1ra-1360/2017 — art. 171 alin. 3 lit. a, b CP

1ra-1360/2017 — art. 171 alin. 3 lit. a, b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul 1ra-1360/2017

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

28 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Petru Moraru

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de Circumscripție Bălți, Lisnic Elena, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 iunie 2017 și de avocatul

Brînză Snejana în numele inculpatului Surugiu Gheorghe, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Soroca, sediul Florești din 05 aprilie 2017 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 iunie 2017, în cauza penală în

privința lui

Surugiu Gheorghe XXXXX,

născut la XXXXXX, originar și domiciliat în

s. XXXXXX, r-nul XXXXXXX

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

fond);

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

examinată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, Surugiu

Gheorghe a fost condamnat în baza art.171 alin. (3) lit. b) Cod penal, cu aplicarea

prevederilor art. 79 Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de

tip închis pentru minori.

Gheorghe în luna mai – iunie 2016, aflându-se în grădina gospodăriei lui

XXXXXXX din s. XXXXXX, r-nul XXXXXXX, urmărind scopul satisfacerii poftei

sexuale, profitând de imposibilitatea minorei XXXXXXX a.n.XXXXXX de a se apăra

și de a-și exprima voința datorită vârstei minore și incapacității de a înțelege

caracterul și semnificația acțiunilor îndreptate împotriva sa, datorită insuficienței

intelectuale, a întreținut cu ultima un raport sexual forțat.

1

blândețea pedepsei a solicitat casarea parțială a sentinței în partea stabilirii

pedepsei cu pronunțarea unei noi hotărâri cu stabilirea pedepsei de 6 ani 8 luni

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis pentru minori. Încasarea din

contul părții civilmente responsabile Surugiu Sv. în beneficiul statului -

cheltuielile judiciare în sumă totală de 1187 lei.

În argumentarea soluției solicitate apelantul a menționat următoarele:

- pedeapsa stabilită este prea blândă și inechitabilă în raport cu gravitatea

faptei comise la numirea căreia instanța nu a ținut cont de prevederile art. 61 Cod

penal;

- în cadrul urmăririi penale a fost efectuată expertiza psihiatrico-psihologică

în privința inculpatului, iar cheltuielile pentru efectuarea acesteia au fost încasate

din contul statului. A menționat că suma de 1187 lei (costul expertizei) urmează a

fi suportată de condamnat în conformitate cu prevederile art. 229 alin. (1) Cod de

procedură penală.

apelurile declarate de acuzatorul de stat au fost respinse ca nefondate

pronunțarea sentinței corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a

ajuns la concluzia că inculpatul a comis infracțiunea incriminată.

În opinia Colegiului penal, instanța de fond la determinarea categoriei și

termenului pedepsei a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal numindu-i o

pedeapsă echitabilă în raport cu gravitatea infracțiunii și personalitatea

vinovatului, care a comis o infracțiune fiind minor, anterior nu a fost condamnat.

În continuare s-a menționat că prima instanță justificat a aplicat prevederile

art. 79 Cod penal, or aceasta a constatat și a invocat circumstanța care este atribuită

la categoria celor excepționale, și anume că Surugiu Gh. la data săvârșirii

infracțiunii avea vârsta de 14 ani.

Referitor la solicitarea procurorului de încasare a cheltuielilor judiciare în

sumă de 1187 lei de la partea civilmente responsabilă, Colegiul a specificat, că

cheltuielile suportate pentru efectuarea expertizei psihiatrico-psihologice legală

ambulatorie, sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmării penale în vederea

acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului și

aceste cheltuieli în conformitate cu prevederile art. 143 alin. (1) pct. 3) și alin. (2)

Cod de procedură penală, sunt trecute în contul statului.

2

contestat-o cu recurs ordinar, prin care solicită casarea acesteia, cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată, argumentând

următoarele:

- pedeapsa stabilită este prea blândă, inechitabilă în raport cu gravitatea faptei

comise și urmările survenite la numirea căreia nu s-a ținut cont de criteriile

generale de individualizare a pedepsei, precum și de scopul acesteia;

- în cadrul urmăririi penale a fost efectuată expertiza psihiatrico-psihologică

în privința inculpatului, iar cheltuielile pentru efectuarea acesteia au fost încasate

din contul statului. A menționat că suma de 1187 lei (costul expertizei) urmează a

fi suportată de condamnat în conformitate cu prevederile art. 229 alin. (1) Cod de

procedură penală;

- instanța de apel nu a clarificat obiectiv corectitudinea stabilirii pedepsei de

către instanța de fond și necesitatea încasării cheltuielilor de judecată adoptând o

decizie neargumentată;

6.1 Exprimându-și dezacordul cu hotărârile instanțelor de fond, avocatul

Brînză S. în numele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, care, menționând

prevederile pct. 6), 8), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, solicită,

casarea acestora cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare pe motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii în baza căreia a fost condamnat.

În motivarea recursului declarat s-au menționat următoarele argumente:

- cauza a fost examinată superficial în procedura prevăzută de art. 364/1 Cod

de procedură penală;

-cererea privind examinarea cauzei în procedură simplificată este lovită de

nulitate deoarece aceasta nu a fost semnată de pedagog, semnătura ultimului fiind

obligatorie;

- prin probele prezentate de acuzare nu se confirmă calificativul „asupra

unei persoane minore, care nu a atins vârsta de 14 ani”

- raportul de expertiză medico-legală nr. 92/D din 26.04.2016 a fost efectuat

până la presupusele acțiuni de viol de către Surugiu Gh. , or acesta a fost învinuit

că ar fi săvârșit violul în perioada mai-iunie 2016, iar raportul menționat datează

cu o dată anterioară și anume 26.04.2016;

invocate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

avocatului Brînză S. în numele inculpatului urmează a fi respins ca inadmisibil,

iar cel al acuzatorului de stat admis, din următoarele considerente:

3

7.1. Cu referire la recursul avocatului Brînză Snejana în numele

inculpatului Surugiu Gheorghe

Potrivit dispoziției art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond, în baza temeiurilor expres prevăzute de acest articol.

Împotriva acestora pot declara recurs ordinar persoanele indicate în art. 421,

coraportat la art.401 Cod de procedură penală.

Totodată, art.420 alin.(4) Cod de procedură penală, reglementează că, nu pot

fi atacate cu recurs ordinar sentințele în privința cărora persoanele indicate în

art. 401 nu au folosit calea apelului.

Persoanele indicate în articolul 401 Cod de procedură penală, care nu au

folosit calea de atac apelul, pot declara recurs numai dacă prin hotărârea atacată a

fost modificată soluția primei instanțe și prin aceasta s-a înrăutățit situația

recurentului.

Reieșind din prevederile art.401 - 402 Cod de procedură penală, atât

inculpatul Surugiu Gh., cât și reprezentantul legal sau avocatul acestuia aveau

dreptul ca în termen de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale să o atace

cu apel.

Însă, aceștia nu au contestat-o pe calea ordinară de atac, adică cu apel,

prezumându-se, deci, că inculpatul a fost de acord cu condamnarea sa, și anume

cu starea de fapt stabilită, vinovăția în comiterea infracțiunii imputate și mărimea

pedepsei aplicate.

Astfel, în cazul în care o parte a procesului penal din proprie inițiativă nu a

realizat un drept procesual, care poate fi exercitat într-un anumit termen, odată cu

scurgerea acestui termen se epuizează și dreptul respectiv.

În cauza examinată, inculpatul și reprezentantul legal sau avocatul acestuia

nu a folosit calea apelului, ceea ce la rândul său limitează instanța de recurs ordinar

de a verifica argumentele invocate în recurs de partea apărării.

Mai mult, prin decizia instanței de apel a fost respins recursul procurorului

referitor la blândețea pedepsei stabilite inculpatului, menținându-se soluția primei

instanțe.

Prin urmare, Colegiul penal decide asupra necesității respingerii ca

inadmisibil a recursului declarat de avocatul Brînză S. în numele inculpatului, din

motivul nerespectării căilor ordinare de atac.

7.2. Cu referire la recursul procurorului

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

4

recursul, instanța de recurs casează parțial sau total hotărârea atacată, și dispune

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Din conținutul recursului rezultă că, recurentul invocă temei de casare

pct.6), 10) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Colegiul lărgit reține, că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită

de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor lui Surugiu

Gh., și critică decizia contestată doar în partea ce ține de respingerea solicitării

privind încasarea cheltuielilor judiciare și sub aspectul individualizării greșite a

pedepsei aplicate.

Analizând decizia recurată Colegiul reține că instanța de apel și-a

argumentat pe deplin și riguros soluția la capitolul încasării din contul

inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 1187 lei,

soluție pe care instanța de recurs o consideră justă și întemeiată și a cărei reluare

nu se mai impune.

De rând cu cele menționate, Colegiul reține că în speță sunt prezente erorile

de drept invocate de titularul recursului, iar concluziile instanțelor de fond prin

care s-a decis stabilirea pedepsei de 5 ani închisoare pentru infracțiunea în baza

căreia Surugiu Gh. a fost condamnat, sunt pripite.

Lecturând decizia menționată, Colegiul constată că, cu toate că instanța de

apel a reținut ca fiind o circumstanță excepțională faptul că infracțiunea a fost

săvârșită de un minor, însă aceasta nu au dat o motivare corespunzătoare

termenului de pedeapsă stabilit, prin prisma prevederilor art. 61,75,77 Cod penal,

or infracțiunea în baza căreia a fost condamnat Surugiu Gh. face parte din categoria

celor deosebit de grave.

Astfel, respingând apelul procurorului, instanța de apel nu a verificat în

modul cuvenit toate argumentele invocate de apelant și nu a clarificat obiectiv toate

circumstanțele cauzei supuse judecării, adoptând o decizie pripită în latura

individualizării pedepsei lui Surugiu Gh., or pedeapsa este achitabilă atunci când

este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar

fi corectarea condamnatului și prevenirea comiterii de noi infracțiuni atât de

condamnat, cât și de alte persoane.

5

În sensul cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de drept pe

care le poate soluționa instanța de apel sunt: dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii; dacă infracțiunea a fost corect calificată; dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual, penal,

administrativ ori civil au fost corect aplicate.

Sub acest aspect, Colegiul reține, că la adoptarea sentinței de condamnare

instanța de judecată soluționând chestiunea privind categoria și termenul de

pedeapsă ce urmează a fi stabilită inculpatului, este obligată să motiveze

aplicarea acesteia ținând cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei.

În acest context, se amintește că, potrivit prevederilor art.75 Cod penal, prin

criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege de

care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei

pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă

instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului

individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea,

de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Tot odată, pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, prevăzute de art. 61 Cod penal, în

strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și în limitele

fixate în partea specială.

Rezumând cele menționate mai sus Colegiul lărgit, conchide că instanța de

apel nu și-a motivat suficient soluția în partea stabilirii termenului de pedeapsă

inculpatului, situație care cade și sub incidența erorii de drept cuprinsă în

prevederea art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală.

În atare situație, recursul procurorului urmează a fi admis, casată decizia în

partea stabilirii pedepsei aplicate inculpatului, cu trimiterea cauzei la rejudecare

în această parte, în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care stabilește procedura de rejudecare și

limitele acesteia, să se pronunțe în modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile legale asupra motivelor indicate în apel de procuror, ținând cont de

motivele casării deciziei atacate și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 414, 417, 419 Cod de procedură penală.

6

8 În conformitate cu prevederile art.434, 435 alin.(1) pct. 1), 2) lit. c) Cod de

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Brînză

Snejana în numele inculpatului Surugiu Gheorghe.

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

Circumscripție Bălți, Lisnic Elena, casează parțial decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 21 iunie 2017 în partea stabilirii pedepsei în cauza penală

în privința lui Surugiu Gheorghe și dispune rejudecarea cauzei în aceiași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

Celelalte dispoziții ale deciziei se mențin.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, în partea dispunerii rejudecării

cauzei, în rest, este irevocabilă, pronunțată la 28 decembrie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Petru Moraru

7