1ra-1470/2017 — art. 217-1 alin. 3 lit. c CP

1ra-1470/2017 — art. 217-1 alin. 3 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul 1ra-1470/2017

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

19 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Anatolie Țurcan

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul-șef-

interimar al Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 22 mai 2017,

în cauza penală în privința lui

Adeșcenco Veaceslav XXXXX,

născut la XXXXXX, originar și domiciliat în s. XXXXX, r-nul

XXXXX

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală legal

executată.

C O N S T A T Ă:

baza probelor administrate la faza de urmărire penală, Adeșcenco Veaceslav a fost

condamnat în baza art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal, la 1an și 6 luni închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

sau a exercita activitate legată de traficul substanțelor narcotice pe un termen de

3 ani.

noiembrie 2015, data și ora nu au fost stabilite de organul de urmărire penală

Adeșcenco Veaceslav a cules de lângă gunoiștea din s. Svetlîi, r-nul Comrat plante

de cânepă, pe care le-a uscat, le-a mărunțit și ulterior prin intermediul buteliilor

din plastic le-a fumat. În urma acestui fapt pe pereții buteliilor s-au format 0,29 gr.

rășină de canabis, care reprezintă substanțe narcotice în cantități mari. Aceste

butelii din plastic cu substanța narcotică – rășină de canabis cu masa 0,29 gr.,

inculpatul ilegal le-a păstrat fără scop de înstrăinare în domiciliul său din str.

XXXXXX, s. XXXXX, r-nul XXXXX până la 12.11.2015 când în urma efectuării

percheziției au fost depistate.

1

inculpatului, care a solicitat casarea parțială a sentinței cu pronunțarea unei noi

hotărâri și stabilirea pedepsei cu aplicarea prevederilor art. 90 alin. (11) Cod penal,

argumentând că pedeapsa numită este extrem de aspră la individualizarea căreia

nu s-a ținut cont de toate circumstanțele atenuante prezente în speță.

3.1 La 06 februarie 2017 avocatul Izvecov I. a depus o cerere suplimentară de

concretizare a cerințelor, unde a solicitat casarea totală a sentinței cu pronunțarea

unei hotărâri de achitare pe motiv că în acțiunile inculpatului lipsesc elementele

constitutive ale infracțiunii incriminate prin rechizitoriu.

În argumentarea soluției solicitate s-au invocat următoarele:

- prin rechizitoriu inculpatului i-a fost incriminat „producerea și păstrarea

substanțelor narcotice în proporții mari” dar nu a „drogurilor” așa cum se indică

în textul art. 217 Cod penal;

- din actele cauzei rezultă că Adeșcenco V. a fumat plantele de canabis

folosind sticle din plastic, în rezultatul acestor acțiuni pe pereții sticlei s-a format

rășină de canabis, prin urmare inculpatul nu a întreprins careva acțiuni în vederea

producerii substanțelor narcotice, or acesta nu a cunoscut despre faptul că în urma

consumului marijuanei cu ajutorul sticlelor din plastic pe pereții acestora se va

forma rășină de canabis;

- inculpatul nu dispune de cunoștințe în domeniul juridic și a semnat cererea

de examinare a cauzei în procedură simplificată doar la inițiativa și instigarea

avocatului, fără a înțelege esența învinuirii incriminate prin rechizitoriu.

apelul declarat a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, potrivit căreia Adeșcenco V. a fost achitat

de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (3) lit. c) Cod

penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

sentinței instanța de fond corect a determinat circumstanțele de fapt, însă eronat a

interpretat normele de drept privind învinuirea înaintată inculpatului, soluția

primei instanțe fiind una incorectă.

La acest capitol s-a reținut, că inculpatului i-a fost incriminat

faptul preparării și păstrării substanțelor narcotice în proporții mari, fără scop

de înstrăinare, cu utilizarea substanțelor narcotice a căror circulație în scopuri

medicinale este interzisă.

În continuare Colegiul a reținut că acțiunea de producere a substanțelor

2

narcotice, psihotrope sau analoagelor lor presupune activitatea realizată în

vederea obținerii acestora din plantele care le conțin, iar acțiunea de preparare

reprezintă orice acțiune de combinare chimică a diferitor plante care conțin

substanțe narcotice sau psihotrope, a substanțelor medicamentoase, chimice și de

altă natură, în rezultatul căreia sunt obținute substanțe narcotice sau psihotrope

sau analoage ale acestora, care sunt gata pentru utilizare și consum.

Prin urmare, instanța de apel a menționat, că acțiunile îndreptate spre

prepararea substanțelor narcotice, diferă de cele de producere. Astfel Colegiul a

reținut că, în speță, lui Adeșcenco V. i s-a imputat prepararea, fapt reținut și de

instanța de fond, chiar dacă din acțiunile inculpatului reiese producerea. Tot aici

instanța de apel a notat că din materialele cauzei și probele cercetate rezultă că

inculpatul nu a avut intenția de a produce această substanță narcotică, intenția lui

fiind doar de a fuma plantele de cânepă cu ajutorul unei butelii din plastic, pe

pereții căreia în urma unei expertize au fost depistate depuneri de canabis.

În consecință Curtea a conchis că acțiunile inculpatului nu au fost îndreptate

spre prepararea substanțelor narcotice, iar acele depuneri depistate pe pereții

buteliei din plastic s-au format în rezultatul utilizării plantei uscate. Astfel, s-a

reținut că butelia a servit ca mod de consumare a marijuanei, și nu pentru a prepara

substanța narcotică. În consecință, Curtea a reținut că Adeșcenco V. nu cunoștea

despre faptul că în urma consumului plantelor de cânepă pe pereții buteliei se

acumulează depuneri de canabis, astfel că acesta nu a avut nici intenția de a păstra

aceste depuneri.

Totodată, s-a menționat că în speță, inculpatul a recunoscut că el avea acasă

acele bucăți de plantă de cânepă, pe care însă le folosea pentru fumat, dar nu

pentru prepararea substanțelor narcotice și păstrarea acestora.

Colegiul judiciar a mai reținut, că deși inculpatul a solicitat examinarea

cauzei în baza probelor administrate la urmărirea penală, instanța de fond contrar

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală nu a stabilit ce anume recunoaște

inculpatul, prelucrarea, păstrarea, utilizarea fără scop de înstrăinare sau doar

culegerea și fumatul plantei de cânepă.

De asemenea s-a reținut, că prin învinuirea incriminată nu au fost descrise

careva acțiuni de utilizare a substanțelor narcotice depistate în butelia de plastic,

nefiind constatat și nici probat faptul utilizării acestor substanțe narcotice.

În consecință, Colegiul a conchis, că în lipsa de probe ce ar demonstra

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (3),

lit. c) Cod penal, acesta urmează a fi achitat de comiterea infracțiunii incriminate,

3

în legătură cu lipsa în acțiunile lui a elementelor constitutive ale acestei infracțiuni.

contestat-o acuzatorul de stat, care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6),

16) Cod de procedură penală, solicită, casarea acesteia cu dispunerea rejudecării

cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată:

În argumentarea recursului declarat s-au menționat următoarele argumente:

- instanța de apel constatând că la examinarea cauzei în instanța de fond au

fost încălcate grav normele imperative din Codul de procedură penală, constatând

lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, urma să procedeze în conformitate

cu prevederile art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, să caseze sentința și să

judece cauza după regulile generale prevăzute pentru prima instanță, cu audierea

inculpatului, martorilor și cercetarea materialelor cauzei;

- din materialele cauzei rezultă, că agravanta prevăzută la alin. (3) lit. c) art.

217 Cod penal greșit a fost invocată în actul de învinuire, iar instanța de fond

înainte de a admite judecarea cauzei în procedură simplificată era obligată să

verifice dacă fapta incriminată inculpatului just a fost încadrată în conformitate cu

dispozițiile prevăzute de codul penal;

- în speță, având în vedere că agravanta prescrisă la lit. c) art. 217 Cod penal

alin. (3) Cod penal greșit a fost invocată în rechizitoriu, instanța de fond urma să

respingă cererea înaintată de Adeșcenco V. privind examinarea cauzei în

procedură simplificată și să examineze cauza în procedură generală, în cadrul

căreia ar fi fost în drept să excludă din învinuirea înaintată semnul calificativ

incriminat greșit.

- instanța de apel era obligată în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de

procedură penală să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate sub aspectul

chestiunilor de drept și ținând cont de specificul procedurii în baza căreia a fost

examinată cauza urma să verifice întrunirea cumulativă a condițiilor enumerate

pentru a constata corectitudinea admiterii procedurii simplificate de către prima

instanță, fapt care în speță nu a avut loc;

- instanța de apel nu a respectat normele procesuale penale prevăzute la art.

3641 Cod de procedură penală și practica judiciară stabilită prin Hotărârea Plenului

CSJ nr. 13 din 16.12.2013, iar normele de drept aplicate în prezenta speță contravin

unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă

de Justiție în cauza penală nr. 1ra -292/2016 din 03.03.2016.

penală, avocatul Izvecov I. în numele lui Adeșcenco V. a depus referință privind

4

opinia sa asupra recursului ordinar declarat, menționând că argumentele invocate

de acuzator sunt neîntemeiate, iar soluția instanței de apel este corectă și legală,

prin urmare, consideră că recursul urmează a fi declarat inadmisibil.

în raport cu circumstanțele cauzei Colegiul penal lărgit consideră că acesta

urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Din prevederile art.3641 Cod de procedură penală rezultă, că procedura

simplificată este aplicabilă doar dacă din probele administrate în cursul urmăririi

penale reiese că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire

la persoana acestuia pentru a permite stabilirea unei pedepse.

Din conținutul acestei norme rezultă, că aplicarea procedurii simplificate

este posibilă numai atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale

rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Până la adoptarea soluției privind admiterea sau respingerea cererii

inculpatului, prin care se solicită judecarea cauzei în procedura simplificată

prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, judecătorul la fel este obligat să

verifice dacă: -rechizitoriul este întocmit în conformitate cu prevederile art.296

Cod de procedură penală; -actele de urmărire penală nu sunt lovite de nulitatea

absolută prevăzute în art.251 alin.(2) Cod de procedură penală; -în faza de

urmărire penală nu a fost încălcat principiul legalității în administrarea probelor;

-nu au fost încălcate drepturile și libertățile fundamentale garantate de Convenția

europeană (de pildă, se reține utilizarea torturii sau a tratamentelor inumane sau

degradante pe parcursul audierilor); -fapta imputată inculpatului just a fost

încadrată în conformitate cu dispozițiile prevăzute în Codul penal.

În cazul în care în urma controlului preliminar a cauzei penale se constată că

există vreo încălcare a normelor imperative din Codul de procedură penală sau

din probele administrate în cursul urmăririi penale nu rezultă că faptele

inculpatului sunt stabilite dincolo de orice dubiu rezonabil, instanța de judecată

va respinge cererea de judecare potrivit procedurii simplificate.

Dacă în cadrul examinării conform procedurii simplificate după audierea

inculpatului sau în timpul dezbaterilor au apărut circumstanțe care exclud

aplicarea dispozițiilor art.3641 Cod de procedură penală, instanța de judecată,

deliberând în conformitate cu prevederile art.383 Cod de procedură penală, prin o

nouă încheiere motivată, poate relua judecarea cauzei și va judeca cauza în

procedura generală.

Revenind la speța supusă judecării, și ținând cont de specificul procedurii în

5

baza căreia a fost judecată cauza, Colegiul penal relevă, că instanța de apel

judecând apelul în virtutea prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, era

obligată de a verifica legalitatea și temeinicia hotărârii atacate sub aspectul

chestiunilor de drept, astfel un prim aspect care urma a fi supus controlului era

verificarea întrunirii cumulative a condițiilor specifice la art. 3641 Cod de

procedură penală, pentru a constata corectitudinea examinării cauzei în baza

acestei proceduri de către prima instanță, iar în cazul în care s-a constatat că

procedura examinării cauzei în baza art. 3641 Cod de procedură penală, a fost

viciată, din motivul că în cadrul urmăririi penale au fost încălcate grav normele

imperative din Codul de procedură penală, care în cadrul procedurii precedente

au afectat hotărârea atacată, urma, conducându-se de prevederile art.409 alin.(2)

Cod de procedură penală, să caseze sentința și să judece cauza după regulile

generale prevăzute pentru prima instanță cu audierea inculpatului, martorilor,

cercetarea probelor și examinarea corpurilor delicte, fapt care nu rezultă din

materialele cauzei.

Acestea fiind menționate Colegiul penal lărgit constată, că în speța dată

instanța de apel nu a respectat procedura de judecare a cauzei conform art. 3641

Cod de procedură penală, iar probele nu au fost examinate potrivit ordinii stabilite

pentru prima instanță (f.d.170-186) ceea ce duce la concluzia că instanța de apel

incorect și pripit a pronunțat o hotărâre de achitare, bazându-se exclusiv pe

declarațiile inculpatului, fără a aprecia probele administrate în ansamblu, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și coroborării lor.

Rezumând cele menționate mai sus, Colegiul constată că în speță este

prezent temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării

cauzei în instanța de apel, deoarece această eroare nu poate fi corectată de instanța

de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate sub aspectul

chestiunilor de drept și în situația în care va constata că la adoptarea sentinței care

a fost judecată potrivit procedurii simplificate, prima instanță nu a ținut cont de

circumstanțele care fac inaplicabile prevederile art. 3641 Cod de procedură penală,

instanța de apel, conducîndu-se de prevederile art.409 alin. (2) Cod de procedură

penală, urmează să caseze sentința și să judece cauza după regulile generale

6

prevăzute pentru prima instanță.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de procurorul-șef-interimar al Procuraturii

de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, casează total decizia Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 22 mai 2017, în cauza penală în privința lui

Adeșcenco Veaceslav și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la 18 ianuarie

2018.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Anatolie Țurcan

7