1ra-1308/2017 — art. 186 alin. 2 lit. b și d CP

1ra-1308/2017 — art. 186 alin. 2 lit. b și d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1308/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Petru Ursache,

Judecători: Vladimir Timofti, Constantin Alerguș,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul Boris

Druță în numele inculpatului, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Ciocana,

mun. Chișinău din 21 decembrie 2016 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 23 mai 2017, în cauza penală în privința lui

Mardari Vadim XXXX, născut

XXXX, originar și domiciliat în

XXXX. XXXX comunaXXXX, str.

XXXX.

Termenul de examinare al cauzei:

C O N S T A T Ă :

fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penală,

Mardari Vadim XXXX a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit.

c), d) Cod penal; art. 186 alin. (2) lit. b) Cod penal și art. 192/1 alin. (1) Cod penal, fiindu-i

stabilită pedeapsa penală:

- în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal – 1 an închisoare;

- în baza art. 186 alin. (2) lit. b) Cod penal – 1 an închisoare;

- în baza art. 192/1 alin. (1) Cod penal – 1 an închisoare.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, i-a fost stabilită o pedeapsă pe un termen de 2 ani și 6 luni închisoare și

în baza art. 85 Cod penal, i-a fost adăugată partea neexecutată a pedepsei stabilite prin

sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 10 august 2016, fiindu-i stabilită o

pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 7 ani, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

aproximativ la ora 15:00, având scopul sustragerii bunurilor altei persoane, a pătruns în

apartamentul nr. 513 din str. Voluntarilor 16, mun. Chișinău, ce aparține cet. Petronov

Nadejda, de unde pe ascuns a sustras suma de 1350 lei și un telefon mobil de model ,,Nokia

C 207”, cu nr. de IMEI: 35165905366341, la prețul de 50 lei, în care activa cartela SIM cu

nr. 060960841, la prețul de 40 lei, astfel cauzându-i părții vătămate o daună materială în

sumă totală de 1440 lei.

Tot el, în perioada de timp de la 26 martie 2016 ora 15:00 până la 27 martie 2016 ora

20:00, acționând intenționat, urmând scopul de profit, a pătruns în escaladarea ferestrei în

incinta oficiului ,,XXXX” SRL, amlasat în XXXX, str. XXXX, unde din safeul directorului

întreprinderii, XXXX, a sustras pe ascuns 375 lei ce aparțineau acestuia, 300 euro care la

acea dată constituiau potrivit cursului de referință stabilit de BNM 6553 lei, 100 dolari

americani, care la acea dată potrivit cursului de referință a BNM constituiau 1958 lei, iar de

pe biroul de lucru a sustras un notebook ,,Samsung” cu prețul de 5000 lei, care de asemenea

aparțineau lui Caic Nicolae, cauzându-i astfel proprietarului daune în proporții considerabile

în valoare de 13 868 lei.

Tot el, în perioada de timp de la 20 iulie 2016, aproximativ ora 23:00 până la data de 21

iulie 2016 ora 08:00, aflându-se în curtea blocului de locuit din str. XXXX, mun. Chișinău,

acționând cu intenție directă, în scopul răpirii mijlocului de transport, a demontat plasa de

la geamul bucătăriei apartamentului nr. 12 de la etajul 1, unde pe ascuns a sustras de pe

pervazul geamului menționat, cheile de la automobilul de marcă ,,Nissan” de model

,,Primiera”, XXXX și un pachet de țigări de marca ,,Clasic”, la prețul de 14 lei, bunuri ce

aparțin lui XXXX. Apoi, s-a apropiat de automobilul de model ,,Nissan Primiera” cu XXXX

XXXX ce aparținea lui XXXX, parcat în curtea casei din str. XXXX, mun. Chișinău, unde

cu ajutorul cheii sustrase a deschis lacătul automobilului menționat, a urcat la volan, a pornit

motorul, deplasându-se în continuare de la locul comiterii infracțiunii.

Ulterior, la data de 21 iulie 2016, aproximativ la ora 05:00 min., deplasându-se cu

automobilul răpit de marca ,,Nissan Primiera”, XXXX, ce aparținea lui XXXX, pe traseul

R-15, la întrarea în localitatea Grigorăuca din raionul XXXX a comis un accident rutier, în

consecință fiind deteriorat automobilul menționat.

Avocatul Druță Boris în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia în partea

stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care în privința

inculpatului să fie aplicată o pedeapsă non privativă de libertate.

În motivarea cererii declarate, apărarea a invocat că:

- pedeapsa penală stabilită este prea aspră;

- instanța de fond nu a respectat prevederile art. 385 Cod de procedură penală, nu a luat în

considerare că Mardari Vadim a manifestat resposabilitate de a recunoaște vina, sa căit și a

regretat de cele întâmplate, însă a solicitat o pedeapsă mai blândă și anume non privativă de

libertate;

- Mardari Vadim și-a recunoscut vina pe deplin și a solicitat examinarea cauzei în ordinea

prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penală, în temeiul probelor administrate în cadrul

urmăririi penale. De asemenea în ședința de judecată s-a constatat că, Mardari Vadim a

mizat mult pe aplicarea alin. (8) din art. 364/1 Cod de procedură penală, pentru a primi o

pedeapsă non privativă de libertate, pentru a-i acorda o șansă la o viață normală, pentru a-și

întemeia o familie;

- instanța a emis o sentință dură în privința inculpatului, astfel i s-au ignorat drepturile

prevăzute de art. 6 din Convenția pentru Apărarea Dreptului Omului – un proces echitabil

în fața unei instanțe judecătorești;

- la emiterea sentinței de condamnare nu s-au respectat cerințele prevăzute de art. 51-53,

100, 101 Cod de procedură penală; art. 5 și art. 13 CEDO, pentru a se stabili adevărul și a

tuturor drepturilor constituționale de a nu-l lipsi pe Mardari Vadim de libertate;

- inculpatul a considerat că aflarea în detenție o perioadă atât de îndelungată este o măsură

exagerată, dorind să se angajeze în câmpul muncii și este disponibil a executa o pedeapsă

sub formă de amendă.

integral la 20 iunie 2017, s-a respins ca nefondat apelul declarat.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a statuat că: instanța de fond a stabilit

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, care a fost dovedită cu certitudine și fără

echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator

administrat cum ar fi:

- declarațiile părții vătămate XXXX declarațiile părții vătămate XXXX; declarațiile

martorului XXXX; declarațiile martorului XXXX; declarațiile martorului XXXX;

declarațiile martorului XXXX; procesul-verbal de cercetare la fața locului din 28 martie

2016; 31 mai 2016; 21 iulie 2017; procesul-verbal de examinare a obiectelor din: 13 mai

2016; 24 mai 2016; 30 mai 2016; 21 iulie 2016; procesul-verbal de examinare a obiectelor

din : 13.05.2016, 25.05.2016, 28.05.2016, 17.06.2016, 30.05.2016, 29.07.2016; corpurile

delicte: un topor, transmis spre păstrare în camera corpurilor delicte a IP Ciocana; automobil

de marca ,,Nissan Primiera”, n/î XXXXX transmis spre păstrare la parcarea specială a IP

Ciocana; un notebook de marcă Samsung cu N.S.: HYC091PCB00130 și un încărcător,

restituite părții vătămate XXXX; un DVD-R cu capacitatea de 700 MB.

Cu privire la stabilirea pedepsei, instanța de apel a conchis că instanța de fond corect a

aplicat prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de

motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului.

Conform art. 16 Cod penal, infracțiunile săvârșite de către Mardari Vadim, se atribuie la

categoria infracțiunilor mai puțin grave.

Instanța de apel a apreciat ca incorectă stabilirea de către instanța de fond a circumstanței

atenuante - recunoașterea vinovăției de către inculpat, or recunoașterea vinovăției care

atrage incidența procedurii simplificate în temeiul art. 364/1 Cod de procedură penală, nu

poate valorifica ca o circumstanță atenuantă judiciară prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod

penal, deoarece ar însemna că, aceleași situații de drept să i se acorde o dublă valență

juridică.

Instanța de apel a constatat că, instanța de fond just a individualizat pedeapsa în baza art.

art. 7, 75 Cod penal și, totodată, corect a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare, care este

una echitabilă și proporțională infracțiunilor comise, ținând cont de gradul de pericol al

infracțiunilor comise, cu scop de cupiditate, de circumstanțele cauzei, de personalitatea

inculpatului, care la evidența medicului psiholog sau narcolog nu se află, nu a conștientizat

gravitatea faptelor comise anterior, nu și-a schimbat atitudinea față de valorile ocrotite de

legea penală, inculpatul are un comportament predispus spre comiterea infracțiunilor de

sustragere, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia,

astfel asigurând realizarea scopului pedepsei penale de restabilire a echității sociale și de

prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, atât de către inculpat cât și din partea altor persoane,

care va constitui o garanție și o asigurare că drepturile și libertățile consfințite în Constituția

Republicii Moldova și alte legi sunt apărate, iar violarea lor este contracarată și pedepsită.

Instanța de apel nu a reținut ca fiind justificată solicitarea apelantului privind stabilirea

unei pedepse mai blânde, non privative de libertate, deoarece prima instanță a motivat în

totalitate concluzia sa și necesitatea aplicării în privința inculpatului a pedepsei cu

închisoare, ori o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute de săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Instanța de apel a apreciat critic solicitarea apărătorului privind dispunerea suspendării

condiționate a executării pedepsei cu închisoarea în temeiul art. 90 Cod penal sau aplicarea

pedepsei sub formă de amendă, având în vedere că inculpatul Mardari Vadim nu a

conștientizat gravitatea infracțiunilor comise, săvârșind trei infracțiuni împotriva

patrimoniului cu intenție directă, anterior fiind condamnat pentru infracțiuni similare,

prezintă un pericol social sporit, fiind o persoană predispusă spre comiterea de noi

infracțiuni, nu a recuperat prejudiciul material cauzat părților vătămate. Din cele relatate,

instanța de apel a concluzionat că, soluția instanței de fond își va atinge scopul de corectare

și reeducare a inculpatului, or aplicarea unei pedepse penale sub formă de închisoare, v-a

duce la conștientizarea de către acesta a celor comise, cu atragerea unor concluzii corecte ce

țin de comportamentul său, atitudinea față de membrii societății și securitatea patrimoniului.

Instanța de apel a reținut că, prima instanță a luat în considerație căința sinceră și

recunoașterea vinovăției de către inculpat, reducând cu 1/3 termenul pedepsei cu închisoarea

conform art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală. Pedeapsa aplicată urma să contribuie

la formarea unei atitudini de respect față de legea penală, precum și de valorile sociale și

interesele protejate de acestea din partea condamnatului, persoana să fie silită să înceteze

activitatea criminală și să-și modifice comportamentul în conformitate cu prevederile legii.

Boris în numele inculpatului, depus la 01 iulie 2017, în temeiul pct. 6) alin. (1) al art. 427

Cod de procedură penală, prin care solicită casarea acestora, calcularea corectă a pedepsei

conform art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală și stabilirea unei pedepse mai blânde

decât cea prevăzută de lege.

În motivarea recursului declarat recurentul menționează că:

- prima instanță nu a luat în considerație faptul că, Mardari Vadim a recunoscut vina, se

căiește sincer de cele săvârșite și a colaborat cu organele de urmărire penală;

- instanțele de judecată incorect au aplicat față de inculpat prevederile alin. (8) al art. 364/1

Cod de procedură penală, aplicându-i o pedeapsă prea aspră;

- instanțele de judecată trebuiau să indice cu suficientă claritate motivele pe care și-au

întemeiat soluțiile;

- instanțele de judecată nu au luat în considerație toate circumstanțele de fapt și de drept,

ignorând drepturile sale garantate de art. 6 din Convenția pentru apărarea Dreptului Omului.

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, pe care îl consideră vădit neîntemeiat.

Procurorul a specificat că, pedeapsa stabilită de instanța de apel este în dependență de

circumstanțele atenuante și agravante prevăzute la art. 76-77 Cod penal, precum și efectele

acestora în art. 78 Cod penal, 364/1 Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, ca fiind vădit

neîntemeiat, din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept

formal și material. Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal

evidențiază că avocatul Druță Boris, în recursul declarat indică drept temei de casare pct. 6)

alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, conform căruia hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel și instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția, dar de fapt recurentul

se referă la dezacordul cu pedeapsa stabilită inculpatului, considerând-o prea aspră.

Astfel, referindu-se la criticile apărării privind calcularea corectă a pedepsei conform art.

364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, Colegiul penal conchide că aceasta este echitabilă

și direct proporțională cu caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite, motivul

și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile,

circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, și anume, la caz s-a luat în vedere

că infracțiunile au fost săvârșite cu intenție directă, iar inculpatul nu este la prima sa abatere

de la legea penală, iar instanțele de judecată au ținut cont la stabilirea categoriei și a măsurii

de pedeapsă aplicată inculpatului, de toate circumstanțele reale și personale privind

individualizarea pedepsei, stabilindu-i o pedeapsă corectă, echitabilă și legală, și anume: de

caracterul prejudiciabil al infracțiunilor – că sunt mai puțin grave, de faptul că inculpatul a

recunoscut vinovăția în săvârșirea infracțiunilor imputate. Colegiul penal ajunge la

concluzia că instanțele de judecată corect i-a stabilit pedeapsa cu închisoare, deoarece în

cazul dat o pedeapsă mai blândă nu-și va atinge scopul, or potrivit prevederilor art. 61 alin.

(2) Cod penal pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că

temeiurile invocate de recurent nu și-au găsit confirmarea în cauza dată. Starea de fapt

reținută și de drept apreciată de către instanța de fond și apel, concordă cu circumstanțele

stabilite și probele administrate, relatate și examinate în cuprinsul hotărârilor atacate.

Relevant este și faptul că, regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală prevede că la etapa de judecare a recursului ordinar, instanța de recurs

verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în baza temeiurilor stipulate

expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținută

în speță. Criticile formulate de recurent și enunțate la pct. 5 al prezentei decizii prin care se

invocă aceleași motive ca și în apel, au format obiect de discuție la judecarea cauzei în

instanța de apel și ultima le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă

în prezenta decizie la pct. 4, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a

cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea

judecătorească în raport și cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, nu se

identifică existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, constatându-

se astfel că recursul declarat este inadmisibil.

al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Boris Druță în numele

inculpatului, împotriva sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 21 decembrie

2016 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2017, în cauza

penală în privința lui Mardari Vadim XXXX, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 decembrie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecători Vladimir Timofti

Constantin Alerguș