1ra-1467/2017 — Art.190 alin.2 lit.c CP

Prima instanță: 18.12.2015 – 16.12.2016;

Instanța de apel: 26.01.2017 – 17.05.2017;

Instanța de recurs: 18.08.2017 – 29.11.2017. CONSTATĂ: 1. Prin sentința Judecătoriei Bălți din 16 decembrie 2016, Cuchin Victor Semion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal la 3 (trei) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de gestionarea mijloacelor bănești pe un termen de 2 (doi) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În baza art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pentru o perioadă de probațiune de 2 (doi) ani. S-a admis în principiu acțiunea civilă înaintată de Glavațkaia Valentina, urmând ca asupra prejudiciului să se expună instanța civilă. 2. Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut, că Cuchin Victor Semion, acționând în mod intenționat și urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, a convins-o pe Glavațkaia Valentina Cazimir, la data de 02 iunie 2015 să ia un împrumut bancar de la SRL „Express Leasing” în sumă de 6 000 lei, din care 3 000 lei i-a însușit. Totodată 1 a asigurat-o pe Glavațkaia Valentina că va achita suma împrumutată de la SRL „Express Leasing” el personal, însă nu și-a onorat obligațiile asumate, astfel cauzând părții vătămate daună materială considerabilă în sumă de 3 000 lei. Acțiunile inculpatului Cuchin Victor Semion au fost încadrate în baza art.190 alin.(2) lit. c) Cod penal, după indicii calificativi: escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. 3. Sentința a fost atacată cu apeluri de avocatul Ciocan Aliona în numele inculpatului și de inculpat, care au solicitat: 3.1. avocatul Ciocan Aliona, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat, pe motivul că fapta nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(2) lit. c) Cod penal. În motivare a invocat că, instanța de judecată nu a ținut cont de prevederile art.19 alin. (3), 93, 101 Cod de procedură penală, menționând că acuzarea adusă lui Cuchin Victor nu are suport probatoriu, iar fapta împrumutului de bani nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, or, Stomacenco Victor și Glavațkaia Valentina s-au oferit să-l ajute financiar pe Cuchin Victor și i-au împrumutat suma de 3 000 lei, iar Cuchin Victor a eliberat lui Glavațkaia Valentina recipisă pe faptul împrumutului, ca rezultat acestui fapt între aceștia există raport juridic civil. În opinia apărării, acuzarea formulată în privința lui Cuchin Victor este formată doar pe presupunerii și pe declarațiile părților vătămate, care de fapt au luat împrumutul de la bancă pentru necesitățile personale. Totodată, s-a atras atenția și la faptul că Cuchin Victor a restituit suma împrumutată de la Stomacenco Victor în mărime de 3000 lei și 2200 lei băncii și suma de 800 lei a fost restituită lui Glavațkaia Valentina, astfel că, nu a fost stabilit de instanța de judecată cuantumul prejudiciului cauzat de către de Cuchin Victor în proporții considerabile părții vătămate. Mai mult ca atât, că Stomacenco Victor și Glavațkaia Valentina nu au formulat o cerere în latura civilă, astfel ne fiind posibil stabilirea cuantumul cerințelor solicitate. 3.2. inculpatul Cuchin Victor, a solicitat casarea acesteia cu transmiterea cauzei în prima instanță în alt complet de judecată pe motivul că nu a comis careva acțiunii ilegale. În argumentarea apelului a invocat că creditul în mărime de 6 000 lei a fost primit de către Stomacenco Victor, care nu are tangență cu certificatul eliberat de Cuchin Victor de la locul de muncă, ca fidejusor, fiind cet. Gubic Grigore. La fel, a menționat că, instanța de judecată nu a dat apreciere declarațiilor martorilor, prin care se confirmă faptul că Stomacenco Victor a primit creditul în mărime de 6 000 lei pentru concubina acestuia în vederea achitării reviziei tehnice a mijlocului de transport. Din această sumă, Glavațkaia Valentina i-a împrumutat lui Cuchin Victor suma de 3000 lei pentru necesități personale și pentru reperfectarea 2 pașaportului din model sovietic, și în acest sens ultimul a eliberat o recipisă, care ulterior a fost prelungită. Apelantul a indicat că, instanța urma să ia în considerație personalitatea lui Stomacenco Victor și Glavațkaia Valentina. Urmau a fi audiați în instanța de judecată colaboratorii „Expres-Leasing”, prin care se confirmă circumstanțele primirii și restituirii creditului de către Stomacenco Victor.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 mai 2017 au fost respinse ca nefondate apelurile declarate, cu menținerea hotărârii atacate.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut, că prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului Cuchin Victor Semion de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal. Instanța de apel a indicat, că vinovăția inculpatului este dovedită pe deplin prin cumulul de probe administrate de către organul de urmărire penală, examinate de instanța de fond și verificate de către instanța de apel, astfel că, argumentele invocate de apelați au fost respinse, menționând că vin în contradicție cu probele din speță, și chiar cu declarațiile inculpatului Cuchin Victor, care a explicat, că având nevoie de bani pentru perfectarea pașaportului a convins-o pe Glavațkaia Valentina, apoi pe Stomacenco V. să primească un credit bancar. Mai mult ca atât, instanța de apel a remarcat că, motivele invocate în apeluri au fost obiect de studiu în instanța de fond, găsindu-și reflectare în sentința pronunțată, care corespunde exigențelor art. 6 CEDO, instanța de apel preluând motivele jurisdicției de primă instanță (Hotărârea CEDO Garcia Ruiz versus Spania) cu referire la vinovăția inculpatului Cuchin Victor. Verificând legalitatea pedepsei stabilite, instanța de apel a conchis, că instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 61, 75, 90 Cod penal, luându-se în considerație comiterea unei infracțiune grave, prin participație și profitând de situația părții vătămate, atitudinea inculpatului în cursul procesului penal, persoana celui vinovat. La fel, instanța de apel a considerat corectă soluția primei instanțe privind admiterea acțiunii civile în principiu, urmând ca asupra cuantumului prejudiciului cauzat să se expună instanța civilă, dat fiind faptul că sunt necesare probe suplimentare cu privire la mărimea prejudiciului.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de avocatul Ciocanu Aliona în numele inculpatului Cuchin Victor, care, invocând temeiurile prevăzut de art. 427 alin.(1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, precum și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat de sub învinuirea imputată, invocând aceleași motive expuse în cererea de apel.

Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar declarat, solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat. 3

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Colegiul penal, analizând recursul declarat de partea apărării constată că, aceasta solicită achitarea inculpatului Cuchin Victor de sub învinuirea imputată, pe motiv că în acțiunile acestuia lipsesc elementele componenței de infracțiune, fiind invocate de către avocat temeiurile de drept prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, când nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Astfel, Colegiul penal consideră că urmează să se expună asupra temeiului prescris de pct. 8) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, nu și asupra temeiului de drept prescris în pct.12) al normei sus-citate, deoarece din materialele cauzei nu se constată reîncadrarea acțiunilor inculpatului în altă normă penală, decât cea imputată de acuzatorul de stat sau să fi solicitată recalificarea acțiunilor inculpatului cu indicarea normei penale. Instanța de recurs menționează că, potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală. Colegiul penal reține că, acest temei include cazurile când nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii. În conformitate cu materialele cauzei inculpatul Cuchin Victor a fost pus sub învinuire, recunoscut vinovat și condamnat de instanța de fond în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, după indicii calificativi: escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, soluție menținută de către instanța de apel, care a constatat că, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, 4 corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului de săvârșirea infracțiunii imputate. Analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră, că instanța de apel legal și întemeiat a menținut concluzia primei instanțe privind vinovăția inculpatului Cuchin Victor în săvârșirea infracțiunii constatate, deoarece la judecarea apelurilor declarate de avocatul Ciocan Aliona în numele inculpatului și de inculpat, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie. Mai mult ca atât, instanța de recurs reține faptul că, argumentele invocate de recurent au constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în prima instanță și în instanța de apel, iar asupra acestora instanțele judecătorești s-au expus argumentat în hotărârile pronunțate, așa cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară. În ce privește temeiul indicat de avocatul recurent, precum că instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, Colegiul penal menționează, că eroarea gravă de fapt trebuie înțeleasă în sensul atribuit de legiuitor în art. 6 pct. 11) Cod de procedură penală și anume, stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor. Eroarea gravă de fapt trebuie să rezulte din situația dosarului, privită ca o stare de fapt. Contrar acestor prevederi legale, argumentele recursului se rezumă la o altă apreciere a probelor, care diferă de cea enunțată în hotărârile judecătorești pronunțate în cauză, dar care nu argumentează prezența în speța dată a erorii grave de fapt în calitate de temei de casare. Totodată, Colegiul relevă, că instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțe, acestea fiind atribuții exclusive ale instanțelor de fond. În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de avocatul Ciocanu Aliona în numele inculpatului Cuchin Victor se declară inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat. 5

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ciocanu Aliona în numele inculpatului Cuchin Victor împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 mai 2017, în cauza penală în privința lui Cuchin Victor Semion, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la data de 28 decembrie 2017. Președinte Ursache Petru Judecător Toma Nadejda Judecător Timofti Vladimir 6