1ra-1864/16 — art.201/1 alin.2, lit.a CP

1ra-1864/16 — art.201/1 alin.2, lit.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr.1ra-1864/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 decembrie 2016 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan și Ion Guzun,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2016, de inculpatul

Simion Vasile Ion, născut la 23

februarie 1963, originar și domiciliat în

s.Sireți, r-nul Strășeni.

Termenul de examinare a cauzei:

În baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art.2011 alin.(2) lit.a) Cod penal, la 160 ore de muncă neremunerată în

folosul comunității

procedură penală, a constatat că Simion Vasile, conlocuind împreună cu fosta sa soție,

Simion Zinaida și copiii Simion Daniel, a.n.1996 și Simion Marionela, a.n.2000 în s.Sireți,

r-nul Strășeni, de o perioadă îndelungată, fiind o persoană agresivă, în repetate rânduri, pe

parcursul anului 2015 (inclusiv la data de 06.03.2015, 16.03.2015, 27.06.2015, 29.08.2015,

30.10.2015, 30.11.2015), de fiecare dată fiind în stare de ebrietate, în timp ce se afla la

domiciliul comun, ca urmare a conflictelor inițiate de către acesta, a manifestat un

comportament agresiv și violent față de fosta sa soție, Simion Zinaida, asupra căreia dânsul

de nenumărate ori a aplicat violență fizică exprimată prin lovire, îmbrâncire, cât și

psihologică, dar și față de fiica sa minoră, Simion Marionela, a.n.2000 asupra căreia dânsul

de nenumărate ori a aplicat violență psihologică, exprimată prin înjosire, provocarea stărilor

de tensiune și de suferință psihică, ofensă, înjurare, insultare, amenințări verbale, acțiuni

ilegale în rezultatul cărora lui Simion Zinaida și Simion Marionela le-au fost provocate

puternice suferințe fizice și psihice.

solicitat:

- procurorul, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, în

latura penală, cu stabilirea pedepsei închisorii pe un termen de 2 ani, iar în baza art.90 Cod

penal, de suspendat condiționat executarea ei pe un termen de probă de 2 ani, motivând că

pedeapsa aplicată este una prea blândă în raport cu persoana inculpatului și cele comise de

1

el; - inculpatul nu este la prima sa abatere, el fiind supus răspunderii contravenționale pentru

violența în familie de mai multe ori;

- inculpatul, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri, prin

care să fie achitat, pe motiv că nu sunt probe care să dovedească vinovăția sa; - partea

vătămată este cea care de fiecare dată îl provoca aplicându-i lovituri; - nu sunt întrunite

elementele constituitive ale infracțiunii; - din învinuire urmează a fi excluse episoadele

pentru care dânsul a fost deja pedepsit contravențional; - învinuirea adusă lui este una

incompletă, fiind bazată pe presupuneri.

respins apelul inculpatului, iar apelul procurorului a fost admis parțial, casată sentința,

inclusiv și din oficiu, în baza art.409 alin.(2) Cod de procedură penală, și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care V.Simion a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(2) lit.a) Cod penal,

cu aplicarea pedepsei de 1 an închisoare, iar conform art.90 Cod penal, pedeapsa numită a

fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 1 an.

Reieșind din conținutul deciziei, instanța de apel a menționat că, prima instanța a

examinat cauza în procedură simplificată, în baza probelor administrate la faza de urmărire

penală în ordinea art.3641 Cod de procedură penală, însă în cadrul audierii inculpatului,

acesta a declarat că pe toate episoadele a fost sancționat contravențional, iar apărătorul său a

solicitat achitarea inculpatului, pe motiv că dânsul a fost deja atras la răspunderea

contravențională. În pofida acestor circumstanțe, prima instanță a continuat examinarea

cauzei în procedură simplificată, ca urmare a acestor încălcări, instanța de apel a conchis că

sentința urmează a fi casată cu examinarea cauzei penale privind învinuirea lui V.Simion în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(2) lit.a) Cod penal în procedură generală.

Instanța de apel a constatat că Simion Vasile, conlocuind împreună cu fosta sa soție,

Simion Zinaida, și copiii Simion Daniel, a.n.1996 și Simion Marionela, a.n.2000 în s.Șireți,

r-nul Strășeni, de o perioadă îndelungată, fiind o persoană agresivă, în repetate rânduri, pe

parcursul anului 2015, inclusiv la data de 30.10.2015, de fiecare dată fiind în stare de

ebrietate, în timp ce se afla la domiciliul comun, ca urmare a conflictelor inițiate de către

acesta, a manifestat un comportament agresiv și violent față de fosta sa soție, Simion

Zinaida, asupra căreia dânsul de nenumărate ori a aplicat violență fizică (exprimată prin

lovire, îmbrâncire), cât și psihologică, dar și față de fiica sa minoră, Simion Marionela,

a.n.2000 asupra căreia dânsul de nenumărate ori a aplicat violență psihologică, exprimată

prin înjosire, provocarea stărilor de tensiune și de suferință psihică, ofensă, înjurare,

insultare, amenințări verbale, acțiuni ilegale în rezultatul cărora lui Simion Zinaida și

Simion Marionela le-au fost provocate puternice suferințe fizice și psihice.

Concluziile privind vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii menționate au

fost bazate pe declarațiile părților vătămate Z.Simion și M.Simion, date în cadrul urmăririi

penale și în cadrul instanței de apel, a inculpatului, precum și actele cauzei – rapoartele de

expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr.1074 a-2015, 1075 a-2015 din 24.12.2015,

procesele-verbale de ridicare și examinare din 13.01.2016, 14.01.2016, încheierea

Judecătoriei Stășeni din 29.12.2015, prin care au fost aplicate măsuri de protecție față de

victima Z.Simion, ordonanța din 29.12.2015, prin care au fost aplicate măsuri de protecție

față de victima Z.Simion, probe pe care instanța de apel le-a considerat pertinente și

concludente, și care cu certitudine se dovedesc vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art.2011 alin.(2) lit.a) Cod penal.

De asemenea, instanța de apel a conchis că pentru episoadele incriminate inculpatului

din data de 06.03.2015, 16.03.2015, 29.08.2015, 30.11.2015 acesta a fost sancționat

2

contravențional, iar pe episodul din data de 27.06.2015 a fost încetată verificarea plângerii

depuse de Z.Simion. Din aceste considerente, procesele-verbale cu privire la contravenții și

deciziile prin care lui V.Simion i-au fost aplicate sancțiuni contravenționale, cât și

încheierea de încetare a verificării în continuare a plângerii lui Z.Simion, pe motiv că faptele

indicate nu s-au adeverit, au fost echivalate de instanța de apel cu o hotărâre judecătorească,

reprezentând autoritatea lucrului judecat, care nu permite declanșarea unei noi proceduri cu

privire la aceeași faptă și aceeași persoană, în legătură cu ce a exclus din învinuire aceste

episoade.

La fel, instanța a apreciat critic declarațiile inculpatului, care nu și-a recunoscut vina,

calificând-le drept o modalitate aleasă de el în scopul evitării răspunderii penale, deoarece

vinovăția lui se dovedește prin probele administrate în cauză, care coroborează între ele și

nu trezesc careva dubii. Totodată, instanța de apel a apreciat critic și declarațiile date de

părțile vătămate în instanța de apel, precum că nu țin minte cele întâmplate la data de

30.10.2015, deoarece acestea contravin declarațiilor date la faza urmăririi penale.

Argumentul inculpatului, precum că fapta prejudiciabilă față de părțile vătămate a

fost săvârșită nu cu intenție direct dar fiind provocat de partea vătămată, de către instanța de

apel a fost respins ca fiind unul nefondat, deoarece, după cum atestă și inculpatul, pe acest

fapt a fost emisă o ordonanță de refuz în pornirea urmăririi penale. Mai mult, din aceste

afirmații rezultă că inculpatul recunoaște aplicarea violenței asupra părții vătămate.

La stabilirea pedepsei inculpatului instanța de apel a indicat că, ținând seama de

prevederile art.7, 61, 75, 90 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a pedepsei,

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana inculpatului, care se caracterizează

satisfăcător, anterior nu a fost judecat, a comis infracțiunea în stare de ebrietate, asupra a

două persoane, una fiind minoră, de influența pedepsei aplicate, a conchis că corijarea și

reeducarea acestuia poate avea loc și prin suspendarea condiționată a pedepsei stabilite pe

termen de probă.

care, invocând temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.8), 12) Cod de procedură penală,

solicită casarea acesteia și achitarea sa, pe motiv că nu există faptul infracțiunii; - instanța de

apel a dat o apreciere unilaterală și greșită probelor administrate, ajungând la o concluzia

incorectă că dânsul a comis violența în familie la data de 30.10.2015, neexistând în acest

sens nici o probă; - instanța nu a constatat cu certitudine existența violenței în familie și nu a

delimitat probele care sunt aplicate fiecărui episod; - partea vătămată minoră a fost audiată

în ședință publică, astfel i-au fost încălcate drepturile sale și a fost încălcată procedura de

examinare a cauzei; - părțile vătămate la moment nu au careva pretenții față de el; - partea

vătămata Z.Simion este cea care a provocat toate conflictele; - la cererea de a face

cunoștință cu procesul-verbal al ședinței de judecată instanța nu i l-a oferit, astfel a fost

lipsit de dreptul de a face obiecții.

cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care a solicitat încetarea procesului

penal, pe motiv că fapta inculpatului constituie o contravenție prevăzută de art.781 Cod

contravențional, Colegiul penal conchide că recursul urmează a fi admis din următoarele

considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) pct.8) și 12) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel în cazul în care nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau faptei săvârșite i s-a

dat o încadrare juridică greșită.

3

Conform art.51 Cod penal, fapta prejudiciabilă săvîrșită este temei real al răspunderii

penale, iar inexistența faptei exclude răspunderea penală.

În sensul art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept

formal și/sau material.

Potrivit hotărârii judecătorești contestate, instanța de apel a constatat vinovăția lui

S.Simion în comiterea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(2) lit.a) Cod penal - violența în

familie, adică acțiunea sau inacțiunea intenționată, manifestată fizic sau verbal, comisă de

un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferință fizică,

soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății, suferință psihică ori

prejudiciu material sau moral, săvârșită asupra a doi sau mai multor membri ai familiei.

Din conținutul recursului declarat de inculpat, rezultă că recurentul critică decizia

instanței de apel privind condamnarea sa, solicitând achitarea, pe motiv că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii, deoarece la materialele cauzei nu sunt anexate probe și în

ședințele de judecată nu s-au prezentat careva probe care să confirme faptul săvîrșirii de

către el a violenței în familie la data de 30.10.2015.

Analizând hotărârea atacată, Colegiul penal constată greșite concluziile instanței de

apel privind condamnarea inculpatului V.Simion în baza art.2011 alin (2) lit.a) Cod penal

reieșind din următoarele.

Potrivit materialelor cauzei, la data de 08.10.2015 partea vătămată Z.Simion s-a

adresat procurorului r-lui Strășeni cu plîngere pentru a fi luate măsuri cu V.Simion pentru

faptul că face abuz de băuturi alcoolice, aplică forța fizică și psihică asupra ei în prezența

copilului minor M.Simion și copilului matur D.Simion, iar organele de poliție nu aplică

măsuri de protecție (f.d.11 v.1).

Urmărirea penală în privința inculpatului V.Simion a fost începută la 18.11.2015 pe

indicii infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(1) lit.a) Cod penal (f.d.1 v.1), iar la

29.01.2016 dânsul a fost pus sub învinuire, pe motiv că în repetate rânduri, pe parcursul

anului 2015, inclusiv la data de 06.03.2015, 16.03.2015, 27.06.2015, 29.08.2015,

30.10.2015, 30.11.2015, de fiecare dată fiind în stare de ebrietate, în timp ce se afla la

domiciliul comun, ca urmare a conflictelor inițiate de către acesta, a manifestat

comportament agresiv și violent față de fosta soție Z.Simion și fiica sa minoră M.Simion,

asupra dânselor inculpatul de nenumărate ori a aplicat violență fizică, cât și psihologică

exprimate prin lovire, îmbrâncire, înjosire, provocarea stărilor de tensiune și de suferință

psihică, ofensă, înjurare, insultare, amenințări verbale, acțiuni ilegale în rezultatul cărora le-

a fost provocate puternice suferințe fizice și psihice.

Prima instanță l-a recunoscut vinovat pe V.Simion de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.2011 alin.(2) lit.a) Cod penal.

Instanța de apel însă, a stabilit că, pentru episoadele incriminate inculpatului din data

de 06.03.2015, 16.03.2015, 29.08.2015 și 30.11.2015 acesta a fost sancționat

contravențional, iar pe episodul din data de 27.06.2015 a fost încetată verificarea plângerii

depuse de Z.Simion, pe motiv că faptele indicate de către aceasta nu s-au adeverit.

Totodată, instanța de apel, a constatat că inculpatul V.Simion, conlocuind împreună

cu fosta soție și copiii săi o perioadă îndelungată, fiind o persoană agresivă, în repetate

rânduri, pe parcursul anului 2015, inclusiv la data de 30.10.2015, ca urmare a conflictelor

inițiate de acesta, a manifestat un comportament agresiv și violent față de fosta sa soție și

4

fiica sa minoră M.Simion, în rezultatul cărora le-au fost provocate puternice suferințe fizice

și psihice.

Reieșind din conținutul deciziei, instanța de apel și-a bazat concluziile sale pe

următoarele probe - declarațiile părților vătămate Z.Simion și M.Simion, date în cadrul

urmăririi penale și în cadrul instanței de apel, a inculpatului, precum și actele cauzei –

rapoartele de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr.1074 a-2015, 1075 a-2015 din

24.12.2015, procesele-verbale de ridicare și examinare din 13.01.2016, 14.01.2016,

încheierea Judecătoriei Strășeni și ordonanța din 29.12.2015, prin care au fost aplicate

măsuri de protecție față de victima Z.Simion.

Însă, analizînd aceste probe, nu se constată cu certitudine că în cauză a avut loc fapta

infracțiunii de violență în familie la data de 30.10.2015 pentru care inculpatul V.Simion este

condamnat.

După cum s-a menționat mai sus, partea vătămată Z.Simion s-a adresat cu plîngere

pentru a fi luate măsuri cu V.Simion pentru aplicarea violenței în familie la data de

08.10.2015, fiind interogată în calitate de parte vătămată la 20.10.2015 (f.d.20, v.1), iar

M.Simion a fost audiată în calitate de martor la 21.10.2015 și în calitate de parte vătămată la

08.12.2015 (f.d.24, v.1), deci cu 9-10 zile înainte de episodul de care este învinuit

inculpatul.

În cadrul instanței de apel, atât Z.Simion, cât și M.Simion, fiind audiate în calitate de

părți vătămate, au declarat că nu țin minte ce s-a întâmplat la 30.10.2015 și dacă s-au adresat

cu vreo cerere la poliție pe faptul că inculpatul a aplicat violență fizică sau psihică în

privința lor la această dată (f.d.4-5, v.2). Prin urmare, declarațiile părților vătămate au fost

apreciate eronat de către instanța de apel, ele neindicând asupra existenței faptei infracțiunii

la data de 30.10.2015.

Rapoartele de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr.1074 a-2015, 1075 a-2015

din 24.12.2015, conform ordonanței pentru dispunerea efectuării expertizei din 08.12.2015,

au fost efectuate pe faptul că în perioada anului 2015 V.Simion a aplicat violența fizică și

psihologică asupra părților vătămate, fără a se indica anume că violența a avut loc la data de

30.10.2015. Mai mult, V.Simion nu neagă că a avut careva certuri cu soția sa de față cu

copilul minor, însă indică că dânsul pentru aceste fapte a fost deja atras la răspundere

contravențională, fapt ce se confirmă prin materialele cauzei.

La fel, procesul-verbal de ridicare și examinare din 13.01.2016 nu indică asupra

faptului că V.Simion ar fi aplicat violență față de părțile vătămate la data de 30.10.2015.

Conform acestuia, au fost ridicate materialele unde V.Simion avea calitatea de parte

vătămată, dânsul depunând o plângere contra acțiunilor lui Z.Simion, iar prin procesul-

verbal de ridicare și examinare din 14.01.2016, au fost ridicate materialele contravenționale

pe episoadele din 06.03.2015, 16.03.2015, 29.08.2015, unde V.Simion a fost atras la

răspunderea contravențională.

Instanța de apel, de asemenea, a pus la baza condamnării inculpatului încheierea

Judecătoriei Strășeni și ordonanța din 29.12.2015, prin care au fost aplicate măsuri de

protecție față de victima Z.Simion pentru faptul că, la data de 30.11.2015, în jurul orelor

19.55, V.Simion a provocat un scandat la domiciliu, exprimând-se cu cuvinte necenzurate în

adresa lui Z.Simion, amenințând-o cu răfuială fizică. Prin urmare, măsura de protecție a fost

stabilită ca urmare a acțiunilor lui V.Simion din 30.11.2015, și nici de cum nu indică asupra

cărorva acțiuni ilegale la data de 30.10.2015, pe marginea cărora acesta a fost condamnat.

Mai mult, cererea prin care Z.Simion a solicitat aplicarea măsurilor de protecție a fost

înaintată la 22.12.2015, după aproximativ 2 luni de la presupusa violență la data de

30.10.2015.

5

Astfel, Colegiul constată că, la cercetarea cauzei instanța de apel nu a ținut cont în

plină măsură de prevederile art.99-101 Cod de procedură penală, necercetând sub toate

aspectele probele administrate de părți, fără a le verificat minuțios și nu a dat o apreciere

justă prin prisma pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, care în ansamblul nu

au confirmat vinovăția inculpatului V.Simion în comiterea infracțiunii imputate la data de

30.10.2015.

Totodată, conform art.262 alin.(1), (3) Cod de procedură penală, organul de urmărire

penală poate fi sesizat despre săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea unei infracțiuni

prevăzute de Codul penal prin: plângere; denunț; autodenunț; depistarea nemijlocit de către

organul de urmărire penală sau procuror a bănuielii rezonabile cu privire la săvârșirea unei

infracțiuni. Iar, în cazul depistării infracțiunii nemijlocit de către lucrătorul organului de

urmărire penală, acesta întocmește un raport în care expune circumstanțele depistate și

dispune înregistrarea infracțiunii.

Însă, studiind materialele cauzei, pe episodul din 30.10.2015, nu este nici plângerea

părții vătămate, nici un raport întocmit de organul de urmărire penală unde să fie expuse

circumstanțele depistate și constatate.

Tot aici, instanța de recurs remarcă că, în conformitate cu prevederile art.26 alin.(3)

Cod de procedură penală și jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului, sarcina

probatoriului în ședințele de judecată în prima instanță și în instanța de apel revine

acuzatorului de stat în virtutea funcției lui procesuale. Conform proceselor-verbale a

ședințelor de judecată din cadrul instanței de apel, procurorul nu a prezentat nici o probă în

susținerea acuzațiilor penale aduse inculpatului, care ar fi demonstrat vinovăția acestuia în

aplicarea violenței fizice sau psihice asupra părților vătămate Z.Simion și M.Simion la data

de 30.10.2015.

Totodată, instanța de recurs ține să menționeze că, conform prevederilor art.8 Cod de

procedură penală, persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată

atâta timp cât vinovăția sa nu-i va fi dovedită, în modul prevăzut de prezentul cod, într-un

proces judiciar public, în cadrul căruia îi vor fi asigurate toate garanțiile necesare apărării

sale, și nu va fi constatată printr-o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă.

Nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăția sa. Concluziile despre vinovăția persoanei

de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea

învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea

bănuitului, învinuitului, inculpatului.

Prin urmare, în acțiunile inculpatului nu s-a constatat existența faptei infracțiunii

prevăzute de art.2011 alin.(2) lit.a) Cod penal, or, în speță lipsesc probe care să constate

fapta din 30.10.2015, conform legislației penale.

Circumstanțele enunțate relevă, astfel, că instanța de apel nu a soluționat cauza în

conformitate cu rigorile legale, adică hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția de condamnare a inculpatului.

Potrivit art.390 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, în cazul în care nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii, se adoptă o sentința de achitare, iar conform art. 435

alin.(1) pct.2) lit.b) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța îl admite, casează

parțial sau total hotărârea atacată și dispune achitarea persoanei în cazurile prevăzute de

prezentul cod.

Conform jurisprudenței naționale, sentința de achitare pentru neconstatarea faptei

infracțiunii se adoptă în cazurile în care fapta social periculoasă nu a fost dovedită. În

asemenea împrejurări și, dat fiind faptul că încălcările normelor sus menționate, comise de

către instanța de apel, constituie erori de drept, se impune soluția casării deciziei contestate

6

cu dispunerea achitării inculpatului de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute la

art.2011 alin.(2) lit. a) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

În circumstanțele stabilite, Colegiul penal consideră că recursul declarat de inculpatul

V.Simion urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel, și pronunțarea unei noi

hotărîri.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către inculpatul Simion Vasile, casează total

decizia Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2016, și dispune achitarea lui Simion Vasile de

sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.2011 alin.(2) lit.a) Cod penal, pe motiv

că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 ianuarie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

Ion Guzun

7