1ra-1308/2017 — Art. 186 alin. 2 lit. b şi d CP

Prin sentinţa Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 21 decembrie 2016, cauza fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penală, Mardari Vadim XXXX a fost recunoscut vinovat şi condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal; art. 186 alin. (2) lit. b) Cod penal şi art. 192/1 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa penală: - în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal – 1 an închisoare; - în baza art. 186 alin. (2) lit. b) Cod penal – 1 an închisoare; - în baza art. 192/1 alin. (1) Cod penal – 1 an închisoare. Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracţiuni, prin cumul parţial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită o pedeapsă pe un termen de 2 ani şi 6 luni închisoare şi în baza art. 85 Cod penal, i-a fost adăugată partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentinţa Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 10 august 2016, fiindu-i stabilită o pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 7 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit sentinţei s-a constatat că, Mardari Vadim XXXX la 25 ianuarie 2016, aproximativ la ora 15:00, având scopul sustragerii bunurilor altei persoane, a pătruns în apartamentul nr. 513 din str. Voluntarilor 16, mun. Chişinău, ce aparţine cet. Petronov Nadejda, de unde pe ascuns a sustras suma de 1350 lei şi un telefon mobil de model ,,Nokia C 207”, cu nr. de IMEI: 35165905366341, la preţul de 50 lei, în care activa cartela SIM cu nr. 060960841, la preţul de 40 lei, astfel cauzându-i părţii vătămate o daună materială în sumă totală de 1440 lei. Tot el, în perioada de timp de la 26 martie 2016 ora 15:00 până la 27 martie 2016 ora 20:00, acţionând intenţionat, urmând scopul de profit, a pătruns în escaladarea ferestrei în incinta oficiului ,,XXXX” SRL, amlasat în XXXX, str. XXXX, unde din safeul directorului întreprinderii, XXXX, a sustras pe ascuns 375 lei ce aparţineau acestuia, 300 euro care la acea dată constituiau potrivit cursului de referinţă stabilit de BNM 6553 lei, 100 dolari americani, care la acea dată potrivit cursului de referinţă a BNM constituiau 1958 lei, iar de pe biroul de lucru a sustras un notebook ,,Samsung” cu preţul de 5000 lei, care de asemenea aparţineau lui Caic Nicolae, cauzându-i astfel proprietarului daune în proporţii considerabile în valoare de 13 868 lei. Tot el, în perioada de timp de la 20 iulie 2016, aproximativ ora 23:00 până la data de 21 iulie 2016 ora 08:00, aflându-se în curtea blocului de locuit din str. XXXX, mun. Chişinău, acţionând cu intenţie directă, în scopul răpirii mijlocului de transport, a demontat plasa de la geamul bucătăriei apartamentului nr. 12 de la etajul 1, unde pe ascuns a sustras de pe pervazul geamului menţionat, cheile de la automobilul de marcă ,,Nissan” de model ,,Primiera”, XXXX şi un pachet de ţigări de marca ,,Clasic”, la preţul de 14 lei, bunuri ce aparţin lui XXXX. Apoi, s-a apropiat de automobilul de model ,,Nissan Primiera” cu XXXX XXXX ce aparţinea lui XXXX, parcat în curtea casei din str. XXXX, mun. Chişinău, unde cu ajutorul cheii sustrase a deschis lacătul automobilului menţionat, a urcat la volan, a pornit motorul, deplasându-se în continuare de la locul comiterii infracţiunii. Ulterior, la data de 21 iulie 2016, aproximativ la ora 05:00 min., deplasându-se cu automobilul răpit de marca ,,Nissan Primiera”, XXXX, ce aparţinea lui XXXX, pe traseul R-15, la întrarea în localitatea Grigorăuca din raionul XXXX a comis un accident rutier, în consecinţă fiind deteriorat automobilul menţionat.

Sentinţa a fost atacată cu apel de către: Avocatul Druţă Boris în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care în privinţa inculpatului să fie aplicată o pedeapsă non privativă de libertate. În motivarea cererii declarate, apărarea a invocat că: - pedeapsa penală stabilită este prea aspră; - instanţa de fond nu a respectat prevederile art. 385 Cod de procedură penală, nu a luat în considerare că Mardari Vadim a manifestat resposabilitate de a recunoaşte vina, sa căit şi a regretat de cele întâmplate, însă a solicitat o pedeapsă mai blândă şi anume non privativă de libertate; - Mardari Vadim şi-a recunoscut vina pe deplin şi a solicitat examinarea cauzei în ordinea prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penală, în temeiul probelor administrate în cadrul urmăririi penale. De asemenea în şedinţa de judecată s-a constatat că, Mardari Vadim a mizat mult pe aplicarea alin. (8) din art. 364/1 Cod de procedură penală, pentru a primi o pedeapsă non privativă de libertate, pentru a-i acorda o şansă la o viaţă normală, pentru a-şi întemeia o familie; - instanţa a emis o sentinţă dură în privinţa inculpatului, astfel i s-au ignorat drepturile prevăzute de art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Dreptului Omului – un proces echitabil în faţa unei instanţe judecătoreşti; - la emiterea sentinţei de condamnare nu s-au respectat cerinţele prevăzute de art. 51-53, 100, 101 Cod de procedură penală; art. 5 şi art. 13 CEDO, pentru a se stabili adevărul şi a tuturor drepturilor constituţionale de a nu-l lipsi pe Mardari Vadim de libertate; - inculpatul a considerat că aflarea în detenţie o perioadă atât de îndelungată este o măsură exagerată, dorind să se angajeze în câmpul muncii şi este disponibil a executa o pedeapsă sub formă de amendă.

Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 23 mai 2017, pronunţată integral la 20 iunie 2017, s-a respins ca nefondat apelul declarat. În motivarea soluţiei adoptate, instanţa de apel a statuat că: instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, care a fost dovedită cu certitudine şi fără echivoc, dând faptei săvârşite încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat cum ar fi: - declaraţiile părţii vătămate XXXX declaraţiile părţii vătămate XXXX; declaraţiile martorului XXXX; declaraţiile martorului XXXX; declaraţiile martorului XXXX; declaraţiile martorului XXXX; procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 28 martie 2016; 31 mai 2016; 21 iulie 2017; procesul-verbal de examinare a obiectelor din: 13 mai 2016; 24 mai 2016; 30 mai 2016; 21 iulie 2016; procesul-verbal de examinare a obiectelor din : 13.05.2016, 25.05.2016, 28.05.2016, 17.06.2016, 30.05.2016, 29.07.2016; corpurile delicte: un topor, transmis spre păstrare în camera corpurilor delicte a IP Ciocana; automobil de marca ,,Nissan Primiera”, n/î XXXXX transmis spre păstrare la parcarea specială a IP Ciocana; un notebook de marcă Samsung cu N.S.: HYC091PCB00130 şi un încărcător, restituite părţii vătămate XXXX; un DVD-R cu capacitatea de 700 MB. Cu privire la stabilirea pedepsei, instanţa de apel a conchis că instanţa de fond corect a aplicat prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ţinut cont de gravitatea infracţiunilor săvârşite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanţele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum şi scopul pedepsei aplicate asupra corectării şi reeducării vinovatului. Conform art. 16 Cod penal, infracţiunile săvârşite de către Mardari Vadim, se atribuie la categoria infracţiunilor mai puţin grave. Instanţa de apel a apreciat ca incorectă stabilirea de către instanţa de fond a circumstanţei atenuante - recunoaşterea vinovăţiei de către inculpat, or recunoaşterea vinovăţiei care atrage incidenţa procedurii simplificate în temeiul art. 364/1 Cod de procedură penală, nu poate valorifica ca o circumstanţă atenuantă judiciară prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal, deoarece ar însemna că, aceleaşi situaţii de drept să i se acorde o dublă valenţă juridică. Instanţa de apel a constatat că, instanţa de fond just a individualizat pedeapsa în baza art. art. 7, 75 Cod penal şi, totodată, corect a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare, care este una echitabilă şi proporţională infracţiunilor comise, ţinând cont de gradul de pericol al infracţiunilor comise, cu scop de cupiditate, de circumstanţele cauzei, de personalitatea inculpatului, care la evidenţa medicului psiholog sau narcolog nu se află, nu a conştientizat gravitatea faptelor comise anterior, nu şi-a schimbat atitudinea faţă de valorile ocrotite de legea penală, inculpatul are un comportament predispus spre comiterea infracţiunilor de sustragere, precum şi de influenţa pedepsei aplicate asupra corectării şi reeducării acestuia, astfel asigurând realizarea scopului pedepsei penale de restabilire a echităţii sociale şi de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, atât de către inculpat cât şi din partea altor persoane, care va constitui o garanţie şi o asigurare că drepturile şi libertăţile consfinţite în Constituţia Republicii Moldova şi alte legi sunt apărate, iar violarea lor este contracarată şi pedepsită. Instanţa de apel nu a reţinut ca fiind justificată solicitarea apelantului privind stabilirea unei pedepse mai blânde, non privative de libertate, deoarece prima instanţă a motivat în totalitate concluzia sa şi necesitatea aplicării în privinţa inculpatului a pedepsei cu închisoare, ori o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute de săvârşirea infracţiunii, se stabileşte numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menţionate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Instanţa de apel a apreciat critic solicitarea apărătorului privind dispunerea suspendării condiţionate a executării pedepsei cu închisoarea în temeiul art. 90 Cod penal sau aplicarea pedepsei sub formă de amendă, având în vedere că inculpatul Mardari Vadim nu a conştientizat gravitatea infracţiunilor comise, săvârşind trei infracţiuni împotriva patrimoniului cu intenţie directă, anterior fiind condamnat pentru infracţiuni similare, prezintă un pericol social sporit, fiind o persoană predispusă spre comiterea de noi infracţiuni, nu a recuperat prejudiciul material cauzat părţilor vătămate. Din cele relatate, instanţa de apel a concluzionat că, soluţia instanţei de fond îşi va atinge scopul de corectare şi reeducare a inculpatului, or aplicarea unei pedepse penale sub formă de închisoare, v-a duce la conştientizarea de către acesta a celor comise, cu atragerea unor concluzii corecte ce ţin de comportamentul său, atitudinea faţă de membrii societăţii şi securitatea patrimoniului. Instanţa de apel a reţinut că, prima instanţă a luat în consideraţie căinţa sinceră şi recunoaşterea vinovăţiei de către inculpat, reducând cu 1/3 termenul pedepsei cu închisoarea conform art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală. Pedeapsa aplicată urma să contribuie la formarea unei atitudini de respect faţă de legea penală, precum şi de valorile sociale şi interesele protejate de acestea din partea condamnatului, persoana să fie silită să înceteze activitatea criminală şi să-şi modifice comportamentul în conformitate cu prevederile legii.

Hotărârile instanţelor de judecată sunt atacate cu recurs ordinar de către avocatul Druţă Boris în numele inculpatului, depus la 01 iulie 2017, în temeiul pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, prin care solicită casarea acestora, calcularea corectă a pedepsei conform art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală şi stabilirea unei pedepse mai blânde decât cea prevăzută de lege. În motivarea recursului declarat recurentul menţionează că: - prima instanţă nu a luat în consideraţie faptul că, Mardari Vadim a recunoscut vina, se căieşte sincer de cele săvârşite şi a colaborat cu organele de urmărire penală; - instanţele de judecată incorect au aplicat faţă de inculpat prevederile alin. (8) al art. 364/1 Cod de procedură penală, aplicându-i o pedeapsă prea aspră; - instanţele de judecată trebuiau să indice cu suficientă claritate motivele pe care şi-au întemeiat soluţiile; - instanţele de judecată nu au luat în consideraţie toate circumstanţele de fapt şi de drept, ignorând drepturile sale garantate de art. 6 din Convenţia pentru apărarea Dreptului Omului.

La caz, a fost depusă referinţă de către procuror, care s-a pronunţat pentru inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, pe care îl consideră vădit neîntemeiat. Procurorul a specificat că, pedeapsa stabilită de instanţa de apel este în dependenţă de circumstanţele atenuante şi agravante prevăzute la art. 76-77 Cod penal, precum şi efectele acestora în art. 78 Cod penal, 364/1 Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilităţii acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanţa de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Raportând aceste prevederi la speţa examinată, Colegiul penal evidențiază că avocatul Druţă Boris, în recursul declarat indică drept temei de casare pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, conform căruia hotărârea instanţei de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanţele de fond şi de apel în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția, dar de fapt recurentul se referă la dezacordul cu pedeapsa stabilită inculpatului, considerând-o prea aspră. Astfel, referindu-se la criticile apărării privind calcularea corectă a pedepsei conform art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, Colegiul penal conchide că aceasta este echitabilă şi direct proporţională cu caracterul şi gradul prejudiciabil al infracţiunilor săvârşite, motivul şi scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul şi mărimea daunei prejudiciabile, circumstanţele ce atenuează sau agravează răspunderea, şi anume, la caz s-a luat în vedere că infracţiunile au fost săvârşite cu intenţie directă, iar inculpatul nu este la prima sa abatere de la legea penală, iar instanţele de judecată au ţinut cont la stabilirea categoriei şi a măsurii de pedeapsă aplicată inculpatului, de toate circumstanţele reale şi personale privind individualizarea pedepsei, stabilindu-i o pedeapsă corectă, echitabilă şi legală, şi anume: de caracterul prejudiciabil al infracţiunilor – că sunt mai puţin grave, de faptul că inculpatul a recunoscut vinovăţia în săvârşirea infracţiunilor imputate. Colegiul penal ajunge la concluzia că instanţele de judecată corect i-a stabilit pedeapsa cu închisoare, deoarece în cazul dat o pedeapsă mai blândă nu-şi va atinge scopul, or potrivit prevederilor art. 61 alin. (2) Cod penal pedeapsa are drept scop restabilirea echităţii sociale, corectarea condamnatului, precum şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni atât din partea condamnaţilor, cât şi a altor persoane. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reţine că temeiurile invocate de recurent nu şi-au găsit confirmarea în cauza dată. Starea de fapt reţinută şi de drept apreciată de către instanța de fond şi apel, concordă cu circumstanţele stabilite şi probele administrate, relatate și examinate în cuprinsul hotărârilor atacate. Relevant este şi faptul că, regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că la etapa de judecare a recursului ordinar, instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reţinută în speţă. Criticile formulate de recurent şi enunțate la pct. 5 al prezentei decizii prin care se invocă aceleași motive ca şi în apel, au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel și ultima le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin şi a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea judecătorească în raport și cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, nu se identifică existența şi a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, constatându- se astfel că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Boris Druţă în numele inculpatului, împotriva sentinţei Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 21 decembrie 2016 şi a deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 23 mai 2017, în cauza penală în privinţa lui Mardari Vadim XXXX, deoarece este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunţată integral la 28 decembrie 2017. Preşedinte Petru Ursache Judecători Vladimir Timofti Constantin Alerguş