1ra-1546/2017 — art.151 alin. 1 CP

1ra-1546/2017 — art.151 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1546/2017

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

29 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir și Alerguș Constantin,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Dragomir Aliona în numele inculpatului Moraru Vadim, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 iulie

2017, în cauza penală privindu-l pe

Moraru Vadim Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în Xxxxx, Xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Moraru Vadim a fost

recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal

stabilindu-i pedeapsă sub formă de închisoare pe 5 ani cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal executarea pedepsei s-a dispus a fi suspendată

condiționat pe un termen de probațiune de 5 (cinci) ani.

17 septembrie 2015, aproximativ la orele 01:40, aflându-se lângă barul din str.

Dumitru Râșcanu, 24, mun. Chișinău, în urma unui conflict, 1-a agresat fizic pe cet.

Kovalski Alexandr, și anume după ce cet. Pușco Daniel, aplicându-i ultimului o

lovitură cu pumnul în regiunea feței, de la care Kovalski Alexandr a căzut jos, cet.

Moraru Vadim a continuat să-i aplice lovituri cu picioarele pe diferite părți ale

1

corpului și în regiunea capului, după care sărea cu picioarele peste corpul acestuia,

cauzând victimei, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2647/D din 13

noiembrie 2015, vătămări corporale grave, exprimate prin fractura deschisă a oaselor

gambei stângi 1/3 medie distale, fractura oaselor nazale fără deplasare, plăgi contuze

în regiunea feței, plagă contuză la nivelul gambei stângi, care prezintă pericol pentru

viață.

Chișinău, oficiul Râșcani, Iuga Gabriela, prin care a solicitat, casarea sentinței, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui Moraru Vadim, recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal să-i fie numită

pedeapsa penală de 6 ani și 8 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

A încasa din contul inculpatului Moraru Vadim în beneficiul statului 57 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare, cheltuieli suportate pentru efectuarea expertizei medico-

legale nr. 2647/D din 13.11.2015.

În motivarea apelului procurorul a menționat că instanța de judecată a stabilit

just circumstanțele cauzei și corect a calificat fapta inculpatului în baza art. 151 alin.

(1) Cod penal, însă pedeapsa stabilită inculpatului Moraru Vadim prin sentința

nominalizată este prea blândă, totodată nu au fost încasate cheltuielile judiciare în

sumă de 57 lei din contul inculpatului.

Astfel, la suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea,

instanța de judecată nu a luat în considerație criteriile de individualizare, prevăzute

de art. 75 Cod penal, conform cărora la stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influiența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și condițiile de viață ale familiei acestuia.

La fel, apelantul a menționat, că, la adoptarea sentinței, instanța nu a luat în

considerație faptul, că, inculpatul Moraru Vadim, a comis o infracțiune gravă, după

comiterea infracțiunii a lăsat partea vătămată fără cunoștință la sol, nu a întreprins

nimic pentru acordarea unui ajutor, nu a chemat ambulanța, dar a plecat acasă.

Vizitând partea vătămată la spitalul de urgență, văzând în ce stare este și la

rugămintea ultimului de a-1 ajuta să contribuie la achitarea serviciilor medicale,

ultimul nu 1-a ajutat, dar a părăsit țara, din care motiv a fost anunțat în căutare,

deasemenea ultimul nu este încadrat în câmpul muncii. Procurorul a considerat, că,

pedeapsa aplicată de instanța de fond inculpatului Moraru Vadim, cu aplicarea art.

90 Cod penal, nu va restabili echitatea socială și nu va asigura corijarea acestuia.

Acuzarea și-a exprimat convingerea că, pedeapsa sub formă de 6 ani 8 luni

închisoare, va restabili echitatea socială și va preveni comiterea de noi infracțiuni

atât din partea inculpatului cât și din partea altor persoane.

2

De asemenea, în cadrul urmăririi penale, fiind efectuată expertiza medico-

legală în privința părții vătămate Kovalski Alexandr, de către stat au fost suportate

cheltuieli, în sumă de 57 de lei, care urmează a fi încasați de la inculpat în beneficiul

statului, în baza prevederilor art. art. 227-229 Cod de procedură penală, or instanța,

contrar prevederilor art. art. 385 alin. (1) pct. 14), 397 pct. 5) Cod de procedură

penală, nu s-a expus asupra acestei chestiuni.

fost admis apelul procurorului Iuga Gabriela, casată parțial sentința contestată și

anume în partea stabilirii pedepsei și pronunțată în această parte o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

Lui Moraru Vadim, recunoscut vinovat în temeiul art. 151 alin. (1) Cod penal,

cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală s-a stabilit pedeapsa, sub

formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis.

În rest dispozițiile sentinței contestate au fost menținute fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut, că, în cadrul ședinței

de judecată în instanța de fond, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul,

Moraru Vadim, a recunoscut în totalitate faptele indicate în rechizitoriu, recunoscînd

vina, nesolicitând administrarea de noi probe, a solicitat prin înscris autentic

examinarea cauzei penale în baza probelor administrate la faza urmăririi penale, pe

care le cunoaște și asupra cărora nu are obiecții.

Ca urmare, instanța de judecată prin încheierea notată în procesul verbal al

ședinței de judecată din data de 11 octombrie 2016 (f. d. 33 verso, vol. II), a admis

cererea inculpatului Moraru Vadim, astfel încât judecarea cauzei penale s-a

desfășurat în procedura simplificată de judecare a cauzei pe baza probelor

administrate la faza de urmărire penală în ordinea art. 3641 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a menționat că prezintă relevanță interpretarea reținută în cadrul

pct. 30 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 13 din data de 16

decembrie 2013 „Cu privire la aplicarea prevederilor art.3641 Cod de procedură

penală de către instanțele judecătorești”, potrivit căruia: „în situația aplicării de către

prima instanță a dispozițiilor art. 3641 CPP, instanța de apel este obligată să verifice

în principiu îndeplinirea cerințelor dispozițiilor art. 3641 alin.(l) și (4) CPP și nu

poate reține o altă situație de fapt și o altă încadrare juridică decât cea reținută în

rechizitoriu și de către prima instanță”.

În viziunea instanței de apel la pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect

a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că, inculpatul

Moraru Vadim a săvârșit infracțiunea incriminată, iar personalitatea acestuia este

susceptibilă de a fi supusă răspunderii și pedepsei penale.

În ședința instanței de apel, inculpatul Moraru Vadim fiind audiat a susținut

declarațiile date anterior, solicitând respingerea apelului procurorului cu menținerea

3

sentinței instanței de fond.

Astfel, ținând cont de circumstanțele enunțate, instanța de apel a considerat că,

eronat instanța de fond a reținut, posibilă corectarea inculpatului fără izolarea de

societate, or doar condamnarea reală la pedeapsă privativă de libertate, ar atinge

scopul pedepsei penale stabilite în art. 2, 61 Cod penal.

În opinia instanței de apel, instanța de fond la stabilirea pedepsei inculpatului

Moraru Vadim nu a ținut cont de prevederile art. 61 Cod penal alin. (1), conform

cărora: „Pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de

corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în

numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și

restricții drepturilor lor” și alin. (2) „Pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie

să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate”.

La stabilirea pedepsei inculpatului Moraru Vadim instanța de fond nu a ținut

cont de prevederile art. 75 Cod penal și, ca urmare, a fost comisă o eroare de drept

ce a fost corectată de către instanța de apel.

Instanța de fond just a stabilit circumstanțele cauzei și a constatat ca dovedită

vinovăția lui Moraru Vadim în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1)

Cod penal, însă incorect a aplicat în privința acestuia prevederile art. 90 Cod penal.

Referitor la stabilirea modului și măsurii de pedeapsă în privința inculpatului

Moraru Vadim, instanța de apel a considerat, că instanța de fond nu a ținut cont de

faptul că, infracțiunea prevăzută la art. 151 alin. (1) Cod penal este una gravă

săvârșită cu intenție, care prevede pedeapsa sub formă de închisoare de la 5 la 10

ani.

Astfel, instanța de apel a apreciat că, modalitatea de executare a pedepsei aleasă

de către prima instanță în privința inculpatului Moraru Vadim, nu este în acord cu

principiul proporționalității având în vedere fapta comisă, urmările produse și

atitudinea inculpatului până la comiterea infracțiunii, în timpul comiterii și după

comiterea infracțiunii. De faptul că, inculpatul nu a acordat primul ajutor părții

vătămate, dar a plecat acasă, iar imediat după ce a fost suspus testării narcologice, la

17 septembrie 2015, a părăsit teritoriul țării, fapt confirmat prin explicația făcută de

Moraru Gheorghe tatăl inculpatului din 27 noiembrie 2015 (f.d. 186, vol. I).

Prin ordonanța din 02 februarie 2015, Moraru Vadim a fost pus sub învinuire în

contumacie, care a fost adusă la cunoștință acestuia la 05 august 2016, (f.d. 187, vol.

I), și dispuse investigații în vederea găsirii învinuitului, (f.d. 189, vol. I), care a fost

reținut la 04 august 2016, (f.d. 196, vol. I).

Instanța de apel, examinând minuțios modul și măsura de pedeapsă care a fost

aplicată inculpatului Moraru Vadim a stabilit că, personalitatea lui este una

complexă și predispusă de a comite noi infracțiuni și greu de influențat în vederea

4

corectării comportamentului antisocial, fapt manifestat de acesta atât la momentul

comiterii infracțiunii, cât și după, chiar și în cadrul examinării cauzei în instanțele

de judecată.

Astfel, instanța de apel a menționat că prin declarațiile martorilor este dovedit

faptul că, aceștia au intervenit întru aplanarea, curmarea acțiunilor criminale, însă

inculpatul Moraru Vadim nu a renunțat la intenția sa criminală și a continuat

acțiunile antisociale față de victima care deja era demult la pământ, aplicând lovituri

cu pumnii și picioarele peste diferite regiuni ale corpului, totodată sărind cu toată

greutatea corpului său peste corpul victimei.

Reiterând împrejurările speței date, instanța de apel și-a exprimat ferma

convingere că, pedeapsa sub formă de închisoare cu suspendarea executării pedepsei

nu este o pedeapsă echitabilă în raport cu fapta comisă și valența socială lezată, nu

este proporțională, fiind inaptă de a influența persoana inculpatului și circumstanțele

cauzei, iar pentru realizarea eficientă a scopului pedepsei penale este necesară

aplicarea unei pedepse mai aspre față de inculpatul Moraru Vadim, care ar determina

conștientizarea de către cel din urmă a gravității faptei săvârșite și a necesității

corijării comportamentului.

Prin urmare, reieșind din cele expuse, instanța de apel a statuat asupra faptului

că, în cauza supusă judecării, la etapa examinării cauzei penale, instanța de fond a

individualizat eronat pedeapsa stabilită în privința inculpatului.

Instanța de apel a considerat că, scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate

în cauza penală dată în privința lui Moraru Vadim nu poate fi atins decât prin

aplicarea pedepsei penale sub formă de închisoare, motiv pentru care instanța de apel

a exclus aplicarea art. 90 Cod penal în privința inculpatului Moraru Vadim.

Instanța de apel, la determinarea modului și măsurii de pedeapsă în privința

inculpatului Moraru Vadim, a ținut seama de gravitatea infracțiunii săvârșite care

este una gravă, constituind o infracțiune răspândită și periculoasă, care este o

categorie de infracțiuni, comiterea cărora în ultimul timp a atins un nivel înalt, unul

din motive fiind și blândețea pedepselor aplicate, care de fapt nu sunt percepute real

de către condamnați, la prevenirea acestor categorii de infracțiuni.

Instanța de apel, ținând seama de prescripțiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, a considerat rațional de aplicat inculpatului Moraru Vadim, o pedeapsă cu

închisoarea pe un termen de 5 ani, din sancțiunea prevăzută la art. 151 alin. (1) Cod

penal.

Procurorul în apelul declarat a solicitat și încasarea din contul inculpatului în

beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în mărime de 57 lei.

Analizând cerința procurorului prin prisma temeiului invocat, instanța de apel a

constatat că aceasta nu și-a găsit confirmarea la judecarea apelului declarat, deoarece

prima instanță în mod just a stabilit, cheltuielile judiciare solicitate de către

acuzatorul de stat în sumă de 57 lei care au fost necesare pentru efectuarea expertizei

5

medico-legală părții vătămate sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în

vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției

inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul

statului, iar normele procedurale nu prevăd achitarea din contul condamnatului a

cheltuielilor judiciare care constituie cheltuieli de expertiză.

Prin urmare, instanța de apel a menționat că în cazurile când expertiza a fost

dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la

solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei în mod

obligatoriu, pentru constatarea : gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor

integrității corporale, vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat

prin prisma prevederilor art. 158 Cod de procedură penală.

La caz, expertiza medico-legală nr. 2647/D din 13.11.2015 a fost ordonată de

către organul de urmărire penală în vederea constatării gradului vătămărilor

corporale depistate la Kovalski Alexandr în urma săvârșirii infracțiunii de către

Moraru Vadim, constituind o măsură procesuală ce ține de administrarea

probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării.

În această ordine de idei, instanța de apel a ajuns la concluzia că cheltuielile

suportate în cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, prin numirea

efectuării expertizelor judiciare, reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din

bugetul statului.

Dragomir Aliona în numele inculpatului, prin care a indicat temeiul prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei atacate, cu

menținerea sentinței primei instanțe.

În motivarea cererii de recurs recurenta a indicat următoarele motive :

- recurenta indică art.427 alin. (1) pct. 10) CPP RM, conform căruia s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale;

- recurenta menționează că inculpatul Moraru Vadim vina a recunoscut-o, și

personal a depus cerere de examinare a cauzei penale în procedura simplificată, în

baza art.3641 CPP. Cererea a fost acceptată de către instanța de judecată;

- partea vătămată Kovalski Alexandr în ședința de judecată a declarat că față de

inculpatul Moraru Vadim nu are careva pretenții nici materiale, nici morale. La

ședința din instanța de apel, partea vătămată nu a fost prezentă;

- motivul indicat de către acuzatorul de stat, că inculpatul a fugit peste hotarele

RM și s-a aflat în căutare, nu este probat prin nici o probă. La momentul plecării

peste hotarele RM, Moraru Vadim nu a avut nici un statut procesual pe cauza dată.

Inculpatul nu a știut în timpul plecării că partea vătămată s-a adresat la organele de

poliție. Cauza penală în privința inculpatului a fost pornită după plecarea în Statele

6

Unite ale Americii, viza a fost deschisă pe numele inculpatului cu două luni pînă la

prezentul conflict;

- partea vătămată în timpul aflării în spitalul de urgență nu a avut la acel

moment pretenții materiale, inculpatul de cîteva ori a vizitat pe ultimul la spital;

- în ceea ce privește personalitatea inculpatului, pînă la reținere nu a fost atras

la răspunderea penală, neoficial a fost angajat în cîmpul muncii, pe cauza dată a fost

și în stare de arest;

- potrivit art.389 CPP RM, sentința de condamnare se adoptă numai în condiția

în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii a fost dovedită prin probele cercetate în ședința de judecată.

5.1. La data de 02 octombrie 2017 (conform ștampilei de pe plic) inculpatul

Moraru Vadim a depus o cerere, prin care a solicitat aplicarea prevederilor legii nr.

210 cu privire la amnistie și să fie eliberat de răspundere penală. La fel, inculpatul

solicită să fie respectate prevederile art. 7, 20, 53 din Constituția RM.

Inculpatul Moraru Vadim consideră că în privința lui sunt aplicabile prevederile

art. 2 din legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova nr. 210 din 29.07.2016, conform căruia procesul

penal încetează la faza de urmărire penală sau la cea de judecare referitor la

infracțiunea săvîrșită pînă la adoptarea prezentei legi pentru care Codul penal nr.

985-XV din 18 aprilie 2002 sau Codul penal aprobat prin legea R.S.S. Moldovenești

din 24 martie 1961 prevede în calitate de pedeapsă principală maximă o pedeapsă

nu mai aspră decît pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani.

inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece soluțiile instanțelor

inferioare, referitor la categoria și mărimea pedepsei, au fost reținute în strictă

conformitate cu prevederile art. 6, 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal, potrivit cărora

persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unor infracțiuni, i se aplică o pedeapsă

echitabilă, în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

Cu referire la cererea inculpatului, prin care a solicitat aplicarea în privința lui

a Legii nr. 210 din 29 iulie 2016, privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a

de la proclamarea independenței Republicii Moldova, procurorul a menționat că

Moraru Vadim a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151

Cod penal, însă potrivit art. 10 lit. d) al legii sus menționate, prevederile art. 1-9 al

aceleiași norme nu se aplică persoanelor inculpate pentru săvîrșirea infracțiunii

prevăzute la art. 151 Cod penal, din care motiv cererea urmează a fi respinsă.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, recursul

avocatului fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurenta s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

7

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că recurenta indică ca temei pentru declararea

recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, în

sensul că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal reține

că motivele din recurs, invocate de recurentă nu s-au confirmat în instanța de recurs

ordinar, argumentând în acest context următoarele.

Cât ține de temeiul care cade sub incidența art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, Colegiul penal menționează că este unul declarativ, deoarece în

urma examinării materialelor cauzei și a conținutului deciziei instanței de apel, se

constată că instanța de apel în decizia sa (f. d. 81-84, vol. II) corect și-a motivat

soluția în privința vinovăției inculpatului Moraru Vadim și la aplicarea pedepsei a

ținut cont de prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal și totodată a ținut cont și de

criteriile de individualizare a pedepsei penale, prevăzute de art. 75 Cod penal, a luat

corect în considerare, gravitatea infracțiunii săvârșite, care este una gravă, precum

și faptul că cauza a fost examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 364¹

Cod de procedură penală, a redus corect pedeapsa în conformitate cu prevederile

alin. (8) a aceluiași articol, aplicîndu-i corect pedeapsa cu închisoarea pe un termen

de 5 ani, din sancțiunea prevăzută la art. 151 alin. (1) Cod penal.

Totodată, Colegiul penal reține că instanța de apel, corect a adoptat soluția în

cauza dată în temeiul art. 415 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, a casat parțial

sentința primei instanțe, în partea stabilirii pedepsei și a pronunțat în această parte o

nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care s-a numit

pedeapsa echitabilă aplicată inculpatului, în limitele sancțiunii, cu aplicarea

prevederilor art. 364¹ alin. (8) Cod de procedură penală, cu excluderea aplicării art.

90 Cod penal, după cum a dispus prima instanță.

Astfel, instanța de apel reținând circumstanțele de fapt ale cauzei și-a motivat

concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere

justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

8

al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind

cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

În continuare, instanța de recurs susține că, pedeapsa aplicată inculpatului

trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată, capabilă să restabilească echitatea

socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod

penal, și să fie în strictă conformitate cu dispozițiile Părții speciale a Codului penal,

ținîndu-se cont de limitele fixate în sancțiunea infracțiunii incriminate.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizate în așa fel, încît inculpatul să se convingă de necesitatea respectării

legii penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare

a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Așadar, Colegiul penal statuează că instanța de apel corect a stabilit pedeapsa

inculpatului Moraru Vadim în baza art. 151 Cod penal, conducîndu-se de principiul

individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de

individualizare a pedepsei, art. 75 alin. (1) Cod penal.

Referitor la argumentul invocat de recurentă precum că „partea vătămată

Kovalski Alexandr în ședința de judecată a declarat că față de inculpatul Moraru

Vadim nu are careva pretenții nici materiale, nici morale”, Colegiul penal îl

consideră neîntemeiat și menționează în acest sens că din materialele cauzei penale

rezultă că partea vătămată Kovalski Alexandr nu a fost prezentă nici în ședința de

judecată a primei instanțe (f.d. 3-4, vol. II) și nici în ședința de judecată a instanței

de apel (f. d. 54, 58, 65, vol. II), iar din declarațiile părții vătămate date în cadrul

urmăriri penale la data de 05 noiembrie 2015, nu rezultă că acesta nu ar avea pretenții

de ordin material sau moral (f. d. 51, vol. I).

Întrucît cauza penală în privința inculpatului Moraru Vadim a fost examinată

în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, acest fapt

limitează atacarea hotărîrii judecătorești doar la chestiunile privind individualizarea

pedepsei. În această situație, Colegiul penal consideră că referirea recurentei la

prevederile art. 389 Cod de procedură penală este neîntemeiată, deoarece vizează

aprecierea probelor privind vinovăția sa.

7.1. Prin cererea depusă la data de 02 octombrie 2017, inculpatul Moraru

Vadim a solicitat aplicarea în privința lui a dispozițiilor Legii nr. 210 din 29 iulie

2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova, prin care a solicitat încetarea în faza de judecare

a cauzei penale pornită în privința lui în baza art.151 Cod penal, în legătură cu

adoptarea legii sus menționate.

Referitor la solicitarea inculpatului ca să fie aplicate în privința lui prevederile

legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia, în legătură cu aniversarea a 25-a de la

9

proclamarea independenței RM, pe art.151 Cod penal, instanța de recurs respinge

ca neîntemeiată solicitarea dată, menționînd în acest sens că conform prevederilor

art. 10 alin. (l) lit. d) al legii vizate, este stipulat că prevederile art. 1-9 nu se aplică

persoanei: d) bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate pentru infracțiunea

prevăzută la art.151 Cod penal nr.985-XV din 18 aprilie 2002.

7.2. Din acest punct de vedere se atestă că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea

de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală invocată de

avocatul Dragomir Aliona în numele inculpatului, din care considerente se dispune

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat în speța dată, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Dragomir Aliona

în numele inculpatului Moraru Vadim, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 04 iulie 2017, în cauza penală privindu-l pe Moraru Vadim

Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 28 decembrie 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

10