1ra-1650/2017 — art. 264 alin. 5 CP

1ra-1650/2017 — art. 264 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1650/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

06 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Ursache Petru,

Judecători – Timofti Vladimir, Alerguș Constantin

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Cotună Andrian în numele inculpatului Olaeri Octavian, prin care solicită

casarea sentinței Judecătoriei Hîncești din 31 mai 2016 și a deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Olaeri Octavian XXXXX, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (5) Cod

penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 7 ani și 6

luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis cu privarea de dreptul de

a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani.

Sa admis parțial acțiunea civilă înaintată de Tcaci Maria și sa încasat din

contul lui Olaeri Octavian în beneficiul lui Tcaci Maria prejudiciul material în

mărime de 6 233 lei, prejudiciul moral în mărime de 75 000 lei și cheltuielile

pentru asistență juridică în mărime de 5 000 lei.

Sa admis în principiu acțiunea civilă înaintată de Tcaci Maria, privind

prejudiciul material în partea ce ține de încasarea valorii mijlocului de transport de

model „VAZ 21061” în mărime de 30 000 lei, urmând ca instanța civilă să se

expună asupra cuantumului despăgubirii cuvenite, în rest acțiunea civilă înaintată

de Tcaci Maria sa respins ca neîntemeiată.

Sa admis parțial acțiunea civilă înaintată de Dascal Angela și sa încasat din

contul lui Olaeri Octavian în beneficiul lui Dascal Angela prejudiciul material în

mărime de 32 852 lei, prejudiciul moral în mărime de 75 000 lei și cheltuielile

1

pentru asistență juridică în mărime de 1 000 lei, în rest acțiunea civilă înaintată de

Dascal Angela sa respins ca neîntemeiată.

11.10.2015, în jurul orei 09:45, pe traseul R-3 Chișinău – Hîncești, km 26 – 380 m,

în curba dintre satele Fundul Galbenei și Buțeni, r-1 Hîncești, conducând un

autotractor cu șa de model „MAN” cu n/î xxxxx, în direcția or. Chișinău, fără a

deține permis de conducere din categoria din care face parte autovehiculul condus,

ignorând cerințele Regulamentului Circulației Rutiere aprobat prin Hotărîrea

Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, fiind neatent și neluând în seamă indicatoarele

rutiere de avertizare care semnalau prin semnele rutiere: 1.12.1, 1.12.2 „curbă

periculoasă” – cotitură periculoasă a drumului cu rază mică sau câmp vizual

limitat; 1.13.1, 1.13.2 „curbe periculoase”, respectiv: prima la dreapta; prima la

stânga, nu s-a isprăvit cu conducerea mijlocului de transport, a întretăiat linia

continuă care separă benzile de circulație în direcții opuse, a ieșit pe contrasens și a

tamponat automobilul de model „VAZ 21061" cu n/î xxxxx, cauzându-i:

conducătorului automobilului Tcaci Vladimir conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 141 din 21.10.2015, vătămări corporale grave periculoase pentru

viață care au dus la deces; pasagerului Ursu Ștefan conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 143 din 21.10.2015 vătămări corporale grave periculoase pentru

viața care au dus la deces; pasagerului Dascăl Nadejda conform raportului de

expertiză medico-legală nr.143 din 21.10.2015 vătămări corporale grave

periculoase pentru viață care au dus la deces.

Urmările survenite, cauzarea vătămărilor grave lui Tcaci Vladimir, Ursu

Ștefan și Dascăl Nadejda, sunt în legătură de cauzală directă cu încălcarea de către

Olaeri Octavian a prevederilor Regulamentului Circulației Rutier aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, prevăzute în: art. 10 alin. (l) lit. b) –

Persoana care conduce un vehicul trebuie să posede cunoștințe și să execute

cerințele prezentului Regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a

conduce în siguranță vehiculul pe drum; art. 42 pct. 3) – 4) – Pe drumurile cu

circulația dublu sens care au cel puțin două benzi într-o direcție este interzisă

intrarea pe partea carosabilului destinată circulației în sens opus. Pe drumurile cu

circulație dublu sens care au trei benzi pentru circulație delimitate prin marcajul

longitudinal (cu excepția marcajului 1.9), banda din mijloc este destinată circulației

în ambele sensuri, dar intrarea pe această bandă este permisă numai pentru

efectuarea manevrelor de ocolire, depășire, preselectare pentru virare la stânga sau

întoarcere. Intrarea pe banda extremă stânga destinată circulației în sens opus este

interzisă. Pe sectoarele de drum din afara localităților, pe care benzile de circulație,

cu lățime sporită, sunt separate de acostamentul cu lățime sporită (prin marcajul

1.6 b), conducătorii vehiculelor ce urmează a fi depășite sunt obligați să se

deplaseze spre dreapta pe acostament, pentru a nu crea obstacole vehiculelor care

2

depășesc; art. 45 – Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu

limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care

i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și

particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră. În cazul în care în limita vizibilității

apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau

chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului.

Astfel, prima instanță a calificat acțiunile inculpatului în baza art. 264 alin.

(5) Cod penal, după indicii „Încălcarea regulilor de securitate a circulației și de

exploatare a mijlocului de transport de către persoana care conducea mijlocul de

transport, care a provocat decesul a două și mai multe persoane”.

3.1 Avocatul Novac Igor în numele inculpatului Olaeri Octavian, solicitând

casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, cu aplicarea în privința inculpatului a art. 90

Cod penal, invocând că pedeapsa este prea aspră, prima instanță la pronunțarea

sentinței nu a ținut cont de probele administrate și anume de lipsa circumstanțelor

ce agravează răspunderea penală și prezența circumstanțelor ce atenuează

răspunderea penală:

- recunoașterea vinovăției și a prejudiciului material și moral cauzat;

- recuperarea parțială a prejudiciului material în sumă de 40 000 lei,

confirmat prin recipisele anexate la cauza penală;

- are la întreținere un copil minor;

- este de acord să achite succesorilor părților vătămate prejudiciile

materiale;

- este caracterizat pozitiv la locul de trai;

- este unicul întreținător a familiei sale cât și a părinților invalizi.

A indicat că, prima instanță putea și era în drept să aplice prevederile art. 90

Cod penal.

Cât ține de prejudiciul material exprimat prin valoarea mijlocului de

transport distrus integral în mărime de 30 000 lei, a indicat că nu au fost anexate

careva acte ce ar proba costul estimativ al automobilului, inculpatul fiind de acord

să restituie un automobil de model și anul producerii respectiv, prejudiciile

materiale privind cheltuielile funerarii suportate de succesorii părților vătămate ce

constituie sumele de 6233 lei, 32 852 lei și suma de 1000 lei cheltuieli pentru

asistența judiciară, inculpatul este de acord să achite însă a considerat că sumele de

75 000 lei ca prejudicii morale sunt exagerate.

3.2 Succesorul părții vătămate Dascăl Nadejda, Dascăl Angela solicitând

casarea parțială a sentinței cu admiterea integrală a acțiunii civile invocând că nu

este de acord cu cuantumul despăgubirilor și cu faptul restituirii autotractorului cu

3

șa inculpatului fiindcă în urma accidentului în care a decedat mama sa, familiei

sale i s-a adus un prejudiciu material în mărime de 50 000 lei și o pagubă morală

indescriptibilă. Nu a putut prezenta careva documente ce ar putea confirma

cheltuielile pe motiv că nu au cerut bonurile de plată fiind în stare de șoc.

Mai mult, a indicat că, inculpatul nici pe parcursul urmăririi penale, nici

după ce a fost pus sub învinuire, nu s-a interesat de starea sănătății ei, nu a arătat în

nici un fel regretul de cele săvârșite și nici nu a recunoscut vina de cele întâmplate.

A menționat că ea este unicul succesor al părții vătămate, nu a primit nici o

sumă bănească de la inculpat, succesorul părții vătămate Tcaci Maria a primit de la

inculpat suma de 20 000 lei, iar ca prejudiciu moral s-a încasat de la inculpat în

beneficiul ei la fel suma de 75 000 lei, astfel Tcaci Maria primind suma de 95 000

lei iar ea suma de 75 000 lei rămânând singură cu un copil de 1 an și 10 luni fără

ajutorul mamei sale, astfel nu îi este clară poziția primei instanțe pe marginea

încasării sumelor diferite a prejudiciului moral.

La fel, a indicat că la emiterea sentinței, prima instanță nu a luat în

considerație toate circumstanțele expuse.

2017, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate, cu menținerea sentinței în

cauză fără modificări.

sentinței, prima instanță corect a determinat circumstanțele de fapt și de drept,

corect au fost încadrate acțiunile inculpatului în baza art. 264 alin. (5) Cod penal.

Instanța de apel a respins cererea inculpatului privind încetarea procesului

penal în temeiul actului de amnistie, constatând că situația inculpatului nu

întrunește exigențele Legii cu privire la amnistie indicând că potrivit art. 13 din

Legea cu privire la amnistie, prevederile sunt aplicate doar la condamnați, astfel

inculpatul nu cade sub incidența Legii, iar art. 10 alin. (1) lit. d) din Legea sus

menționată stipulează că prevederile art. 1-9 nu se aplică persoanei bănuite,

învinuite, inculpate sau condamnate pentru una dintre infracțiunile prevăzute la

următoarele articole din Codul penal nr. 985-XV din 18 aprilie 2002, art. 264 alin.

4) – 6) Cod penal.

Mai mult, instanța de apel a indicat că prima instanță a ținut cont de gravitatea

infracțiunii comise, fiind una gravă, de persoana inculpatului fiind anterior judecat,

de faptul că a comis o infracțiune prin conducerea autocarului cu șa fără a deține

permis de conducere cu categoria din care face parte autovehiculul condus, după

comiterea infracțiunii a contribuit activ la stabilirea tuturor circumstanțelor cauzei,

și-a recunoscut vina parțial, la locul de trai se caracterizează pozitiv, are la

întreținere un copil minor, a restituit o parte din prejudiciu și este de acord să

achite succesorilor părților vătămate prejudiciul cauzat.

4

Privind pedeapsa aplicată, instanța de apel a menționat că prima instanță just

și întemeiat a stabilit categoria și termenul pedepsei, fiind luate în considerație

prevederile art. 61 și 75 Cod penal, indicând că aplicabilitatea prevederilor art. 90

Cod penal este posibilă doar la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de

cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, la caz fiind depășit

termenul dat, fapt ce a dus la respingerea argumentului avocatului inculpatului

privind aplicarea art. 90 Cod penal.

Astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a apreciat corect

circumstanțele cauzei, pedeapsa stabilită corespunde cerințelor art. 61 Cod penal și

faptul că corectarea și reeducarea inculpatului v-a fi posibilă doar cu aplicarea unei

pedepse cu închisoarea pe termenul stabilit de 7 ani și 6 luni cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani.

Instanța de apel a respins ca nefondate argumentele apărării privind

netemeinicia încasării din contul inculpatului în beneficiul părții civile Tcaci

Maria, a prejudiciului material exprimat prin valoarea mijlocului de transport în

mărime de 30 000 lei și sumele de prejudicii morale de 75 000 mii lei pentru

fiecare succesor ca fiind exagerate, pe motiv că aceste sume corespund cu

circumstanțele de fapt stabilite, cu suferințele psihice suportate, indicând că

hotărârea primei instanțe în această parte fiind legală și întemeiată, cât ține de

încasarea prejudiciul material exprimat prin valoarea mijlocului de transport în

mărime de 30 000 lei, instanța de apel a indicat că de către prima instanță a fost

admisă în principiu acțiunea civilă, urmând să se expună instanța în ordine civilă

asupra cuantumului.

Cotună Andrian în numele inculpatului Olaeri Octavian, indicând temeiurile de

recurs din art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicitând

casarea totală a sentinței și a deciziei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care în privința inculpatului să fie

aplicată o pedeapsă mai blândă, inclusiv prin condamnare cu aplicarea în privința

inculpatului a art. 79 și 90 Cod penal, invocând:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale;

- nu au fost supuse examinării și nici enumerate argumentele invocate în

favoarea reducerii pedepsei, în acest sens indică cauza CtEDO Vetrenko c.

Moldovei din 18.05.2010;

5

- instanța de apel nu a reținut și nu s-a expus pe faptul că inculpatul a

recunoscut și recunoaște vina integral fapt prin care este întrunită circumstanța

atenuantă de la art. 76 Cod penal;

- instanța de apel nu a aplicat norma de drept material art. 78 Cod penal, deci

consideră că pedeapsa a fost individualizată contrar prevederilor legale;

- în prima instanță cât și în instanța de apel s-a invocat existența la o serie de

factori care au putut fi luate în considerare în calitate de circumstanțe atenuante,

astfel fiind posibilă aplicarea unei pedepse mai blânde;

- conform art. 76 alin. (1) lit. e), f) și k) Cod penal se consideră circumstanțe

atenuante: prevenirea de către vinovat a urmărilor prejudiciabile ale infracțiunii

săvârșite, repararea benevolă a pagubei pricinuite sau înlăturarea daunei cauzate;

autodenunțarea, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii sau la identificarea

infractorilor ori recunoașterea vinovăției; afectarea gravă, prin infracțiunea

săvârșită, a făptuitorului acesteia sau greutatea poverii pedepsei, aplicată pentru el,

din cauza vârstei înaintate a acestuia, stării sănătății lui sau altor circumstanțe;

- în cazul infracțiunii de la art. 264 alin. (5) Cod penal, este prevăzută limita

pedepsei cu închisoarea de la 6 la 10 ani, respectiv în situația în care instanța a

constatat existența unui cumul de circumstanțe atenuante, era în drept să aplice

pedeapsa minimă prevăzută de art. 264 alin. (5) Cod penal, inclusiv condamnarea

cu suspendarea condiționată a pedepsei, cu stabilirea termenului de probă, prima

instanță reținând o serie de circumstanțe atenuante ca: copil minor la întreținere,

comiterea pentru prima oară a unei infracțiuni, recunoașterea parțială a vinei,

achitarea către succesorii victimelor a unor sume bănești, este caracterizat pozitiv

la locul de trai;

- invocă existența următoarelor circumstanțe atenuante:

recunoașterea vinei;

repararea parțială a prejudiciului cauzat prin infracțiune;

afectarea gravă, prin infracțiunea săvârșită, a făptuitorului, inclusiv

datorită poverii pedepsei, impactul psihologic grav;

lipsa antecedentelor penale, fiind comisă o infracțiune din imprudență;

existența persoanelor la întreținere, ambilor părinți cu grad de

invaliditate, inclusiv a copilului minor;

rolul redus al inculpatului în săvârșirea infracțiunii;

executarea mai bine de 15 luni a pedepsei în regim de detenție mai

sever decât cel prevăzut pentru astfel de infracțiuni (din imprudență);

caracteristica pozitivă de la locul de trai.

- art. 79 alin. (1) Cod penal face trimitere la noțiunea ca „rolul vinovatului în

săvârșirea infracțiunii” – circumstanță atenuantă excepțională;

- martorul Ciobanu Oleg fiind unica persoană care a văzut impactul, a declarat

că „Impactul a avut loc pe mijlocul celor benzi care se ridicau la deal”, astfel

6

indică o circumstanță importantă și anume că ambii conducători din cauza

condițiilor climaterice dificile au depășit linia de demarcare a celor două benzi,

fapt ce indică că accidentul a survenit din vina ambilor conducători;

- martorul Ciobanu Oleg și Ishimji Ivan a indicat că erau condiții climaterice

nefavorabile și că autocamionul a alunecat pe traseu fapt ce se află în legătură

directă cu starea carosabilului;

- la pronunțarea sentinței, atât prima instanță cât și instanța de apel nu au

constatat în baza unor probe și argumente relevante gradul de vinovăție a

inculpatului, or consideră că inculpatul a avut un rol redus în săvârșirea

infracțiunii;

- atât prima instanță cât și instanța de apel au invocat că inculpatul nu avea

capacitate de a conduce mijlocul de transport, atunci care este cauza că cazierul

contravențional al inculpatului este lipsit de careva mențiuni, or asupra acestui fapt

instanța de apel nu s-a expus;

- consideră că accidentul nu era să survină dacă traseul avea să fie lărgit de

către autoritățile locale, această porțiune din traseu este unul din cel mai periculos

din traseele din Republica Moldova;

- inculpatul a fost grav afectat atât datorită poverii pedepsei care a fost

executată în regim de detenție mai sever și necorespunzător, cât și prin impactul

psihologic, el fiind deținut în penitenciarul nr. 13, care are un regim închis pe când

conform art. 72 alin. (2) Cod penal, persoanele condamnate pentru infracțiuni

săvârșite din imprudență execută pedepsele în penitenciar de tip deschis, astfel el

fiind în celulă cu deținuți care au comis infracțiuni deosebit de grave, excepțional

de grave, în lipsa unor condiții privind asigurarea medicală și a hranei

corespunzătoare, care a dus la dereglări de sănătate, inclusiv de natură neurologică,

mai mult, el fiind deținut în penitenciarul nr. 13, inculpatul a invocat dureri acute

de dinți solicitând intervenția medicului, cât și transmiterea unor analgezice.

Intervenția medicului nu a avut loc chiar și după cererea avocatului, astfel

inculpatul ne mai putând suporta durerea și-a extirpat de sine stătător în condiții

anti – sanitare doi dinți din față;

- consideră că instanța de apel, eronat a interpretat și aplicat prevederile Legii

privind amnistia indicând în decizie: „art. 13 alin. (1) al Legii nr. 210 din

29.07.2016, este aplicabil doar la condamnați, astfel inculpatul nu cade sub

incidența prezentei Legi”, consideră că această afirmație contravine situației, or în

privința lui Olaeri Octavian a fost pronunțată o sentință de condamnare la 31 mai

2016, respectiv interpretarea oferită de către instanța de apel nu rezultă din lege, or

aceasta nu stabilește „condamnat definitiv” și/sau „condamnat irevocabil”, Legea

făcând trimitere doar la „persoana condamnată la închisoare”, astfel la data intrării

în vigoare a Legii cu privire la amnistie, inculpatul își ispășea pedeapsa;

7

- în instanța de apel, apărarea a făcut trimitere la art. 13 alin. (1) al Legii cu

privire la amnistie care prevede că „Persoanei condamnate la închisoare căreia i se

pot aplica prevederile art. 6 – 9, 11 sau 12 i se reduce termenul de pedeapsă în

partea neexecutată la data intrării în vigoare a prezentei legi după cum urmează: a)

cu o treime, dacă este condamnată pe un termen de pană la 7 ani inclusiv; b) cu o

pătrime, dacă este condamnată pe un termen de la 7 la 10 ani; c) cu o cincime, dacă

este condamnată pe un termen mai mare de 10 ani;

- menționează că inculpatul a executat deja 1 an și 6 luni din pedeapsa

aplicată, nu a încălcat regimul de detenție, a comis o infracțiune din imprudență,

sunt prezente o serie de circumstanțe atenuante, are la întreținere un copil minor,

este caracterizat pozitiv la locul de muncă, nu a comis vreo infracțiune cu aplicarea

violenței;

- menționează că suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

inculpatului îi v-a permite să achite despăgubirile încasate în favoarea succesorilor

părților vătămate, se va asigura posibilitatea acestuia de ași executa obligațiile

familiare, cât și va asigura pe deplin scopul și funcția pedepsei penale.

inculpatului în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 1¹) Cod de

procedură penală, a depus referință procurorul în Secția reprezentare a învinuirii în

Curtea Supremă de Justiție, prin care a manifestat dezacordul cu recursul,

motivând prin faptul că instanța de apel a constatat just circumstanțele de drept și

de fapt ale cauzei și corect a încadrat acțiunile făptuitorului.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că recurentul indică ca temeiuri pentru

declararea recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

8

procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că motivele – temeiurile de recurs invocate de recurent nu s-au confirmat în

urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context următoarele.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs indicat de recurent, prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că „instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței”, Colegiul penal în urma cercetării

materialelor cauzei constată că acesta nu și-a găsit confirmarea, dat fiind faptul că,

instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417

alin. (1) pct. 8), Cod de procedură penală și prin hotărârea adoptată s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor relevante invocate în apelurile declarate, întemeindu-și

soluția de menținere a sentinței, prin care inculpatul Olaeri Octavian a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (5) Cod

penal, în baza probelor verificate și apreciate prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, iar decizia

instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, și în partea

contestată de avocat în prezentul recurs, din care considerente instanța de recurs nu

identifică motive justificative de a interveni în decizia contestată.

Colegiul penal, menționează că argumentele precum că nu au fost supuse

examinării și nici enumerate argumentele invocate în favoarea reducerii pedepsei și

că instanța de apel nu a reținut și nu s-a expus pe faptul că inculpatul a recunoscut

și recunoaște vina integral, sunt calificate ca argumente declarative pe motiv că

argumentele invocate în favoarea reducerii pedepsei au fost enumerate și

examinate de instanța de apel (f.d. 125 V.II), iar inculpatul a recunoscut vina

parțial fapt constatat prin declarațiile inculpatului date în ședința de judecată în

prima instanță și prin declarațiile date în ședința de judecată în instanța de apel.

Cât ține de temeiul care cade sub incidența art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, Colegiul penal menționează că este unul declarativ, deoarece în

urma examinării materialelor cauzei și a conținutului deciziei instanței de apel, se

constată că instanța de apel în decizia sa (f.d. 121-124 vol. II) corect și-a motivat

soluția în privința vinovăției inculpatului, la aplicarea pedepsei (f.d. 124 – 126 v.II)

a ținut cont de prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal și totodată a ținut cont și de

criteriile de individualizare a pedepsei penale, prevăzute de art. 75 Cod penal, a

9

luat corect în considerare, gravitatea infracțiunii săvârșite care este una gravă,

precum și prezența circumstanțelor atenuante și lipsa circumstanțelor agravante.

Nu este întemeiat argumentul apărării precum că la caz sunt circumstanțe

atenuante ca „prevenirea de către vinovat a urmărilor prejudiciabile ale infracțiunii

săvârșite, repararea benevolă a pagubei pricinuite sau înlăturarea daunei cauzate;

autodenunțarea, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii sau la identificarea

infractorilor ori recunoașterea vinovăției; afectarea gravă, prin infracțiunea

săvârșită, a făptuitorului acesteia sau greutatea poverii pedepsei, aplicată pentru el,

din cauza vârstei înaintate a acestuia, stării sănătății lui sau altor circumstanțe”, pe

motiv că la speța dată, Colegiul penal nu a constatat ce urmări prejudiciabile a

prevenit inculpatul, paguba pricinuită nu a fost reparată, fiind reparată doar o parte

mică, la fel, Colegiul penal nu a stabilit prin ce a contribuit inculpatul la

descoperirea sau identificarea infractorilor, el recunoscând vina parțial.

Colegiul penal respinge argumentul apărării precum că atât prima instanță cât

și instanța de apel, la pronunțarea sentinței nu au constatat în baza unor probe și

argumente relevante gradul de vinovăție a inculpatului, or inculpatul a avut un rol

redus în săvârșirea infracțiunii, pe motiv că nu corespunde realității, instanța de

recurs constatată că atât prima instanță în sentință (f.d. 31 – 35 v.II) cât și instanța

de apel în decizie (f.d 121 – 125 v.II) au constatat corect și au motivat soluția de

condamnare a inculpatului în baza probelor examinate și verificate în ședința de

judecată.

Instanța de recurs califică ca declarativ și fără suport probatoriu motivul

indicat precum că inculpatul a fost grav afectat atât datorită poverii pedepsei cât și

prin impactul psihologic, el fiind deținut în penitenciarul nr. 13, inculpatul având

durere și-a extirpat de sine stătător în condiții anti – sanitare doi dinți din față, pe

motiv că la dosar este prezentă doar cererea de acordare a asistenței medicale însă

nu este nici o dovadă ce ține de extirparea dinților și a altor dureri.

Cât ține de argumentele apărării precum că instanța de apel eronat a

interpretat și aplicat prevederile Legii privind amnistia, indicând că în privința

inculpatului a fost pronunțată o sentință de condamnare la 31 mai 2016 și că în

instanța de apel, apărarea a făcut trimitere la art. 13 alin. (1) al Legii cu privire la

amnistie, Colegiul penal indică că potrivit art. 10 alin. (1) lit. d) din Legea cu

privire la amnistie „prevederile art. 1 – 9 nu se aplică persoanei bănuite, învinuite,

inculpate sau condamnate pentru una dintre infracțiunile prevăzute la următoarele

articole din Codul penal nr. 985-XV din 18 aprilie 2002: … art. 264 alin. (4) – (6)”,

mai mult, art. 3-9, 11-14 din Legea nr. 210 se aplică față de persoanele, în privința

cărora sentința de condamnare a devenit irevocabilă, la data intrării în vigoare a

prezentei legi, adică până la data de 09.09.2016, la fel, Colegiul penal menționează

că hotărârea judecătorească irevocabilă în procedura penală, este hotărârea care nu

poate fi contestată prin exercitarea unei căi ordinare de atac, urmează a fi

10

diferențiată de cea definitivă, care poate fi atacată printr-o cale ordinară de atac, iar

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în statuările expuse în hotărârile sale, a

menționat expres că persoana nu poate fi considerată că are statut procesual de

condamnat, până când nu va epuiza toate căile ordinare de atac, iar hotărârea în

privința sa va deveni irevocabilă, în sensul art. 4 din Protocolul 7 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (a se

vedea în acest sens cauza Nikitin c. Rusiei, hotărârea din 20 iulie 2004, paragraf.

35-37).

Colegiul penal, indică că infracțiunea de încălcare a regulilor de securitate a

circulației rutiere de către persoana care conduce mijlocul de transport, cu

consecințe ireparabile – decesul a trei persoane, săvârșită de către inculpat

atentează la relațiile sociale ce vizează respectarea de către conducătorii

mijloacelor de transport a regulilor circulației rutiere, obligație impusă fiecărui

conducător de transport, care este mijloc de pericol social sporit pentru viața și

sănătatea nu numai a însuși șoferului, dar și a altor participanți la trafic.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub aspectele

contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și

întemeiată, iar recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Cotună

Andrian în numele inculpatului Olaeri Octavian, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Olaeri Octavian XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 04 ianuarie 2018.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

11