1ra-355/2015 — Art.188 alin.3 lit.b CP

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 01 februarie 2013, adoptată în procedura acordului de recunoaștere a vinovăției, Burlacu Victor a fost condamnat în baza art. 188 alin.(3) lit.b) Cod penal, cu aplicarea art.79 Cod penal, la 5 ani închisoare. În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 5 ani.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, Burlacu Victor în luna aprilie 2011, acționînd cu intenție directă și împreună cu 1 Chirilov V., Tudoroglo A., Jaman A., Grigoreț I., Pavlov M., Balan A., Pavlov R. și o persoană neîndentificată de către organul de urmărire penală, organizîndu-se în prealabil, au constituit o reuniune stabilă de persoane, pentru a comite atacuri tîlhărești asupra persoanelor fizice. Pentru înfăptuirea intențiilor criminale, la 04 mai 2011, Burlacu V., acționînd împreună și prin înțelegere prealabilă cu Chirilov V., Tudoroglo A. și Balan A., împărțind rolurile între ei, au întocmit un plan criminal privind atacarea persoanelor în scopul sustragerii bunurilor. Fiind înarmați cu pistolul MP – 654 K, folosind automobilul de model BMW 520 cu n/î HN AV 202, condus de Tudoroglo A., s-au deplasat în s. Sculeni, r-nul Ungheni, avînd intenția de a ataca magazinul ,,Eugenia Țîuleanu”, situat pe str. Iașilor. Aproximativ la ora 0530, cînd în magazin nu erau clienți, conform rolurilor împărțite, Chirilov V. a rămas afară la pîndă, Tudoroglo A. îi aștepta în automobil, iar Burlacu V. împreună cu Balan A., care avea pe față o cagulă de culoare haki au intrat în magazin. Burlacu V. a scos de sub centură pistolul pneumatic de model MP-654 K, modificat artizanal prin mărirea diametrului interior al țevii de la 4,5 mm la 6,2 mm, cu care era din timp înarmat, pe care l- a îndreptat spre vînzătoarea Cernei O., trăgînd manșonul închizător, întrebînd unde sunt banii. În acel timp, Balan A. din aparatul de casă a sustras deschis bani în sumă de 1 588 lei, apoi cu automobilul lui Tudoroglo A. au părăsit locul comiterii infracțiunii, astfel cauzînd părții vătămate Î.I.„Eugenia Țîuleanu” daune materiale în proporții considerabile. Tot el, Burlacu V., la 09 mai 2011, acționînd împreună și prin înțelegere prealabilă cu Tudoroglo A., Chirilov V. și Pavlov R., cu automobilul de model BMW 520 cu nr/î E 664 AP, condus de Pavlov R., s-au deplasat în or. Ungheni, lîngă salonul de jocuri de noroc S.R.L. „Play Manya”, situat pe str. V. Alexandri 2. Aproximativ la ora 0300, după ce au observat că nu sunt clienți la aparatele de joc, au pătruns înăuntru unde se afla numai operatoarea Cotovici A., iar Burlacu V. folosind pistolul pneumatic de model MP-654 K, modificat artizanal prin mărirea diametrului interior al țevii de la 4,5 mm la 6,2 mm, l-a îndreptat spre ultima și a tras manșonul închizător. Apoi, a lovit-o cu pumnul în regiunea capului, în rezultatul căruia Cotovici A. a căzut jos, după care împreună cu Chirilov V. au continuat să o lovească cu pumnii și picioarele pe diferite regiuni ale corpului, cauzîndu-i acesteia leziuni corporale fără 2 cauzarea prejudiciului sănătății. În timp ce Chirilov V. încerca să-i lege mîinele lui Cotovici A., Burlacu V. a sustras din aparatul de casă 6 340 lei, care aparțineau lui S.R.L. „Play Manya”, iar din geanta lui Cotovici A. telefonul mobil de model Samsung SGH-B520 în care se afla cartela SIM nr. 078281545 în sumă de 1 000 lei, apoi au părăsit locul comiterii infracțiunii, astfel cauzînd părților vătămate daune materiale în proporții considerabile. Tot el, Burlacu V., la 11 mai 2011, aproximativ la ora 2300, acționînd împreună și prin înțelegere prealabilă cu Tudoroglo A., Grigoreț I., Chirilov V. și Pavlov R., s-au deplasat spre depozitul nr. 15, care aparține agentului economic S.R.L. „Augur Perla”, situat în mun. Chișinău, str. Petricani, 21, unde Burlacu V., fiind înarmat cu pistolul pneumatic de model MP-654 K, a pătruns în depozitul în care se afla operatoarea N. Pîntea și a tras manșonul închizătorului armei, unde, apucînd-o de după gît a doborît-o la podea. În depozit au intrat Chirilov V., Tudoroglo A. și Grigoreț I. care au început să căute mijloace bănești prin sertarele depozitului. Auzind zgomotul unui automobil, care s-a apropiat de depozit, au părăsit locul infracțiunii, sustrăgînd deschis de pe masa operatoarei două telefoane mobile de model „Samsung GT-S5239W” cu nr. de IMEI: 354578041162766, în care se afla cartela SIM cu nr. 068326082 la prețul de 2 700 lei și „Nokia 1202” cu nr. de IMEI: 35692003633035, în care se afla cartela SIM cu nr. 069870405 la prețul de 600 lei, cauzîndu-i părții vătămate Pîntea N. un prejudiciu material considerabil în sumă totală de 3 300 lei. Astfel, în perioada lunii mai 2011, Burlacu Victor în cadrul grupului criminal organizat a contribuit la sustragerea prin atacuri tîlhărești a bunurilor proprietarilor în sumă totală de 12 228 lei.

Împotriva sentinței a declarat recurs acuzatorul de stat, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Burlacu Victor să fie condamnat în baza art. 188 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 7 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. În argumentarea celor invocate, apelantul a menționat că instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă prea blîndă, neținînd cont de prevederile art. 61 Cod penal, că infracțiunea comisă face parte din categoria celor grave, că inculpatul a avut un rol activ, amenințînd părțile vătămate cu un pistol și aplicîndu-i lui Cotovici A. lovituri pe diferite părți ale corpului, 3 precum și s-a eschivat de la organul de urmărire penală, iar pe parcursul judecării cauzei nu au fost stabilite careva circumstanțe excepționale, însă în argumentarea necesității aplicării unei pedepse mai blînde decît cea prevăzută de lege (art.79 CP) au fost invocate circumstanțe, pe care le-a apreciat ca excepționale. Astfel, lui Burlacu V. i-a fost stabilită o pedeapsă vădit neproporțională celor comise de inculpat și urmărilor produse.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 aprilie 2013, a fost admis recursul declarat de procuror, casată sentința contestată, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre potrivit căreia. - Burlacu Victor a fost condamnat în baza art. 188 alin.(3) lit.b) Cod penal, cu aplicarea art. 79 Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Instanța de apel, a menționat că instanța de fond corect a apreciat circumstanțele de fapt și de drept, probele au fost apreciate în modul corespunzător, făcînd o încadrare juridică legală a acțiunilor inculpatului, vinovăția cărora și calificarea acțiunilor nefiind contestată. Totodată, a considerat că la aplicarea pedepsei lui Burlacu V. pentru infracțiunea comisă, instanța de fond nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, astfel, pripit a ajuns la concluzia despre aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. Prin urmare, instanța ținînd cont de principiul individualizării pedepsei, de caracterul și gravitatea infracțiunii săvîrșite, motivul și scopul celor comise, de faptul că infracțiunea comisă face parte din categoria celor grave, a considerat că Burlacu V. urmează să execute pedeapsa sub formă de închisoare.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs în anulare inculpatul Burlacu Victor, care invocînd temeiul de drept prevăzut la art. 453 alin.(1) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată, din următoarele considerente: - instanța de apel nu a motivat suficient aplicarea pedepsei cu închisoarea și anume din care motive a exclus prevederile art. 90 Cod penal; - cauza penală a fost examinată cu încălcarea prevederilor art. 33 Cod de procedură penală, deoarece judecătorul T. Micu nu era în drept de a participa 4 la judecarea recursului, fiindcă anterior a participat în calitate de judecător de instrucție, unde s-a pronunțat - referitor la măsura preventivă; - instanțele judecătorești au admis erori ce afectează drepturile și interesele participanților la proces prin faptul că avocatul Balmuș Șt. acordîndu-i asistență juridică, a participat la ședințele de judecată atît în instanța de fond, cît și recurs, fără a prezenta mandatul corespunzător, prin ce s-au încălcat prevederile art. 70 alin.(7) pct.3) Cod de procedură penală. Astfel, conform practicii CEDO, lipsa unui mandat a avocatului în cadrul cercetării judecătorești duce la încălcarea dreptului la apărare a inculpatului, or din momentul începerii și pînă la finisarea examinării cauzei, avocatul Balmuș Șt. nu și-a confirmat împuternicirile.

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 15 ianuarie 2014, s-a decis inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de inculpatul Burlacu V. împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 aprilie 2013, ca fiind vădit neîntemeiat.

Instanța de recurs a menționat că, instanța de apel a stabilit că instanța de fond pe deplin a constatat starea de fapt și de drept a acțiunilor săvîrșite de inculpatul Burlacu V., corect calificînd acțiunile acestuia în baza art. 188 alin.(3) lit.b) Cod penal. Referitor la pedeapsa aplicată, a relatat că instanța de fond urma să țină cont de prevederile art. 75 Cod penal, potrivit căruia persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate și în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale. Astfel, pedeapsa stabilită cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal inculpatului Burlacu V., instanța de apel a considerat-o prea blîndă. Instanța a apreciat că instanța de fond nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, greșit individualizînd pedeapsa în raport cu prevederile legii penale. Prin urmare argumentele recurentului precum că hotărîrea nu este suficient de motivată referitor la aplicarea măsurii de pedeapsă este neîntemeiată. Referitor la motivul precum că avocatul Balmuș Șt. a acordat asistență juridică fără a fi împuternicit, instanța a menționat că, la 14 noiembrie 2012 învinuitul Burlacu V. cu mîna proprie a scris cerere privind citarea avocatului Balmuș Șt. pentru a-i acorda asistență juridică pe cauza dată, iar la 20.11.2012 5 după încheierea contractului nr.37, acesta a fost împuternicit să acorde solicitantului asistență juridică, fiindu-i eliberat mandatului nr. 0113778. Din materialele cauzei se atestă că avocatul ales Balmuș Șt., fiind acceptat de inculpat, la urmărirea penală ca participant la proces a întreprins o serie de măsuri și acțiuni în vederea acordării asistenței juridice eficiente, participînd în timpul efectuării urmăririi penale, în instanța de fond și cea de recurs, unde și-a îndeplinit obligațiunile sale conform cerințelor prevăzute în art. 67, 70 Cod de procedură penală. Astfel, afirmațiile recursului în anulare precum că avocatul ales - Balmuș Șt. a participat ca apărător fără împuternici, instanța le-a considerat ca neconvingătoare, sau faptul, că instanțele de fond și apel au acceptat participarea avocatului Ș. Balmuș în baza aceluiași mandat din 20 noiembrie 2012 nu semnalizează careva încălcări ale dreptului la apărare și nici al dreptului lui Burlacu V. la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 CEDO. Cît privește argumentele că judecătorul Micu T. era incompatibil de a participa la examinarea recursului declarat de procuror în Curtea de Apel Chișinău, instanța de recurs le-a apreciat ca declarative menționînd următoarele. În materialele cauzei lipsesc date precum că judecătorul Micu T. ar fi participat în componența colegiului penal cînd s-a soluționat recursurile în privința altor coparticipanți la infracțiune, întrucît în privința ultimilor materialele cauzei au fost disjungate. Însă, chiar dacă de admis faptul, că judecătorul nominalizat ar fi participat la astfel de procese de judecată, argumentele recurentului nu au suport juridic privind incompatibilitatea judecătorului, deoarece potrivit art. 33 alin. (4) Cod de procedură penală, dispozițiile privind cazurile de incompatibilitate prevăzute la alin. (2) pct. 5) și la alin. (3) nu se aplică judecătorului de instrucție și judecătorului instanței de recurs care judecă recursul împotriva hotărîrii privind măsura preventivă. Astfel, judecătorul Micu T. era în drept să participe în colegiul de judecători la examinarea recursului chiar dacă el anterior ar fi participat ca judecător care a judecat recursul împotriva hotărîrii privind măsura preventivă. Cele nominalizate nu prezintă viciu fundamental ce ar fi afectat hotărîrea adoptată, iar argumentele expuse la dezacordul autorului recursului 6 în anulare cu concluziile instanței, nu constituie temei prevăzut de lege pentru a redeschide o nouă procedură asupra lucrului adjudecat. Totodată, în pofida acestor prevederi legale, în recursul vizat nu au fost invocate circumstanțe concrete, considerate a fi un viciu fundamental, cu indicarea normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate, nominalizarea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective raportată la normele procesual penale și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărîrile atacate, astfel încît acestea să obțină calitatea unui viciu fundamental de natură să genereze temeiul desființării hotărîrii irevocabile atacate, omițîndu-se completamente argumentarea ilegalității hotărîrii contestate în acest sens și indicarea unor concrete erori de drept la capitolul dat.

La 01 aprilie 2014, avocatul Balmuș Șt. în numele condamnatului Burlacu Victor a depus cerere la Procuratura sect. Rîșcani, mun. Chișinău, solicitînd deschiderea procedurii de revizuire a procesului penal, din motiv că la examinarea cauzei penale au fost admise erori procesuale, în cauză au apărut circumstanțe noi despre care instanța nu a cunoscut la adoptarea sentinței, care vor influența temeinicia soluției adoptate și vor atenua răspunderea condamnatului.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura Rîșcani, mun. Chișinău, Liudmila Cecan, s-a dispus deschiderea procedurii de revizuire în cauza penală în privința lui Burlacu V.

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 01 octombrie 2014, a fost respinsă cererea de revizuire declarată de avocatul Balmuș Șt. în numele inculpatului Burlacu V., împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 01 februarie 2013, din motivul lipsei temeiurilor prevăzute la art. 458 alin. (3) Cod de procedură penală.

Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Balmuș Șt. în numele inculpatului Burlacu V., care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie admisă cererea de revizuire. În argumentarea cererii de apel a invocat că cauza penală în privința lui Burlacu Victor a fost disjunsă într-un dosar aparte, fiind anexat mandatului avocatului Balmuș Șt. pentru reprezentarea intereselor inculpatului, doar în cadrul urmăririi penale, dar nu și în cadrul cercetării judecătorești, prin ce a 7 fost încălcată procedura de reprezentare. La examinarea cauzei de către Curtea de Apel Chișinău au fost admise un șir de încălcări procesuale, fără a fi nominalizate. Inculpatul a fost pedepsit pentru o infracțiune mai aspră decît cea comisă. Totodată, Burlacu V. a contribuit activ ca participant a unei infracțiuni săvîrșite în grup criminal la descoperirea crimei, aceasta fiind considerată o circumstanță excepțională, necătînd la faptul că de nenumărate ori Burlacu V. a menționat că nu face parte nici dintr-un grup criminal organizat. La fel a menționat că, judecătorul A. Miron la examinarea cauzei penale nominalizate urma să se abțină, deoarece în cadrul ședinței de judecată i-au fost cunoscute motivele recuzării, care însă au fost ignorate, iar în sentință nu a argumentat poziția sa privind noile probe invocate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 decembrie 2014 a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea hotărîrii contestate. În motivarea soluției adoptate instanța a conchis că, nu pot fi reținute declarațiile inculpatului precum că el ar fi fost îndemnat de organul de urmărire penală, de a încheia acordul de recunoaștere a vinovăției, deoarece Burlacu V. a fost asistat anume de avocatul Balmuș Șt., care respectiv a contra semnat acordul de recunoaștere a vinovăției, inculpatul confirmînd că nu este silit de nimeni de a încheia acest acord, care la rîndul său constituie voința liberă a lui Burlacu V. Legalitatea și corectitudinea examinării cauzei în ordinea art. 509 CPP, de către instanța de fond, cît și calificativul „grup criminal organizat”, au fost verificate de către instanțele ierarhic superioare, la examinarea recursului împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 01.02.2013 și respectiv a cererii de recurs în anulare, în urma cărora nu au fost constatate careva încălcări procesuale. Astfel, de către revizuient nu au fost prezentate careva date sau circumstanțe noi, necunoscute la momentul examinării cauzei penale în instanța de fond, apel și recurs, motivele de dezacord cu calificativul „grup criminal organizat”, în opinia instanței de apel sunt lipsite de suport probatoriu. Totodată instanța a considerat ca irelevante motivele invocate referitor la încălcarea procedurii de împuternicire a avocatului, menționînd că cele nominalizate au fost examinate de către Curtea Supremă de Justiție, care în decizia sa din 15.01.2014, s-a expus asupra acestui argument, nedepistînd 8 careva încălcări. La fel, instanța a considerat că este lipsit de suport probatoriu argumentul privind constatarea circumstanței excepționale – contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, sau în privința inculpatului Burlacu V. au fost aplicate prevederile art. 79 Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege. Mai mult ca atît, acest motiv, nu se încadrează în dispoziția art. 458 alin.(3) Cod de procedură penală.

Împotriva hotărîrilor judecătorești nominalizate a declarat recurs ordinar avocatul Balmuș Șt. în numele inculpatului Burlacu Victor, care fără a invoca vre-un temei de drept prevăzut la art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, sau să rejudece cauza cu pronunțarea unei noi hotărîri, privind admiterea cerințelor invocate în cererea de revizuire, cu aplicarea prevederilor art. 79, 90 Cod penal. În argumentarea cererii de recurs a invocat motive similare cu cele menționare în cererea de apel. Suplimentar a menționat că la 01.10.2014 în ședința de judecată a instanței de fond a solicitat să înainteze cererea nr. 443 din 30.09.2014 cu privire la recuzarea/abținerea judecătorului A. Miron de la examinarea cauzei date, unde erau expuse motivele de recuzare, care, cu încălcarea prevederilor art. 19, 24 alin.(3), 33 alin.(3), 35 Cod de procedură penală, judecătorul Miron A. a refuzat primirea cererii motivînd că, dînsa urmează să se expună numai asupra admiterii sau respingerii cererii de revizuire, sau art. 33 alin.(3) și 35 CPP, prevăd cauzele de incompatibilitate a judecătorului și procedura soluționării cererii de recuzare sau a declarației de abținere. Aceste circumstanțe, au fost nominalizate și în instanța de apel, care, nu a dat careva apreciere acestor împrejurări. Astfel, cele menționate sunt considerate ca erori de drept și viciu fundamental referitor la incompatibilitatea judecătorului, cît și încălcarea dreptului la apărare, din care motiv decizia instanței de apel urmează a fi casată cu dispunerea rejudecării cauzei.

Procurorul, în conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece temeiurile invocate nu se încadrează în cele prevăzute la art. 427 Cod de procedură penală. Mai mult ca atît, motivele expuse de recurent au fost obiect 9 de cercetare în instanța de fond și apel, fiind respinse, ca neîntemeiate.

Judecînd recursul ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente. Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd recursul, instanța de recurs este în drept de a-l admite, cu casarea hotărîrilor atacate, să rejudece cauza și să pronunțe o nouă hotărîre, dacă nu se agravează situația condamnatului. Din textul recursului declarat, instanța atestă că, autorul nu a făcut trimitere la vreun temei concret din cele stipulate în art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, însă Colegiul penal reține că, din textul acestuia, argumentele invocate se cuprind în temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 2) și 6) Cod de procedură penală - cînd instanța nu a fost compusă potrivit legii și au fost încălcate prevederile art. 30, 31 și 33 Cod de procedură penală, și instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel. În conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel și este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Avînd în vedere aceste prevederi legale, Colegiul conchide că instanța de apel nu s-a conformat acestora la judecarea apelului și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel de către avocatul Balmuș Șt. în numele lui Burlacu V., în special, asupra temeiului că au fost încălcate prevederile art. 33 și 34 Cod de procedură penală. Din materialele cauzei rezultă că prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 01 februarie 2013, Burlacu V. a fost condamnat în baza art. 188 alin.(3) lit.b) Cod penal, cu aplicarea art. 79 Cod penal, la 5 ani închisoare, iar în temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 5 ani. Cauza penală în instanța de fond a fost examinată de judecătorul A. Miron. Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău, prin decizia sa, din 01 aprilie 2013, a admis recursul acuzatorului de stat, casînd sentința contestată, rejudecînd cauza și pronunțînd o nouă hotărîre, prin care Burlacu 10 V. a fost condamnat în baza art. 188 alin.(3) lit.b) Cod penal, cu aplicarea art. 79 Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executara pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Soluția data a fost menținută prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 15 ianuarie 2014. Ulterior, la 01.04.2014, împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 01 februarie 2013 avocatul Balmuș Șt. în interesele inculpatului Burlacu V. a depus cerere de revizuire a procesului penal. La examinarea cererii de revizuire înaintată de avocatul Balmuș Șt., cauza a fost examinată de instanța care a judecat cauza în fond în componența judecătorului – A. Miron, fapt ce reiese din sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 01 octombrie 2014 (f.d.62 - 66, vol.IV). Potrivit art. 19 alin. (1) Cod de procedură penală, orice persoană are dreptul la examinarea și soluționarea cauzei sale de către o instanță independentă, imparțială, legal constituită, care va acționa în conformitate cu prezentul cod. Circumstanțele relevate vin în contradicție cu prevederile art. 33 alin.(2) pct.5), 34 Cod de procedură penală, conform cărora judecătorul nu poate participa la judecarea cauzei și urmează a fi recuzat sau este obligat să facă declarație de abținere de la judecarea cauzei, dacă el a luat în această cauză hotărîri anterioare judecății în care și-a expus opinia asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului. Astfel, rezultă că prevederile cu privire la compunerea instanței de judecată au fost încălcate de către instanța de fond, iar potrivit prevederilor art. 251 alin.(2) și (3) Cod de procedură penală, încălcarea prevederilor legale referitoare la compunerea instanței atrage nulitatea actului procedural. Nulitatea respectivă nu se înlătură în nici un mod, poate fi invocată în orice etapă a procesului și se ia în considerare de instanță. Totodată, Colegiul penal reiterează că, deși partea apărării a criticat în apel sentința primei instanțe sub aspectul încălcării prevederilor art. 33, 34 Cod de procedură penală, că inculpatul a fost judecat de o instanță imparțială, astfel fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 CEDO și, în situația în care în prima instanță judecătorul care a pronunțat sentința Aliona Miron, a fost recuzat pe motivele expuse mai sus, instanța de apel nu a 11 examinat acest motiv, nepronunțîndu-se în nici un mod. Or, potrivit art. 409 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de apel este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze aspectele de fapt și de drept ale cauzei, însă fără a înrăutăți situația apelantului. Prin urmare, la judecarea cauzei respective privind examinarea cererii de revizuire a participat un judecător care, potrivit legii, nu avea dreptul să examineze această cauză, astfel fiind încălcate cerințele art. 33 și 34 Cod de procedură penală. Participarea repetată a aceluiași judecător la judecarea cauzei în instanța de fond la examinarea cererii de revizuire se apreciază ca o eroare de drept, ce a afectat hotărîrile pronunțate, care se consideră încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. În consecință, Colegiul penal conchide că instanța de fond nu a asigurat desfășurarea unui proces echitabil în cauza dată, hotărîrea fiind adoptată contrar prevederilor art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel soluția este lovită de nulitate, atît sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 01 octombrie 2014 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 decembrie 2014 urmează a fi casate, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre. Potrivit art. 458 alin. (3) pct.2) Cod de procedură penală, revizuirea în privința unei hotărîri irevocabile poate fi cerută în latura penală, în cazul în care s-au stabilit alte circumstanțe de care instanța nu a avut cunoștință la emiterea hotărîrii și care, independent sau împreună cu circumstanțele stabilite anterior, dovedesc că cel condamnat este nevinovat ori a săvîrșit o infracțiune mai puțin gravă sau mai gravă decît cea pentru care a fost condamnat sau dovedesc că cel achitat sau persoana cu privire la care s-a dispus încetarea procesului penal este vinovat. Din conținutul normei vizate rezultă că revizuirii pot fi supuse hotărîrile irevocabile a instanțelor de fond, pronunțate pe fondul cauzei penale cum sînt sentința de achitare, de condamnare ori de încetare a procesului penal. Mai mult ca atît, potrivit dispoziției art. 458 Cod de procedură penală, rezultă caracterul revizuirii pe cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia 12 se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărîre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărîri conform legii și adevărul. Astfel, în recursul declarat autorul invocă că în cauza penală privind condamnarea lui Burlacu Victor s-au stabilit alte circumstanțe de care nu avea cunoștință instanța atunci cînd a dat hotărîrea, astfel că neîntemeiat instanțele de fond au respins cererea de revizuire. Colegiul penal menționează că sub noțiunea de „alte circumstanțe de care nu avea cunoștință instanța” trebuie de înțeles circumstanțe, fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanță. În speța discutată circumstanțele, faptele, împrejurările, la care face trimitere recurentul, este faptul că Burlacu V. a fost condamnat pentru o infracțiune mai gravă decît cea săvîrșită și anume că fiind îndemnat de către organul de urmărire penală a semnat acordul de recunoaștere a vinovăției, prin ce s-a autoincriminat, însă, vina în comiterea infracțiunii incriminate de facto nu a recunoscut-o, adică el nu recunoaște calificativul „membru al grupării criminale” și consideră că acțiunile lui se încadrează în baza art. 188 alin.(2) Cod penal. Însă, din materialele cauzei rezultă, că la examinarea cauzei în ordine de revizuire, partea apărării n-a prezentat noi probe, prin care s-ar fi stabilit circumstanțe noi de care nu a avut cunoștință instanțele de judecată la examinarea cauzei în fond. Inculpatul fiind asistat de un avocat a semnat acordul de recunoaștere a vinovăției, astfel, instanța de recurs apreciază ca neîntemeiat argumentul avocatului precum că inculpatul a fost îndemnat de organul de urmărire penală să semneze acordul de recunoaștere a vinovăției, prin care s-a auto- incriminat. Burlacu V. a recunoscut vina pe episoadele la care a participat împreună cu alte persoane. Referitor la calitatea de „membru al grupării criminale”, cu care nu este de acord inculpatul, instanța de recurs menționează că aceasta a fost obiect al cercetării judecătorești, care a fost verificată în cadrul examinării cauzei în fond, care în urma cercetării probelor prezentate, a dedus pe deplin dovedită vinovăția condamnatului Burlacu V., prin urmare acestea sunt fapte deja cunoscute, apreciate și stabilite prin hotărîrea judecătorească și nu pot fi temei 13 pentru revizuire. Cît privește faptul că Burlacu V. nu a participat la comiterea tuturor infracțiunilor comise și incriminate complicilor săi - Chirilov V., Tudoroglo A., Jaman A., Grigoreț I., Pavlov M., Balan A., Pavlov R., nu indică la faptul că inculpatul nu avea calitate de membru. Mai mult ca atît, în susținerea argumentului nominalizat, de către recurent nu au fost prezentate alte circumstanțe de care instanța nu a avut cunoștință la emiterea hotărîrii și care, independent sau împreună cu circumstanțele stabilite anterior, dovedesc că cel condamnat este nevinovat ori a săvîrșit o infracțiune mai puțin gravă decît cea pentru care a fost condamnat. Cele nominalizate nu cad sub incidența art. 458 Cod de procedură penală. Astfel, Colegiul penal reține că la examinarea cererii de revizuire instanța de recurs verifică faptul dacă au fost încălcate drepturile persoanei, concomitent dacă au apărut careva noi circumstanțe ce ar da temei pentru a revizui sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 01 februarie 2013. Prin urmare, instanța de recurs ține să menționeze că, argumentele avocatului precum că au fost constatate circumstanțe care dovedesc că Burlacu V. a fost condamnat pentru o infracțiune mai gravă decît cea săvîrșită cu adevărat, la care face referire recurentul, nicidecum nu pot fi considerate ca circumstanțe noi de care instanța nu a avut cunoștință la emiterea hotărîrii de condamnare. Astfel, Colegiul penal conchide de a respinge cererea de revizuire a hotărîrilor de condamnare în privința lui Burlacu Victor, deoarece circumstanțele expuse în cererea de revizuire au fost deja cunoscute și apreciate în procedura examinării fondului cauzei în instanțele de fond, de apel și de recurs, iar după irevocabilitatea hotărîrilor date, careva circumstanțe noi, care nu erau cunoscute la examinarea cauzei în fond, nu s- au stabilit. Din aceste considerente, recursul ordinar declarat va fi admis, cu casarea totală a sentinței instanței de fond și deciziei instanței de apel, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre.

În conformitate cu prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, 14 DECIDE: Admite recursul ordinar declarat de avocatul Balmuș Ștefan în numele inculpatului Burlacu Victor, casează total sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 01 octombrie 2014 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 decembrie 2014, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărîre, după cum urmează. Se respinge, ca nefondată, cererea de revizuire depusă de avocatul Balmuș Ștefan în interesele inculpatului Burlacu Victor împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 01 februarie 2013. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 27 mai 2015. Președinte Petru Ursache Judecători Constantin Alerguș Vladimir Timofti Ghenadie Nicolaev Nadejda Toma 15