1ra-1356/2017 — art.201-1 alin.3 lit.a CP

Prima instanță: 12.01.2017 – 02.02.2017;

Instanța de apel: 22.03.2017 – 30.05.2017;

Instanța de recurs: 31.07.2017 – 25.10.2017. C O N S T A T Ă: 1. Prin sentința Judecătoriei Strășeni sediul Călărași din 02 februarie 2017, pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penală, Simion Petru XXXXX a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 201/1 alin. (3) lit. a) Cod penal la 4 (patru) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. S-a dispus încasarea din contul lui Simion Petru XXXXX în folosul statului pentru efectuarea expertizei medico-legală suma de 57 (cincizeci și șapte) lei. 2. Pentru a pronunța sentința prima instanță a constatat că, la 10 decembrie 2016, aproximativ la ora 15:00, Simion Petru XXXXX, aflându-se la domiciliul său situat în XXXXX, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, în rezultatul unei cerți cu soția sa Simion Maria, acționând cu intenție, conștientizând pericolul social al acțiunilor sale, având asupra sa o baionetă și urmărind scopul vătămării intenționate grave a integrității corporale, i-a aplicat lui Simion Maria o lovitură cu baioneta dată în regiunea abdomenului, cauzându-i astfel conform raportului de constatare medico-legală nr. 1 D din 02.01.2017 vătămări corporale grave, periculoase pentru viață. Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 201/1 alin. (3) lit. a) Cod penal după semnele calificative: acțiune intenționată comisă de un membru al familiei în 1 privința altui membru al familiei, manifestată prin acțiune violentă, care a cauzat vătămarea gravă a integrității corporale și a sănătății. 3. Sentința a fost atacată cu apel de avocatul Melega Anastasia în numele inculpatului, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care lui Simion Petru să-i fie stabilită o pedeapsă non privativă de libertate, prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. În susținerea apelului a invocat asprimea pedepsei, considerând că prima instanță la soluționarea chestiunii privind aplicarea pedepsei inculpatului n-a acordat deplină eficiență prevederilor art. 76 Cod penal, și anume, recunoașterea vinovăției și căința sinceră, iar potrivit art. 364/1 alin. (8) Cod de procedura penală inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei sub formă de închisoare, astfel că, în cazul dat este posibilă aplicarea prevederilor art. 90 alin.(2) Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă mai blândă, cu dispunerea suspendării executării pedepsei pe o perioadă de probațiune de 5 ani. În opinia apărătorului executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2017 a fost admis parțial apelul declarat, în partea soluționării chestiunii cu privire la cheltuielile judiciare suportate în legătură cu efectuarea expertizei medico - legale, și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care s-a respins cererea privind încasarea din contul inculpatului Simion Petru XXXXX în folosul statului a mijloacelor bănești în valoare de 57 lei, ce reprezintă cheltuielile judiciare suportate în legătură cu efectuarea expertizei medico-legale. Celelalte dispoziții ale hotărârii atacate au fost menținute.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut, că judecarea cauzei în instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în corespundere cu prevederile art. 364/1 Cod de procedură penală, probele fiind apreciate corect prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, prima instanță corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului Simion Petru XXXXX de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 201/1 alin. (3) lit. a) Cod penal. Instanța de apel a menționat că, cercetarea judecătorească s-a efectuat în procedură simplificată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, astfel legalitatea sentinței atacate a fost verificată sub aspect de drept: dacă există erori procesuale și dacă măsura de pedeapsă este stabilită în limitele legii. În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul, prin înscris autentic, a solicitat examinarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, recunoscând săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu, iar instanța de fond prin încheierea protocolară a dispus examinarea cauzei în procedură simplificată, în baza art. 364/1 Cod de procedură penală (f. d. 88, 90). Instanța de apel a relevat că, se contestă doar individualizarea pedepsei aplicate inculpatului și verificând legalitatea acesteia a considerat că soluția primei instanțe este legală și întemeiată, deoarece a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, astfel, fiindu-i stabilită o pedeapsă echitabilă pentru infracțiunea comisă, în corespundere cu 2 prevederile art. 364/1 alin.(8) Cod de procedură penală, or, corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar prin izolarea de societate, care, în opinia instanței, își va atinge scopul pedepsei penale. Reieșind din circumstanțele cauzei menționate supra, instanța de apel a considerat nefondate alegațiile apelantului și a relatat că, în speță, temei legal pentru aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege sau pentru condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei nu există, deoarece în cauză nu s-au constatat circumstanțe excepționale sau alte cauze, ce ar justifica aplicarea prevederilor art. 79 și 90 Cod penal. Însă, instanța de apel, examinând aspectele de fapt și de drept ale cauzei conform cerințelor stipulate în art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, a constatat existența altor temeiuri de a interveni în hotărârea atacată, considerând că contrar prevederilor art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, prima instanță nu a motivat sentința de condamnare în partea cheltuielilor de judecată, astfel nu a fost soluționată chestiunea cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată în raport cu art. 385 alin. (1) pct. 14) Cod de procedură penală. În această ordine de idei, instanța de apel a reținut că, suma cheltuielilor judiciare invocate de procuror reprezintă plata din bugetul de stat pentru efectuarea expertizei medico-legale nr. 13D din 10 ianuarie 2017 în prezenta cauză (f. d. 86-87), care conform art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală este obligatorie și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor integrității corporale, iar conform alin. (2) din același articol, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat și în atare situație, instanța a considerat necesar, în conformitate cu prevederile art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală, de a-l elibera pe inculpat de plata cheltuielilor judiciare.

Decizia instanței de apel, pronunțată integral la data de 30 iunie 2017, este atacată cu recurs ordinar de inculpat, la data de 02 iunie 2017, care a solicitat casarea acesteia, precum și hotărârea primei instanțe, considerând că pedeapsa stabilită este foarte aspră, deoarece instanța de apel nu a luat în considerație toate circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea penală.

Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar declarat, solicitând inadmisibilitatea acestuia, cu menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și întemeiată.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Colegiul penal, lecturând conținutul recursului declarat de recurent, consideră, că alegațiile acestuia sunt nefondate și în acest sens reiterează că, judecarea cauzei penale vizate în recursul ordinar a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, și la judecarea apelului declarat de avocatul Melega Anastasia în numele 3 inculpatului, instanța de apel a verificat îndeplinirea de către prima instanță a cerințelor dispozițiilor art. 364/1 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, constatând că opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate nu a fost viciată și respectând prevederile pct. (8) al acestui articol, ținând cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă echitabilă pentru infracțiunea prevăzută de art. 201/1 alin. (3) lit. a) Cod penal. Astfel, analizând decizia atacată, instanța de recurs conchide, că instanța de apel legal și întemeiat a menținut hotărârea primei instanțe în ce privește individualizarea pedepsei inculpatului, deoarece la judecarea apelului, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară. Mai mult ca atât, instanța de recurs reține faptul, că argumentele invocate de recurent, au constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în prima instanță și instanța de apel, și asupra acestora instanțele judecătorești s-au expus argumentat în hotărârile pronunțate. În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar, declarat de inculpatul Simion Petru XXXXX se declară inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Simion Petru XXXXX împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2017, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la data de 22 noiembrie 2017. Președinte Nicolaev Ghenadie Judecător Toma Nadejda Judecător Timofti Vladimir 4