1ra-1474/2017 — art. 251 CP

1ra-1474/2017 — art. 251 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1474/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun, Elena Covalenco, Liliana Catan, Iurie Diaconu,

judecînd în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar, declarat de

procurorul în Procuratura de Circumscripție Bălți, Lisnic Elena, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 12 aprilie 2017, în cauza

penală în privința lui

Parhomenco Serghei XXXX, născut la data de

XXX, în satul XXXX, raionul XXX, domiciliat în

XXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 29.04.2016 pînă la 26.09.2016;

Instanța de apel de la 07.11.2016 pînă la 12.04.2017;

Instanța de recurs de la 18.08.2017 pînă la 28.11.2017.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului ordinar în cauză în

baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

judecată în procedura prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

Parhomenco Serghei a fost declarat vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 251 Cod penal, cu încetarea procesului penal în legătură cu expirarea termenului

de prescripție pentru tragerea la răspundere penală.

acționând în mod intenționat și din interes material, știind cu certitudine că la

07.08.2007, prin procesul-verbal de sechestru emis în baza ordonanței din 31.07.2007

a procurorului din cadrul Procuraturii raionului Sîngerei, Constantin Șușu în cadrul

efectuării urmăririi penale pe cauza penală nr.XXX, a fost pus sub sechestru

automobilul de marca ,,XXX”, model ,,XXX”, cu numărul de înmatriculare XXX,

care aparținea dânsului, și a fost implicat în accidentul rutier avut loc la XXX, pe

traseul XXX, în satul XX, raionul XXX, soldat cu cauzarea vătămărilor corporale

Tatianei Podoprigora și Stanislav Sorbalo, la 24.07.2009 fără acordul instanței de

judecată și a organului de urmărire penală, prin intermediul lui Levițchi Alexandru a

înstrăinat automobilul sechestrat către Saratean Mihail, înmatriculându-l după

ultimul.

solicitat casarea acesteia în partea în care a fost dispusă încetarea procesului penal în

legătură cu expirarea termenului de prescripție pentru tragerea la răspunderea penală,

cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Parhomenco Serghei să fie recunoscut

vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 251 Cod penal și în baza acestei

legi să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 1 100 unități

convenționale.

În argumentarea cerințelor formulate procurorul-apelant a invocat, că instanța de

judecată eronat a considerat, că la caz a expirat termenul de prescripție pentru

1

tragerea la răspundere penală. Făcând referire la prevederile art.60 alin.(5) CP,

apelantul a menționat, că fapta infracțională comisă de Parhomenco Serghei a fost

comisă la 24.07.2009, iar urmărirea penală în privința acestuia a fost suspendată în

temeiul art.2871 alin.(l) pct. l) și alin.(2) Cod de procedură penală în perioada

11.10.2010-26.10.2010, 15.11.2012-15.04.2015, 27.01.2016- 19.02.2016 fapt care a

dus și la suspendarea curgerii termenului prescripției. Totodată, la 23.09.2010 prin

ordonanța procurorului au fost dispuse investigații în vederea căutării învinuitului

Parhomenco Serghei, iar prin scrisoarea nr. 1827 din 15.10.2010, Comisariatului de

Poliție al Sectorului Ciocana din mun. Chișinău i s-a solicitat ca în baza faptului că în

privința lui Parhomenco Serghei a fost intentat dosarul de căutare nr. 2010480087, să

fie informată conducerea Serviciului Nord al Procuraturii Anticorupție în cazul

reținerii învinuitului Parhomenco Serghei. Despre locul deținerii lui Parhomenco

Serghei, Departamentul Instituțiilor Penitenciare a informat Inspectoratul de Poliție

Sîngerei la 14.04.2015, iar până la data respectivă, organul de urmărire penală nu era

la curent despre faptul, că acesta este deținut în Penitenciarul nr. 13 Chișinău.

Apelantul menționează, că prin sentința din 17.11.2008 Parhomenco Serghei a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, la o

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip deschis, însă pentru a evita ispășirea pedepsei respective, ultimul a

părăsit teritoriul țării, plecând în Federația Rusă. Prin decizia din 06.05.2015

Parhomenco Serghei a fost recunoscut vinovat în și condamnat în baza art.264 alin.

(3) lit. a) Cod penal la pedeapsă cu închisoarea, executarea căreia a fost suspendată pe

un termen de probă de 2 ani.

Astfel, din considerentele că urmărirea penală în privința lui Parhomenco

Serghei a fost suspendată de mai multe ori în temeiul art. 2871 alin. (l) pct. l) și

alin.(2) CPP, acesta sustrăgându-se de la organul de urmărire penală, știind cu

certitudine că a comis infracțiunea prevăzută de art.251 CP întrucât a asistat la

întocmirea procesului-verbal de sechestru din 07.07.2007 prin care a fost aplicat

sechestru pe automobilul de model ,,XXX” cu numărul de înmatriculare XXX și pe

care l-a înstrăinat prin intermediul lui Levițchi Alexandru către Saratean Mihail la

data de 24.07.2009, procurorul- apelant susține, că curgerea termenului de prescripție

de tragere la răspundere penală nu a expirat, iar instanța de judecată a interpretat

eronat prevederile art.60 CP, încetând procesul penal în privința lui Parhomenco

Serghei în legătură eu expirarea termenului de prescripție pentru tragerea la

răspundere penală.

fost respins ca nefondat, apelul procurorului, cu menținerea sentinței.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, instanța de fond a

respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei, a dat probelor administrate o apreciere legală din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității, și din punct de

vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului

Parhomenco Serghei în fapta incriminată, și făcând încadrarea juridică justă a

acțiunilor acestuia în baza art. 251 Cod penal, în acest sens sentința nefiind

contestată.

Totodată, la caz s-a reținut, că fapta prevăzută la art. 251 Cod penal imputată lui

Parhomenco Serghei, în a cărei comitere a fost găsit vinovat, potrivit art. 16 alin.(3)

2

Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, iar în conformitate

cu prevederile art.60 alin.(1) lit. b) Cod penal, persoana se liberează de răspundere

penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat următoarele termene: ... 5 ani

de la săvârșirea unei infracțiuni mai puțin grave.

Potrivit actelor cauzei, acțiunile infracționale ale inculpatului Parhomenco

Serghei, încadrate în baza art. 251 Cod penal - infracțiune mai puțin gravă, au fost

săvârșite la 24.07.2009. Astfel, se constată că de la comiterea de către Parhomenco

Serghei a infracțiunii prevăzute de art. 251 Cod penal și până la pronunțarea sentinței

de către instanța de fond a trecut mai mult de 7 ani, fapt ce a determinat instanța de

judecată să înceteze procesul în privința lui Parhomenco Serghei pe acest articol, în

legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

Instanța de apel a reținut concluzia primei instanțe, precum că nu s-au confirmat

temeiuri pentru suspendarea curgerii termenului de prescripție pentru tragere la

răspundere penală, or, deși urmărirea penală, la caz, a fost suspendată în temeiul art.

2871 alin.(1) pct. 1) și alin.(2) Cod de procedură penală, în perioada 11.10.2010-

26.10.2010, 15.11.2012-15.04.2015, 27.01.2016-19.02.2016, în baza materialelor

cauzei se constată, că ordonanța de punere sub învinuire în privința lui Parhomenco

Serghei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 251 Cod penal, i-a fost adusă la

cunoștință ultimului, contra semnătură, la data de 19.02.2016 adică termenul de

prescripție de tragere la răspundere penală deja expirase. Alte date certe, care ar da

temei de a considera, că Parhomenco Serghei a cunoscut despre faptul intentării în

privința sa a cauzei penale în baza art. 251 Cod penal, la dosar nu sunt prezente. În

acest sens, instanța de apel a apreciat ca neîntemeiat argumentul procurorului-apelant,

precum că Parhomenco Serghei s-a sustras de la organul de urmărire penală, pentru

că știa cu certitudine că a comis infracțiunea prevăzută de art. 251 Cod penal, or,

acuzarea nu a prezentat probe pertinente și concludente care ar confirma că

Parhomenco Serghei cunoștea despre existența dosarului penal în privința sa pe art.

251 Cod penal, până la 19.02.2016 când i-a fost înaintată învinuirea, respectiv nefiind

demonstrat faptul sustragerii acestuia de la organul de urmărire penală, fapt ce nu

poate condiționa suspendarea curgerii termenului de prescripție pentru tragerea la

răspundere penală.

Mai mult ca atât, potrivit actelor cauzei, în perioada 26.04.2014- 06.05.2015

Parhomenco Serghei a executat în penitenciarul nr. 13 Chișinău pedeapsa penală

stabilită prin sentința Judecătoriei Sîngerei din 17.11.2008 în baza art. 264 alin. (3)

lit. a) Cod penal, aflându-se în custodia statului, iar organul de urmărire penală pe

perioada nominalizată n-a întreprins cu inculpatul careva acțiuni de urmărire penală,

cauza în privința acestuia fiind suspendată pe motivul eschivării, începând cu

15.11.2012 și până la 15.04.2015, fapt ce suplimentar probează că ultimul nu se

eschiva de la organul de urmărire penală și nici nu cunoștea despre dosarul penal

intentat în privința sa în temeiul art. 251 Cod penal.

Totodată, analizând textul sentinței atacate, instanța de apel a constatat indicarea

eronată de către instanță în dispozitiv a sintagmei ”se declară vinovat”, respectiva

urmând a fi exclusă, nefiind necesară casarea sentinței, or, soluția adoptată pe cazul

dat în esență este corectă, fiind susținută de o argumentare temeinică și explicită.

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar,

prin care solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

Recurentul invocă dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, instanța de apel

3

nu a dat o apreciere corectă a prevederilor art. 60 Cod penal, pe motiv că cauza a fost

de mai multe ori suspendată în temeiul art. 287-1 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

penală.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că, recursul

declarat urmează a fi admis din următoarele considerente:

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea

de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond. Instanța de

apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit

instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă

fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au

fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art.

101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penale au fost corect

aplicate și hotărîrea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul lărgit constată că, aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au

fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi

corectate în ordinea procedurii de recurs.

În prezenta cauză, Colegiul lărgit constată că, și-au găsit confirmarea temeiurile

pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, cazurile

cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel de

către procuror, în legătură cu ce urmează a fi casată decizia instanței de apel, cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, deoarece această eroare nu poate fi

corectată de instanța de recurs.

Pornind de la motivele recursului ordinar declarat de procuror, rezultă că

instanța de apel și-a argumentat superficial soluția privind încetarea procesului penal

în privința lui Parhomenco Serghei în legătură cu expirarea termenului de prescripție

pentru tragerea la răspunderea penală.

Potrivit materialelor cauzei, Colegiul penal lărgit constată că, fapta a fost comisă

de inculpat la 24.07.2009, fiind pus sub învinuire la 21.09.2010. Ordonanța de

punere sub învinuire i-a fost adusă la cunoștință la 19.02.2016 (f. d. 196-verso, vol.

I).

Prin încheierea Judecătoriei Bălți din 22 septembrie 2010 în privința lui

Parhomenco a fost aplicată măsura preventivă arestul, el fiind anunțat în căutare.

4

Colegiul penal lărgit menționează că, sustragerea de la urmărirea penală poate

avea loc numai după ce a fost înaintată învinuirea. Mai mult, după anunțarea în

căutare, acțiunile organului de urmărire penală trebuie să fie efective de stabilire,

însăși anunțarea în căutare nu constituie prin sine temei de a presupune că învinuitul

se eschivează de la urmărirea penală.

Urmărirea penală în privința acestuia a fost suspendată în temeiul art. 2871 alin.

(l) pct. l) și alin. (2) Cod de procedură penală în perioada 11.10.2010-26.10.2010,

15.11.2012-15.04.2015, 27.01.2016 - 19.02.2016

Totodată, la 23.09.2010 prin ordonanța procurorului au fost dispuse investigații

în vederea căutării învinuitului Parhomenco Serghei, iar prin scrisoarea nr. 1827 din

15.10.2010, Comisariatului de Poliție al Sectorului Ciocana din mun. Chișinău i s-a

solicitat ca în baza dosarul de căutare nr. 2010480087, să fie informată conducerea

Serviciului Nord al Procuraturii Anticorupție în cazul reținerii învinuitului

Parhomenco Serghei. Despre locul deținerii lui Parhomenco Serghei, Departamentul

Instituțiilor Penitenciare a informat Inspectoratul de Poliție Sîngerei la 14.04.2015,

iar până la data respectivă, organul de urmărire penală nu era la curent despre faptul

că, acesta este deținut în Penitenciarul nr. 13 Chișinău.

Potrivit art. 60 alin. (5) Cod penal, curgerea prescripției se suspendă dacă

persoana care a săvârșit infracțiunea de sustrage de la urmărirea penală sau de la

judecată. În aceste cazuri, curgerea prescripției se reia din momentul reținerii

persoanei sau din momentul autodenunțării.

Potrivit materialelor cauzei, Colegiul penal consideră că instanțele prematur au

ajuns la concluzia privind încetarea procesului penal în privința lui Parhomenco

Serghei în legătură cu expirarea termenului de prescripție pentru tragerea la

răspunderea penală, ori urmărirea penală în privința lui a fost suspendată de mai

multe ori în temeiul art. 2871 alin. (l) pct. l) și alin. (2) Cod de procedură penală,

deoarece știind cu certitudine că a comis infracțiunea prevăzută de art. 251 Cod

penal, întrucât a asistat la întocmirea procesului-verbal de sechestru din 07.07.2007

prin care a fost aplicat sechestru pe automobilul de model ,,XXX” cu n/î XXX și pe

care l-a înstrăinat prin intermediul lui Levițchi Alexandru către Saratean Mihail la

data de 24.07.2009, s-a sustras de la urmărirea penală.

Tot odată, Colegiul penal menționează, că nu este clară poziția instanțelor de

fond precum că, inculpatul nu a cunoscut despre intentarea cauzei penale, ori el și-a

recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei în baza art. 3641 CPP, astfel încetând

procesul penal în privința lui Parhomenco Serghei în legătură cu expirarea termenului

de prescripție pentru tragerea la răspundere penală, instanța urma să stabilească

motivele prin prisma art. 60 alin. (5) Cod penal.

Din cele menționate, Colegiul penal lărgit conchide că, argumentul recurentului

cu privire eroarea comisă de către instanța de apel și anume, aplicarea prescripției

tragerii la răspundere penală în privința inculpatului Parhomenco Serghei, conform

prevederilor art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, este întemeiat.

Astfel, instanța de apel a comis o eroare de drept, iar această eroare nu poate fi

corectată de către instanța de recurs și se dispune rejudecarea cauzei în instanța de

apel.

În cadrul rejudecării cauzei instanța de apel, urmează să țină cont de motivele

indicate în prezenta decizie, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu

respectarea prevederilor art. 414, 419 Cod de procedură penală, să verifice minuțios

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate, să se pronunțe asupra tuturor motivelor

5

invocate în apel, să aprecieze toate probele în ansamblu, din punct de vedere al

coroborării lor și în dependență de situația constatată să adopte o hotărîre legală și

întemeiată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de Circumscripție

Bălți, Lisnic Elena, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

12 aprilie 2017, în cauza penală, în privința lui Parhomenco Serghei XXX și

dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu este susceptibilă căilor de atac.

Pronunțat integral la 15 ianuarie 2018.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

6