1ra-1356/2017 — art.201-1 alin.3 lit.a CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.201-1 alin.3 lit.a CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.10 CPP
1ra-1356/2017 — art.201-1 alin.3 lit.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1ra-1356/2017
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
25 octombrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte Nicolaev Ghenadie
judecători Toma Nadejda
Timofti Vladimir
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpat,
prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Strășeni sediul Călărași din
02 februarie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 mai
2017, în cauza penală în privința lui
Simion Petru XXXXX, născut XXXXX,
originar și domiciliat XXXXX.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 12.01.2017 – 02.02.2017;
Instanța de apel: 22.03.2017 – 30.05.2017;
Instanța de recurs: 31.07.2017 – 25.10.2017.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Strășeni sediul Călărași din 02 februarie 2017,
pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de
art. 364/1 Cod de procedură penală, Simion Petru XXXXX a fost recunoscut vinovat și
condamnat în baza art. 201/1 alin. (3) lit. a) Cod penal la 4 (patru) ani închisoare, cu
executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
S-a dispus încasarea din contul lui Simion Petru XXXXX în folosul statului pentru
efectuarea expertizei medico-legală suma de 57 (cincizeci și șapte) lei.
Pentru a pronunța sentința prima instanță a constatat că, la 10 decembrie
2016, aproximativ la ora 15:00, Simion Petru XXXXX, aflându-se la domiciliul său situat
în XXXXX, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, în rezultatul unei cerți cu
soția sa Simion Maria, acționând cu intenție, conștientizând pericolul social al acțiunilor
sale, având asupra sa o baionetă și urmărind scopul vătămării intenționate grave a
integrității corporale, i-a aplicat lui Simion Maria o lovitură cu baioneta dată în regiunea
abdomenului, cauzându-i astfel conform raportului de constatare medico-legală nr. 1 D
din 02.01.2017 vătămări corporale grave, periculoase pentru viață.
Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 201/1 alin. (3) lit. a) Cod penal
după semnele calificative: acțiune intenționată comisă de un membru al familiei în
1
privința altui membru al familiei, manifestată prin acțiune violentă, care a cauzat
vătămarea gravă a integrității corporale și a sănătății.
Sentința a fost atacată cu apel de avocatul Melega Anastasia în numele
inculpatului, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit
modului stabilit, pentru prima instanță, prin care lui Simion Petru să-i fie stabilită o
pedeapsă non privativă de libertate, prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.
În susținerea apelului a invocat asprimea pedepsei, considerând că prima instanță
la soluționarea chestiunii privind aplicarea pedepsei inculpatului n-a acordat deplină
eficiență prevederilor art. 76 Cod penal, și anume, recunoașterea vinovăției și căința
sinceră, iar potrivit art. 364/1 alin. (8) Cod de procedura penală inculpatul beneficiază
de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei
sub formă de închisoare, astfel că, în cazul dat este posibilă aplicarea prevederilor
art. 90 alin.(2) Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă mai blândă, cu dispunerea
suspendării executării pedepsei pe o perioadă de probațiune de 5 ani.
În opinia apărătorului executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice
și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2017 a fost
admis parțial apelul declarat, în partea soluționării chestiunii cu privire la cheltuielile
judiciare suportate în legătură cu efectuarea expertizei medico - legale, și pronunțată o
nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care s-a respins
cererea privind încasarea din contul inculpatului Simion Petru XXXXX în folosul statului
a mijloacelor bănești în valoare de 57 lei, ce reprezintă cheltuielile judiciare suportate
în legătură cu efectuarea expertizei medico-legale.
Celelalte dispoziții ale hotărârii atacate au fost menținute.
În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut, că judecarea cauzei
în instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,
în corespundere cu prevederile art. 364/1 Cod de procedură penală, probele fiind
apreciate corect prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al
pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, prima instanță corect
concluzionând asupra vinovăției inculpatului Simion Petru XXXXX de săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 201/1 alin. (3) lit. a) Cod penal.
Instanța de apel a menționat că, cercetarea judecătorească s-a efectuat în
procedură simplificată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, astfel
legalitatea sentinței atacate a fost verificată sub aspect de drept: dacă există erori
procesuale și dacă măsura de pedeapsă este stabilită în limitele legii.
În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că, până la începerea
cercetării judecătorești, inculpatul, prin înscris autentic, a solicitat examinarea cauzei
pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, recunoscând săvârșirea
faptelor indicate în rechizitoriu, iar instanța de fond prin încheierea protocolară a
dispus examinarea cauzei în procedură simplificată, în baza art. 364/1 Cod de
procedură penală (f. d. 88, 90).
Instanța de apel a relevat că, se contestă doar individualizarea pedepsei aplicate
inculpatului și verificând legalitatea acesteia a considerat că soluția primei instanțe este
legală și întemeiată, deoarece a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, astfel,
fiindu-i stabilită o pedeapsă echitabilă pentru infracțiunea comisă, în corespundere cu
2
prevederile art. 364/1 alin.(8) Cod de procedură penală, or, corectarea și reeducarea
inculpatului este posibilă doar prin izolarea de societate, care, în opinia instanței, își va
atinge scopul pedepsei penale.
Reieșind din circumstanțele cauzei menționate supra, instanța de apel a
considerat nefondate alegațiile apelantului și a relatat că, în speță, temei legal pentru
aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege sau pentru condamnarea cu
suspendarea condiționată a executării pedepsei nu există, deoarece în cauză nu s-au
constatat circumstanțe excepționale sau alte cauze, ce ar justifica aplicarea prevederilor
art. 79 și 90 Cod penal.
Însă, instanța de apel, examinând aspectele de fapt și de drept ale cauzei conform
cerințelor stipulate în art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, a constatat existența
altor temeiuri de a interveni în hotărârea atacată, considerând că contrar prevederilor
art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, prima instanță nu a motivat sentința de
condamnare în partea cheltuielilor de judecată, astfel nu a fost soluționată chestiunea
cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată în raport cu art. 385 alin. (1) pct. 14)
Cod de procedură penală.
În această ordine de idei, instanța de apel a reținut că, suma cheltuielilor judiciare
invocate de procuror reprezintă plata din bugetul de stat pentru efectuarea expertizei
medico-legale nr. 13D din 10 ianuarie 2017 în prezenta cauză (f. d. 86-87), care
conform art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală este obligatorie și se efectuează, în
mod obligatoriu, pentru constatarea gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor
integrității corporale, iar conform alin. (2) din același articol, plata expertizelor
judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor
bugetului de stat și în atare situație, instanța a considerat necesar, în conformitate cu
prevederile art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală, de a-l elibera pe inculpat de
plata cheltuielilor judiciare.
Decizia instanței de apel, pronunțată integral la data de 30 iunie 2017, este
atacată cu recurs ordinar de inculpat, la data de 02 iunie 2017, care a solicitat casarea
acesteia, precum și hotărârea primei instanțe, considerând că pedeapsa stabilită este
foarte aspră, deoarece instanța de apel nu a luat în considerație toate circumstanțele
cauzei care atenuează răspunderea penală.
Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar
declarat, solicitând inadmisibilitatea acestuia, cu menținerea hotărârii atacate ca fiind
legală și întemeiată.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport
cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din
următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care
constată că este vădit neîntemeiat.
Colegiul penal, lecturând conținutul recursului declarat de recurent, consideră, că
alegațiile acestuia sunt nefondate și în acest sens reiterează că, judecarea cauzei penale
vizate în recursul ordinar a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire
penală, și la judecarea apelului declarat de avocatul Melega Anastasia în numele
3
inculpatului, instanța de apel a verificat îndeplinirea de către prima instanță a
cerințelor dispozițiilor art. 364/1 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, constatând că
opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate nu a
fost viciată și respectând prevederile pct. (8) al acestui articol, ținând cont de criteriile
generale de individualizare a pedepsei, inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă
echitabilă pentru infracțiunea prevăzută de art. 201/1 alin. (3) lit. a) Cod penal.
Astfel, analizând decizia atacată, instanța de recurs conchide, că instanța de apel
legal și întemeiat a menținut hotărârea primei instanțe în ce privește individualizarea
pedepsei inculpatului, deoarece la judecarea apelului, a verificat legalitatea și
temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform
materialelor din cauza penală, respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417
alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se
întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie,
soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră
necesară.
Mai mult ca atât, instanța de recurs reține faptul, că argumentele invocate de
recurent, au constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în prima instanță și
instanța de apel, și asupra acestora instanțele judecătorești s-au expus argumentat în
hotărârile pronunțate.
În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în
speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței
de recurs în sensul casării deciziei contestate.
Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei
în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de
art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar, declarat de inculpatul
Simion Petru XXXXX se declară inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Simion Petru XXXXX
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2017, în
propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la data de 22 noiembrie 2017.
Președinte Nicolaev Ghenadie
Judecător Toma Nadejda
Judecător Timofti Vladimir
4