1ra-137/2019 — art.201-1 alin.2 lit.a,b CP

1ra-137/2019 — art.201-1 alin.2 lit.a,b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-137/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

23 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Timofti Vladimir

judecători Toma Nadejda

Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursurile ordinare declarate de

inculpatul Balan Sergiu, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău,

sediul Central din 21 martie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 18 septembrie 2018, în cauza penală în privința lui

Balan Sergiu XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX, domiciliat

XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

Balan Sergiu a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 201/1 alin. (2) lit. a), b)

Cod penal la 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei stabilite lui Balan Sergiu pe un termen de probațiune de 1 (un) an.

Cheltuielile legate de efectuarea expertizei medico-legale în sumă de 114 lei, au

fost trece în contul statului.

02.11.2014, aflându-se în curtea blocului din XXXXX, inițiind un conflict, a aplicat

violența fizică și psihică față de soția sa XXXXX (Balan) Ina XXXXX și mama acesteia

XXXXX Valentina XXXXX, în urma căreia, conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 257/D din 04.02.2016 lui XXXXX (Balan) Ina XXXXX i-au fost cauzate leziuni

corporale sub formă de fractura osului metacarpian IV pe stânga în fază de consolidare,

edem al țesuturilor moi la nivelul mâinii propriu zise pe dreapta, care puteau fi produse

prin acțiunea traumatică prin hiper-extensia și răsucirea degetului, ce condiționează

dereglarea sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare

1

medie. Regiunile anatomice unde sunt localizate leziunile corporale depistate sunt

accesibile pentru mâina proprie, însă nu sunt caracteristice pentru autoprovocare.

Conform „Protocolului de la Istambul” leziunile corporale depistate sunt în corelație cu

trauma suportată.

Lui XXXXX Valentina XXXXX, conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 258/D din 04.02.2018, i-au fost cauzate leziuni corporale neînsemnate, exprimate

prin echimoze la nivelul brațelor bilateral, excoriație la nivelul degetului I mâina stângă,

care puteau fi produse prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur cu

suprafața de interacțiune limitată sau la lovire de acesta. Regiunile anatomice unde sunt

localizate leziunile corporale depistate sunt accesibile pentru mâina proprie. Conform

„Protocolului de la Istambul” leziunile corporale depistate sunt în corelație cu trauma

suportată.

Astfel, acțiunile intenționate a lui Balan Sergiu au fost încadrate în baza art. 2011

alin. (2) lit. a) și b) Cod penal, după indicii calificativi: violența în familie, săvârșită

asupra a doi membri ai familiei, cu provocarea vătămării medie a integrității corporale

sau a sănătății.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit,

pentru prima instanță, de achitare de sub învinuirea imputată în baza art.2011 alin. (2)

lit. a) și b) Cod penal.

În motivarea apelului a invocat că instanța de fond a ignorat cerințele art. 101 Cod

de procedură penală și nu a dat o apreciere cuvenită probelor administrate la dosar din

punctul de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele

în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, or, probele administrate confirmă

nevinovăția sa de săvârșirea infracțiunii imputate de procuror, și în acest sens a făcut

referire la declarațiile martorilor Covadji Eduard și Bolboceanu Liviu, care au declarat

că, în momentul săvârșirii infracțiunii la care face trimitere procurorul în acuzare,

Balan Sergiu se găsea în altă parte, și anume la Guvernul Republicii.

Totodată a considerat că, declarațiile părții vătămate XXXXX Ina urmau a fi

apreciate critic de către instanța de fond, or, acestea nu corespund realității, or, sunt

divergențe între declarațiile date pe parcursul fazei de urmărire penală și în cadrul

examinării cauzei în instanța de judecată, precum și a părții vătămate XXXXX Valentina,

astfel că, învinuirea este întemeiată pe declarații mincinoase ale pretinselor părți

vătămate, care au fost date în modul în care să se presupună săvârșirea infracțiunii de

către inculpat.

De asemenea, apelantul s-a expus asupra încălcărilor flagrante ale procedurii

penale comise de procurorii, care au exercitat urmărirea penală în cadrul acestei cauze

penale, și anume încălcarea prevederilor art. 63 alin. (2), pct. 3) și alin. (3) din Codul de

procedură penală, or, la 15.01.2015 a fost recunoscut în calitate de bănuit, iar la

15.04.2015 a fost emisă ordonanța de înaintare a învinuirii, fără ca să-i fie adusă la

cunoștință despre aceasta și fără ca să fie citat în acest sens. La 21.04.2015 i-a fost

înaintată învinuirea și a fost audiat în calitate de învinuit.

La fel, a indicat și faptul că, la 28.10.2015, procurorul Silvian Mahu a primit

cererea avocatului bănuitului de dispunere a expertizei medico-legale și la 12.12.2015 a

ordonat efectuarea expertizei nominalizate, însă despre acest fapt a adus la cunoștință

2

doar părții vătămate XXXXX V. Ordonanța de efectuare a expertizei nu cuprinde

întrebările formulate de avocatul bănuitului.

Prin urmare, procedura premergătoare efectuării expertizei prevăzută de

art. 144-145 din Codul de procedură penală nu a fost respectată, or, atât bănuitului, cât

și avocatului acestuia nu i-au fost aduse la cunoștință despre dispunerea efectuării

expertizei medico-legale.

Apelantul a menționat că, toate aceste încălcări au fost stabilite expres de către

Procuratura Generală prin scrisoarea nr. 11-13/16-1023 din 24.02.2016, anexată la

materialele cauzei penale. În atare circumstanțe, a conchis că rapoartele de expertiză

medico-legale efectuate cu încălcarea prevederilor art. 144-145 din Codul de procedură

penală, urmează a fi declarate drept probe nule.

De asemenea, în opinia apelantului, prima instanță a indicat eronat că, în cadrul

cercetării judecătorești în mod indubitabil a fost stabilit faptul aplicării violenței de

către Balan Sergiu asupra părților vătămate XXXXX Ina și XXXXX Valentina, cauzându-le

acestora, conform rapoartelor de expertiză medico-legale vătămări corporale medii. Or,

potrivit rapoartelor de expertiză ce au statut de probe nule, rezultă că doar la o pretinsă

parte vătămate există vătămări corporale medii, iar la cea de-a doua pretinsă parte

vătămate rezultă vătămări neînsemnate.

2018 a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea hotărârii atacate.

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe

prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției

inculpatului Balan Sergiu de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. a)

și b) Cod penal.

Instanța de apel a indicat că, deși inculpatul nu a recunoscut vinovăția în

săvârșirea infracțiunii imputate, vinovăția acestuia este dovedită pe deplin prin

cumulul de probe administrate de către organul de urmărire penală, examinate de către

instanța de fond și verificate de către instanța de apel, astfel, reținând că, prima instanță

a făcut o analiză amplă a probelor cercetate, iar concluziile privind vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lui rezultă din probele

administrate, cărora le-a fost dată o apreciere legală sub toate aspectele, complet și

obiectiv.

Nerecunoașterea vinei de către inculpat, a fost apreciată de instanța de apel ca o

metodă de apărare și un drept de a nu se auto incrimina, garantat de art.66 Cod de

procedură penală și art. 6 CEDO, or persoana care pe parcursul procesului penal are

calitatea procesuală de inculpat nu poate fi urmărit pentru depunerea declarațiilor false

sau refuzul de a face declarații și nu poate fi calificate ca circumstanță agravantă la

stabilirea pedepsei penale.

5.1. Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că argumentele invocate de

partea apărării în sensul adoptării unei hotărâri de achitare în privința inculpatului, pe

motiv că nu a comis fapta infracțională și nu a recunoscut vinovăția la nici o etapă a

procesului penal, sunt nefondate, deoarece s-a stabilit cu certitudine că în acțiunile

inculpatului sunt întrunite elementele infracțiunii imputate și în acest sens, instanța de

3

apel a notificat elementele constituite ale infracțiunii de violență în familie și în raport

cu circumstanțele cauzei și probele administrate în speța dată a constatat că în mod

indubitabil a fost stabilit faptul aplicării violenței de către inculpatul Balan Sergiu

asupra părților vătămate XXXXX Ina și XXXXX Valentina, cauzându-le acestora, conform

rapoartelor de expertiză medico-legale, vătămări corporale medii.

Astfel, instanța de apel a relevat că, instanța de fond corect a apreciat critic

declarațiile inculpatului Balan Sergiu, calificându-le drept neveridice și date cu scopul

evitării răspunderii penale, or, acestea se contrazic prin întregul sistem de probe

cercetate în instanța de fond, care combat în întregime versiunea inculpatului, și anume

prin declarațiile părților vătămate XXXXX Ina și XXXXX Valentina, precum și de

martorul Pudrin Andrei, care au declarat instanței de judecată cu lux de amănunte

evenimentele și acțiunile inculpatului în raport cu părțile vătămate în ziua de

02.11.2014, care confirmă faptul că inculpatul a le-a agresat fizic și psihic și locul

acestor acțiuni de care se învinuiește Balan Sergiu, adică în fața blocului locativ în care

locuiește martorul Pudrin Andrei - XXXXX.

Ca urmare, instanța de apel a considerat întemeiată respingerea versiunii

inculpatului Balan Sergiu, prin care, pe de o parte a declarat că a telefonat-o pe partea

vătămată XXXXX Ina ca să discute problema intrării în odaie de către aceasta în lipsa sa,

iar pe de altă parte nu recunoaște că discuția telefonică la data de 02.11.2014 ar fi avut

loc între aceștia în contextul stabiliții întâlnirii lor, ceia ce ulterior au și realizat, or

martorul Pudrin Andrei a declarat că, „în acea seară părțile vătămate XXXXX Valentina și

Ina au venit la el în ospeție. După un apel telefonic Ina XXXXX a ieșit afară să se

întâlnească cu Balan Sergiu".

De asemenea, au fost apreciate critic declarațiilor martorului Bolboceanu Liviu,

precum că, „la data de 02.11.2014 nu a stat cu XXXXX Valentina pe o bancă din fața casei

de pe str. Valea Crucii, nu a discutat și nici nu a văzut-o pe aceasta în ziua respectivă",

deoarece nu și-a găsit confirmarea fiind combătute prin declarațiile părților vătămate,

care au indicat faptul că în ziua conflictului între inculpat și XXXXX Ina, Bolboceanu

Liviu a fost prezent, însă nu s-a implicat în conflict, declarații care instanța le-a

considerat veridice și confirmate cu certitudine de martorul Pudrin Andrei, care a

declarat în ședința de judecată, fiind audiat sub jurământ, faptul că, „în ziua de

02.11.2014 în timpul conflictului între Ina și Sergiu, în preajmă se afla un bărbat, însă

care nu s-a implicat în conflict, ci stătea deoparte, iar după cele întâmplate din vorbele

Inei și a mamei sale a înțeles că acel bărbat era nașul Inei și a lui Sergiu adică Bolboceanu

Liviu".

Mai mult, instanța de apel a constatat că, martorul Bolboceanu Liviu, în ședința de

judecată a făcut declarații eronate, afirmând că „la data de 02.11.2014 a fost la finul său

Balan Sergiu, care se afla la postul de serviciul în spatele guvernului și a stat cu acesta în

intervalul de timp de la 15-00 până la 22-45, nepărăsind postul de lucru”, dar nu

recunoaște că s-ar fi aflat cu acesta și ar fi asistat la conflictul între Balan Sergiu și

XXXXX Ina pe XXXXX, însă prezența acestuia la locul incidentului apărut între părțile

vătămate și inculpat la data de 02.11.2014, fiind confirmată prin declarațiile părților

vătămate și martorul Pudrin Andrei, care au declarat că inculpatul a venit la str. XXXXX,

cu mașina de serviciu, fiind îmbrăcat în uniformă. Totodată, aceștia au confirmat și că

4

nașul soților Balan, adică Bolboceanu Liviu, ar fi venit cu inculpatul și că ar fi fost

prezent la conflictul între părțile vătămate și inculpat.

Mai mult, instanța de apel a reținut că, nici prin declarațiile martorului Covadji

Eduard, colegul de serviciu a inculpatului, nu se confirmă nevinovăția inculpatului

Balan Sergiu, or, martorul a declarat că, la data de 02.11.2014 îl vedea periodic pe

inculpatul Balan Sergiu la postul de serviciu și anume la postul fix, supravegherea

obiectivului Guvernului, însă nu a putut confirma faptul că permanent acesta s-a aflat în

vizorul său și că inculpatul nu ar fi părăsit postul decât doar la ora 19:20 când acesta l-a

înlocuit circa 10 minute pentru că Balan Sergiu a mers să-și ia un ceai. Astfel, instanța a

concluzionat că prin declarațiile acestui martor, nici de cum nu se exclude lipsa lui

Balan Sergiu de la postul său de serviciu la data de 02.11.2014, perioadă de timp în care

inculpatul s-a aflat în uniformă de serviciu și cu mașina de serviciu la str. XXXXX.

Totodată instanța a constatat că prezența permanentă a lui Balan Sergiu la postul

de serviciu și anume la postul fix supravegherea obiectivului Guvernului, unde a fost

repartizat la data de 02.11.2014, așa cum invocă inculpatul și martorul Bolboceanu

Liviu, nu a fost confirmată prin nici o probă.

Prin urmare, în contextul circumstanțelor stabilite, instanța de apel a reținut ca o

metodă de apărare versiunea inculpatului, precum că părțile vătămate prin plângerile și

denunțurile depuse împotriva sa, doresc să se răzbune pe el pentru faptul că el a depus

plângere la organele de poliție pe faptul intrării în casă fără știrea sa, or totalitatea

probelor reținute supra, denotă cu certitudine vina inculpatului în aplicarea violenței

fizice și psihice față de soția sa XXXXX (Balan) Ina și mama acesteia, XXXXX Valentina.

Totodată, motivul de răzbunare a părților vătămate invocat supra de către

inculpat, nu este un veridic și credibil, or, inculpatul, având o pregătire profesională în

domeniul dreptului (fiind și polițist), fiind conștient de faptul că partea vătămată XXXXX

Ina, la data de 02.11.2014 era soția sa cu care a locuit împreună în locuința din str.

XXXXX (cămin) și că aceasta a intrat în locuință cu cheile care erau la recepție și la care

avea acces, nu putea crede că soția sa ar fi comis o faptă ilegală prejudiciabilă prin

intrarea în locuința comună.

Astfel, instanța de apel a menționat că, în cadrul ședințelor judecătorești nu au fost

stabilite temeiuri de a considera că declarațiile părților vătămate și a martorilor sunt

neveridice sau poartă un caracter defăimător, sau de răzbunare în privința inculpatului.

5.2. Referitor la alegațiile apărării, precum că au avut loc încălcări procesuale,

care atrag nulitatea actelor procesuale, instanța de apel le-a respins ca fiind declarative,

or, la momentul efectuării acțiunilor procesuale careva obiecții în această privință nu au

parvenit, acțiunile organului de urmărire penală nu au fost contestate în ordinea

prevăzută de prevederile Codului de procedură penală.

5.3. Verificând legalitatea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de apel a

indicat că, nu are temei de a interveni în hotărârea instanței de fond nici în partea

stabilirii pedepsei inculpatului Balan Sergiu, deoarece a reținut că, prima instanță a dat

deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal, ținând cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, care conform art. 16 Cod penal face parte din categoria celor

grave, de persoana inculpatului, care se caracterizează din punct de vedere pozitiv

5

(f.d. 60), angajat în câmpul muncii în calitate de inspector de patrulare a INP a MAI, la

evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se află, anterior nu a fost judecat.

În opinia instanței de apel, concluzia primei instanțe privind aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, este una corectă, or, această pedeapsă este echitabilă,

legală și proporțională faptei comise, și va atinge scopul pedepsei penale de restabilire

a echității sociale, corectarea și reeducarea inculpatului, precum și, prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane.

5.4. Instanța de apel a menționat că, față de lucrul judecat de primă instanță, se

constată motivarea amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de

evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu fapta incriminată prin

rechizitoriu inculpatului, astfel, fiind în corespundere cu exigențele art. 6 din Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Prin urmare, instanța de apel a respins ca fiind declarativ fără suport probant

argumentul inculpatului, precum că sentința instanței de fond nu este suficient de

motivată, or, obligația instanțelor de a-și motiva hotărârile nu trebuie înțeleasă ca

necesitând un răspuns la fiecare argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare

ridicat. Întinderea acestei obligații poate varia în funcție de natura hotărârii. În

conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Cr.EDH: Boldea

împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Van den Hurk împotriva

Olandei din 19 aprilie 1994, paragraful 61) întinderea motivației depinde de diversitatea

mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanță, precum și de prevederile legale,

de obiceiuri, de principiile doctrinale și de practicile diferite privind prezentarea și

redactarea sentințelor și hotărârilor în diferite state. Pentru a răspunde cerințelor

procesului echitabil, motivația ar trebui să evidențieze că judecătorul a examinat cu

adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (CrEDH: Boldea împotriva

României din 15 februarie 2007, paragraful 29, Helle împotriva Finlandei din 19 februarie

1997, paragraful 60).

este atacată, la 26 septembrie 2018, cu recurs ordinar de inculpat, care solicită casarea

acesteia, precum și a sentinței primei instanțe, rejudecare cauzei cu pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care să fie achitat de sub învinuirea imputată, invocând aceleași

argumente ca și în cererea de apel.

Suplimentar, recurentul menționează că, examinarea procesului penal în instanța

de apel a avut loc fără prezența pretinsei părți vătămate XXXXX Ina, fapt care îl califică

ca o încălcare gravă a procedurii de examinare în ordine de apel. Mai mult ca atât, a

depus cerere, prin care a solicitat aducerea silită a părții vătămate XXXXX Ina în cazul

neprezentării acesteia, cerere care a fost lăsată fără o soluție.

La data de 29 noiembrie 2018 inculpatul depune cerere de recurs suplimentară,

prin care se indică aceiași solicitare, invocând temeiurile pentru recurs prevăzute în

art.427 alin. (1) pct.5) - cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea

legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a

înștiința instanța despre această imposibilitate, pct.6) - instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau

acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

6

soluția instanței și pct.8) Cod de procedură penală - nu au fost întrunite elementele

infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât

cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării

juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde, indicând încălcările, care în opinia

recurentului, au avut loc în faza de urmărire penală și în cadrul judecării cauzei în

instanțele ierarhic inferioare, considerând că asupra cererilor de declarare a nulității

actelor procedurale urmează a se expune instanța de recurs.

declarat de inculpat, solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestora

din următoarele considerente.

Referitor la recursul ordinar declarat de inculpat la 26 septembrie 2018

8.1. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal, lecturând recursul declarat, consideră că, alegațiile inculpatului-

recurent, precum că este nevinovat de comiterea infracțiunii imputate sunt nefondate și

în acest sens, se menționează că potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră

calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte

între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii

prevăzute de norma penală.

Instanța de recurs reține că, acest temei include cazurile când nu a fost stabilită

fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă

prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost

stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

În conformitate cu materialele cauzei inculpatul Balan Sergiu a fost recunoscut

vinovat și condamnat de instanța de fond în baza art. 2011 alin. (2) lit. a) și b) Cod penal,

după indicii calificativi: violența în familie, săvârșită asupra a doi membri ai familiei, cu

provocarea vătămării medie a integrității corporale sau a sănătății, soluție menținută de

către instanța de apel, care a constatat că, prima instanță corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin рrisma art.

101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului de

săvârșirea infracțiunii imputate.

Analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră, că instanța de apel legal și

întemeiat a menținut concluzia primei instanțe privind vinovăția inculpatului Balan

Sergiu în săvârșirea infracțiunii constatate, deoarece la judecarea apelului declarat de

inculpat, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, respectând

prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în

7

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat,

aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este

indicat în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și

reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Mai mult ca atât, instanța de recurs reține faptul că, argumentele invocate de

recurent au constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în prima instanță și în

instanța de apel, iar asupra acestora instanțele judecătorești s-au expus argumentat în

hotărârile pronunțate.

Subsidiar, Colegiul penal subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se mai

impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției acestor instanțe (hotărîrea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei).

Referitor la recursul ordinar suplimentar declarat de inculpat la 29 noiembrie 2018

8.2. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că, recursul este declarat peste

termen.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de

recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Prevederile legale cu privire la termenul de recurs au un caracter imperativ,

deoarece recursul declarat după expirarea termenului se consideră tardiv și

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual, dat fiind faptul că legea

procesual-penală nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală în cazul în care

pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen.

Unul dintre scopurile legii procesual penale este asigurarea egalității pentru toate

părțile interesate în procesul penal, însă acest deziderat impune disciplinarea activității

procesuale, inclusiv și prin stabilirea unor termene peremptorii.

În acest sens art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală impune obligația

îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancțiunea decăderii din exercițiul

dreptului. Astfel, neexecutarea în termen a unui drept procesual, conform sancțiunii

menționate, duce la pierderea acestuia.

Potrivit prevederilor art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală și practica

judiciară stabilită, la calcularea termenului de apel se aplică sistemul de unități libere

(zile libere) cu posibilitatea prelungirii termenului până la prima zi lucrătoare, dacă

acesta urmează să se sfârșească într-o zi nelucrătoare. La calcularea termenului de apel,

8

nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se

împlinește.

Din materialele dosarului se constată, că la 18 septembrie 2018 instanța de apel a

judecat cauza în prezența procurorului Călugăreanu Vitalie, inculpatului Balan Sergiu și

avocatului inculpatului Brăteanu Veaceslav, cu adoptarea și pronunțarea dispozitivului

deciziei, și aducerea la cunoștință, că decizia motivată va fi pronunțată la data de

16 octombrie 2018, ora 14:00 (f. d. 37, vol. II).

Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 16 octombrie 2018, ora

14:00, în ședința de judecată s-a prezentat doar procurorul (f. d. 37, vol. II), iar ceilalți

participanți la proces nu s-au prezentat, însă în conformitate cu art. 338 alin. (4) Cod de

procedură penală le-a fost expediată copia de pe decizia motivată (f.d. 38, vol. III).

Totodată, Colegiul penal reține faptul că, decizia Curții de Apel Chișinău din

18 septembrie 2018 adoptată în cauza penală de învinuirea lui Balan Sergiu a fost

plasată pe pagina WEB a instanței respective și participanții la proces au avut

posibilitatea de a face cunoștință cu aceasta.

Mai mult ca atât, despre informarea inculpatului cu decizia instanței de apel se

constată prin recursul ordinar declarat de acesta la data de 26 septembrie 2018 (f.d.77-

82, vol. II), asupra căruia Colegiul penal s-a expus în pct. 8.1. din prezenta decizie.

Astfel, Colegiul penal consideră că recursul suplimentar depus la 29 noiembrie

2018 de către inculpat este declarat peste termenul legal, prevăzut de art. 422 Cod de

procedură penală, fiind depus după expirarea a 30 zile de la data pronunțării deciziei.

8.3. Cu referire la alegațiile recurentului, precum că examinarea procesului penal

în instanța de apel a avut loc fără prezența pretinsei părți vătămate XXXXX Ina, fapt care

îl califică ca o încălcare gravă a procedurii de examinare în ordine de apel, iar cererea

sa, prin care a solicitat aducerea silită a părții vătămate XXXXX Ina în cazul

neprezentării acesteia, a fost lăsată fără o soluție, Colegiul penal consideră că sunt

nefondate, or, potrivit procesului-verbal ședinței de judecată întocmit în instanța de

apel, la data de 10 iulie 2018 avocatul inculpatului a solicitat audierea părților vătămate

Balan Ina și XXXXX Valentina, deoarece sunt un șir de divergențe între declarațiile date,

cu anexarea cererii în acest sens. Instanța de apel, audiind opinia celorlalte părți, a decis

că este posibilă examinarea cauzei în lipsa părții vătămate Balan Ina.

Totodată, instanța de recurs subliniază că, în aceeași zi, 10 iulie 2018, în ședința

instanței de apel fost audiată partea vătămată XXXXX Valentina, care a declarat la

întrebarea instanței: „La moment fiica mea se află peste hotare”. Ulterior, nu au

parvenit din partea inculpatului sau avocatului acestuia careva cereri, demersuri, în

sensul solicitat supra.

8.4. În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată

prezența în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate, or, la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. 414-419 Cod de procedură penală.

Astfel, în conformitate cu prevederile legale și ținând cont de circumstanțele de

fapt stabilite, Colegiul penal conchide inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de

inculpatul Balan Sergiu la 26 septembrie 2018, ca fiind vădit neîntemeiat, iar recursul

suplimentar depus la 29 noiembrie 2018, ca fiind declarat peste termen.

9

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Balan Sergiu XXXXX la

26 septembrie 2018 împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

18 septembrie 2018, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat, iar recursul

suplimentar depus la 29 noiembrie 2018, ca fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 21 februarie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Toma Nadejda

Judecător Boico Victor

10