1ra-416/2020 — art. 151 alin. 1 CP

1ra-416/2020 — art. 151 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-416/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

29 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de

către inculpat, de către avocatul acestuia Prisacari Ion și de către partea vătămată

Sînjerevschi Daniel, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 11 septembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Ciocanu Vadim Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în s. Xxxxx r-l Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

Ciocanu Vadim Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin.

(1) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate fața de Ciocanu V., s-a

suspendat condiționat pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

S-a dispus încasarea de la Ciocanu V. în contul statului suma de 640 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare suportate pe prezenta cauză penală.

ora 00:30, aflîndu-se în preajma gospodăriei lui Sînjerevschi G., amplasată în satul

Xxxxx r-nul Xxxxx, intenționat, înțelegînd caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

în urma unui conflict apărut cu Sînjerevschi Daniel, l-a împins pe acesta în șanțul de

pe marginea drumului, iar apoi în cadrul altercației cu acesta, i-a aplicat mai multe

lovituri cu pumnii și picioarele peste corp și față, provocându-i leziuni care conform

raportului de expertiză judiciară nr.2019 28D 0006 din 04.01.2019, se califică ca

vătămări corporale grave, fiind periculoase pentru viață.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că, în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi:

1

vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă

pentru viață.

a acesteia, în partea referitoare la pedeapsa stabilită cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță și de a-i stabili acestuia o pedeapsă

sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani în penitenciar de tip semiînchis. În

conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, pedeapsa de închisoare pe un termen

de 3 ani să fie executată în condiții de detenție, după care 2 ani cu suspendare, cu

stabilirea termenului de probă de 3 ani, cu obligarea condamnatului ca în termenul

de probă să nu-și schimbe domiciliul fară consimțămîntul organului competent, în

rest sentința să fie menținută.

În motivarea apelului a indicat:

- instanța de judecată i-a aplicat inculpatului o pedeapsă în limitele art. 151 alin.

(1) Cod penal, dar necătînd la faptul dat, consideră pedeapsa aplicată este prea

blândă și neadecvată celor săvârșite de inculpat;

- cu referire la prevederile art. 75 alin. (1) Cod penal, prin sentința emisă, la

stabilirea pedepsei, instanța de judecată nu a luat în considerație personalitatea lui

Ciocanu V., care nu este la prima abatere de ordin penal, acesta prin sentința

Judecătoriei Dondușeni din 28.06.2010, fiind recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. c), d) și f) Cod penal, fiindu-i aplicată o

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 200 unități convenționale (4000 lei),

dar necătînd la acest fapt, nu i-a stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare cu

executare în baza art.151 alin. (1) Cod penal;

- din materialele cauzei penale rezultă că, Ciocanu V. a comis o infracțiune din

categoria celor grave, folosind violența, aplicîndu-i lui Sînjerevschi D. multiple

lovituri peste corp și cap, provocându-i vătămări corporale grave periculoase pentru

viață, dar necătînd la acest fapt, instanța de judecată i-a suspendat condiționat

pedeapsa cu închisoarea, aplicîndu-i astfel o pedeapsă pe care o consideră prea

blîndă pentru fapta comisă. Astfel, suspendarea condiționată a pedepsei cu

închisoarea aplicată de instanță, este una prea blîndă întrucît ținînd cont de

personalitatea condamnatului, de gravitatea faptei comise și de influența categoriei

pedepsei aplicate lui, aceasta nu i-ar corecta comportamentul, iar conform art. 61 alin

(2) Cod penal, pedeapsa penală are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din

partea condamnaților cît și a altor persoane.

a fost admis apelul declarat de procuror, fiind casată parțial sentința, în latura

pedepsei și pronunțată în această parte o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Ciocanu V. recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.151 alin. (1) Cod penal cu numirea în baza acestei legi a

pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani. În conformitate cu

prevederile art. 901 Cod penal, pedeapsa cu închisoare pe un termen de 3 (trei) ani s-

a dispus să fie executată în condiții de detenție în penitenciar de tip semiînchis, iar

2

restul pedepsei s-a dispus a fi suspendat pe un termen de 2 ani, cu obligarea

condamnatului ca în termenul de probă să nu-și schimbe domiciliul fără

consimțămîntul organului competent. În rest dispozițiile sentinței au fost menținute.

apreciere obiectivă a aspectelor de fapt și de drept ale cauzei prin prisma bazei

probante administrate de către organul de urmărire penală, instanța de apel a ajuns

la concluzia privind legalitatea sentinței adoptate în partea încadrării juridice a

acțiunilor inculpatului Ciocanu V. în baza art. 151 alin. (1) Cod penal - vătămarea

intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață.

Ce ține de pedeapsa ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța de apel a

stabilit că, instanța de fond nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75

Cod penal, nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de modul de comitere

a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită

(viața și sănătatea persoanei), natura și gravitatea rezultatului produs, a altor

consecințe a infracțiunii, motivul săvîrșirii și scopul urmărit, precum și de conduita

inculpatului după săvîrșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de

educație, vîrsta, starea de sănătate, situația familială și socială a acestuia, în rezultat

fiindu-i stabilită o pedeapsă inechitabilă pentru infracțiunea comisă.

Astfel, instanța de apel a reținut că, fapta inculpatului potrivit art. 16 Cod penal

se califică ca infracțiune gravă, inculpatul nu este la prima abatere de ordin penal,

acesta prin sentința Judecătoriei Dondușeni din 28.06.2010 fiind recunoscut vinovat

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. c), d) și f) Cod penal,

fiindu-i aplicată o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 200 unități

convenționale (4000 lei). Ultimul a comis o infracțiune din categoria celor grave

folosind violența, aplicîndu-i lui Sînjerevschi D. multiple lovituri peste corp și cap,

provocîndu-i vătămări corporale grave periculoase pentru viață sub formă de edem

a țesuturilor moi regiunea frontală, periorbital bilateral, echimoze periorbitale

bilateral, hemoragii sub conjuctiva ambelor ochi, excoriații spate, membre, contuzie

cerebrală de gradul I, fractură cominuitivă osul occipital pe dreapta, hematom

epidural în fosa cerebrală posterioară și fractura oaselor nazale.

Prin urmare, atitudinea de ignorare totală de către inculpat a respectului față de

lege, comportamentul negativ al acestuia în societate, indică asupra faptului, că

pedeapsa aplicată acestuia pe cauza penală respectivă este una prea blîndă și pripită

în coraport cu fapta prejudiciabilă comisă și nu va atinge efectul scontat ca măsură

de pedeapsă penală.

Ținînd cont de cele enumerate supra, instanța de apel a considerat necesar a

aplica în privința inculpatului pedeapsă mai aspră decît cea stabilită de instanța de

fond prin sentința pronunțată, și anume potrivit prevederilor art. 901 Cod penal,

pedeapsa cu închisoare pe un termen de 3 ani, dispusă să fie executată în condiții de

detenție în penitenciar de tip semiînchis. Restul pedepsei să fie suspendată pe un

termen de 2 ani, cu obligarea condamnatului ca în termenul de probă să nu-și

schimbe domiciliul fără consimțămîntul organului competent.

3

Astfel, instanța de apel ținînd cont de toate circumstanțele cauzei enumerate

supra, precum și de faptul că, inculpatul s-a căit activ, pe cauză nu au fost stabilite

careva prejudicii, infracțiunea comisă de inculpat este de categoria celor grave, deci

legea permite aplicarea prevederilor art. 901 Cod penal, toate acestea luate în

ansamblu, au determinat instanța de apel să aplice în privința inculpatului

prevederile legii menționate și să stabilească inculpatului pedeapsă de 3 ani

închisoare, în penitenciar de tip semiînchis. Restul pedepsei s-a dispus a fi suspendat

pe un termen de 2 ani, urmând ca în perioada de probațiune menționată să nu

comită o nouă infracțiune și, prin respectarea condițiilor probațiunii să

îndreptățească încrederea acordată.

Totodată, instanța de apel a considerat că, pedeapsa stabilită inculpatului este

echitabilă în raport cu fapta comisă, inclusiv în ce privește și termenii pedepselor,

prin care se va obține corectarea și reeducarea inculpatului, precum și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea inculpatului precum și altor persoane.

6.1 Avocatul Prisacari I. în numele inculpatului, care solicită casarea acesteia cu

menținerea sentinței.

În motivarea recursului indică:

- însuși din rechizitoriul întocmit de procuror, rezultă că inculpatul se

caracterizează pozitiv, sunt prezente doar circumstanțe atenuante și anume

recunoașterea vinei și repararea benevolă a pagubei pricinuite, iar circumstanțe ce

agravează vinovăția inculpatului nu au fost stabilite;

- în instanțele de fond partea vătămată Sînjerevschi D., în scris a pledat

privind neaplicarea în privința inculpatului a pedepsei cu executare;

- instanța de apel în mod greșit a conchis că sunt existente temeiuri de a

admite apelul procurorului și a casa sentința.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6), 10) Cod de procedură penală.

6.2 Partea vătămată Sînjerevschi D., care solicită casarea acesteia, cu menținerea

sentinței.

În motivarea recursului indică:

- instanța de apel nu s-a pronunțat în mod argumentat asupra motivelor

invocate în apelul declarat de către procuror referitor la individualizarea pedepsei;

- instanța de apel în mod greșit a conchis că sunt existente temeiuri de a

admite apelul procurorului și a casa sentința;

- instanța de apel nu a luat în considerație opinia sa expusă în formă scrisă,

asupra pedepsei aplicabile, pe fapta prejudiciabilă prevăzută în capitolul infracțiuni

contra vieții și sănătății persoanei, prin care a pledat pentru neaplicarea în privința

lui Ciocanu V. a pedepsei cu închisoare;

- consideră că izolarea lui Ciocanu V. de societate, nu este necesară.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6), 10) Cod de procedură penală.

6.3 Inculpat, care solicită casarea acesteia.

4

În motivarea recursului indică:

- sunt divergențe majore, între rezultatele investigațiilor radiologice efectuate în

cele două instituții medicale și concluziile medicului legist, care menționează

prezența facturii eschilate a osului occipital pe dreapta;

- este necesară efectuarea unei expertize medico-legale repetate;

- recunoaște în totalitate fapta incriminată, însă consideră că i s-a efectuat o

încadrare juridică incorectă, la momentul pronunțării sentinței nu cunoștea că

expertiza efectuată este dubioasă, dat fiind că nu este expert în domeniu.

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursurilor declarate,

solicitând a decide inadmisibilitatea acestora ca fiind vădit neîntemeiate, deoarece

instanța de apel la aplicarea pedepsei inculpatului pentru infracțiunea comisă, a

acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, just ajungând la

concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă, cu aplicarea unei

pedepse sub formă de 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis,

iar în conformitate cu prevederile art. 901 Cod penal, s-a dispus ca pedeapsa cu

închisoare pe un termen de 3 (trei) ani să fie executată în condiții de detenție în

penitenciar de tip semiînchis, iar restul pedepsei s-a dispus a fi suspendat pe un

termen de 2 ani.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

Cu referire la recursurile declarate de către avocatul Prisacari Ion în numele

inculpatului și de către partea vătămată Sînjerevschi Daniel.

Așadar, în prezenta speță, în recursurile declarate, avocatul Prisacari Ion în

numele inculpatului și partea vătămată Sînjerevschi Daniel, invocă ca temei de

casare a hotărârii instanței de apel, art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură

penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, s-au aplicat

pedepse individualizate, contrar prevederilor legale, nefiind de acord cu condamnarea cu

suspendarea parțială a executării pedepsei cu închisoare, în privința inculpatului,

solicitând menținerea sentinței, prin care inculpatului i-a fost aplicată pedeapsă cu

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, în baza art. 90 Cod

penal.

În același timp, Colegiul penal constată că recurenții sunt de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte.

5

Analizând temeiurile invocate pentru recurs, în raport cu circumstanțele și

materialele cauzei, Colegiul penal consideră, că în prezenta speța nu și-au găsit

confirmarea la examinarea recursurilor declaratr, iar instanța de apel și-a motivat

just soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal,

la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

inculpatului, stabilită conform sancțiunii art. 151 alin. (1) Cod penal, ținând cont și

de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Așadar, Colegiul penal reține, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea unei infracțiuni contra vieții și sănătății persoanei, prevăzută de art. 151

alin. (1) Cod penal, cauza fiind examinată în procedura judecării pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod

de procedură penală, în acest caz, trebuie luate în vedere, în egală măsură persoana

inculpatului și respectiv, reeducarea și reintegrarea sa socială, cât și dimensiunea

fenomenului infracțional și așteptările societății față de mecanismul justiției penale,

pentru a realiza o proporționalitate reală între aceste aspecte.

Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza

probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către

instanță prin încheiere protocolară (f.d. 97 verso), beneficiază de reducerea cu o

treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare ori

cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu o pătrime a limitelor

de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Sancțiunea art. 151 alin. (1) Cod penal, prevede pedeapsă cu închisoare de la 5

la 10 ani, calificându-se conform art. 16 Cod penal, ca infracțiune gravă.

Prin urmare, învederând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

care sânt valabile în cazul dat pentru inculpatul, Ciocanu V., prin decizia instanței de

apel a fost casată parțial sentința, în latura pedepsei și pronunțată în această parte o

nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Ciocanu V.

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.151 alin. (1) Cod penal

cu numirea în baza acestei legi a pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 5

ani, în conformitate cu prevederile art.901 Cod penal, pedeapsa de închisoare pe un

termen de 3 ani s-a dispus să fie executată în condiții de detenție în penitenciar de tip

semiînchis, iar restul pedepsei s-a dispus a fi suspendat pe un termen de 2 ani, cu

obligarea condamnatului ca în termenul de probă să nu-și schimbe domiciliul fără

consimțămîntul organului competent. În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

Conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de

procedură penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

6

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Raportând cele menționate la cazul supus judecării, instanța de recurs consideră

că, în mod just instanța de apel a admis apelul declarat și a casat parțial sentința,

prin care inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa sub formă de închisoare, cu

suspendarea condiționată a acesteia, pe o perioadă de probațiune de 2 ani,

pronunțind o nouă hotărâre prin care i-au fost aplicate prevederile art. 901 Cod

penal, pedeapsa cu închisoare pe un termen de 3 ani s-a dispus să fie executată în

condiții de detenție în penitenciar de tip semiînchis, iar restul pedepsei, s-a dispus a

fi suspendat pe un termen de 2 ani, în rest fiind menținută sentința. Instanța de apel

motivând corespunzător temeiurile neaplicării pedepsei cu închisoare, cu

suspendarea condiționată a executării acesteia, pe o perioadă de probațiune conform

art. 90 Cod penal.

Astfel, în viziunea Colegiului penal, în prezenta cauză penală, instanța de apel

just a ținut cont că, fapta inculpatului se califică ca fiind una gravă, folosind violența,

inculpatul s-a căit activ, pe cauză nu au fost stabilite careva prejudicii, de

personalitatea acestuia, care nu este la prima abatere de ordin penal, prin sentința

Judecătoriei Dondușeni din 28.06.2010 fiind recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. c), d) și f) Cod penal, fiindu-i aplicată o

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 200 unități convenționale (4000 lei).

Totodată, instanța de recurs reține, că instanța de apel întemeiat a stabilit, că

atitudinea de ignorare totală de către inculpat a respectului față de lege,

comportamentul negativ al acestuia în societate, indică asupra faptului, că pedeapsa

aplicată acestuia pe cauza penală respectivă este una prea blîndă și pripită în

coraport cu fapta prejudiciabilă comisă și nu va atinge efectul scontat ca măsură de

pedeapsă penală.

La fel, Colegiul penal relevă, că conform art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite

cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada

de probațiune sau, după caz, termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată dispune

neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune sau, după caz, termenul de

probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare

exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Deci, o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită.

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi

atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de

judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în

vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după

7

săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea

infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării

judecătorești.

În contextul dat, instanța de recurs, totuși precizează, că prin îndeplinirea

condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu se

creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la această măsură de

individualizare judiciară a pedepsei.

Ținând cont însă, de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal

consideră întemeiate considerentele instanței de apel că, în prezenta cauză, nu s-au

constatat circumstanțe ce ar justifica suspendarea condiționată a executării pedepsei

cu închisoare în privința inculpatului, în baza art. 90 Cod penal, deoarece

personalitatea inculpatului nu prezintă garanțiile unei conduite, ce ar permite

instanței de judecată de a da dovadă de clemență. Astfel, instanța de recurs nu poate

neglija revendicarea anexată la materialele cauzei, potrivit căreia, se atestă faptul că

anterior inculpatul a mai săvârșit infracțiunea prevăzută de art. art.188 alin. (2) lit. c),

d) și f) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsă sub formă de amendă în mărime de

4000 lei, astfel se atestă faptul că comiterea infracțiunilor, pentru inculpatul Ciocanu

V. a devenit o deprindere, iar aplicarea pedepsei neprivative de libertate nu-și va

produce efectul, pentru ca inculpatul să-și facă concluziile necesare de a nu comite în

continuare abateri de la prevederile legii penale.

Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că instanța de

apel a argumentat pe deplin motivele pentru care a casat sentința prin care i-au fost

aplicate prevederile art. 90 Cod penal, în privința inculpatului și a pronunțat o nouă

hotărâre prin care i-au fost aplicate prevederile art. 901 Cod penal, pedeapsa cu

închisoare pe un termen de 3 (trei) ani s-a dispus să fie executată în condiții de

detenție în penitenciar de tip semiînchis, iar restul pedepsei s-a dispus a fi suspendat

pe un termen de 2 ani, în rest fiind menținută sentința.

Cu referire la un alt motiv de critică din recurs, prin care menționează, că

instanța de apel nu a luat în considerație opinia părții vătămate expusă în formă

scrisă, asupra pedepsei aplicabile, prin care a pledat pentru neaplicarea în privința

lui Ciocanu V. a pedepsei cu închisoare, sunt prezente doar circumstanțe atenuante

și anume recunoașterea vinei și repararea benevolă a pagubei pricinuite, iar

circumstanțe ce agravează vinovăția inculpatului nu au fost stabilite, instanța de

recurs consideră, că împrejurările în cauză au fost luate în considerație, însă acestea

nu sunt suficiente pentru a răsturna soluția instanței de apel.

În atare împrejurări, Colegiului penal consideră, că instanța de apel a ținut cont

de toate circumstanțele cauzei și a aplicat inculpatului o pedeapsă echitabilă și

conformă prevederilor legale, luând în considerație toate criteriile generale de

individualizare a pedepsei, iar modalitatea de executare a acesteia stabilită în sarcina

inculpatului, a fost individualizată corect și în așa fel, încât acesta să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Astfel, Colegiul statuează, că pedeapsa individualizată de instanța de apel,

răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin.

8

(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-au comis erorile

de drept prevăzute în pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deci, nu

persistă temei de casare a soluției adoptate de instanța de apel, iar pedeapsa stabilită

inculpatului Ciocanu V., de către instanța de apel, a fost aplicată în limitele legii, din

care considerente se dispune inadmisibilitatea recursurilor declarate de către

avocatul Prisacari Ion în numele inculpatului și de către partea vătămată Sînjerevschi

Daniel, ca fiind vădit neîntemeiate.

Cu referire la recursul declarat de către inculpat.

În conformitate cu art. 421 Cod de procedură penală, coraportat la art. 401,

persoanele menționate în dispoziția acestei norme procesuale sânt în drept să declare

recurs ordinar. Astfel, inculpatul fiind în drept să declare recurs ordinar, atât în

latura penală, cât și în cea civilă.

Reieșind din prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de

declarare a recursului ordinar este de 30 zile de la data pronunțării deciziei.

Așadar, în prezenta speță Colegiul reține că, copia deciziei motivate a

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 septembrie 2019, i-a fost înmânată

inculpatului, la data de 09 octombrie 2019, fapt confirmat prin recipisa anexată la

materialele cauzei (f.d. 138).

Prin urmare, instanța de recurs menționează că, inculpatul Ciocanu V. a

declarat recurs ordinar suplimentar la data de 13 ianuarie 2020, fapt confirmat prin

amprenta ștampilei de pe plic.

Prevederile alin. (2) și (3) art. 230 Cod de procedură penală stipulează că, în

cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit

termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea

actului efectuat peste termen. La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în

calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care

acesta se împlinește.

Revenind la prezenta speță, Colegiul penal constată că, luând în considerație

data pronunțării integrale a deciziei instanței de apel, adică 09 octombrie 2019,

termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar pentru apărător, în cazul

dat, a expirat la sfârșitul zilei de 08 noiembrie 2019.

Totodată, Colegiul remarcă că, legea procesual-penală nu face careva mențiuni

referitor la declararea suplimentară a recursului ordinar și nu stabilește alte termene

pentru actele suplimentare, decât cele prevăzute la art. 422 Cod de procedură penală.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că recursul este declarat peste termen.

Având ca reper cele menționate, Colegiul penal, conchide că termenul de 30 zile

pentru depunerea recursului ordinar suplimentar de către inculpatul Ciocanu T. a

9

fost depășit, impunându-se în consecință inadmisibilitatea recursului, ca fiind

declarat peste termen.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 11 septembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Ciocanu Vadim Xxxxx, pe motiv că recursurile declarate de către avocatul Prisacari

Ion în numele inculpatului și de către partea vătămată Sînjerevschi Daniel sunt vădit

neîntemeiate, iar recursul declarat de către inculpat, este declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 29 ianuarie 2020.

Președinte Timofti Vadimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Țurcan Anatolie

10