1ra-25/2017 — art. 252 al. 2, 253 al. 2, 191 al. 5 CP

1ra-25/2017 — art. 252 al. 2, 253 al. 2, 191 al. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-25/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte –Elena Covalenco,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Iurie Diaconu și Nadejda Toma,

judecând în ședință, fără participarea părților, recursurile ordinare, declarate de

procurorul din Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Costaș Valentina și de

avocatul Scutelnic Constantin în numele părții vătămate Munteanu Ion, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 mai 2016, în

cauza penală în privința lui

Nistor Ion XXXX, născut la XXXX, originar și locuitor din

r-nul XXX, s. XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 10.12.2010 pînă la 27.06.2011;

Instanța de apel de la 02.08.2011 pînă la 13.06.2013;

Instanța de recurs de la 08.10.2013 pînă la 11.02.2014;

Instanța de apel de la 03.03.2014 pînă la 18.05.2016;

Instanța de recurs de la 03.08.2016 pînă la 07.03.2017.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursurilor ordinare în

cauză în baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

penal în privința lui Nistor Ion, învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

191 alin. (5) Cod penal, din motiv că există o hotărâre a organului de urmărire penală,

pentru aceeași faptă, de încetare a urmăririi penale și scoatere a persoanei de sub

urmărirea penală.

Nistor Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 253 alin. (2) lit. b)

Cod penal, la amendă în mărime de 500 unități convenționale, cu privare de dreptul

de a ocupa anumite funcții și de a exercita o anumită activitate pe un termen de 2 ani.

În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumularea parțială a pedepsei numite și a pedepsei neexecutate aplicate prin sentința

Judecătoriei Edineț din 16 decembrie 2010, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub

formă de amendă în mărime de 600 unități convenționale, cu privare de dreptul de a

ocupa anumite funcții și de a exercita o anumită activitate pe un termen de 2 ani.

Acțiunea civilă înaintată de către SC „XXX” SRL a fost respinsă, deoarece pe

acest caz este deja o hotărîre judecătorească rămasă irevocabilă, iar acțiunea înaintată

de către IFS XXXX a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului

despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

colector de lapte la SRL ,,XXXX” la punctul de colectare din satul XXXX, raionul

XXXX, folosind situația de serviciu, ilegal a însușit banii destinați pentru plata

cetățenilor, pentru laptele predat în lunile octombrie, noiembrie, decembrie 2009 și

lunile ianuarie - februarie 2009 și anume de la XXX, XXXX, XXXX, XXXX,

XXXX, XXXX, XXXX, XXXX, XXXX, XXXX, XXXX, XXX, XX, Văcari Vasile,

1

XXXX, XXXX și XXXX, cauzîndu-le o pagubă materială considerabilă în sumă

totală de 35 927 lei.

Tot el, Nistor Ion, activînd în calitate de director al SRL ,,XXXXX” în perioada

lunilor februarie-martie 2009 a colectat lapte de la GT „XXXXX”, pe care l-a predat

la SA ,,XXXXX” din Soroca nr. 2. În rezultat Nistor Ion, folosind situația de serviciu

a însușit ilegal banii primiți de la fabrică în sumă 225 394 lei pentru achitarea cu GȚ

,,Ion Munteanu”.

În drept, acțiunile lui Nistor Ion au fost încadrate în prevederile art. 191 alin. (5)

Cod penal - delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei

persoane, încredințate în administrarea vinovatului, săvîrșită în proporții deosebit de

mari.

Tot el, Nistor Ion, activînd în calitate de director al SRL ,,XXXX” și al SRL

,,XXXX” care sunt înregistrați ca plătitori ai TVA, cu scopul de a evita plata TVA în

bugetul național a efectuat livrarea mărfii - laptelui în cantitate de 7 623 011 lei către

SRL „XXXXX”, neachitînd datoria și știind despre faptul că, lichidarea debitorului

aduce stingerea tuturor creanțelor față de creditori, s-a adresat către Judecătoria

Economică cu cerere introductivă pentru a iniția procedura de lichidare a

întreprinderii SRL ,,XXXX”.

La 17 aprilie 2009, în Monitorul Oficial nr.75-77 a fost publicată încheierea

Curții de Apel Economice a Republicii Moldova din 06.04.2009, prin care, în temeiul

art. 153 Legii insolvabilității, s-a dispus respingerea cererii introductive depusă de

SRL ,,XXXXX” conducător și fondator al căreia este Nistor Ion, privind intentarea

procesului de insolvabilitate, din motivul lipsei masei debitoriale, fiind intentată

procedura de lichidare a debitorului.

În rezultatul acțiunilor infracționale ale lui Nistor Ion, în bugetul public național

nu au fost virați banii în sumă de 982 089,71 lei.

În drept, aceste acțiunile ale lui Nistor Ion au fost încadrate în prevederile art.

253 alin. (2) lit. b) Cod penal - insolvabilitatea fictivă, care a cauzat creditorului

daune în proporții deosebit de mari.

Tot el, Nistor Ion, intenționat, avînd scopul de a evita plata datoriei formate în

rezultatul tranzacției de vînzare-cumpărare în baza contractului nr. 48/03 din

05.02.2008 conform căruia SRL „XXXXX” în conformitate cu facturile fiscale SW

066040 din 20.02.2008 și SW 1026292 din 02.05.2008 a livrat SRL ,,XXXXXX”

marfa-îngrășăminte minerale la suma totală 1 097 090 lei.

Astfel, fiind director al SRL ,,XXXX” și al SRL „XXXX”, știind că SRL

„XXX” are datorii față de SRL ,,XXXX” în sumă totală de 7 623 011 lei și faptul că,

lichidarea debitorului duce la stingerea tuturor creanțelor față de creditori, s-a adresat

către Judecătoria Economică cu cererea introductivă pentru a iniția procedura de

lichidare a întreprinderii SRL ,,XXXXX”.

La 17 aprilie 2009, în Monitorul Oficial nr. 75-77 a fost publicată încheierea

Curții de Apel Economice a Republicii Moldova din 06 aprilie 2009, prin care, în

temeiul art. 153 Legii insolvabilității, s-a dispus respingerea cererii introductive

depusă de SRL ,,XXXXX” conducător și fondator a căreia este Nistor Ion, privind

intentarea procesului de insolvabilitate, din motivul lipsei masei debitoriale, fiind

intentată procedura de lichidare a debitorului.

În ședința instanței de judecată, procurorul a solicitat de a califica aceste acțiuni

în baza art. 253 alin. (2) lit. b) Cod penal și a exclude din învinuire comiterea

2

infracțiunii prevăzute de art. 252 alin. (2) lit. b) Cod penal - insolvabilitatea

intenționată.

reprezentantul SRL „XXXXX”, Platon Eduard și de către inculpatul Nistor Ion.

3.1. Procurorul în apelul declarat a solicitat casarea sentinței și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care Nistor Ion să fie condamnat în baza art. 253 alin. (2) lit. b)

Cod penal, la 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau

de a exercita o anumită activitate pe un termen de 3 ani, în baza art. 191 alin. (5) Cod

penal, la 8 ani închisoare, iar în baza art. 84 Cod penal, definitiv - 10 ani închisoare,

cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate pe un termen de 3 ani, pedeapsa stabilită prin sentința anterioară de 500

unități convenționale să fie executată de sine stătător, cu admiterea acțiunilor civile

înaintate, invocând că instanța de fond corect a calificat acțiunile inculpatului în baza

art. 253 alin. (2) lit. b) Cod penal, însă incorect a încetat procesul penal în baza art.

191 alin. (5) Cod penal, deoarece încetarea procesului penal duce la încălcarea

drepturilor părților vătămate la o examinare echitabilă a cauzei, prevăzută de art. 6

CEDO, această încălcare fiind un viciu fundamental de care a fost afectată ordonanța

procurorului de încetare a urmăririi penale și scoatere a lui Nistor Ion de sub

urmărirea penală.

Prin dispozitivul sentinței instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă

complementară - privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții și de a exercita o

anumită activitate pe un termen de 2 ani, fără a fi specificat funcția sau activitatea de

care a fost privat inculpatul, sentința contravine prevederilor legale și nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, iar motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii.

Suplimentar, procurorul în ședința de judecată a invocat că, din concluziile

scrise ale procurorului care a înaintat apelul, expuse în instanța de fond, rezultă că

învinuirea inculpatului a fost adusă în baza art. 253 alin. (2) lit. b) Cod penal, în ce

privește învinuirea în baza art. 252 alin. (2) lit. b) Cod penal, a menționat că, inițial

acuzatorul de stat s-a referit la prevederile acestei norme penale, dar a susținut

învinuirea și a înaintat apel numai referitor la învinuirea în baza art. 253 alin. (2) lit.

b) Cod penal. Consideră că, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal și art. 253 alin. (2) lit. b) Cod penal, a fost

dovedită pe deplin.

Din concluziile înaintate de către procurorul Begu A., reiese că, a fost susținută

poziția de învinuire în baza art. 253 alin. (2) lit. b) Cod penal, art. 252 alin. (2) lit. b)

Cod penal și art. 191 alin. (5) Cod penal, în concluziile scrise ale acuzatorului de stat

fiind descrisă fapta cu insolvabilitatea fictivă, cu referirea la art. 252 alin. (2) lit. b)

Cod penal, dar la finele concluziilor fiind omisă această învinuire. Au fost pornite

cauze penale separate, atît pe capătul de învinuire ce ține de insolvabilitatea fictivă,

cît și pe cel ce ține de insolvabilitatea intenționată. Pe episodul cu SRL „XXXX”

urmărirea penală a fost intentată conform art. 252 alin. (2) lit. b) Cod penal, în

ordonanța de pornire a urmăririi penale fiind expuse detaliat motivele care au servit la

începerea urmăririi penale, astfel a fost susținută poziția pe toate capetele de

învinuire, inclusiv art. 253 alin. (2) lit. b) Cod penal, art. 252 alin. (2) lit. b) Cod

penal și art. 191 alin. (5) Cod penal.

3

3.2. Reprezentantul SRL „XXXXX”, Platon Eduard în apelul declarat a solicitat

casarea sentinței în partea respingerii acțiunii civile înaintate de SRL „XXXXXX”

privind încasarea datoriei în mărime de 1 097 090 lei și taxei de stat în sumă de 32

912,70 lei, cu admiterea acțiunii civile înaintate și încasarea sumelor pretinse din

contul lui Nistor Ion în beneficiul SRL „XXXX”, invocând că instanța de fond greșit

a interpretat sensul acțiunii civile înaintate, deoarece din conținutul acesteia reiese că

sumele solicitate, trebuie să fie încasate de la inculpat și nu din contul SRL

„XXXXX” în beneficiul SRL „XXXX” și, dat fiind faptul că Nistor Ion a fost

recunoscut vinovat în baza art. 253 alin. (2) lit. b) Cod penal, respectiv SRL

„XXXXX” urmează a fi recunoscută ca parte vătămată.

3.3. Inculpatul Nistor Ion în apelul declarat a solicitat casarea sentinței, în

partea ce ține de condamnarea în baza art. 253 alin. (2) lit. b) Cod penal și în partea

admiterii acțiunii Inspectoratului Fiscal de Stat Edineț, cu pronunțarea unei hotărîri

de achitare, invocând că nu este de acord cu sentința primei instanțe în partea

condamnării în baza art. 253 alin. (2) lit. b) Cod penal, infracțiune care presupune

răspundere pentru insolvabilitate fictivă, în situația dată există hotărârea Curții de

Apel Economică din 22.12.2010, prin care s-a dispus lichidarea SRL „XXXX”, iar

creanțele neexecutate au fost considerate ca stinse, astfel insolvabilitatea SRL

„XXXXXX” a fost una reală și nu fictivă, concluzia primei instanțe privitor la

prezența unei insolvabilități fictive pentru care a fost condamnat nu are suport legal și

material, la fel nu este de acord cu admiterea acțiunii depuse de către Inspectoratul

Fiscal de Stat Edineț, deoarece asupra pretențiilor materiale înaintate există o hotărâre

judecătorească și nu pot fi examinate și soluționate printr-o altă hotărâre

judecătorească.

fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de către reprezentantul SRL

„Artasbocem”, Platon Eduard și de către inculpatul Nistor Ion.

A fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința, inclusiv din oficiu și

pronunțată o nouă hotărâre, prin care a fost încetat procesul penal în privința lui

Nistor Ion în baza art. 252 alin. (2) lit. b) Cod penal, deoarece există circumstanțe,

care exclud urmărirea penală în temeiul art. 275 pct. 9) Cod de procedură penală.

Nistor Ion a fost condamnat în baza art. 253 alin. (2) lit. b) Cod penal, la amendă

în mărime de 500 unități convenționale, ce constituie 10 000 lei, cu privarea de

dreptul de a gestiona organe comerciale statale și nestatale pe un termen de 2 ani.

În rest, au fost menținute dispozițiile instanței de fond.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, apelul declarat de

către inculpat este contradictoriu circumstanțelor stabilite pe cauză și l-a respins,

deoarece apelul este o relatare a versiunii inculpatului în viziunea sa, aceste relatări se

contrazic total cu probele cercetate, care demonstrează cu certitudine vina

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 253 alin. (2) lit. b) Cod penal.

De asemenea, instanța de apel a considerat apelul reprezentantului SRL

„Artasbocem”, Platon Eduard declarativ și care nu are la bază motive întemeiate, iar

afirmațiile invocate urmează a fi respinse, deoarece nu corespund circumstanțelor

stabilite de instanța de fond pe parcursul examinării cauzei, în legătură cu ce apelul

respectiv a fost respins ca nefondat.

Au fost respinse afirmațiile invocate în apel referitor la faptul că, instanța de

fond greșit a interpretat sensul acțiunii civile înaintate de către SC „XXXXX” SRL,

4

deoarece din conținutul acesteia reiese că, sumele solicitate trebuie să fie încasate de

la inculpat și nu din contul SRL ,,XXXX” și, dat fiind faptul că Nistor Ion a fost

recunoscut vinovat în baza art. 253 alin. (2) lit. b) Cod penal, respectiv SC

„XXXXX” SRL urmează a fi recunoscut ca parte vătămată, pentru că societatea dată

de fapt a fost recunoscută ca parte vătămată referitor la învinuirea adusă în baza art.

252 alin. (2) lit. b) Cod penal, învinuire care nici nu a fost susținută de acuzare.

Mai mult, prin hotărârea Judecătoriei Economice de circumscripție din

26.03.2009, a fost admisă acțiunea civilă cu încasarea de la SRL „XXX” în folosul

SC „XXX” SRL a sumei de 1 097 090 lei și taxei de stat 32 912,70 lei, hotărâre care

este în vigoare și are puterea lucrului judecat, astfel aceiași sumă pretinsă nu poate fi

încasată repetat de la Nistor Ion, mai ales că ultimul nici nu a fost recunoscut vinovat

în comiterea infracțiunii incriminate pe art. 252 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Cât privește apelul declarat de procuror, instanța de apel a menționat că,

argumentele referitor la învinuirea lui Nistor Ion în baza art. 191 alin. (5) Cod penal,

sunt absolut declarative și neîntemeiate, procurorul indică doar declarativ despre

faptul că instanța incorect a încetat procesul penal, apreciind superficial încălcarea

drepturilor părților vătămate prin prisma CEDO, pretinde că încălcarea dată este un

viciu fundamental de care a fost afectată ordonanța procurorului de încetare a

urmăririi penale și scoaterea lui Nistor Ion de sub urmărirea penală, însă nu a motivat

și nu a indicat în ce constă esența apelului, nu a argumentat ilegalitatea hotărârii

atacate cu indicarea temeiurilor de fapt și de drept, ceia ce propune procurorul

referitor la condamnare nici nu se acordă cu apelul declarat.

Totodată, în situația când procurorul, participând în ședința instanței de fond, de

fapt, nu a susținut acuzarea și nu a solicitat condamnarea lui Nistor Ion în baza art.

252 alin. (2) lit. b) Cod penal, fapt confirmat și prin concluziile scrise anexate la

materialele cauzei, deși și-a exercitat dreptul său procesual și a atacat sentința

instanței de fond, iar în apelul declarat nu se pronunță în latura dată, nu critică, nu

indică probele și nu propune condamnarea inculpatului în baza art. 252 alin. (2) lit. b)

Cod penal, în atare circumstanțe nu poate fi agravată situația inculpatului și se

impune soluția de admitere a apelului procurorului, din alte motive decât cele

invocate, în temeiul art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, cu casarea parțială a

sentinței primei instanțe, cu încetarea procesului penal în privința lui Nistor Ion în

baza art. 252 alin. (2) lit. b) Cod penal, pe motiv că există circumstanțe care exclud

urmărirea penală, în temeiul art. 275 pct. 9), 391 pct.6) Cod de procedură penală,

anume faptul că acuzarea a renunțat la învinuirea adusă, instanța de judecată nu s-a

pronunțat în latura dată, iar în apel procurorul nu atacă în această latură sentința

primei instanțe.

procuror, inculpatul Nistor Ion și avocatul acestuia, Țurcanu Alexei.

5.1. Procurorul în recursul declarat, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceiași instanță, în alt complet de judecată, invocînd că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și motivarea

soluției contravine dispozitivului hotărârii;

- prima instanță în partea descriptivă a sentinței deși a reținut ca fiind

dovedite comiterea de Nistor Ion a infracțiunilor prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod

5

penal și art. 252 alin. (2) lit. b) Cod penal, în dispozitivul sentinței pe capătul de

învinuire prevăzut de art. 191 alin. (5) Cod penal încetează procesul penal, iar

referitor la capătul de învinuire prevăzut de art. 252 alin. (2) lit. b) Cod penal în

genere nu se expune;

- prima instanță neîntemeiat și-a motivat soluția, precum că anularea

ordonanței procurorului din 30.06.2010 de încetare a urmăririi penale în cauza lui

Nistor Ion, este contrară legii, deoarece ordonanța procurorului r-nului Edineț din

30.07.2010 este adoptată și motivată în conformitate cu prevederile art. 287 alin. (1)

Cod de procedură penală, adică ordonanța procurorului ierarhic inferior este

considerată ca ilegală;

- din conținutul ordonanței din 01.03.2010, reiese că ordonanța de

neîncepere a urmăririi penale din 30.11.2009 emisă de procuror, este ilegală, ea fiind

contestată de partea vătămată Munteanu Ion la procurorul ierarhic superior, deoarece

din materialele acumulate suplimentar, reiese că acțiunile lui Nistor Ion întrunesc

elementele infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal, fiind pornită cauza

penală nr. 201014022. La fel, ca vădit ilegală din 01.03.2010 a fost anulată și

ordonanța de scoatere de sub urmărirea penală a lui Nistor Ion, referitor la

delapidarea averii străine încredințate în administrarea vinovatului, cu cauzarea unui

prejudiciu considerabil în sumă de 35 927 lei unor cetățeni din satele Zăbriceni și

Onești r-nul Edineț, emisă la 12.11.2009;

- vinovăția lui Nistor Ion în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin.

(5) Cod penal, se confirmă prin declarațiile părților vătămate, a martorilor, dar și prin

probele scrise prezentate atât în prima instanță cât și în instanța de apel;

- soluția instanței de apel referitor la încetarea procesului penal în privința lui

Nistor Ion în baza art. 252 alin. (2) lit. b) Cod penal, conform prevederilor art. 275

pct. 9), 391 pct.6) Cod de procedură penală, este neîntemeiată deoarece urmărirea

penală pe acest articol a fost pornită la 20.10.2009 în baza materialelor de control la

cererea reprezentantului SRL „XXXX” referitor la insolvabilitatea intenționată

inițiată de administratorul SRL „XXXXX” Nistor Ion, iar ulterior la 16.11.2010

acestuia i-a fost înaintată învinuirea conform prevederilor art. 252 alin. (2) lit. b) Cod

penal, iar la art. 253 alin. (2) lit. b) Cod penal la 22.11.2010, fiind întocmit

rechizitoriul și cauza penală fiind expediată în judecătoria Edineț;,

- completarea și concretizarea poziției procurorului în instanța de apel se

datorează faptului că, instanța de apel, până a pronunța decizia s-a retras de 2 ori în

camera de deliberare, apoi au revenit în sala de judecată, având de concretizat poziția

atât a procurorului referitor la apelurile declarate (și în special la apelul procurorului

), și a celorlalți participanți, cât și faptul, dacă nu se solicită cercetarea suplimentară a

unor probe;

- soluția instanței de apel referitor la aplicarea art.84 alin. (4) Cod penal, nu

este clară deși procurorul a solicitat să nu fie aplicate prevederile art. 87 Cod penal,

deoarece sentința din 16.12.2010 prin care lui Nistor Ion i-a fost aplicată pedeapsa pe

art. 190 alin. (1) Cod penal - amendă în mărime de 300 unități convenționale, a fost

contestată și se află spre examinare la Curtea de Apel Bălți, iar prima instanță a

aplicat prevederile art. 84 alin. (4) Cod penal, deoarece i-a stabilit pe prezenta cauză

pedeapsa sub formă de amendă prin cumul parțial în mărime de 600 unități

convenționale, instanța de apel a ajuns la concluzia că nu pot fi aplicate prevederile

6

art. 84 alin. (4) Cod penal, totuși a casa sentința referitor la art. 252 alin. 2 lit. b) Cod

penal, în rest a menținut dispozițiile instanței de fond.

5.2. Inculpatul în recursul declarat, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea hotărârilor adoptate, cu achitarea sa de sub

învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 253 alin. 2 lit. b) Cod penal, pe

motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii, invocând că:

- nu este de acord în partea ce ține de condamnarea sa pe art. 253 alin. (2) lit.

b) Cod penal, dar și cu admiterea acțiunii înaintată de către IFS Edineț;

- în materialele dosarului este tabelul creanțelor SRL „XXXX” în proces de

insolvabilitate, aprobat de Curtea de Apel Economică la 26.11.2009, din care se vede

că valoarea creanțelor validate constituie 4 370 059,13 lei, astfel, instanțele de fond

urmau să stabilească dacă debitorul SRL „XXXX” a avut posibilitate reală să achite

integral creanțele creditorilor, adică suma de 4 370 059,13 lei;

- instanțele de fond s-au limitat doar la faptul că a considerat dovedită

posibilitatea debitorului de a achita datoria în mărime de 982 089 lei față de buget în

persoana inspectoratului fiscal XXXXx;

- din tabelul creanțelor se vede că creditorului IFS XXXXX i s-a validat:

creanța de rangul III - 673 730,18 lei, creanța de rangul VI - 344 895,7 lei, în total 1

018 625,88 lei; creditorului CNAS i s-a validat creanța de rangul III - 2 549,07 lei,

creanța de rangul VI - 9 226 lei, în total 11 775,07 lei. Datoria totală față de buget,

adică creanțele de rangul III și de rangul VI constituie 1 030 400,95 lei. Din raportul

nr. 3 din 10.03.2010, prezentat instanței de insolvabilitate de către Administratorul

insolvabilității, anexat ca probă la dosar, se vede că în bugetul de stat a fost achitată

suma de 96 913,32 lei, Casei naționale de Asigurări Sociale i s-a achitat 369,68 lei, în

total s-au achitat 97 283 lei. Suma stinsă prin anulare conform hotărârii instanței de

insolvabilitate nr. 2e-313/2010 din 22 decembrie 2010 constituie 933 117,95 lei.

Apare o diferență de 48 971,05 lei, care nu are argumentare;

- există o hotărâre judecătorească definitivă prin care în folosul creditorului

IFS XXX i s-a adjudecat creanța de 1 030 400,95 lei din contul debitorului SRL

XXXX”, din care 97 283 lei au fost plătite în cadrul procedurii de insolvabilitate, iar

în cazul în care există o hotărâre definitivă prin care datoria este încasată de la SRL

„XXXXX” în proces de insolvabilitate, nu mai poate fi pronunțată o altă hotărâre

asupra aceleași sume;

- insolvabilitatea nu poate fi declarată fictivă dacă obiectiv în cadrul

procesului de insolvabilitate datoriile au fost în mărime de 4 370 059,13 lei, iar

posibilități reale de achitare au fost în mărime de 120 750 lei. Insolvabilitatea a fost

una reală și obiectivă, fapt confirmat prin hotărârea Curții de Apel Economice nr. 2e-

313/2010 din 22 decembrie 2010. Concluzia instanțelor de judecată despre faptul că

IFS XXXX i s-a cauzat un prejudiciu este nefondată, fiindcă soarta datoriei agentului

economic SRL „XXXXXX” către IFS XXXX a fost hotărâtă în procedura de

insolvabilitate. Aceeași sumă nu poate apărea ca un alt prejudiciu într-un dosar penal;

- în situația dată nu se întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 253

alin. (2) lit. b) Cod penal, deoarece insolvabilitatea este una reală, creditorului nu i s-a

cauzat un prejudiciu, fiindcă soarta prejudiciului a fost soluționată de drept în cadrul

procedurii de insolvabilitate.

5.3. Avocatul Țurcanu Alexei în numele inculpatului Nistor Ion în recursul

declarat, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, a solicitat

7

casarea hotărârilor și achitarea lui Nistor Ion pe art. 253 alin. (2) lit. b) Cod penal,

invocând că:

- decizia instanței de apel în partea condamnării lui Nistor Ion și admiterea

acțiunii înaintate de către IFS Edineț urmează a fi casată, pe motiv că fapta

incriminată nu întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii de

insolvabilitate fictivă;

- Nistor Ion este învinuit că a săvârșit fapta de insolvabilitate fictivă cu

cauzarea de daune în proporții deosebit de mari, dar nici în actul de învinuire, nici în

sentință și nici în decizie nu este descrisă acțiunea sau inacțiunea prin care s-a

săvârșit fapta de insolvabilitate fictivă;

- sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de insolvabilitate fictive

„livrarea mărfii” - laptelui în cantitate de 7 623 011 lei către SRL „XXXX” este o

simplă operație economică și nu este un act de conduită interzis de norma penală,

care i se incriminează lui Nistor Ion, iar depunerea cererii introductive constituie o

obligație a debitorului, prevăzută de art. 26 din Legea insolvabilității, în prezent

abrogat în legătură cu adoptarea la 29.06. 2012 a Legii insolvabilității;

- pentru a stabili vinovăția lui Nistor Ion în săvârșirea infracțiunii de

insolvabilitate fictivă, urma să se stabilească dacă la data depunerii cererii

introductive exista starea de insolvabilitate a debitorului sau informația înaintată

pentru intentarea acestui proces era falsă;

- la momentul înaintării cererii introductive starea economico-financiară a

SRL „XXXX” corespundea anume acestui criteriu. La data depunerii cererii

introductive nu dispunea în genere de bani lichizi pentru achitarea creanțelor, ori

această situație corespundea întocmai temeiului general de intentare a procesului de

insolvabilitate, prevăzut de art. 22 alin. (2) din Legea insolvabilității. În acest caz,

debitorul s-a conformat conduitei imperative dispusă de art. 26 din Legea menționată,

pentru că continuarea activității lui putea frustra interesele creditorilor atât reali, cât și

potențiali;

- probele la care s-a făcut trimitere, și anume bilanțul contabil, raportul

administratorului și declarațiile martorului Casian Tamara, dovedesc starea de

insolvență a debitorului la data depunerii cererii introductive, însă aceste probe au

fost lăsate fără apreciere de către instanțe;

- instanțele de fond urmau să stabilească dacă debitorul SRL „XXXX” a avut

posibilitate reală să achite integral creanțele creditorilor, adică suma de 4 370 059,13

lei, însă acestea s-au limitat doar la faptul că au considerat dovedită posibilitatea

debitorului de a achita datoria în mărime de 982 089 lei față de buget, în persoana

Inspectoratului Fiscal XXXXX, până la depunerea cererii introductive, ceea ce nu

corespunde situației de fapt;

- instanțele de judecată urmau să țină cont de faptul că, SRL „XXXX” a fost

o persoană juridică ale cărei drepturi și obligații se dobândesc la data înregistrării de

stat și încetează la data radierii ei din registrul de stat, iar prin hotărârea Curții de

Apel Economice din 22.12.2010, s-a aprobat bilanțul de lichidare și s-a dispus

lichidarea SRL „XXXX”. În baza acestei hotărâri persoana juridică a fost radiată din

Registrul de stat al persoanelor juridice, deci odată ce drepturile și obligațiile SRL

„XXXX” s-au stins, nimeni nu mai poate pretinde exercitarea sau executarea lor.

În rest, invocînd aceleași motive indicate în reursul inculpatului desctise la pct.

5.2 al prezentei decizii.

8

februarie 2014, au fost admise recursurile ordinare declarate de către procuror,

inculpatul Nistor Ion și avocatul Țurcanu Alexei în numele inculpatului, casată

decizia cu dispunerea rejudecării cauzei în Curtea de Apel Bălți, în alt complet de

judecată.

6.1. Pentru a se pronunța, instanța de recurs a menționat că, instanța de apel la

examinarea apelurilor declarate nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură

penală, nu a răspuns la modul cuvenit la toate motivele invocate de procuror în apelul

său și nu a constatat fapta prevăzută de art. 253 alin. (2) lit. b) Cod penal, ca fiind

săvârșită de inculpat și nu s-a pronunțat asupra legalității sentinței privind încetarea

procesului penal pe art. 191 alin. (5) Cod penal, din care considerente urmează a fi

casată decizia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, deoarece aceste

erori nu pot fi corectate de instanța de recurs.

Potrivit părții descriptive a deciziei instanței de apel, deși aceasta a conchis că

„apelul procurorului referitor la învinuirea lui Nistor Ion în baza art. 191 alin. (5) Cod

penal este absolut declarativ și nemotivat, procurorul indică doar declarativ despre

faptul că instanța incorect a încetat procesul penal, apreciind superficial încălcarea

drepturilor părților vătămate prin prisma CEDO, pretinde că încălcarea dată este un

viciu fundamental de care a fost afectată ordonanța procurorului de încetare a

urmăririi penale și scoatere a lui Nistor Ion de sub urmărirea penală, însă n-a motivat

și n-a indicat concret în ce constă esența apelului, nu a argumentat ilegalitatea

hotărîrii atacate cu indicarea temeiurilor de fapt de drept, ceia ce propune procurorul

referitor la condamnare, nici nu se acordă cu apelul declarat” și a constatat, că

„careva motive în apel referitor la învinuirea adusă lui Nistor Ion în baza art. 191

alin. (5) Cod penal, de fapt lipsesc, astfel apelul în latura dată este fără esență și pur

declarativ, în legătură cu ce instanța de apel respinge apelul procurorului în latura

acuzării în baza art. 191 alin. (5) Cod penal, cu menținerea sentinței în latura dată fără

modificări”, instanța de apel urma să se expună profund asupra legalității soluției pe

acest capăt de învinuire invocat de către procuror în apelul său, odată ce

procurorul-apelant, dar și procurorul-participant în ședința instanței de apel au

solicitat condamnarea inculpatului și pe acest capăt de învinuire.

Instanța de recurs a conchis că, circumstanțele expuse atestă că, instanța de apel

nu a judecat apelul procurorului pe acest capăt de învinuire în condițiile legii,

deoarece nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul, pe când urma

să facă o verificare a legalității soluției adoptate de prima instanță pe învinuirea în

baza art. 191 alin. (5) Cod penal.

Totodată, casând sentința parțial și rejudecând cauza cu pronunțarea unei noi

hotărâri, referitor la art. 253 alin. (2) lit. b) Cod penal, instanța de apel urma ca, în

conformitate cu cerințele art. 394 și art. 417 Cod de procedură penală, să constate

fapta săvârșită de către inculpat în baza respectivei infracțiuni. Însă, din conținutul

deciziei rezultă că o astfel de constatare a faptei infracțiunii nu există, cu atât mai

mult că nici prima instanță în sentință nu a descris fapta constatată pe învinuirea de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 253 alin. (2) Cod penal, cu referire la

insolvabilitatea fictivă.

Instanța de apel casând sentința și rejudecând cauza, urma să audieze părțile

conform prevederilor art. 417 Cod de procedură penală și, la solicitare, să

9

administreze noi probe, fapt ce, conform procesului verbal al ședinței instanței de

apel, nu a avut loc.

Instanța de apel urma să descrie în decizie probe concrete, care confirmă

vinovăția inculpatului pe art. 253 alin. (2) lit. b) Cod penal, adică de comitere a

insolvabilității fictive.

Potrivit literaturii de specialitate, obiectul material al insolvabilității fictive îl

reprezintă anumite documente false:

- cererea scrisă falsă de intentare a procesului de insolvabilitate;

- anexele la această cerere și ele false.

Instanța de apel însă, nu a specificat în decizia adoptată și nu a descris în fapta

constatată de prima instanță care sunt documentele false prezentate de către inculpat,

sau de ce este falsă cererea de intentare a procesului de insolvabilitate.

Astfel, instanța de apel a examinat probele superficial, fără ca acestea să fie

minuțios analizate și apreciate în ansamblu cu alte probe, care în opinia procurorului,

confirmă vinovăția inculpatului în cele incriminate.

Reieșind din aceste motive, instanța de recurs a admis recursurile declarate de

către inculpatul Nistor Ion și de către avocatul acestuia, Turcanu Alexei, a casat

decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

respins, ca nefundat, apelul procurorului.

Apelurile reprezentantului SC ,,XXXXX” SRL, Platon Eduard și al inculpatului

Nistor Ion, au fost admise din alte motive decât cele invocate în ele, dispunându-se

casarea sentinței, inclusiv din oficiu, cu pronunțarea unei noi hotărâri, după cum

urmează:

În temeiul art. 332 alin. (1), 275 pct. 9) și 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, procesul penal în privința lui Nistor Ion pe art. 252 alin. (2) lit. b) Cod penal,

se încetează pentru că există circumstanțe ce exclud urmărirea penală.

În temeiul art. 332 alin. (1) și 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și art.

60 alin. (1) lit. b) Cod penal, procesul penal în privința lui Nistor Ion pe art. 253 alin.

(2) lit. b) Cod penal, se încetează în legătură cu expirarea termenului de prescripție de

tragere la răspunderea penală.

În latura încetării procesului penal pe art. 191 alin. (5) Cod penal, se păstrează

dispozițiile sentinței instanței de fond.

În corespundere cu art. 225 alin. (4) Cod de procedură penală, acțiunile civile

inițiate în procesul penal de către Inspectoratul Fiscal Edineț, SC ,,XXXXX” SRL și

GȚ ,,Ion Munteanu” se lasă fără soluționare fapt ce nu împiedică soluționarea lor în

ordinea procedurii civile.

7.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, în cadrul reluării

cercetărilor în ordine de apel în vederea verificării temeiniciei argumentelor invocate

de părți, instanța, în raport cu probele verbale, a dispus spre cercetare și probele

material-scrise administrate în prezenta cauză, după cum urmează:

- contractual de livrare a laptelui nr. 27 din 09.02.2009 dintre SA ,,IXXXX” din

Cupcini și furnizorul SRL ,,XXX” în persoana directorului Nistor Ion începând cu

data încheierii lui și până la achitarea totală a furnizorului cu recepționarul în vederea

stingerii datoriei confirmate prin titlu executoriu din 14.01.2008 emis de către

instanța economică, urmând ca surplusul producției să fie achitată de recepționar prin

virament, cu acordul adițional la el (f.d. 30-33 vol. I);

10

- contractele de colectare și livrare a laptelui, încheiate între IM ,,Fabrica de

brânzeturi Soroca” și SRL ,,XXXX” și actele de verificare reciprocă (f.d. 244-264vol.

1);

- copia listelor de plată pentru laptele predat de către locuitorii s. Zabriceni, r-nul

Edineț pe perioada ianuarie - februarie 2009 (f.d. 208 - 211 vol. 1);

- copiile recipiselor depuse de A. Țâmbuleac privind primirea de la Nistor Ion în

contul datoriei pe o perioadă de 30 de zile a sumei de 11 000 lei, pentru achitarea

laptelui, precum și primirea datoriei formate pe perioada decembrie 2008, ianuarie -

februarie 2009, cu excepția a 5 000 lei (f.d. 38-40 vol. 1);

- decizia privind înregistrarea SRL ,,XXXX” din 26.01.2007, fondatorul căreia

este Croitoru Minadora și director Nistor Ion (f.d. 9 v. 2);

- facturile fiscale de livrare a laptelui de la GȚ ,,Munteanu Ion” către SRL

,,XXXXX” (f.d. 188-203 vol. 1);

- copia chitanței la dispoziția de încasare nr. 2 din 04.04.2009, privind achitarea

de către SRL ,,XXXX” către GȚ ,,Munteanu Ion” a sumei de 1 075 614 lei, pentru

achiziția de lapte (f.d. 216 vol. 1);

- facturile fiscale și cele de expediție a materiei prime - lapte, de la GȚ ,,Ion

Munteanu” către SRL ,,XXXX” (f.d. 188-203 vol. 1);

- actul de verificare reciprocă din 01.03.2009 dintre SRL ,,XXX” și SRL

,,XXXX” cu constatarea datoriei de 225 394 lei, precum și cel de cesionare a sumei

debitoriale de 1 301 008 lei de la SRL ,,XXX” către SRL ,,XXXXX” în vederea

stingerii datoriei față de GȚ ,,Munteanu Ion” (f.d. 173-175; 212-213 vol. 1);

- raportul financiar al SRL ,,XXXXX” pentru anul 2008 (f.d. 162 - 209 vol. 2) și

cel pentru anul 2009 (f.d. 218-223 vol. 1);

- actul de constatare nr. 12/36 întocmit de către CCEEC, potrivit căruia la

01.03.2009 SRL ,,XXXXX” înregistra datorie față de GȚ ,,Munteanu Ion” în sumă de

1 301 008, 90 lei (f.d. 276 - 280 vol. 1);

- decizia din 04.05.2009 de inițiere a controlului fiscal la SRL ,,XXXXX” (f.d.

10 vol. 2);

- actul din 08.05.2009 de control al activității SRL ,,XXXX”, efectuat de către

IFS Edineț, potrivit cărui pe perioada 01.04.2008 - 31.03.2009, aceasta a procurat de

la SRL ,,XXXX” în baza facturilor fiscale, lapte în sumă totală de 11 432 093, 93 lei,

pentru ce SA ,,XXXXX” a transferat către SRL ,,XXXXX” prin contul bancar suma

de 3 0 200 64 lei, fiind efectuate livrări în baza facturilor fiscale cu suma de 169 882,

30 lei, datoria restantă la 31.03.2009 constituind 7 623 011 lei, pentru laptele livrat de

către SRL ,,XXXXX” fiind extrase mijloace bănești în numerar de la contul bancar al

întreprinderii, ce au fost ulterior transmise în avans; cu concluziile scrise la actul de

control (f.d. 11-17 vol. 2);

- dispozițiile de plată privind ridicarea de către Nistor Ion de pe contul SRL

,,XXXX” a banilor în numerar (f.d. 18-45 vol. 2);

- cererea IFS Edineț cu privire la reportarea prejudiciului material în valoare de

982 089 lei cauzat bugetului public național (f.d. 54 vol. 2);

- încheierea judiciară din 28.08.2009 cu privire la autorizarea punerii

sechestrului pe contul bancar curent al SRL ,,XXXXX”, cu ordonanța de ridicare a

sechestrului în vederea achitării datoriilor față de stat (f.d. 59-60, 62 vol. 2);

- contractual nr. 48/03 din 05.02.2008 privind procurarea de către SRL

,,XXXXXX” de la SRL ,,XXXXXX” a îngășămintelor minerale în cantitate de 13

11

800 kg la prețul de 1 022 060 lei cu facturile de expediție și actul de verificare

reciprocă (f.d. 137 143 vol. 2);

- hotărârea din 26.03.2009 a Judecătoriei Economice de circumscripție Chișinău

privind încasarea de la SRL ,,XXXXX” în beneficiul SRL ,,XXXX” – 1 097 090 lei

cu titlu de datorii și 32 912, 70 lei taxa de stat (f.d. 145 v.2);

- actul reviziei economico-financiare la SRL ,,XXXX” nr. 12/45 din 28.05.2010

efectuat de CCCEC (f.d. 210-214 v.2);

- încheierea din 27.05.2009 a CA Economice privind revizuirea procesului de

insolvabilitate al SRL ,,XXXXX” la cererea depusă de către SRL ,,Artasbocem” (f.d.

136 vol. 2);

- hotărârea CA Economice din 22.03.2010 privind intentarea procedurii de

insolvabilitate al SRL ,,XXXXXX”; încheierea din 20.05.2010 de redeschidere a

procedurii de insolvabilitate la cererea administratorului T. Casian (f.d. 224, 239 vol.

1);

- tabelul creanțelor SRL ,,XXXXXX” la 29.03.2010 (f.d.241 vol. 1);

- hotărârea din 22.03.2010 a CA Economice cu privire la încetarea procesului de

insolvabilitate a SRL ,,XXXXXX” cu aprobarea balanței și lichidarea ei,

considerându-se stinse creanțele neexecutate; decizia de radiere a Societății din

Registrul de stat al persoanelor juridice (f.d. 225, 228 vol. 2).

Respectiv, ca rezultat al cercetării suplimentare a bazei probatorii administrate

în prezenta cauză, instanța de apel a conchis:

Corectitudinea soluției judiciare privind încetarea în privința lui Nistor Ion a

procesului penal pe art. 191 alin. (5) Cod penal, referitor la cele două capete de

acuzații aduse pentru delapidarea bunurilor altor persoane, încredințate în

administrare cu cauzare de daune considerabile locuitorilor satului XXXX, r-nul

XXXXX, pe perioada anului 2008, respectiv ianuarie-februarie 2009, în valoare

totală de 35 927 lei; precum și cu cauzare de daune în proporții deosebit de mari GȚ

,,Ion Munteanu” în sumă de 225 394 lei.

În susținerea acestei concluzii instanța de apel, cu referire la materialele cauzei

penale, a menționat că, urmărirea penală în cauza dată a fost pornită la 07.07.2009 pe

marginea plângerii depuse de către Albu Valentina referitor la însușirea prin

înșelăciune și abuz de încredere de către colectorii de lapte Nistor Ion și Țîmbuleac

Angela, de la mai mulți locuitori ai s. XXXX, r-nul. XXXX a mijloacelor bănești pe

care urmau să le primească ca rezultat al predării materiei prime, în temeiul

infracțiunii prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal (f.d. 1 vol. 1).

În cadrul efectuării urmăririi penale, după audiere în calitate de părți vătămate a

mai multor locuitori din s. XXXXX, r-nul XXXX, Nistor Ion, la 14.07.2014, a fost

recunoscut bănuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. b) Cod

penal (f.d. 74 vol. 1).

Pe parcursul urmăririi penale, la 12.11.2009, prin ordonanța procurorului

adoptată în ordinea art. 52, 275 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, s-a dispus

încetarea în privința lui Nistor Ion și Țîmbuleac Angela a urmăririi penale pe art. 190

alin. (2) lit. b) Cod penal, cu scoaterea lor de sub urmărire pe cauza intentă la

sesizarea lui Albu Valentina referitor la neachitarea sumelor pentru laptele colectat de

locuitorii s. XXX, r-nul XXXXXX pentru că ,,persistă un litigiu de ordin civil care

poate fi soluționat în instanța civilă” (f.d. 104 vol. 1).

12

La 01.03.2010, procurorul ierarhic superior, în ordinea art. 287 alin. (1) Cod de

procedură penală, a abrogat ordonanța din 12.01.2009 de încetare a urmăririi penale

cu scoaterea lui Nistor Ion și Țîmbuleac Angela de sub urmărirea penală pentru că,

încetarea ei s-a dispus ,,fără luarea în considerație a tuturor circumstanțelor cauzei”,

urmând a se verifica și alte cazuri privind neachitarea sumelor bănești pentru

colectarea laptelui de la locuitorii s. XXXXX, r-nul XXXXX, fiind dispusă în

legătură cu aceasta reluarea urmăririi penale (f.d 105 vol. 1).

Astfel, la 01.03.2010, procurorul ierarhic superior, prin ordonanța sa, a abrogat

ordonanța procurorului din 28.01.2010, privind refuzul în începerea urmăririi penale

pe marginea plângerii depuse de reprezentantul GȚ ,,Munteanu Ion” - Ion Munteanu,

fiind pornită în privința lui Nistor Ion urmărirea penală pe art. 191 alin. (5) Cod

penal, pe faptul delapidării bunurilor străine, încredințate în administrare, în proporții

deosebit de mari (f.d. 204; 167 vol. 1).

Ulterior, prin ordonanța procurorului din 30.06.2010, adoptată în ordinea art.

275 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, s-a dispus scoaterea lui Nistor Ion de

sub urmărirea penală pe art. 191 alin. (5) Cod penal, cu încetarea în privința lui a

procesului penal la plângerea GȚ ,,Munteanu Ion”, pentru că ,,litigiul stabilit ține de

competența relațiilor civile, GȚ ,,Munteanu Ion” fiind asigurată de îndeplinirea

datoriilor debitoare ale SRL ,,XXXXX” conform contractului de cesiune a creanțelor

de către SRL ,,XXXX” (f.d. 251 vol. 1).

La 30.07.2010, procurorul ierarhic superior, în ordinea art. 287 alin. (1) Cod

penal, a dispus anularea ordonanței procurorului din 30.06.2010, cu reluarea urmăririi

penale pentru că ,,ordonanța în cauză este nelegală, cauza fiind exercitată superficial

și incomplet, fără stabilirea tuturor circumstanțelor cauzei, concluziile fiind

premature” și transmiterea cauzei în gestiunea altui procuror (f.d. 132 vol. 1).

Prin ordonanța din 27.10.2010, cele două cauze penale au fost conexate într-o

procedură unică, iar la 15.11.2010, Nistor Ion a fost pus sub învinuire pe cele două

episoade încadrate în baza art. 191 alin. (5) Cod penal (f.d. 287 vol. 1).

Constatând cele menționate supra, instanța de apel a apreciat drept absolut

nefondat argumentul procurorului, privind dezacordul cu încetarea procesului penal

în privința inculpatului Nistor Ion pe art. 191 alin. (5) Cod penal, pe motiv că, această

situație ar duce la încălcarea drepturilor părții vătămate la o examinare echitabilă a

cauzei, consacrată la art. 6 CEDO, apreciind-o ca fiind un viciu fundamental de care a

fost afectată ordonanța sa de încetare a urmăririi penale și scoatere a lui Nistor Ion de

sub urmărirea penală, fapt pe care prima instanță l-ar fi trecut cu vederea, fără a ține

cont de motivele de fapt și temeiurile de drept pentru care această ordonanță a fost

anulată de către procurorul ierarhic superior.

În respingerea argumentului invocat de către procurorul apelant și, respectiv, cel

susținut de către procurorul participant în instanța de fond, instanța de apel pe lângă

constatările reținute în conținutul sentinței la acest compartiment și cu referire la

practica relevantă a CSJ, expusă în mai multe cauze penale, în care a fost ridicată o

problemă analogică de drept, ca ex. cauza nr. 1ra-103/16 Cernopolc V. și alții art. 190

alin. (5) Cod penal, prin care s-a dispus încetarea procesului penal în temeiul art. 391

alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală, pentru că în cauzele date au fost adoptate

ordonanțe de scoatere a persoanelor de sub urmărirea penală, cu încetarea procesului

penal, relevantă în acest sens fiind Hotărârea Curții Constituționale a RM nr. 12 din

14.05.2015 ce a examinat sesizarea Curții Supreme de Justiție privind excepția de

13

neconstituționalitate a unor prevederi din art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală,

declarând drept neconstituțională dispoziția articolului nominalizat, în temeiul cărei

de altfel a fost reluată urmărirea penală pe ambele episoade de învinuire adusă

inculpatului Nistor Ion în speța dată.

Instanța de apel a ținut să menționeze că, în speța data, situația de fapt cu privire

la încetarea procesului penal cu scoaterea persoanei de sub urmărirea penală se

răsfrânge ca și în cauza Cernopolc V. și alții la perioada anului 2008 - 2009, adică

până la Hotărârea CC nr. 12 din 14.05.2015, instanța de fond corect făcând referire la

o altă Hotărâre a CC nr. 26 din 23.11.2010 cu privire la excepția de

neconstituționalitate a prevederilor alin. (6) art. 63 din Codul de procedură penală,

prin prezenta decizie, instanța de apel expunându-se asupra împrejurărilor speței,

inclusiv prin prisma hotărârii CC din 14.05.2015.

În acest aspect urmează de menționat că, potrivit art. 7 alin. (6), hotărârile Curții

Constituționale privind interpretarea Constituției sau privind neconstituționalitatea

unor prevederi legale sunt obligatorii pentru organele de urmărire penală, instanțele

de judecată și pentru persoanele participante la procesul penal.

Făcând o analiză în retrospectivă a ordonanțelor emise de procuror, instanța de

apel a conchis temeinicia soluției judiciare referitor la faptul că, ordonanțele de

reluare a urmăririi penale și punerea sub învinuire a lui Nistor Ion contravin

prevederilor art. 6 pct. 44, art. 22 alin. (2), 287 alin. (4) Cod de procedură penală, art.

4 Protocolul 7 al CEDO și art. 7 alin. (2) Cod penal, potrivit căror hotărârea organului

de urmărire penală de scoatere a persoanei de sub urmărirea penală sau de încetare a

urmăririi penale, precum și hotărârea judecătorească definitivă, împiedică reluarea

urmăririi penale, punerea sub o nouă învinuire mai gravă pentru aceeași persoană,

pentru aceeași faptă, cu excepția cazurilor când fapte noi ori recent descoperite sau un

viciu fundamental în cadrul procedurii precedente au afectat hotărârea pronunțată și

nimeni nu poate fi supus urmării penale și pedepsei penale de mai multe ori pentru

una și aceeași faptă.

Or, în sensul Convenției și stipulărilor legislației naționale, ,,fapte noi”

constituie date despre circumstanțele de care nu avea cunoștință organul de urmărire

penală la data adoptării ordonanței de scoatere a persoanei de sub urmărirea penală și

care nu puteau fi cunoscute la acea dată. Noi trebuie să fie probele administrate în

cadrul cercetării altor cauze, și nu mijloacele de probă prin care se administrează

probe deja cunoscute în retrospectivă.

Totodată, ,,fapte recent descoperite” sunt faptele care existau la data adoptării

ordonanței atacate, însă nu au putut fi descoperite la acel moment Atitudinea unei

părți care, cunoscînd un fapt sau o împrejurare ce-i era favorabilă, a preferat să

păstreze tăcerea nu poate justifica mențiunea unei erori judiciare și nu poate constitui

un obstacol la admiterea reluării urmăririi penale, dacă prin alte mijloace aceste

împrejurări nu au putut fi descoperite la acel moment.

Raportând aspectele de fapt a speței date la cele menționate supra, instanța de

apel a reținut că, concluziile conținute în ordonanțele de reluare a urmăririi penale din

01.03.2010 și 30.06.2010 cu punerea ulterioară a lui Nistor Ion sub învinuire prin

ordonanța din 15.11.2010 nu și-au găsit motivare în coraport cu prevederile pct. 7 și 8

a Hotărîrii Curții Constituționale referitor la excepția de neconstituționalitate a

prevederilor alin. (6) art. 63 Codul de procedură penală, nr. 26 din 23.11.2010,

conform cărora: ,,pentru ca organul de urmărire penală să poată relua urmărirea

14

penală, legiuitorul, la alin. (4) art. 287 Cod de procedură penală, a stipulat că, această

acțiune se admite numai dacă apar fapte noi sau recent descoperite ori un viciu

fundamental în cadrul urmăririi precedente, a fost de natură să afecteze hotărîrea

pronunțată. Acestea sunt unicele circumstanțe, în care intervine derogarea de la

principiul de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru aceeași

faptă, consacrat de art. 4 din Protocolul nr. 7 CEDO și art. 22 Cod de procedură

penală, care la alin. (2) prevede derogările admisibile. Numai o astfel de interpretare

a dreptului de a nu fi urmărit sau judecat de mai multe ori pentru aceeași faptă este în

concordanță cu art. 21 din Constituție, care stipulează obligația statului de a asigura

toate garanțiile necesare apărării persoanei în cadrul procesului judiciar și alin. (1)

art. 16 din Constituție privind îndatorirea primordială a statului de a respecta și ocroti

persoana”.

Însă, după cum rezultă din conținutul ordonanțelor din 01.03.2010 și 30.07.2010

de reluare a urmăririi penale în privința lui Nistor Ion, autorul cărora nu a indicat

careva circumstanțe noi ori recent descoperite sau viciu fundamental, ce ar fi afectat

precedenta procedură, condiționând reluarea urmăririi penale în cauza respectivă,

împrejurările menționate de el referitor la ,,nelegalitatea urmăririi penale și

necesitatea verificării tuturor circumstanțelor cauzei”, nu pot fi interpretate prin

prisma art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală.

Or, careva viciu fundamental în sensul pretinsei nerespectări a dreptului garantat

al părților vătămate la un proces echitabil, consacrat în art. 6 al Convenției, precum și

modalitatea în care hotărârile de scoatere a persoanei de sub urmărirea penală, le-ar fi

afectat acest drept, autorul celor două ordonanțe nu-l menționează, apariția

respectivului argument fiind condiționată de încetarea procesului penal de către

instanța de fond, fiind expus în apelul declarat, fără nici-o argumentare obiectivă în

acest sens.

Cu referire la jurisprudența internațională aplicabilă cauzei din speță, instanța de

apel a făcut referire la hotărârea CEDO din 04.08.2015, în cazul Stoianova și Nedelcu

vs. Romînia, în care s-a constatat că: ”.... dacă redeschiderea urmăririi penale a fost

ordonată pe motivul că, ancheta inițială nu a fost completă, în acest caz, asemenea

lipsuri din partea autorităților nu pot fi imputate reclamanților și ar trebui în concluzie

să-i plaseze pe aceștia într-o situație defavorabilă.” Totodată, în hotărârea CEDO în

cauza Ștefan vs. Romania din 06.04.2010 este clar specificat că ,,procurorul are

obligația de a reflecta pretinsele erori înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive,

iar statul este cel care trebuie să-și asume erorile comise de procuror și aceste erori nu

trebuie reparate în detrimentul persoanei vizate în procedura în cauză.”

Generalizând cele menționate supra, instanța de apel a conchis că, în speța

respectivă nu au fost stabilite careva fapte noi sau recent descoperite sau viciu

fundamental ce în cadrul urmăririi precedente ar fi afectat hotărârile de încetare a

urmăririi penale, astfel ordonanțele de reluare a urmăririi penale, sunt contrare

prevederilor art. 22 și 287 alin (4) Cod de procedură penală.

Instanța de apel a menționat și faptul că, potrivit art. 251 alin. (1) Cod de

procedură penală, încălcarea prevederilor legale care reglementează desfășurarea

procesului penal atrage nulitatea actului procedural numai în cazul în care s-a comis o

încălcare a normelor procesuale penale ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea

acelui act. Nulitatea prevăzută în alin. (2) nu se înlătură în nici un mod, poate fi

invocată în orice etapă a procesului de către părți, și se ia în considerare de instanță,

15

inclusiv din oficiu, dacă anularea actului procedural este necesară pentru aflarea

adevărului și justa soluționare a cauzei.

Având în vedere cele expuse și ținând cont de hotărârile Curții Constituționale

cu privire la declararea neconstituționalității prevederilor art. 63 alin. (6) și art. 287

alin. (1) Cod de procedură penală, și de cele stipulate în art. 251 Cod de procedură

penală, instanța de apel a conchis că, ordonanțele de reluare a urmăriri penale din

01.03.2010 și 30.07.2010 nu sunt întemeiate pe circumstanțele prevăzute în art. 287

alin. (4) Cod de procedură penală, sunt lovite de nulitate absolută și nu produc careva

consecințe juridice.

Respectiv, prin argumentarea făcută mai sus, instanța de apel a declarat că prima

instanță corect a încetat procesul penal în privința lui Nistor Ion pe art. 191 alin. (5)

Cod penal, referitor la cele două capete de acuzație privind delapidarea bunurilor

altor persoane, încredințate lui în administrare cu cauzare de daune în proporții

deosebit de mari, motiv pentru care în această parte a menținut sentința fără

modificări, or, prin motivarea făcută ulterior, instanța s-a referit la învinuirea adusă

lui în această parte, ceea ce nu poate fi interpretat ca constatarea faptei și nu afectează

soluția adoptată în acest sens, argumentul invocat de procuror fiind unul formal.

Reieșind din temeiul de drept și motivele nominalizate mai sus, pentru care s-a

dispus încetarea procesului penal pe art. 191 alin. (5) Cod penal, inclusiv prin prisma

art. 251 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de apel nu s-a expus referitor la

argumentele invocate de către apărătorul A. Țurcanu în susținerea nevinovăției lui

Nistor Ion cu solicitarea achitării lui pe art. 191 alin. (5) Cod penal, reieșind din

faptul că, însăși actul de sesizare a instanței de judecată este lovit de nulitate absolută,

ceea ce condiționează examinarea în continuare a cauzei penale în acest sens,

dispunând admiterea din alte motive decât cele invocate, a apelului în latura

condamnării lui Nistor Ion pe art. 253 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu încetarea în

această parte a procesului penal în legătură cu expirarea termenului de prescripție,

prevăzut de art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal.

Cu referire la învinuirea formulată inculpatului Nistor Ion potrivit rechizitoriului

la art. 252 alin. (2) lit. b) Cod penal, referitor la ,,insolvabilitatea intenționată” creată

de el ca rezultat al procurării de către SRL ,,XXXX” de la SRL „XXXXX” în

conformitate cu facturile fiscale SW 066040 din 20.02.2008 și SW 1026292 din

02.05.2008 a îngrășămintelor minerale în suma de 1 097 090 lei, deși în calitatea

deținută cunoștea de faptul că, SRL „XXXXX” are datorii față de SRL ,,XXXXX” în

sumă de 7 623 011 lei și că lichidarea debitorului aduce la stingerea tuturor creanțelor

față de creditori, sesizând în acest scop Judecătoria Economică cu cererea

introductivă în vederea inițierii procedurii de lichidare a celei din urmă, ca rezultat

prin încheierea CA Economice din 06.04.2009, în temeiul art. 153 din Legea

insolvabilității, fiind respinsă cererea introductivă depusă de SRL ,,XXXX” din

motivul lipsei masei debitoriale, fiind intentată procedura de lichidare a debitorului,

instanța de apel a menționat următoarele:

În cadrul dezbaterilor judiciare din prima instanță, procurorul și-a schimbat

opțiunea referitor la o încadrare separată a respectivelor acțiuni la art. 252 alin. (2) lit.

b) Cod penal, pledând pentru o încadrare unică a respectivului episod la art. 253 alin.

(2) lit. b) Cod penal ca ,,insolvabilitate fictivă”.

Prin soluția adoptată pe caz, prima instanță, deși în partea constatatoare a

sentinței, s-a referit și la acest episod, reținându-1 în acțiunile lui Nistor Ion, ulterior,

16

atât în latura motivării, cât și în dispozitiv, a omis să se expună în acest sens,

învinuirea adusă pe art. 252 alin. (2) lit. b) Cod penal, rămânând fără soluționare, fapt

ce nu a fost contestat de către procurorul apelant (f.d. 279-280, vol. III).

Pe când în instanța de apel, la precedenta soluționare a cauzei, procurorul

participant, fără depunerea unui apel suplimentar în sensul art. 401 alin. (4) Cod de

procedură penală, a susținut învinuirea și în acest sens, solicitînd condamnarea lui

Nistor Ion în această parte.

După cum s-a reiterat mai sus, instanța de apel, în cadrul precedentei examinări

a cauzei penale, a dispus, în corespundere cu art. 391 alin. (1) pct. 6) și art. 275 pct.

9) Cod de procedură penală, încetarea procesului penal, în temeiul circumstanțelor ce

exclud urmărirea penală, în aspectul renunțului procurorului de la învinuirea adusă în

acest sens.

În motivarea soluției adoptate în această parte, Colegiul penal lărgit al CSJ a

invocat că, procurorul participant în instanța de apel, urma să depună un apel

suplimentar la cel de bază formulat de procurorul participant la judecarea cauzei în

fond, solicitând, inclusiv condamnarea inculpatului Nistor Ion și pe art. 252 alin. (2)

lit. b) Cod penal, ceea ce însă nu a făcut, astfel depășind limitele solicitării formulate

în apelul părții acuzării.

În cadrul unei noi rejudecări a cauzei penale, procurorul participant, nu a

susținut învinuirea adusă inculpatului Nistor Ion pe art. 252 alin. (2) lit. b) Cod penal

pe episodul de ,,insolvabilitate intenționată”, nu a solicitat condamnarea lui în această

parte, precum nu a solicitat nici reîncadrarea acțiunilor inculpatului în acest sens la

art. 253 alin. (2) lit. b) Cod penal, ceea ce în opinia instanța de apel condiționează

examinarea cauzei în acest sens, fiind prezente împrejurările de încetare a procesului

penal, în temeiul art. art. 275 pct. 9) și 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

pentru că există circumstanțe ce exclud urmărirea penală sau condiționează tragerea

la răspunderea penală, motiv pentru care instanța de apel nu a dispus verificarea în

această parte a probelor administrate de către organul de urmărire penală.

Dat fiind faptul că, partea acuzării nu a susținut învinuirea adusă lui Nistor Ion

pe art. 252 alin. (2) lit. b) Cod penal, iar apelul formulat de către reprezentantul SRL

,,XXXX”, XXXXX se referă în exclusivitate la latura civilă, astfel fiind condiționată

posibilitatea verificării temeiniciei învinuirii aduse în acest sens, instanța de apel, prin

aplicarea dispozițiilor art. 409 Cod de procedură penală, ce se referă la limitele de

judecare a apelului și, concluzionând necesitatea încetării procesului penal pe temeiul

nominalizat mai sus, a dispus admiterea, din alte motive decât cele invocate, a

apelului formulat în acest sens, inclusiv ținând cont și de existența unei hotărâri

judiciare definitive din 26.03.2009 de încasare de la SRL ,,XXXX” în beneficiul SC

,,XXXX” SRL a sumei de 1 097 090 lei, ce a fost validată prin hotărârea CAE din

22.02.2010, fapt pentru care în corespundere cu art. 225 alin. (4) Cod de procedură

penală, a lăsat acțiunea civilă fără soluționare, ceea ce de altfel nu împiedică inițierea

ei în ordinea procedurii civile, or răspunderea civilă a persoanei juridice, nu înlătură

răspunderea materială a persoanei fizice.

Cu referire la încadrarea acțiunilor inculpatului Nistor Ion la art. 253 alin. (2) lit.

b) Cod penal, pe episodul de ,,insolvabilitate fictivă”, manifestată prin faptul că, fiind

fondator al SRL ,,XXXX”, precum și directorul acesteia și al SRL ,,XXXXX”,

înregistrate ca plătitori de TVA, în scopul evitării achitării taxelor pe valoare

adăugată în bugetul național, fiind conștient de faptul că, lichidarea debitorului aduce

17

stingerea tuturor creanțelor față de creditori, a sesizat Judecătoria Economică de

circumscripție Chișinău cu cerere introductivă în vederea inițierii procedurii de

lichidare a întreprinderii SRL ,,XXX” ce s-a ocupat de colectarea laptelui, efectuând

livrarea acestei mărfi la suma de 7 623 011 lei către SRL „XXXXX”, prin încheierea

CA Economice din 06.04.2009, în temeiul art. 153 din Legea insolvabilității, fiind

dispusă respingerea cererii introductive depusă de SRL ,,XXXXX” conducător și

fondator al căreia este Nistor Ion, din motivul lipsei masei debitoriale, fiind intentată

procedura de lichidare a debitorului, astfel în bugetul public național nu au fost

vărsați banii în sumă de 982 089,71 lei, instanța a ținut să menționeze următoarele:

Potrivit doctrinei penale, obiectul material al ,,insolvabilității fictive” este

cererea falsă, de intentare a procesului de insolvabilitate cu anexele la ea la fel false.

În corespundere cu art. 23 și 28 din Legea insolvabilității nr. 63-XV din

14.11.2001 (aplicabilă la data comiterii faptelor prejudiciabile), temeiul general de

intentare a unui proces de insolvabilitate este incapacitatea de plată a debitorului, în

cererea introductivă a debitorului trebuie să se indice inter alia ,,valoarea creanțelor

creditorilor; temeiul creanțelor și termenele lor de executare, indicându-se suma etc.;

suma datoriilor la bugetul public național; motivarea temeiului insolvabilității; datele

despre bunurile debitorului, inclusiv mijloacele bănești și creanțele lui etc.”

Totodată, potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nominalizată, debitorul este în drept

să depună cerere introductivă în situația în care există pericolul intrării lui în

incapacitate de plată cînd, în mod previzibil, nu-și va putea executa obligațiile

pecuniare la scadență, temeiul de fapt în acest sens în corespundere cu art. 22 alin. (1)

fiind incapacitatea de plată sau supraîndatorarea.

Latura obiectivă a infracțiunii realizându-se prin:

- fapta prejudiciabilă desemnată prin depunerea cererii fictive de

,,insolvabilitate”;

- urmările prejudiciabile sub forma daunelor în proporții mari;

- legătura cauzală între fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile survenite.

Potrivit alin. (2) art. 27 din Lege, sintagma ,,insolvabilitate fictivă” desemnează

acțiunea ce se exprimă în anunțarea falsă de către făptuitor a insolvabilității

debitorului, deși cel din urmă dispune de posibilități reale de a satisface creanțele

creditorilor.

Anunțarea insolvabilității se concretizează în depunerea, de către debitor sau în

numele debitorului, a actelor necesare intentării în instanța de judecată a procesului

de insolvabilitate, conform prevederilor art. 28-29 din Lege.

Deci, realizând acțiunea de insolvabilitate fictivă, făptuitorul prezintă, în instanța

de judecată, actele necesare intentării procesului de insolvabilitate, falsificând

dovezile în sprijinul insolvabilității pe care ar avea-o debitorul. După formă, actele

necesare intentării procesului de insolvabilitate sunt perfectate conform regulilor

stabilite în Legea insolvabilității. Totuși, după conținut, aceste acte sunt false,

deoarece în realitate, debitorul are capacitatea de a achita, în termenele stabilite,

creanțele scadente ale creditorilor, ori activele debitorului nu sunt depășite de

pasivele acestuia.

În situația în care, după rezultatul examinării tuturor aspectelor prezentate de

făptuitor în interesul debitorului, instanța de insolvabilitate ajunge la concluzia că

lipsesc condițiile ce permit depunerea cererii introductive, anunțarea insolvabilității

întră sub incidența art. 253 alin. (1) Cod penal.

18

Astfel, în contextul faptei prejudiciabile, anunțarea insolvabilității se

concentrează la depunerea cererii în instanța de insolvabilitate, deși de facto o

prezintă cea fictivă, falsificând dovezile în sprijinul insolvabilității.

Infracțiunea de insolvabilitate fictivă este o infracțiune materială. Ea se

consideră consumată din momentul survenirii urmărilor prejudiciabile sub forma

daunelor în proporții mari.

Totodată, atragerea la răspunderea penală în baza art. 253 Cod penal, nu exclude

răspunderea pe art. 15 alin. (2) din Legea insolvabilității, potrivit căruia ,,dacă

debitorul depune cerere introductivă în cazul în care dispune de posibilități reale de a

satisface integral creanțele debitorului (insolvabilitate fictivă), persoanele culpabile la

alin. (1/1) poartă răspundere pentru prejudiciile cauzate creditorilor prin depunerea

cererii”.

Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 253 Cod penal, se

caracterizează prin intenție directă, deoarece este calificată de un scop special; de a

induce în eroare creditorii pentru a obține de la aceștia amânarea și/sau eșalonarea

plăților cuvenite creditorilor, fie de a obține reducere la datorii.

Din materialele administrate în cauză, instanța de apel a menționat că, prin

încheierea CA Economice din 04.03.2009, a fost admisă spre examinare cererea

introductivă depusă de SRL ,,XXXX” privind intentarea procesului de insolvabilitate,

fiind numit în calitate de administrator provizoriu Cernei Vadim, ca temei de drept

reținându-se prevederile alin. (2) art. 22 a Legii insolvabilității ,,incapacitatea de

plată”, a datoriilor creditoriale în sumă de 104 154 lei.

În același timp, prin hotărârea Judecătoriei Economice de circumscripție

Chișinău din 26.03.2009, s-a dispus încasarea de la SRL ,,XXXX” în beneficiul SC

,,XXXXX” SRL a datoriei în sumă de 1 097 090 lei și taxei de stat 32 912, 70 lei.

Ulterior, prin încheierea CA Economice din 06.04.2009, s-a dispus în temeiul

art. 153 din Legea insolvabilității, respingerea cererii introductive depusă de SRL

,,XXXX”, pe motiv că în perioada acordată în vederea verificării masei debitoriale, s-

a constatat imposibilitatea totală a achitării creanțelor în sumă de 157 644 lei, pe

motiv al incapacității de plată, cu intentarea procedurii de lichidare a întreprinderii.

Concomitent, la 27.05,2009, aceeași instanță de judecată, la cererea de revizuire

depusă de creditorul SC ,,XXXXX” SRL referitor la pretinsa sumă de 1 097 090 lei și

a taxei de stat în sumă de 32 912, 7 lei, ce urmau a fi încasate în baza titlului

executoriu emis în temeiul hotărârii din 26.03.2009 și care nu au fost reflectate în

raportul lichidatorului, a dispus admiterea acesteia, anularea încheierii 06.04.2009, cu

reluarea procedurii de insolvabilitate al SRL ,,XXXX”.

Prin hotărârea CA Economice din 24.09.2009, a fost intentat procesul de

insolvabilitate față de SRL ,,XXXXX”, fiind numită în calitate de administrator T.

Casian.

Prin hotărârea CA Economice din 22.03.2010, a fost încetat procesul de

insolvabilitate față de SRL ,,XXXXX” cu aprobarea bilanțului de lichidare prezentat

de administratorul provizoriu T. Casian și lichidarea întreprinderii, reținându-se de

drept dispozițiile art. 153, 154 din Legea insolvabilității, iar în fapt incapacitatea de

plată pentru acoperirea creanțelor creditoare și a cheltuielilor procesului de

insolvabilitate.

La 29.04.2010, prin decizia Camerei înregistrării de Stat, s-a dispus radierea

persoanei juridice SRL ,,XXXXX” din Registrul de Stat al persoanelor juridice.

19

Din actul de constatare nr. 12/36 din 28.05.2010, întocmit de către specialistul

CCCEC rezultă că, conducerea SRL ,,XXXX” nu a prezentat pentru control

documentele necesare, în lipsa cărora a fost imposibil de a stabili nomenclatorul

activelor întreprinderii și valoarea acestora la momentul depunerii cererii la CAE

privind declanșarea procesului de insolvabilitate. De rând cu aceasta s-a constatat că,

majoritatea cantității de lapte colectat de SRL ,,XXXX” în perioada 2008, a fost

realizat potrivit documentelor prezentate către SRL ,,XXXX”.

În același context, în baza actului de control din 08.05.2009 efectuat de către IFS

Edineț s-a constatat că, în perioada 01.04.2008 - 31.03.2009, SRL ,,XXX” a procurat

de la SRL ,,XXX” lapte în sumă totală de 11 432 093,93 lei, achitându- se cu 169

882, 30 lei, diferența neachitată fiind de 7 623 011 lei, ce a fost ridicată în numerar

din contul bancar fiind transmisă în avans.

Potrivit actelor prezentate, datoria formată de către SRL ,,XXXX” față de SRL

,,XXXX” este de 7 623 011 lei, fiind expirate termenele de prescripție în privința

altor datorii, suma creanților transmisă prin cesiune de la SRL ,,XXXXXX” către

SRL ,,XXXX” fiind de 6 075 882 lei, diferența de 1 547 129 lei acoperind datoria

formată față de bugetul public național în sumă de 982 089, 71 lei, creat ca rezultat al

tranzacției nominalizate.

Totodată, reieșind din conținutul raportului nr. 3 privind terminarea procedurii

de insolvabilitate a SRL ,,XXXX”, prezentat CAE la 10.03.2010 de către

administratorul provizoriu T. Casian, restanța validată la bugetul public național de

673 730,18 lei cu penalități și amenzi în sumă de 344 895,7 lei, în total 1 018 625,88

lei, suma supusă achitării fiind de 96 913,32 lei, deși întreaga sumă putea fi acoperită

din mijloacele deținute de către SRL ,,XXXX” ce urmau a fi transferate către SRL

,,XXXX” în vederea achitării datoriilor pentru laptele procurat, IFS alături de CNAS

fiind la acel moment creditori preferințiali.

Astfel, materialele cauzei penale denotă cert faptul că, depunând la începutul lui

martie 2009 cererea cu privire la declanșarea procedurii de insolvabilitate cu

documentele anexate la ea, administratorul SRL ,,XXXXXX”, Nistor Ion, nu a

prezentat informație veridică cu privire la tranzacția pe care a avut-o cu SRL

,,XXXXXX” referitor la livrarea către aceasta în perioada 01.04.2008 - 31.03.2009 a

materiei prime-lapte în sumă totală de 11 432 093,93 lei, pentru ce i-a fost achitată

doar suma de 169 882, 30 lei, diferența restantă de 7 623 011 lei, potrivit declarațiilor

martorilor Seu Svetlana și Selezniova Lidia, fiind ridicată de el în avans la începutul

lunii cu depunerea ei ulterioară, pentru crearea unei imagini greșite referitor la lipsa

mijloacelor bănești pentru achitarea datoriilor formate, demonstrând în așa mod, în

cadrul procesului de insolvabilitate, incapacitatea de plată a întreprinderii, fapt ce și

determină prezența în acțiunile lui a elementelor infracțiunii de insolvabilitate fictivă,

prevăzută la art. 253 alin. (2) lit. b) Cod penal.

De aceea, argumentele invocate de partea apărării, privind lipsa unei acoperiri a

datoriei față de bugetul public național, sunt absolut nefondate și vin în contradicție

cu probele materiale enunțate mai sus.

Nu poate fi reținut nici argumentul referitor la prezența unei insolvabilități reale,

sub pretextul că, suma creanțelor validate în procesul de insolvabilitate, evaluat la 4

370 059,13 lei, a avut doar o acoperire de 120 750 lei, or tocmai că, neachitarea de

către SRL ,,XXX” către SRL ,,XXXXX” a restanței debitoriale în sumă de peste 7

20

000 000 lei, a și determinat declanșarea în acest scop a unui proces de insolvabilitate

fictivă.

În împrejurările menționate, instanța de apel a reținut prezența în acțiunile lui

Nistor Ion a elementelor infracțiunii, prevăzută de art. 253 alin. (2) lit. b) Cod penal,

însă ținând cont de faptul că, la momentul examinării cauzei în ordine de apel, a

expirat termenul de prescripție pentru atragerea lui la răspunderea penală, stabilit de

art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, instanța de apel a dispus încetarea în această parte a

procesului penal, în temeiul art. 332 alin. (1) și 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, lăsând fără soluționare acțiunea civilă, formulată pe acest capăt de învinuire,

ceea ce în corespundere cu art. 225 alin. (4) Cod de procedură penală, nu împiedică

inițierea ei în ordinea procedurii civile.

contestat-o:

- procurorul, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia pe învinuirea lui Nistor Ion conform art.

191 alin. (5), 253 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu transmiterea cauzei la rejudecare în

instanța de apel, pe motiv că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul procurorului și decizia nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Totodată, se invocă că instanța de apel neîntemeiat a menținut încetarea

procesului penal pe art. 191 alin. (5) Cod penal, or, procurorul r-nului Edineț conform

art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, a dispus anularea ordonanței procurorului

din 30.06.2010, cu reluarea urmăririi penale și a transmite cauza în gestiunea altui

procuror, motiv de reluare a urmăririi penale servind încălcarea drepturilor părții

vătămate la o examinare echitabilă a cauzei. Iar prin ordonanța din 27.10.2010, au

fost conexate două cauze penale și la 15.11.2010, Nistor Ion a fost pus sub învinuire

pe cele două episoade pe art. 191 alin. (5) Cod penal. Instanța de apel s-a referit la

practica CSJ care nu este relevantă în cazul prezent. De asemenea, art. 287 alin. (1)

Cod de procedură penală, a fost declarat neconstituțional prin Hotărîrea Curții

Constituționale din 14.05.2015, astfel poziția instanței de apel este ilegală, or, la

momentul emiterii ordonanței de reluare a urmăririi penale, art. 287 alin. (1) Cod de

procedură penală nu era declarat neconstituțional;

- avocatul Scutelnic Constantin în numele părții vătămate Munteanu Ion,

făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

solicită casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5), 252 alin.

(2) lit. b), 253 alin. (2) lit. b) Cod penal, cît și admiterea acțiunii civile cu dispunerea

încasării din contul lui Nistor Ion a prejudiciului material în sumă de 205 394 lei, în

beneficiul părții vătămate GT ,,Munteanu Ion”, în rest invocînd aceleași motive

menționate de procuror.

8.1. Inculpatul Nistor Ion, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct.

11) Cod de procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor

declarate de către procuror și de avocatul Scutelnic Constantin în numele părții

vătămate Munteanu Ion, solicitînd respingerea acestora, deoarece decizia instanței de

apel este corectă și corespunde legii, iar temeiurile indicate în recursuri sunt pur

declarative.

21

invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi respinse ca

inadmisibile din următoarele considerente.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecînd recursul,

instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul

numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu calitatea

pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427

Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate,

fără însă a i se agrava situația.

Referitor la recursul ordinar declarat de procuror

În recursul ordinar, procurorul invocă în drept temei de casare a deciziei

instanței de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

precum că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

și decizia instanței nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Conform art. 424 alin (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs, care potrivit art. 429 alin (1)

trebuie să fie motivat.

Însă, în pofida prevederilor enunțate, recurentul nu specifică asupra căror motive

concrete din apel nu s-ar fi pronunțat instanța de apel, omițîndu-se totalmente

motivarea ilegalității deciziei contestate în acest sens, cu indicarea unor concrete erori

în aspectul vizat, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursul procurorului cu circumstanțe în fapt și în drept, care ar agrava situația

inculpatului și care ar justifica acest recurs.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de judecată nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decît interesele legii.

Din conținutul recursului declarat de procuror, recurentul invocă dezacordul cu

încetarea procesului penal pe art. 191 alin. (5) Cod penal.

Referitor la alegațiile recurentului cu privire la faptul că, ordonanța de reluare a

urmăririi penale a fost întocmită înainte de a fi declarat art. 287 alin. (1) Cod de

procedură penală neconstituțional prin Hotărârea Curții Constituționale din 14 mai

2015, Colegiul penal lărgit atestă că, efectul declarării unei norme neconstituționale

este luat în considerare atât în timpul urmăririi penale, cât și cercetării judecătorești.

Făcând o analiză în retrospectivă a ordonanțelor emise de procuror, Colegiul

penal lărgit menționează că, instanța de apel just a conchis temeinicia soluției

judiciare referitor la faptul că, ordonanțele de reluare a urmăririi penale și punerea

sub învinuire a lui Nistor Ion contravin prevederilor art. 6 pct. 44, art. 22 alin. (2),

287 alin. (4) Cod de procedură penală, art. 4 Protocolul 7 al CEDO și art. 7 alin. (2)

Cod penal, potrivit căror hotărârea organului de urmărire penală de scoatere a

persoanei de sub urmărirea penală sau de încetare a urmăririi penale, precum și

hotărârea judecătorească definitivă, împiedică reluarea urmăririi penale, punerea sub

o nouă învinuire mai gravă pentru aceeași persoană, pentru aceeași faptă, cu excepția

cazurilor când fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamentai în cadrul

procedurii precedente au afectat hotărârea pronunțată și nimeni nu poate fi supus

urmării penale și pedepsei penale de mai multe ori pentru una și aceeași faptă.

22

Astfel, Colegiul penal lărgit susține constatările instanței de apel, prin care a

menționat că, concluziile conținute în ordonanțele de reluare a urmăririi penale din

01.03.2010 și 30.06.2010 cu punerea ulterioară a lui Nistor Ion sub învinuire prin

ordonanța din 15.11.2010 nu și-au găsit motivare în coraport cu prevederile pct. 7 și 8

a Hotărârii Curții Constituționale referitor la excepția de neconstituționalitate a

prevederilor alin. (6) art. 63 din Codul de procedură penală, nr. 26 din 23.11.2010,

conform cărora: ,,pentru ca organul de urmărire penală să poată relua urmărirea

penală, legiuitorul, la alin. (4) art. 287 Cod de procedură penală, a stipulat că

această acțiune se admite numai dacă apar fapte noi sau recent descoperite ori un

viciu fundamental în cadrai urmăririi precedente, a fost de natură să afecteze

hotărîrea pronunțată. Acestea sunt unicele circumstanțe, în care intervine derogarea

de la principiul de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru

aceeași faptă, consacrat de an. 4 din Protocolul nr. 7 CEDO și art. 22 Cod de

procedură penală, care la alin. (2) prevede derogările admisibile. Numai o astfel de

interpretare a dreptului de a nu fi urmărit sau judecat de mai multe ori pentru

aceeași faptă este în concordanță cu art. 21 din Constituție, care stipulează obligația

statului de a asigura toate garanțiile necesare apărării persoanei în cadrul

procesului judiciar și alin. (1) art. 16 din Constituție privind îndatorirea primordială

a statului de a respecta și ocroti persoana”.

Or, potrivit art. 22 Cod de procedură penală, ,,nimeni nu poate fi urmărit de

organele de urmărire penală, judecat sau pedepsit de instanța judecătorească de mai

multe ori pentru aceeași faptă”. Acest principiu de ,,non bis in idem” se regăsește și

în art. 4 al Protocolului nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și

libertăților fundamentale, ce stipulează că „Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit

penal de către jurisdicțiile aceluiași stat pentru săvîrșirea infracțiunilor pentru care

a fost deja condamnat printr-o hotărîre definitivă conform legii și procedurii penale

ale aceluiași stat”.

Mai mult, acest articol se referă nu numai la dreptul de a nu fi judecat,

condamnat de două ori pentru aceeași faptă, ci și la dreptul de a nu fi urmărit penal de

două ori pentru aceeași faptă.

Așadar, Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de apel just a ajuns la

concluzia că, în speța respectivă nu au fost stabilite fapte noi sau recent descoperite

sau viciu fundamental ce în cadrul urmăririi precedente ar fi afectat hotărârile de

încetare a urmăririi penale, ordonanța de reluare a urmăririi penale din 15.11.2010,

fiind contrară prevederilor art. 22 și 287 alin (4) Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de recurs este de acord cu concluzia instanței de apel care

susține că, din conținutul ordonanței de reluare a urmăririi penale din 15.11.2010,

temeiurile care au stat la baza emiterii acesteia nu pot fi încadrate în sintagmele

legale de fapte noi ori recent descoperite sau viciul fundamental, motiv pentru care

această ordonanță este neîntemeiată, mai mult, ordonanța este lovită de nulitatea

absolută și nu produce careva consecințe juridice.

Reieșind din sensul legislației procesual penale, ordonanța de reluare a urmăririi

penale și punerea persoanei sub învinuire nu este enumerată ca act de sesizare a

instanței, or, aceasta duce la terminarea urmăririi penale cu întocmirea rechizitoriului,

care este prevăzut de lege ca act de sesizare a instanței, însă, la caz, ordonanța de

reluare a urmăririi penale care este lovită de nulitate absolută duce concomitent și la

nulitatea rechizitoriului care are la bază ordonanța menționată.

23

În concluzie, Colegiul penal lărgit menționează că, condițiile care admit reluarea

urmăririi penale prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, depășesc

limitele circumscrise de Convenția Europeană, constituind o derogare inadmisibilă de

la prevederile art. 4 al Protocolului nr. 7, potrivit căruia nici o derogare de la

prezentul articol nu este îngăduită în temeiul art. 15 CEDO. Prin urmare, statele nu

sunt în drept de a institui, prin lege, alte temeiuri de redeschidere a proceselor

încetate anterior.

Față de considerentele relatate, Colegul penal lărgit ajunge la concluzia că, nu

există temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de procuror și potrivit

legii, se impune respingerea acestuia ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Referitor la recursul ordinar declarat de avocatul Scutelnic Constantin în

numele părții vătămate Munteanu Ion.

Colegiul penal lărgit constată că, din conținutul acestuia rezultă că recurentul,

nu este de acord cu hotărîrile contestate în latura penală și civilă, solicitînd

condamnarea inculpatului cu stabilirea unei pedepse cu închisoare și admiterea

acțiunii civile cu dispunerea încasării de la Nistor Ion a prejudiciului material de 205

394 lei în beneficiul părții vătămate GT ,,Munteanu Ion”.

La acest capitol Colegiul penal lărgit ține să menționeze că, potrivit art. 420

alin. (4) Cod de procedură penală, nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința

cărora persoanele indicate în art. 401 nu au folosit calea apelului ori au retras apelul,

dacă legea prevede această cale de atac.

Potrivit acestei norme, rezultă că pentru ca o parte să poată ataca cu recurs

ordinar o hotărîre judecătorească, aceasta urma să o conteste anterior prin căile

ordinare de atac.

Din materialele cauzei rezultă că, sentința instanței de fond, prin care

Nistor Ion a fost condamnat în baza în baza art. 253 alin. (2) lit. b) Cod penal, nu a

fost contestată cu apel nici de către partea vătămată Munteanu Ion și nici de avocatul

acestuia.

Prin urmare, se constată că avocatul Scutelnic Constantin în numele părții

vătămate Munteanu Ion, nu a utilizat calea ordinară de atac – apelul, prin urmare nu

poate contesta cu recurs hotărîrea judecătorească.

Legislatorul are în vedere și situația cînd în recurs nu pot fi invocate temeiuri

pentru recurs care n-au fost invocate în apel.

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că, conform art. 427 alin. (2) Cod de

procedură penală, temeiurile menționate la alin. (1) pot fi invocate în recurs doar în

cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel.

În asemenea condiții, recursul ordinar declarat se respinge ca inadmisibil, pe

motiv că partea vătămată nu a utilizat calea ordinară de atac - apelul.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare, declarate de procurorul din

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Costaș Valentina și de avocatul Scutelnic

Constantin în numele părții vătămate Munteanu Ion, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 18 mai 2016, în cauza penală în privința lui Nistor

Ion XXXXX cu menținerea hotărîrei atacate.

24

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 21 martie 2017.

Președinte: Elena Covalenco

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

Iurie Diaconu

Nadejda Toma

25