute de cod

pentru infracțiunea săvârșită.

Astfel, doctrina penală prevede că la stabilirea pedepsei mai blânde

4

decât cea prevăzută de lege instanța de judecată dispune de 3 variante și

anume: - pedeapsa poate fi stabilită sub limita minimă prevăzută de articolul

corespunzător al părții speciale a Codului penal, - instanța de judecată poate

stabili o pedeapsă mai blândă decât cea prevăzută de articolul respectiv.

Compararea pedepselor după rigurozitate se face prin aprecierea locului lor

în conținutul art.62 Cod penal și, instanța poate să nu aplice pedeapsa

complementară prevăzută ca fiind o obligațiune.

În calitate de circumstanțe excepționale pentru o pedeapsă mai blândă

pot servi atât circumstanțele separate distincte prevăzute în art. 76 Cod penal,

cât și cumulul lor, precum și alte circumstanțe ce atenuează răspunderea.

Potrivit art. 79 Cod penal, stabilirea pedepsei sub limita minimă sau a

unei pedepse mai blânde, care nu este prevăzută în sancțiunea articolului

corespunzător din Codul penal, în baza căruia este încadrată infracțiunea, se

admite luând numai în considerare personalitatea vinovatului în cazul

existenței circumstanțelor excepționale, legate de scopul, motivele, rolul

vinovatului și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, în

timpul și după săvârșirea infracțiunii.

În spiritul acestei norme penale, se înțelege că trebuie să existe ori în

împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională, ori în datele privind

personalitatea infractorului, circumstanțe, împrejurări, particularități, situații

sau stări de lucruri, care constituie excepție de la starea obișnuită a lor ori a

personalității inculpatului.

Prin urmare, în speță nu există nici un temei de a aplica inculpatului o

pedeapsă sub limita stabilită de lege, deoarece nu sunt careva circumstanțe

excepționale.

Totodată, instanța a reținut că în cadrul procesului penal, acuzatorul de

stat a solicitat încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată în

mărime de 5663,65 lei, care includ salariul ofițerului de urmărire penală și a

procurorului, precum și cheltuielile de efectuare a expertizei.

Instanța de fond just a respins solicitările de încasare din contul

inculpatului a salariului ofițerului de urmărire penală și a procurorului, însă

în mod eronat a încasat de la inculpat în beneficiul statului cheltuielile de

judecată legate de efectuarea expertizelor în mărime de 2520 lei.

În acest sens, instanța de apel a conchis că instanța de fond nu a ținut

cont că cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale pentru efectuarea

5

expertizelor au fost efectuate în vederea demonstrării vinovăției inculpatului

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. b) Cod penal, prin

numirea efectuării expertizelor judiciare.

Dispoziția art. 227 Cod de procedură penală, stipulează cheltuielile de

judecată, iar alin.(3) al normei nominalizate prevede că, cheltuielile judiciare

se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Art. 228 CPP reglementează compensarea cheltuielilor suportate de

persoanele participante la procesul penal.

În conformitate cu art. 229 CPP, cheltuielile judiciare sunt suportate de

condamnat sau sunt trecute în contul statului.

Astfel, deși acuzatorul de stat a solicitat încasarea cheltuielilor suportate

în legătură cu efectuarea expertizelor chimice, aceste expertize au fost dispuse

pentru a constata dacă substanțele depistate la inculpat constituie substanțe

narcotice. Prin urmare, cheltuielile nominalizate nu se includ în categoria

cheltuielilor judiciare prevăzute de art. 228 alin. (1) Cod de procedură penală

și nu urmează a fi suportate de condamnat.

Cheltuielile solicitate de procuror sunt cheltuieli efectuate în cadrul

urmăririi penale în vederea administrării probatoriului necesar pentru

demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate,

cheltuieli ce sunt trecute în contul statului, iar normele procedurale nu prevăd

achitarea din contul condamnatului a cheltuielilor judiciare care constituie

cheltuieli de expertiză.

În acest sens, instanța a reținut că cheltuielile suportate în cadrul

urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului, prin

numirea efectuării expertizelor chimice judiciare, reprezintă cheltuieli

judiciare ce sunt achitate din bugetul de stat, din care motiv urmează a fi

respinsă solicitarea acuzatorului de stat în această parte.

care, invocând temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.6) CPP, solicită

casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel în alt

complet de judecată.

În argumentarea recursului a menționat că atât instanța de fond, cât și

cea de apel nu au luat în considerație faptul că în cadrul cauzei penale de

către stat au fost suportate cheltuieli la efectuarea expertizelor în sumă de

2520 lei, sumă care urmează a fi încasată de la inculpat, potrivit art. 227-229

6

CPP, iar instanța contrar prevederilor art. 385 alin.(1) pct.14), 397 pct.5) Cod

de procedură penală, nu a dispus acest fapt.

Prin urmare, consideră că soluția instanței de apel privind respingerea

solicitării acuzatorului de stat referitor la încasarea de la Salajan V. a

cheltuielilor de judecată contravine normelor procesual penale în vigoare.

Totodată, recurentul în recurs a făcut referire și a desfășurat dispoziția

art. 227 Cod de procedură penală, care reglementează cheltuielile judiciare.

Astfel, legislatorul a expus clar în art. 229 Cod de procedură penală

obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare de către condamnat.

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, stipulează că

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute

în art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent.

Drept temei pentru recurs procurorul a invocat prevederile art. 427

alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței

de apel pot fi atacate cu recurs dacă instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, solicitând casarea hotărârii contestate cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În esență, recurentul critică decizia instanței de apel în latura civilă, prin

care s-a respins solicitarea acuzatorului de stat cu privire la încasarea din

contul inculpatului Salajan V. în beneficiul statului cheltuielile de judecată

legate de efectuarea expertizelor chimice în mărime de 2520 lei.

Astfel, în privința acestor motive, verificând materialele cauzei în raport

cu argumentele din cererea de recurs, Colegiul penal conchide că acestea sunt

vădit neîntemeiate, menționând următoarele.

7

Recurentul solicită în baza art. 227 Cod de procedură penală, încasarea

cheltuielilor suportate pentru efectuarea expertizelor în mărime de 2530 lei,

motivând că legea nu obligă statul să suporte cheltuielile judiciare, ci doar să

le achite la momentul necesar pentru a facilita operativitatea acțiunilor

organului de urmărire penală și pentru a nu condiționa termenul rezonabil

prin încasarea cheltuielilor judiciare de la părțile în proces.

În această ordine de idei, Colegiul penal menționează că argumentele

invocate de către autorul recursului în susținerea solicitării înaintate sunt

neîntemeiate, deoarece dispozițiile art. 143 alin.(1) Cod de procedură penală,

prevăd că expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru

constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în

cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză (art. 143

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală).

Alin.(2) al art. 143 Cod de procedură penală, stipulează că, plata

expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face din contul

bugetului de stat.

Drept urmare celor invocate, se indică că în cazurile când expertiza a

fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de

judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea

expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat, dar

nu a inculpatului, după cum indică procurorul.

Astfel, se reține că expertizele chimice au fost ordonate de către organul

de urmărire penală în vederea constatării dacă substanțele depistate la

inculpat constituie substanțe narcotice, fiind acțiuni procesuale ce țin de

administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina

părții acuzării.

Prin urmare, Colegiul atestă că instanța de apel corect a reținut că astfel

de cheltuieli ce sunt suportate în cadrul urmăririi penale în vederea

demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate,

prin numirea efectuării expertizelor judiciare, reprezintă cheltuieli judiciare ce

sunt achitate din bugetul statului.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante,

prescrise de art. 414 – 419 Cod de procedură penală, iar temeiul invocat de

recurent prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-a

8

găsit confirmare din punctul de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi

temei de implicare a instanței de recurs în decizia instanței de apel, în sensul

casării hotărârii judecătorești și prin urmare, se impune inadmisibilitatea

recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2017, în cauza

penală în privința lui Salajan Victor, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 iulie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

9