1ra-1382/2017 — art. 264 alin. 4 CP

Prin sentința Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 29 noiembrie 2016, cauza fiind examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală în procedura prevăzută de art. 364¹ Cod de procedură penală, Capmari Constantin a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, numindu-i pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani. Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii aplicate lui Capmari Constantin a fost suspendată pe un termen de probă de 2 ani. S-a admis acțiunea civilă a părții vătămate parțial și sa încasat de la Capmari Constantin în beneficiul lui Sudacov Vitali prejudiciul material în sumă de 23 480, 28 lei, prejudiciul moral în sumă de 10 000 lei, cheltuieli pentru asistență juridică în sumă de 2000 lei.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpatul Capmari Constantin, la data de 02.03.2016, aproximativ la ora 23:24, fiind în stare de ebrietate alcoolică grav avansată, confirmată prin certificatul nr. 616 din 09.03.2016, eliberat de IMSP IMU și cunoscând cu certitudine, că acționează cu încălcarea cerințelor prevederilor art. 14 lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere, potrivit căruia „Conducătorului de vehicul îi este interzis: a) să conducă 1 vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere”, cu permis de conducere valabil categoriei mijlocului de transport pe care-1 ghida, se deplasa cu automobilul de model „Skoda Fabia” cu numărul de înmatriculare „DLP 121”, pe str. Uzinelor din direcția str. Vadul lui Vodă spre str. Podul Înalt, mun. Chișinău. În timpul deplasării, ajungând în perimetrul imobilului nr. 5 al str. Uzinelor, mun. Chișinău, inculpatul, nu a manifestat prudență sporită la trafic, nu a ținut cont de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere, intensitatea și nivelul de organizare a traficului rutier, de care trebuie să țină cont fiecare conducător la determinarea vitezei, benzii de circulație și modalității de conducere a vehiculului, prin ce a încălcat prevederile pct. 45 alin. 1), 2) ale Regulamentului Circulației Rutiere, conform cărora „Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră; 2) în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească pentru a nu pune în pericol siguranța traficului", cerințele art. 22 din Legea nr. 131-XVI din 07.06.2007 privind siguranța traficului rutier, care în alin.(4) stipulează, că: „Participanții la trafic sunt obligați să manifeste un comportament care să asigure fluența și siguranța traficului, să nu pericliteze siguranța unor alți participanți la trafic", nu a apreciat corect situația reală pe carosabilul în care se afla vehiculul la momentul respectiv” prin ce a încălcat cerințele pct.4) al Regulamentului Circulației Rutiere, potrivit căruia „Orice participant la trafic care respectă prezentul Regulament este în drept să conteze pe faptul că și ceilalți participanți la trafic execută cerințele acestuia”, la fel, a încălcat și pct. 3 Capitolul 1, Dispoziții Generale al Regulamentului Circulație Rutiere care stipulează, că „participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile agentului de circulație, condițiile tehnice ale prezentului Regulament și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe acele care sunt provocate de circumstanțe iminente”, continuând deplasarea și ieșind pe contrasens a comis tamponarea cu automobilul de model „Dacia Logan” cu numărul de înmatriculare C OZ 704, condus de către Sudacov Vitali, care se deplasa pe str. Uzinelor din direcția str. Podul Înalt spre str. Vadul lui Vodă, mun. Chișinău. În rezultatul impactului, unitățile de transport fiind tehnic deteriorate, iar conducătorului auto Sudacov Vitalie, conform Raportului de expertiză medico- legală nr. 935/D din 20.04.2016, i-au fost cauzate vătămări corporale exprimate 2 prin fractură deschisă a femurului stâng 1/3 inferioară cu deplasare cu afectarea canalului medular, plagă punctiformă la nivelul coapsei stângi treimea inferioară, traumatism cranio - cerebral închis manifestat prin comoție cerebrală, plagă contuză frontală, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur sau la lovire de acesta, posibil în timpul și circumstanțele indicate, se califică ca vătămării corporale grave. Tot în urma accidentului, vătămări corporale i-au fost cauzate pasagerului din automobilul „Dacia Logan", Bolgarin Ghenadie, conform raportului de expertiză medico legal nr. 995/D din 23.05.2016, i-au fost cauzate vătămări corporale exprimate prin plăgi contuze regiunea frontală, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur sau la lovire de acesta, posibil în timpul și circumstanțele indicate, se califică ca vătămări ușoare. Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului Capmari Constantin în baza prevederilor art. 264 alin. (4) Cod penal – încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere și de exploatare a unităților de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport în stare de ebrietate alcoolică, încălcare ce a cauzat din imprudență vătămarea gravă a integrității corporale.

Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Talpa Radu, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit de prima instanță, prin care a-l recunoaște culpabil pe Capmari Constantin în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani și 6 luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea dreptului de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, argumentând prin faptul că instanța de judecată a dat o apreciere corectă probelor prezentate de către acuzare însă a aplicat o pedeapsă prea blândă. Acuzatorul de stat, a indicat că prima instanță nu a luat în considerație faptul că, inculpatul intenționat a consumat băuturi spirtoase și fiind conștient de acțiunile sale a urcat la volan, ulterior ignorând regulamentul circulației rutiere a comis o infracțiune gravă în urma căreia o persoană a primit vătămări corporale grave iar alta ușoare. Mai mult, procurorul a menționat că inculpatul inițial a manifestat dorința de a recupera cheltuielile legate de tratamentul părții vătămate, însă ulterior s-a eschivat de la aceste obligații. Procurorul a indicat că prima instanță în sentință a menționat că inculpatul nu are antecedente penale, însă materialele cauzei confirmă că inculpatul a fost anterior condamnat. Astfel, acuzatorul de stat a considerat că prima instanță nu i-a aplicat inculpatului o pedeapsă echitabilă conform art. 75 Cod penal, și nu v-a fi atins scopul educativ și preventiv al pedepsei. 3

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2017, apelul declarat a fost admis, casată parțial sentința în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei hotărâri noi prin care Capmari Constantin a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă în formă de închisoare pe un termen de 3 ani cu executare în penitenciar de tip deschis, cu privarea dreptului de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, s-a respins ca neîntemeiată cererea reprezentantului părții vătămate Sudacov Vitalie, Marian Nicolae, privind confirmarea tranzacției de împăcare din 11 decembrie 2016.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță corect a stabilit vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, însă pedeapsa stabilită de prima instanță este una necorespunzătoare stării de drept și neîntemeiată din punct de vedere al principiilor stabilirii pedepsei penale. Instanța de apel a menționat că, prima instanță just a conchis că inculpatul nu are antecedente penale, indicând art. 111 alin. (1) lit. d) Cod penal, astfel confirmând că la caz lipsesc atât circumstanțe agravante cât și cele atenuante. Astfel, instanța de apel a conchis că, prima instanță neîntemeiat a aplicat față de inculpat prevederile art. 90 Cod penal, considerând că pedeapsa privativă de libertate este una corectă și echitabilă. Mai mult, a considerat neîntemeiată solicitarea reprezentantului părții vătămate cu privire la confirmarea tranzacției de împăcare încheiată între inculpat și partea vătămată la 11.12.2016, pe motiv că nu au fost întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a confirma tranzacția de împăcare.

Decizia instanței de apel, este atacată cu recurs ordinar de către partea vătămată Sudacov Vitalie indicând temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 1) și 6) Cod de procedură penală prin care a solicitat rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri noi prin care, cererea depusă de către avocatul stagiar Marian Nicolae cu privire la confirmarea tranzacției de împăcare din 11.12.2016 să fie restituită fără a fi examinată pentru motivul de lipsă a competenței cu indicarea faptului că competența exclusivă în vederea soluționării cererilor de confirmare a tranzacțiilor de împăcare autentificate de către mediatori întru prevenirea unui proces civil inclusiv în ordine de apel se explică prin prevederile art. 487 alin. (1) Cod de procedură civilă, invocând: - nu au fost respectate dispozițiile privind competența după calitatea persoanei; - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt; - instanța de apel a omis de a ține cont de prevederile art. 27 alin. (1) Cod de procedură civilă; - nu poate fi reținut argumentul instanței de apel cu referire la petrecerea medierii conform prevederilor art. 344¹ alin. (1) Cod de procedură penală, pe motiv că această prevedere se extinde asupra medierii doar a persoanelor care au săvârșit 4 infracțiuni ușoare sau mai puțin grave, însă suntem în prezența unei infracțiuni grave; - în conformitate cu prevederile art. 32-34 al Legii cu privire la mediere nr. 137 din 03.07.2015, art. 487 – 490 Cod de procedură civilă, competența instanței de judecată se limitează exclusiv la confirmarea sau ne confirmarea tranzacției încheiate de către părți, dar respingerea cerințelor de confirmare a tranzacției de împăcare se face printr-o încheiere judecătorească și nu prin Decizie în modul în care s-a pronunțat instanța de apel; - potrivit art. 487-490 Cod de procedură civilă, instanțele de apel nu sunt competente să confirme tranzacțiile de împăcare încheiate de către părțile unui proces de mediere, aceste competențe le revin instanțelor de fond de la domiciliul pârâtului; - respingerea cerințelor de confirmare a tranzacției de împăcare autentificate de mediator, se pot argumenta prin art. 489 alin. (3) lit. a) sau b) Cod de procedură civilă, instanța de apel ne invocând nici unul din ele; - instanța de apel prin ne oferirea unui răspuns la argumentele invocate de către avocatul stagiar Marian Nicolae și anume la trimiterile făcute la modul de confirmare a tranzacției de împăcare stabilit de prevederile art. 487-490 Cod de procedură civilă, la prevederile Legii cu privire la mediere, a încălcat principiul egalității armelor și a contradictorialității, astfel neoferirea unui răspuns prin Decizia contestată, denotă faptul că nu a fost respectat art. 4 al Constituției Republicii Moldova; - potrivit art. 20 al Constituției RM, orice persoană are dreptul la o satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente „și nu incompetente”, satisfacție de care nu a avut parte recurentul;

La recursul ordinar declarat de inculpat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care a manifestat dezacordul cu recursul declarat, pe motiv că este unul vădit neîntemeiat indicând că instanța de apel corect a respins cererea cu privire la tranzacția de împăcare, conform art. 109 Cod penal împăcarea este actul de înlăturare a răspunderii penale pentru o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, precum și în cazurile prevăzute de art. 344¹ Cod de procedură penală. Astfel, consideră că acțiunile procedurale au fost legale în cadrul dosarului penal și nu au fost admise încălcarea anumitor prevederi legale ale legii procesual penale ce ar fi condiționat comiterea unor erori grave de drept.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal constată că acesta este inadmisibil, din următoarele considerente. În speță se constată că recurentul sa conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva 5 hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. La caz, Colegiul penal reține că recurentul indică ca temeiuri pentru declararea recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 1), 6) Cod de procedură penală, în sensul că instanța de apel nu a respectat dispozițiile privind competența după calitatea persoanei și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau instanța a admis o eroare gravă de fapt. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că motivele-temeiurile de recurs invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context următoarele. Colegiul penal, menționează că art. 344¹ alin. (1) Cod de procedură penală reglementează medierea în procesul penal care este o normă specială de procedură penală, astfel argumentul recurentului precum că nu poate fi reținut argumentul instanței de apel cu referire la petrecerea medierii conform prevederilor art. 344¹ alin. (1) Cod de procedură penală, este apreciat critic fiind unul declarativ și neîntemeiat. Art. 220 alin. (2) Cod de procedură penală prevede că normele procedurii civile și normele procesului de mediere a litigiilor civile se aplică dacă ele nu contravin principiilor procesului penal și dacă normele procesului penal nu prevăd asemenea reglementări. Mai mult, Colegiul penal ține să menționeze că recurentul nu a invocat în prima instanță medierea fapt obligatoriu pentru a îndeplini cerințele unei medieri, conform prevederilor art. 344¹ alin. (1) Cod de procedură penală, astfel faptul indicat de recurent precum că instanța de apel urma să se expună prin încheiere și nu prin decizie este la fel un argument declarativ pe motiv că prima instanță urma să emită o încheiere ce ține de soarta medierii să fi fost înaintată în cadrul primei instanțe și nu în instanța de apel. Colegiul penal, a conchis că instanța de apel a respins cerința de confirmare a tranzacției de împăcare corect, apreciind la fel ca neîntemeiat și declarativ argumentul recurentului precum că instanța de apel urma să indice în argumentarea sa art.487, 489 alin. (3) lit. a), b), 490 Cod de procedură civilă. Colegiul penal, indică că instanța de apel a motivat pe larg soluția de respingere ca neîntemeiată a tranzacției de împăcare din 11.12.2016 care a avut loc după adoptarea sentinței. 6 În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat este unul inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Conducându-se de prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către partea vătămată Sudacov Vitalie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2017, în cauza penală privindu-l pe Capmari Constantin XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 23 noiembrie 2017. Președinte Nicolaev Ghenadie Judecători Timofti Vladimir Alerguș Constantin 7