1ra-1539/2017 — Art. 201/1 alin. 2 lit. c CP

Prin sentința Judecătoriei Căușeni din 20 martie 2017, cauza fiind examinată în procedură simplificată prevăzută de art 364/1 Cod de procedură penală, Sandu Sergiu XXXXX a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 201/1 alin. (2) lit. b) Cod penal la 3 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. A fost respinsă cerința acuzatorului de stat cu privire la compensarea de către inculpat a cheltuielilor judiciare suportate de expert în sumă de 106,45 lei.

Potrivit sentinței s-a constatat că, Sandu Sergiu, la 23 august 2016, în jurul orei 22:00, aflându-se la domiciliul comun cu soția sa Sandu Natalia din or. XXXXX, str. XXXXX XXXXX, fiind în stare de ebrietate alcoolică, realizându-și scopul aplicării violenței fizice și psihice a inițiat un conflict cu soția în cadrul căruia a numit-o pe Sandu Natalia cu cuvinte necenzurate și a maltratat-o, cauzându-i ultimei leziuni corporale sub formă de edem, echimoze a feței, capului, membrului inferior drept, fractură închisă transversal-neregulată a mandibulei între dinți 2-3 pe dreapta și la nivelul unghiului stâng, cu deplasare, plăgi tăiate degetelor 2-3 mâna dreaptă, cu lezarea tendoanelor și vaselor sangvine, plagă înțepat-tăiată a regiunii iliace pe dreapta, leziuni care conform raportului de expertiză medico-legală nr. 256/D din 31.10.2016, s-au calificat ca vătămare corporală medie. La intervenția cet. Caradji Lidia, de a curma acțiunile ilegale ale acestuia, care îl ținea de mâini, Sandu Sergiu i-a aplicat lui Caradji Lidia o lovitură cu capul în față. Astfel prin acțiunile sale intenționate cet. Sandu Sergiu a comis infracțiunea prevăzută de art. 201/1 alin. (2) lit. b) Cod penal – violența în familie, adică acțiunea intenționată manifestată fizic și verbal, comisă de un membru al familiei asupra altui 1 membru al familiei, care a cauzat suferință fizică, soldată cu vătămarea medie a integrității corporale sau a sănătății.

Sentința a fost atacată cu apeluri de către: 3.1. Partea vătămată, care a solicitat casarea acesteia în partea ce ține de numirea pedepsei, cu aplicarea unei pedepse non privative de libertate față de inculpat În motivarea apelului declarat s-a invocat că: pedeapsa numită nu corespunde circumstanțelor constatate, cât și scopul pedepsei penale, prevăzut de art. 61 Cod penal. Mai mult ca atât, inculpatul Sandu Sergiu nu avea antecedente penale, a recunoscut vina. Instanța de judecată a reținut ca circumstanță agravantă: caracteristica nesatisfăcătoare, circumstanță care nu se regăsește în prevederile art. 77 Cod penal, iar reținerea ca agravantă a stării de ebrietate urma să fie motivată de către instanță prin prisma art. 24 Cod penal. Nu au fost luate în considerație un șir de circumstanțe atenuante cum ar fi: recunoașterea vinovăției, căința sinceră, prezența copilului minor la întreținere, și-a cerut scuze de cele comise de la partea vătămată, deoarece a înțeles gravitatea celor comise. Astfel, apelantul a considerat că pedeapsa numită este prea aspră, care practic o lipsește pe ea de soț, iar pe copil de tată, deși a solicitat în instanța de judecată să nu-l priveze de libertate, fapt care nu a fost luat în considerație. 3.2. Avocatul Grigore Demian în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei, potrivit modului stabilit pentru prima instanță cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului Sandu Sergiu să i se aplice o pedeapsă mai blândă, non privativă de libertate. În motivarea apelului declarat s-a invocat că: inculpatul Sandu Sergiu atât la urmărirea penală cât și în instanța de judecată vina în comiterea infracțiunii imputate a recunoscut-o pe deplin (cauza fiind examinată în procedură simplificată prevăzută de art 364/1 Cod de procedură penală), însă necătând la faptul că instanța a acceptat declarația inculpatului de a examina cauza penală în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, fără necesitate a descris toate probele în baza cărora acuzatorul de stat își întemeia învinuirea. În opinia apelantului, prima instanță nu doar greșit a făcut trimitere la legea în baza căreia inculpatului i-a stabilit pedeapsa (în redacția 23.08.2016, pe când era necesar de a se aplica pedeapsa în baza Legii nr. 167 din 09.07.2010, publicată în MO nr. 155-158 la data de 03.09.2010), ci și eronat a reîncadrat acțiunile inculpatului din art. 201/1 alin. (2) lit. b) Cod penal în baza art. 201/1 alin. (2) lit. c) Cod penal, în redacția Legii nr. 196 din 28.07.2016, publicată în MO nr. 306-313 din 16.09.2016, care prevedea o pedeapsă mai aspră; - instanța de judecată i-a stabilit inculpatului o pedeapsă privativă de libertate, cu toate că acuzatorul de stat a solicitat o pedeapsă non privativă de libertate; - antecedetntele penale sunt stinse, fapt reținut de instanță, nu s-a luat în considerație că acesta se caracteriza pozitiv la locul de trai, s-a căit sincer de cele întâmplate, partea vătămată nu avea pretenții față de inculpat și a solicitat aplicarea unei pedepse mai blânde. 2

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017, pronunțată integral la 13 iulie 2017, apelurile declarate au fost respinse ca nefondate apelurile declarate cu menținerea sentinței. 4.1. În motivarea soluției adoptate, verificând corectitudinea individualizării pedepsei penale stabilite în privința inculpatului, instanța de apel a constatat că instanța a stabilit că corect a fost individualizată pedeapsa penală și prin urmare, s-a acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal. În acest sens, instanța de apel a reținut că prima instanță la stabilirea categoriei și a termenului pedepsei, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Astfel, instanța de apel a remarcat că instanța de fond la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei inculpatului Sandu Sergiu, corect a aplicat redacția legii din data săvârșirii infracțiunii (23.08.2016), care nu a agravat situația inculpatului, nu a afectat dreptul acestuia la apărare și era în concordanță cu principiul retroactivității legii penale. Totodată, instanța de apel a constatat că au fost respectate toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul acesteia, cât și modul de executare, de către prima instanță fiind ținut cont de gravitatea infracțiunii, de cruzimea acțiunilor de violență comise din cauza stării de ebrietate, cu care inculpatul a maltratat una din victime, și anume pe soția sa, de comportamentul inculpatului, de faptul că este apt de muncă însă nu muncește pentru a-și întreține familia, de aceea familia lui se afla la evidență ca fiind o familie social-vulnerabilă, fiind afectați de sărăcie, că anterior a mai maltratat soția, însă aceasta nu s-a adresat la poliție motivând că-l iubește precum orice victimă iubește agresorul după un anumit timp de trai cu acesta, că i-a fost deteriorat maxilarul, că ofițerul de urmărire penală a restituit bunurile însângerate fără a face o expertiză, de faptul că ambele victime au declarat la urmărirea penală că nu-l v-or ierta pe agresor niciodată și au solicitat ca inculpatul să fie pedepsit conform legii, precum și de faptul că acțiunile de maltratare a lui Sandu Natalia și Caradji Lidia s-au petrecut în prezența copilului în vârstă de 5 ani, care a văzut cum tatăl o maltratează pe mama plină de sânge, cum o lovește cu pumnii, cu cuțitul, o durată îndelungată, în diferite odăi ale casei, unde pe podea, pe dulap, pe pat, în antreu, în dormitor, pe haine, în bucătărie erau doar urme de sânge. Vecinii au refuzat să se implice, nici la rugămintea lui Caradji Lidia nu a dorit nimeni să apeleze poliția, situație care ridica mari semne de întrebare despre comportamentul inculpatului, circumstanțe în care instanța de fond corect i-a stabilit inculpatului pedeapsa cu închisoare cu aplicarea prevederilor art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, pe un termen de 3 (trei) ani cu executare, în penitenciar de tip semiînchis. Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că scopul prestabilit al legii penale, privind corectarea și reeducarea condamnaților, va fi pe deplin atins, doar prin menținerea pedepsei sub formă de închisoare în limitele stabilite de prima instanță, or, aplicarea unei altei pedepse, nu v-a fi nici rațională și nici proporțională acțiunilor comise de către acesta. 3

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Rodion Tocan în numele inculpatului, la 07 august 2017, invocând drept temei de recurs art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea parțială a acesteia, cu rejudecarea cauzei și aplicarea unei pedepse mai blânde. În motivarea recursului invocă următoarele: - instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apelurile examinate, încălcând prevederile legislației în vigoare; - pedeapsa aplicată inculpatului este prea aspră, deoarece instanța la aplicarea pedepsei trebuia să ia în considerație gravitatea infracțiunii imputate, care legitimează o detenție provizorie, caracterul și gradul prejudiciabil al faptei imputate, modul comiterii infracțiunii; - nu s-a luat în considerație personalitatea inculpatului, vârsta sa, faptul că nu are antecedente penale, are loc permanent de trai, precum și faptul că starea de sănătate a acestuia este nefavorabilă - suferă de un șir de maladii și necesită asistență medicală, se caracterizează pozitiv de către inspectorul de poliție CPR Căușeni, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, are la întreținere un copil minor, fiind unicul întreținător al familiei.

Pe cauză a fost depusă referință de către procuror, care se pronunță pentru inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece lipsesc temeiuri de casare. Acuzarea consideră că pedeapsa stabilită de prima instanță și menținută de instanța de apel este în dependență de circumstanțele atenuante și agravante prevăzute la art. 76-77 Cod penal, precum și efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal, art. 364/1 Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat, dacă se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Colegiul penal constată că, argumentele recurentului vizează în exclusivitate chestiunea individualizării pedepsei stabilite inculpatului, care acesta o consideră prea aspră. Apreciind aceste argumente, Colegiul penal le consideră neîntemeiate, fiind relevante constatările instanței de apel în partea supusă criticii. Astfel, Colegiul penal susține constatările primei instanțe și menținute de instanța de apel, care la stabilirea pedepsei a ținut cont de circumstanțele cauzei, de prevederile art. 61, 75, 79 Cod penal și 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, că infracțiunea comisă de inculpat face parte din categoria celor grave, vina a recunoscut-o pe deplin, de scopul pedepsei penale în restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și de faptul că inculpatul anterior a mai maltratat soția de nenumărate ori (f. d. 57 - inculpatul a fost luat la evidență ca agresor familiar; f. d. 4 66 - ordonanța de protecție din 26.10.2016, vol. I), însă aceasta nu s-a adresat la organele de poliție, motivând că îl iubește precum orice victimă iubește agresorul după un anumit timp de trai cu acesta. Colegiul penal apreciază justețea concluziilor instanțelor de judecată în partea individualizării pedepsei stabilite inculpatului, acestea fiind în concordanță cu circumstanțele cauzei și personalitatea inculpatului. Astfel, Colegiul penal a conchis că, scopul prestabilit al legii penale, privind corectarea și reeducarea condamnaților, va fi pe deplin atins în cauză, doar prin menținerea pedepsei sub formă de închisoare în limitele stabilite de instanța de fond, or, aplicarea unei alte pedepse, nu va fi nici rațională și nici proporțională acțiunilor comise de către inculpat. Totodată, recurentul a invocat ca temei de recurs pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, însă în recursul ordinar declarat de către acesta nu este specificat asupra căror motive instanța de apel nu s-a pronunțat sau care motive nu sunt cuprinse în hotărârea atacată, mai mult ca atât recurentul nu este deacord cu pedeapsa stabilită inculpatului de către instanțele de fond, făcând referire în cererea de recurs doar la individualizarea pedepsei penale (pct. 10 alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală) solicitând aplicarea unei pedepse mai blânde. Din considerentele enunțate, apreciind că temeiul pentru recurs, invocat de recurent, nu și-a găsit confirmare și nu au fost identificate alte temeiuri, care examinate din oficiu, să impună necesitatea casării hotărârii judecătorești atacate, Colegiul penal conchide că recursul ordinar urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece este vădit neîntemeiat, or la emiterea hotărârilor instanțele de judecată nu au comis nicio eroare de fapt și de drept la individualizarea și stabilirea pedepsei inculpatului.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Rodion Tocan în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017, în cauza penală în privința lui Sandu Sergiu XXXXX, deoarece este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 ianuarie 2018. Președinte Petru Ursache Judecători Vladimir Timofti Constantin Alerguș 5