1ra-1812/17 — art. 287 alin. 1 CP

1ra-1812/17 — art. 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1812/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

inculpat și de avocatul acestuia, Gaina Rodica, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 12 octombrie 2017, în cauza penală în

privința lui:

Dogotar Mihail xxxx, născut la xxxx în

s. xxxx, r-nul xxxx, domiciliat în or. xxxx, str.

xxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 05.01.2015 - 08.11.2016;

instanța de apel: 14.12.2016 - 12.10.2017;

instanța de recurs: 28.11.2017 - 26.12.2017;

C O N S T A T Ă:

Mihail a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin.(1) Cod penal la

amendă în mărime de 200 (două sute) unități convenționale, echivalentul a 4000

(patru mii) lei.

Dogotar Mihail având scopul răfuielii fizice cu Buliga Valentina, care fiind în

funcția de Ministru al Muncii, Protecției Sociale și Familiei al Republicii Moldova,

s-a prezentat la ședința petrecută în sediul Consiliului raional Glodeni, organizată

în scopul întâlnirii cu colectivele de muncă și instituțiile centralizate în teritoriu.

Aproximativ la ora 17.45, Dogotar Mihail observând că toți participanții la ședință

au plecat și în sală au rămas 2 persoane, dintre care și Ministrul al Muncii,

Protecției Sociale și Familiei, Buliga Valentina, încălcând grosolan ordinea

publică, manifestată printr-o lipsă de respect față de societate, neobrăzare,

comportament batjocoritor față de partea vătămată, demonstrativ în public s-a

apropiat de victimă și a început a o numi cu cuvinte necenzurate și înjositoare.

Fiind calmat de către Buliga Valentina și Pîrgaru Nicolai, Dogotar Mihail

1

continuându-și acțiunile sale de huliganism, fără careva motiv, dând dovadă de o

obrăznicie deosebită, s-a apropiat și aplicând violență, a lovit-o cu palmă în

regiunea capului, provocându-i leziuni corporale neînsemnate, ce se confirmă prin

raportul de expertiză medico-legală cu nr.56 „D” din 15.05.2014.

casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare.

În motivarea apelurilor declarate a invocat:

- pe parcursul urmăririi penale și a procesului de judecată au fost săvârșite o

serie de încălcări, la audierea atât a părții vătămate, cât și a celorlalți martori

inculpatul a fost limitat în dreptul de a adresa întrebări adăugătoare, cât și de a

preciza unele date la adresarea întrebărilor martorilor;

- demersurile inculpatului de a audia repetat martorii în ședință nu s-au

soldat cu succes, mai ales în ultima ședință de judecată, când a avut un alt avocat

din oficiu care nu a fost prezent la audierea martorilor pentru a putea să le dea

întrebări și pentru a putea primi răspunsuri care ar clarifica situația reală și ar

scoate la iveală declarațiile false depuse de martori. Astfel, sentința din 08.11.2016

se bazează în exclusivitate pe depozițiile martorilor, care sunt contradictorii și

false;

- au fost încălcate mai multe drepturi și libertăți fundamentale prevăzute de

CEDO, și anume: art. 2 CEDO – dreptul la viață, art. 3 CEDO – interzicerea

torturii, art. 5 CEDO – dreptul la libertate și siguranță, art. 6 CEDO – dreptul la un

proces echitabil, art. 13 CEDO – dreptul la un recurs efectiv, art. 14 CEDO –

interzicerea discriminării.

2017 au fost respinse apelurile declarate, ca nefondate, cu menținerea sentinței

instanței de fond.

4.1. Analizând probele administrate de instanța de fond, materialele

cauzei, Colegiul penal a reținut, că la examinarea cauzei respective s-a acordat

deplină eficiență prevederilor art. 93-101, 26-27 Cod de procedură penală, instanța

a cercetat cauza multi-aspectual, a dat aprecieri probelor prezentate prin prisma

pertinenței, concludenței, coroborării lor, în baza probelor acumulate just a reținut

starea de fapt și de drept pe cauză, corect a ajuns la concluzia privind vinovăția

inculpatului pe art. 287 alin. (1) Cod penal, care se confirmă prin declarațiile părții

vătămate, a martorilor Movilă Oxana, Cazacu Ion, Tcaciuc Valeria, Pîrgaru

Nicolae și Cazacu Tamara, precum și prin materialele administrate la cauza penală.

Instanța de fond întemeiat a reținut, că acțiunile inculpatului de huliganism

s-au petrecut într-un loc public, fiind încălcată ordinea publică, însoțite de

aplicarea violenței asupra părții vătămate, aceasta manifestându-se printr-o

obrăznicie deosebită, în prezența mai multor persoane. În speța dată, s-a constatat

că inculpatul, pe lângă încălcarea ordinii publice a aplicat violență asupra părții

2

vătămate, care indică direct la acesta ca autor al infracțiunii, descriind amănunțit

acțiunile ilegale și intenționate ale inculpatului.

Referitor la pretinsele încălcări admise de organul de urmărire penală,

realizate prin aducerea forțată neîntemeiată, maltratare, punerea în pericol a vieții

și sănătății în urma transportării la spitalul de psihiatrie, încătușarea ilegală și

deținerea la spitalul clinic de psihiatrie în condiții inumane și degradante ale lui

Dogotar Mihail, invocate de inculpat în apelurile declarate și în plângerea adresată

judecătorului de instrucție în baza art. 313 Cod de procedură penală, prima instanță

corect a conchis, că aceste circumstanțe au fost obiect de verificare în cadrul

procesului penal nr.25 cr-1-14, pornit la 06.11.2014, însă nu și-au găsit

confirmarea sa. Drept urmare, procurorul în procuratura r-lui Glodeni, Valerian

Junghină, a emis ordonanța de neîncepere a urmăririi penale din 05.12.2014,

constatând legalitatea acțiunilor colaboratorilor de poliție și ale lucrătorilor

medicali în coraport cu Dogotar Mihail, toate acestea fiind bazate pe dispozițiile

organului de urmărire penală, autorizate în modul stabilit de instanța de judecată.

În acest sens, Colegiul penal a considerat, că ordonanța de neîncepere a

urmăririi penale din 05.12.2014 a fost contestată de inculpat pentru a-și confirma

nevinovăția, însă legalitatea acestei ordonanțe nu afectează legalitatea sentinței

adoptate, or, vina inculpatului se confirmă prin ansamblul de probe reținute pe

cauză, care în ansamblu coroborează între ele și demonstrează faptul comiterii de

către inculpat a actului de huliganism. Din aceste motive, Colegiul penal a respins

solicitarea părții apărării expusă în ședința instanței de apel privind anularea

ordonanței de neîncepere a urmăririi penale din 05.12.2014.

Instanța de fond la stabilirea pedepsei inculpatului s-a condus de prevederile

art. 61 Cod penal, la fel și de criteriile generale de individualizare a pedepsei

prevăzute de art. art. 7 și 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii comise, care este

mai puțin gravă, de personalitatea inculpatului, care se caracterizează pozitiv la

locul de trai, anterior nu a avut atingere cu legea, de circumstanțele cauzei, de

aceea prima instanță, ținând cont de sancțiunea normei penale, de influența

pedepsei asupra corectării vinovatului, de comportamentul inculpatului în cadrul

examinării cauzei și de atitudinea lui față de cele comise, i-a aplicat o pedeapsă

echitabilă celor comise de inculpat, sub formă de amendă, care va contribui la

corectarea vinovatului și va asigura atingerea scopului pedepsei.

declarat recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri de

achitare.

5.1. La 22.12.2017 și inculpatul a depus recurs ordinar prin care solicită

casarea hotărârilor, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare.

3

inadmisibilitatea acestora, ca vădit neîntemeiate, deoarece lipsesc temeiuri de

casare a hotărârii recurate.

citarea părților, în camera de consiliu în baza motivelor invocate în recurs și în

raport cu materialele dosarului, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestora din următoarele considerente.

7.1. Referitor la recursul ordinar declarat de avocat

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat rezultă că avocatul în numele inculpatului

invocă ca eroare de drept pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și

anume, nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Se reține că, eroarea gravă de fapt trebuie înțeleasă în sensul atribuit de

legislator în art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală și anume stabilirea eronată a

faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor

care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt

nu reprezintă o apreciere greșită a probelor, dar trebuie să rezulte din situația

dosarului, privită ca o stare de fapt.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică,

pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie

vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a

probelor, ci discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor,

prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului,

în sensul că inculpatul nu este vinovat de comiterea infracțiunii imputate, Colegiul

o consideră neîntemeiată.

La acest capitol se remarcă că, sub aspectul situației de „neîntrunire a

elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea

4

persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura

obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Astfel, instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în

recurs, referirilor la nevinovăția inculpatului, au fost obiect de dispută în cadrul

instanței de apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic

răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul le însușește.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că situația de fapt a fost just stabilită

de către instanța de apel în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator

administrat și expus în pct.4.1. a prezentei decizii, încadrarea juridică dată faptelor

este corectă și corespunde situației de fapt reținute, corect instanța a ajuns la

concluzia privind menținerea sentinței primei instanțe, iar argumentele invocate în

recurs de către avocat sunt identice cu cele indicate în cererile de apel, asupra

cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios, pe care Colegiul le reține.

De asemenea, Colegiul penal menționează că argumentul precum că, nu au

fost întrunite elementele infracțiunii este neîntemeiat și constituie o interpretare

subiectivă a recurentului, or, instanța ierarhic inferioară corect a conchis că în

acțiunile lui Dogotar Mihail sunt prezente toate elementele constitutive a

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(1) Cod penal, argumente pe care instanța de

recurs le acceptă și pentru a evita repetări inutile le însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să

își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În urma celor expuse, Colegiul penal constată că hotărârea recurată

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, este întemeiată, iar

temeiurile invocate nu persistă în cauză. Argumentele invocate de recurent nu au

suport probatoriu și contravin probelor administrate.

Prin urmare, prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de

recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat de avocat în

numele inculpatului, pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat.

7.2. Referitor la recursul ordinar declarat de inculpat

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul

de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei și după cum rezultă din

materialele dosarului, cauza penală a fost judecată în ordine de apel cu participarea

inculpatului și a avocatului acestuia, Rodica Gaina, dispozitivul deciziei fiind

pronunțat la 12.10.2017, iar decizia motivată la 08.11.2017 în ședință de judecată

5

în care inculpatul s-a prezentat, însă a refuzat să primească copia deciziei, fapt

confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată (f.d. 198, vol. III).

Prin urmare, aceste momente certifică că termenul de 30 de zile de

contestare cu recurs ordinar al deciziei instanței de apel stabilit de art. 422 Cod de

procedură penală nu a fost respectat, deoarece recursul ordinar a fost declarat de

inculpat abia la 22.12.2017 și astfel, Colegiul penal consideră că recursul a fost

depus peste termen, or, termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în

sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar

recursul declarat după expirarea termenului se va respinge ca fiind declarat peste

termen, deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura examinării

recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului.

În atare împrejurări, termenul de declarare a recursului împotriva deciziei

instanței de apel a expirat la 11.12. 2017, iar inculpatul a avut reala posibilitate de

a declara recurs în termenul stabilit de lege. Mai mult ca atât, instanța atenționează

că, avocatul Rodica Gaina a depus recurs ordinar la 15.11.2017, adică în termenul

de declarare cu recurs.

În această ordine de idei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

consideră, că recursul ordinar declarat de inculpat este inadmisibil, ca fiind declarat

peste termen.

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 12 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui

Dogotar Mihail, deoarece recursul avocatului Gaina Rodica în numele inculpatului

este vădit neîntemeiat, iar recursul inculpatului este declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 24 ianuarie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

6