1ra-789/2018 — art. 42 alin. 2, 3, 26, 45 alin. 2 lit. b, art.325 alin. 3 lit. a, a-1 CP; art. 42 alin. 5, 26, 45 alin. 2 lit. b, art. 325 alin. 3 lit. a, a-1 CP

1ra-789/2018 — art. 42 alin. 2, 3, 26, 45 alin. 2 lit. b, art.325 alin. 3 lit. a, a-1 CP; art. 42 alin. 5, 26, 45 alin. 2 lit. b, art. 325 alin. 3 lit. a, a-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-789/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte - Nicolae Gordilă,

judecătorii - Constantin Alerguș, Ion Guzun,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate

de către inculpatul Burlacu Vitalie și avocații acestuia, Mîța Oleg și Ceachir

Anatolie și avocatul Zamfir Pavel în numele inculpatei Baglai Irina, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 12 iulie 2016

și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2017, în

cauza penală în privința lui

Burlacu Vitalie XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în mun.

XXXXX, str. XXXXX XXXXXXXXXX;

Baglai Irina XXXXX, născută la XXXXX,

originară și domiciliată în mun. XXXXX,

str. XXXXX, XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de fond: 11.04.2014-12.07.2016;

instanța de apel: 24.10.2016-10.04.2017;

instanța de recurs: 15.03.2018-18.07.2018,

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

Burlacu V. a fost condamnat în baza art. 26, art.325 alin. (3) lit. a), a1) Cod penal,

la 6 ani închisoare, cu amendă în mărime de 6 000 unități convenționale,

echivalentul a 120 000 lei și în baza art. 325 alin. (3) lit. a), a1) Cod penal, la 8 ani

închisoare, cu amendă în mărime de 7 000 unități convenționale, echivalentul a

140 000 lei, iar în temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin

cumul parțial fiindu-i stabilită pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe

un termen de 11 ani și 4 luni, cu amendă în mărime de 8 000 unități

convenționale, echivalentul a 160 000 lei, în beneficiul statului.

1

Baglai I. a fost conmantă în baza art.323 alin. (1) Cod penal, la 3 ani

închisoare, iar în conformitate cu art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată s-a dispus

a fi suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 2 ani.

Burlacu V. acționând prin înțelegere prealabilă cu alte persoane neidentificate

la moment de către organul de urmărire penală, având rolul de autor și

organizator, prin participație complexă, a comis infracțiunea de corupere

activă, și anume: În perioada februarie - 07.03.2014, Burlacu V., acționând de

comun acord cu persoane neidentificate la moment de către organul de

urmărire penală, în scopul oferirii și dării prin mijlocitor unei persoane cu

demnitate publică a mijloacelor bănești în proporții deosebit de mari ce nu i se

cuvin, pentru a îndeplini acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar acesteia,

l-a contactat de mai multe ori pe cet. Cosovan Gh., cu care se cunoștea de mai

mult timp, pentru a-l determina pe ultimul să contribuie la realizarea intențiilor

sale criminale.

Astfel, la 06.03.2014, în jurul orei 1915, aflându-se în incinta centrului

comercial „Jumbo”, situat pe bd. Decebal, 23, mun. Chișinău, Burlacu V., în

cadrul întâlnirii inițiate din timp cu Cosovan Gh., i-a comunicat acestuia că,

reprezintă un grup de persoane interesate de instituirea unor pârghii de control

asupra legislativului RM, în special prin coruperea unor deputați și

determinarea acestora de a promova eventuale interese ale grupului de

persoane pe care le reprezintă.

Totodată, în procesul discuțiilor, Burlacu V., cunoscând că, Ghenadie C.

se află în relații de colegialitate cu membrul Fracțiunii ”Partidului Liberal

Reformator” în Parlamentul RM, XXXXX, i-a promis lui Cosovan Gh. mijloace

bănești în sumă de 250 000 dolari SUA, pentru ale transmite personal sau prin

alt intermediar deputatului nominalizat, care este persoană cu funcție de

demnitate publică, în vederea determinării acestuia să părăsească fracțiunea

”Partidului Liberal Reformator” din cadrul Parlamentului RM.

Organul de urmărire penală mai indică că, în continuare, Burlacu V.,

fiind asistat de complicele său Baglai I., care se afla cu mijloacele bănești în

preajma locului discuției, i-a oferit lui Cosovan Gh. o geantă în care pretindea

că, se conțin mijloace financiare în sumă de 250 000 dolari SUA, ofertă care a

fost refuzată la acel moment de către acesta cu condiția că, discuția inițiată la

subiect va continua ulterior.

În continuarea intențiilor sale criminale, exprimate prin dorința de a

corupe o persoană cu demnitate publică, la 07.03.2014, în jurul orie 0910, Burlacu

V. s-a întâlnit conform înțelegerii prealabile cu Cosovan Gh. în incinta cafe-

2

barului ”Fresh-Line”, amplasat în mun. Chișinău, bd. Moscova, 19/1, unde

determinându-l în continuare pe acesta să realizeze acțiunile orientate spre

coruperea deputatului nominalizat, potrivit concluziei de învinuire, fiind

asistat de complicele său Baglai I., care se afla cu mijloacele bănești în preajma

locului discuției, i-a transmis în acest sens mijloace bănești în sumă de 250 000

dolari SUA, ceea ce conform cursului oficial stabilit de BNM la 07.03.2014,

reprezintă echivalentul sumei de 3 414 900 lei, sumă ce constituie proporții

deosebit de mari, pentru ca ultimul să le transmită deputatului în Parlamentul

RM, XXXXX, care este persoană cu funcție de demnitate publică.

Tot el, Burlacu V. în cadrul discuțiilor purtate cu mijlocitorul Cosovan

Gh. în vederea realizării prin intermediul ultimului a coruperii deputatului în

Parlamentul RM, XXXXX, suplimentar la suma de bani transmisă de 250 000

dolari SUA, a promis că-i va achita persoanei cu demnitate publică lunar

mijloace bănești ce nu i se cuvin în sumă de 5 000 dolari SUA, pentru ca acesta,

folosind situația de serviciu, să promoveze unele eventuale interese ale

grupului de persoane pe care-l reprezintă. La 07.03.2014, după transmiterea lui

Cosovan Gh. a banilor în sumă de 250 000 dolari SUA, Burlacu V. împreună cu

Baglai I. au fost prinși în flagrant, iar mijloacele bănești au fost ridicate.

Tot el, Burlacu V., acționând prin înțelegere prealabilă potrivit actului de

învinuire cu Baglai I. precum și cu alte persoane neidentificate la moment de

către organul de urmărire penală, având, rolul de autor și organizator, prin

participate complexă, a comis pregătirea infracțiunii de corupere activă în

următoarele circumstanțe: În perioada de timp ianuarie – 07.03.2014 Burlacu V.,

acționând de comun acord cu Baglai I. și persoane neidentificate la moment de

către organul de urmărire penală, în scopul oferirii și dării prin mijlocitor unor

persoane cu demnitate publică a mijloacelor bănești în proporții deosebit de

mari ce nu li se cuvin, pentru a îndeplini acțiuni în exercitarea funcției sale sau

contrar acesteia, a primit de la persoane neidentificate la moment de către

organul de urmărire penală suma de 500 000 euro.

În scopul depozitării mijloacelor bănești în sumă de 500 000 euro

destinați coruperii persoanelor cu demnitate publică, Burlacu V. i-a indicat lui

Baglai I. să identifice o instituție bancară în care urmau a fi păstrați banii

nominalizați.

Ca urmare, la 14.02.2014, Baglai I. a încheiat cu filiala Botanica а ВС

”Energbank” S.A. un contract de locațiune a safeului metalic nr. 12, în care a

plasat mijloacele financiare în sumă de 500 000 euro.

Dispunând de suma de 500 000 euro, în perioada ianuarie - 07.03.2014

Burlacu V. l-a contactat de mai multe ori pe cet. Cosovan Gh., cu care se

3

cunoștea de mai mult timp, pentru a-l determina pe ultimul să contribuie la

realizarea intențiilor sale criminale.

În cadrul întâlnirilor avute cu Cosovan Gh., i-a comunicat acestuia că,

reprezintă un grup de persoane interesate de instituirea unor pârghii de control

asupra Legislativului RM, în special prin coruperea unor deputați și

determinarea acestora de a promova eventuale interese ale grupului de

persoane pe care le reprezintă.

Totodată, în procesul discuțiilor, Burlacu V., știind despre faptul că,

Cosovan Gh. cunoaște cu membrii Fracțiunii ”Partidului Liberal Democrat din

Moldova” din Parlamentul RM, deputații XXXXX și XXXXX, i-a promis lui

Cosovan Gh. mijloace bănești în sumă de 500 000 euro, care se aflau în safeul

metalic nominalizat, pentru ca acesta să le transmită personal sau prin alt

intermediar deputaților nominalizați, care sunt persoane cu funcție de

demnitate publică, în vederea determinării acestora să părăsească fracțiunea

”Partidului Liberal Democrat din Moldova” din cadrul Parlamentului RM.

procurorul, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Burlacu V.,

să fie condamnat în baza art. 42 alin. (2), (3), art. 45 alin. (2) lit. b), 325 alin. (3)

lit. a), a1) Cod penal, la 8 ani închisoare, cu amendă în mărime de 6 000 unități

convenționale, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și în

baza art. 26, 42 alin. (2), alin. (3), 45 alin. (2) lit. b), 325 alin. (3) lit. a), a1) Cod

penal, la 6 ani închisoare, cu amendă în mărime de 6 000 unități convenționale,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar în temeiul art. 84

Cod penal, să-i fie aplicată pedeapsa definitivă prin cumul parțial sub formă de

închisoare pe un termen de 12 ani închisoare, cu amendă în mărime de 8 000

unități convenționale, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Baglai I. să fie condamnată în baza art. 42 alin. (5), 45 alin. (2) lit. b), 325

alin. (3) lit. a), a1) Cod penal, la 6 ani închisoare, cu amendă în mărime de 6 000

unități convenționale, cu executarea pedepsei în penitenciarul pentru femei și

în baza art. 42 alin. (5), 45 alin. (2) lit. b), 325 alin. (3) lit. a), a1) Cod penal, la 3

ani închisoare, cu amendă în mărime de 3 000 unități convenționale, cu

executarea pedepsei în penitenciarul pentru femei, în temeiul art. 84 Cod penal,

să-i fie aplicată pedeapsa definitivă, prin cumul parțial sub formă de închisoare

pe un termen de 6 ani, cu amendă în mărime de 6 000 unități convenționale, cu

executarea pedepsei în penitenciarul pentru femei.

Mijloacele financiare în sumă de 250 000 dolari SUA ridicate la 07.03.2014

de la Cosovan Gh., a mijloacelor financiare în sumă de 500 000 euro ridicate la

4

12.03.2014 din safeul metalic cu nr. 12 al filialei Botanica a BC „Energbank” luat

în locațiune de Baglai I., a mijloacelor financiare în sumă de 53 000 euro, 153 310

dolari SUA și 48 900 ruble RUS, ridicate la 05.12.2014 în cadrul efectuării

percheziției safeului metalic cu nr. 70 deținut de Baglai I., în filiala nr. 25 ”Ștefan

cel Mare” a BC „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” SA, precum și

automobilul de marca/model ”Porsche Cayenne”, cu n/î XXXXX, a le confisca

în ordinea art. 106 Cod penal și a le trece gratuit în folosul statului, ca bunuri

folosite și destinate la săvârșirea infracțiunii.

În motivarea apelului procurorul a indicat, vinovăția inculpaților de

săvârșirea infracțiunilor incriminate, este dovedită în volum deplin prin

cumulul de probe prezentate de partea acuzării instanței de judecată și

examinate în cadrul cercetării judecătorești.

La adoptarea sentinței, instanța a indicat că, acțiunile lui Baglai I.

urmează a fi calificate de la art. 26, 42 alin. (5) lit. b), 325 alin. (3) lit. a), a1) Cod

penal la art. 323 alin. (1) Cod penal, favorizarea dinainte nepromisă a

infracțiunii grave.

În acest sens instanța de judecată a indicat că, în cadrul cercetării

judecătorești nu a fost demonstrat faptul complicității lui Baglai I. la săvârșirea

infracțiunii cu Burlacu V., or, deținerea în locațiune a safeurilor la BC

,,Energbank” SA și BC ,,Moldindconbank” SA și transmiterea banilor nu

echivalează rolul de complicitate la corupere, astfel, favorizând asupra faptei

dinainte nepromisă a unei infracțiuni grave, ceia ce de fapt și denotă latura

obiectivă a infracțiunii date.

Faptul că, inculpata cunoștea despre intenția directă a inculpatului

Burlacu V. de a comite infracțiunea care i se încriminează acestuia, este dedusă

și din relația apropiată a inculpaților, bazată pe o încredere totală, fapt

demonstrat prin aceea că, inculpata a achiziționat automobilul de marca/model

,,Porche Cayenne”, cu n/î XXXXX, iar în realitate acest mobil era folosit de

inculpatul Burlacu V. Faptul că, acest bun mobil era folosit de Burlacu V., se

dovedește prin aceea că, în ziua comiterii infracțiunii anume acesta folosea acest

bun, iar numărul de înmatriculare are inițialele inculpatului Burlacu V.

Astfel, în cazul dat se prezumă că, procurarea mijlocului de transport

indicat a fost procurat anume cu scopul de comiterea de către inculpați a

infracțiunii încriminate, deoarece deține un grad înalt de siguranță pentru

transportarea mijloacelor financiare destinate pentru săvârșirea infracțiunii.

În opinia acuzării faptul că, Baglai I. cunoștea despre mijloacele

financiare că, erau destinate pentru coruperea deputaților, se datorează și la

aceea că, ea se plimba liberă prin mun. Chișinău cu sume impunătoare de bani

5

la dânsa, iar acest lucru s-a datorat unor asigurări, care puteau veni numai din

partea lui Burlacu V.

Faptul că, relația dintre inculpați era una foarte apropiată, este

demonstrat și prin descifările comunicărilor telefonice purtate de aceștia.

În cazul dat, consideră eronată poziția instanței de judecată că, acțiunile

lui Baglai I. urmează a fi recalificate în art. 323 alin. (1) Cod penal, deoarece din

cumulul de probe acumulate la faza urmăririi penale și cercetate în instanța de

judecată, reiese cu certitudine comiterea de către aceasta a infracțiunilor

imputate.

Totodată, instanța de judecată nu a motivat din ce cauză lui Burlacu V.

nu i-a fost aplicată pedeapsa maximă prevăzută de norma art. 325 alin. (3) lit.

a), a1) Cod penal, deși indică că, infracțiunea comisă de acesta prezintă un mare

pericol social și este calificată de lege ca infracțiune gravă și consider, corectarea

inculpatului este posibilă numai prin atargerea la răpsundere penală a acestuia

și izolarea lui de societate.

avocatul Zamfir P. în numele inculpatei Baglai I., a solicitat casarea sentinței,

cu pronunțarea unei hotărâri de achitare pe motivul lipsei faptei infracțiunii

imputate și lipsa probelor.

În motivarea cererii de apel a avocatul a invocat că, la condamnarea lui

Baglai I. pentru favorizarea dinainte nepromisă a infracțiunii grave, instanța nu

a invocat nici un argument, mai mult s-au mai puțin credibil. Instanța face o

descriere a componenței de infracțiune, prevăzută de art. 325 în raport cu

acțiunuile lui Burlacu V., ca în final, să constate că, acesta din urmă era în relații

de prietenie cu Baglai I., aveau încredere unul față de altul că, ultima a luat în

locațiune safeu de la băncile comerciale, depozitând banii care nu-i aparțineau.

În aceiași ordine de idei, instanța a reținut, că, ”inculpata nu știa despre acțiunile

lui Burlacu V., ceea ce denotă că, Baglai I. a cunoscut despre circumstanțele cauzei

numai după ce a fost reținută”.

Odată cu negarea complicității Baglai I. la comiterea infracțiunii de

corupere a deputaților, inclusiv, prin lipsa probelor, instanța, totodată, a

calificat faptul deținerii în locațiune a safeurilor bancare și transmiterea banilor

lui Burlacu V., ca și favorizare a unei a infracțiuni grave. Însă, această concluzie

a colegiului nu are un suport probatoriu și vine în contradicție cu prevederile

următoarelor norme legale existența infracțiunii de favorizare este condiționată

de preexistența unei infracțiuni și a infractorului care a săvârșit-o. Fapta

anterioară favorizării trebuie să constituie infracțiune în sensul definiției date

în art. 14 Cod penal.

6

În lipsa uneia dintre trăsăturile esențiale ale infracțiunii, favorizarea

acestei fapte nu constituie infracțiune prevăzută de alin. (1) art. 323 Cod penal.

Astfel, analiza componenței de infracțiune, prevăzută de art. 323 Cod

penal în raport cu circumstanțele cauzei, denotă că, Baglai I. a nu a comis fapta,

pentru care a fost condamnată.

avocații Ceachir A., Mîța O. și Filatov S. în numele și interesele inculpatului

Burlacu V., au solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

hotărâri de achitare din motivul lipsei faptei infracțiunii incriminate și lipsei

componenței de infracțiune în acțiunile acestuia.

În motivarea cererii de apel avocatul Mîța O. a invocat următoarele

argumente:

De către organul de urmărire penală nu doar nu a obținut probe, ce ar

demonstra vinovăția lui Burlacu V. în comiterea faptei ce i se incriminează, ci

invers, cumulul probelor din materialele cauzei demonstrează cu certitudine

că, fapta incrimitată lui Burlacu V. nu intrunește elementele componenței

infracțiunii.

Acțiunile care ar fi trebuit să stea la baza învinuirii, nu sunt determinate

cu suficientă precizie printr-o modalitate clară și concretă de săvârșire a faptelor

infracționale și o fixare riguroasă a coordonatelor spațio-temporale.

Pornind de la deficiențele învinuirii aduse și actului de sesizare a

instanței de judecată, se impune concluzia existenței unei provocări și indiciilor

unui dosar clasic pornit la comandă, care nu are la baza sa nici un suport

probatoriu de comitere a infracțiunii de corupere activă.

Sentința instanței de judecată nu este bazată pe probe exacte, când toate

versiunile au fost verificate, iar divergențele apărute au fost înlăturate și

apreciate în modul corespunzător.

Astfel, în materialele cauzei lipsesc probe, care demonstrează cu

certitudine că, fapta, incriminată, și anume coruperea activă nu întrunește

elemente ale infracțiunii. Instanța s-a pronunțat doar în baza declarațiilor

martorilor acuzării, fără a da o apreciere justă și altor probe din cadrul

dosarului.

Astfel, cum rezultă din materilelele cauzei, de către organul de urmărire

penală nu au fost prezentate careva probe care ar demonstra toate

circumstanțele cu referire la faptele imputate.

Instanța de fond a încălcat art. 364 alin. (3) Cod de procedură penală,

deoarece n-a soluționat cererea apărării privind recunoașterea unor probe

prezentate de procuror ca inadmisibile, colectate la urmărirea penală cu

încălcarea flagrantă a procedurii penale, urmând a se expune în sentință. Astfel,

7

a fost invocată nulitatea absolută a probelor acumulate cu încălcarea normelor

de procedură, și anume a înregistrării convorbirii purtate între Cosovan Gh. și

persoana cu numele ”Vitalie”, prezentată pe CD-R de model ’’Barges”, ridicat

de la martorul Cosovan Gh., or, înregistrarea convorbirii a avut loc până la

pornirea urmăririi penale, înregistrarea s-a efectuat fără autorizarea

judecătorului de instrucție, fiind admisă violarea gravă a drepturilor altor

persoane, drept urmare, încălcîndu-se art.6 CoEDO, procesul nefiind echitabil,

iar conform art.94 Cod de procedură penală asemenea probe sunt inadmisibile.

În motivarea apelului declrat, avocatul Ceachir A. a invocat următoarele

arguemnte:

Prezentul dosar este un dosar clasic pornit la comandă, și nu poate fi

privit ca altceva decât o manifestare a justiției selective, îndreptată la apărarea

exclusivă a intereselor părții acuzării. Instanța de judecată de la bun început s-

a manifestat în defavoarea inculpaților, fapt care se confirmă prin respingerea

cererilor și demersurilor părții apărării, totodată depășânduși atribuțiile sale

procesuale a modificat acuzarea în sensul agravării fără a fi solicitată de către

partea acuzării conform procedurii stabilite.

Instanța de judecată a constatat că, vinovăția inculpatului este dovedită

prin declarațiile martorului Cosovan Gh. fiind interpretate eronat, subiectiv de

către instanță în soluția sa (pag.5-7), fapt ce contravene declarațiilor de fapt

relatate și fixate în procesul-verbal al ședinței de judecată cât și de înregistrările

audio ale ședinței (înregistrările audio și procesul-verbal).

Instanța de judecată în soluția sa nu a înlăturat contradicțiile dintre

declarațiile lui Cosovan Gh. între cele făcute la urmărirea penală și în instanța

de judecată cu alte probe (declarațiile martorilor XXXXX, Curărari V., probele

material, etc.).

Instanța de judecată a încălcat dreptul la un proces echitabil, egalitatea

părților, dreptul la apărare. Instanța de judecată de la bun început a favorizat

partea acuzării fiind admise toate cererile formulate, iar cererile părții apărării

au fost respinse ca neîntemeiate. Instanța de judecată a pus la baza sentinței de

condamnare declarațiile martorului cointeresat ”agent al CNA” - Cosovan Gh.

care sunt declarative, aberante și în contradicție cu alte probe.

Instanța de judecată în sentință (pag.15-16), eronat și nemotivat a

interpretat prezența elementelor infracțiunii prevăzute art. 325 alin.(3) lit. b)

Cod penal, în acțiunile inculpatului, invocând că, infracțiunea s-a consumat în

momentul ce a fost transmisă suma de 250 000 mii dolari SUA lui Cosovan Gh.

Instanța de judecată în soluția sa (pag. 15), nu a indicat la acțiunile

concrete ale inculpatului în coraport cu semnele calificative ale laturii obiective

8

atât pentru învinuirea de pregătire - art. 26, art. 325 alin. (3) lit.a), a1) Cod penal

și anume în detaliu în ce constă pregătirea în vederea promisiunii, oferirii și

dării prin mijlocitor unei personae cu funcții de răspundere, cât și pentru

acuzarea inventată ce ține de art. 325 alin. (3) lit. a), a1) Cod penal.

În motivarea apelului declarat, avocatul Filatov S. a invocat următoarele

argumente:

Soluția instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea normelor

procesual-penale, cu încălcarea drepturilor procesual-penale ale inculpatului,

ce au afectat fondul cauzei, precum și legalitatea soluției adoptate de instanța.

Inculpatului nu i-a fost asigurat dreptul la interpret pe parcursul

examinării cauzei în instanța de fond, or, ultimul nu a beneficiat într-o măsură

deplină de asistența unui traducător în pregătirea speței, fiind acceptate pentru

participare în calitate de translator persoane care nu au fost preîntâmpinate

pentru răspundere penală potrivit art. 312 Cod penal.

2017, a fost respins ca nefondat apelul declarat de avocatul Zamfir P. în numele

inculpatei Baglai I., iar cele declarate de către procuror și avocaților Mîța O.,

Ceachir A. și Filatov S. în numele inculpatului Burlacu V. au fost admise, fiind

dispusă casarea sentințe în partea condamnării lui Baglai I. în baza art. 323 alin.

(1) Cod penal și aplicării pedepsei complimentare lui Burlacu V. în baza art. 42

alin. (5), 26, 45 alin. (2) lit. b), art. 325 alin. (3) lit. a), a1) Cod penal, cu

pronunțarea în această parte o unei noi hotărâri prin care lui Burlacu V. i-a fost

fost numită în baza art. 42 alin. (5), 26, 45 alin. (2) lit. b), 325 alin. (3) lit. a), a1)

Cod penal, cu aplicarea art. 81 Cod penal, sub formă de amendă în mărime de

4 000 unități convenționale, ceea ce constituie 80 000 lei, în rest dispozițiile

sentinței contestate în privința lui Burlacu V. au fost menținute fără modificări.

Baglai I. a fost condamnată în baza art. 42 alin. (5), 26, 45 alin. (2) lit. b),

325 alin. 3 lit. a), a1) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 81 Cod penal, la 6

ani închisoare, cu amendă în mărimea a 4 000 unități convenționale ceea ce

constituie 80 000 lei și în baza art. 42 alin. (5), 45 alin. (2) lit. b), 325 alin. (3) lit.

a), a1) Cod penal, la 7 ani închisoare, cu amendă în mărimea a 6000 unități

convențional, ceea ce constituie 120 000 lei, iar în temeiul art. 84 alin. (1) Cod

penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumulul partial al pedepselor numite

i-a fost fixată pedeapsa definitivă de 8 ani închisoare, cu amendă în mărime de

7 000 unități convenționale, ceea ce constituie 140 000 lei, cu executarea

pedepsei închisorii în penitenciar de tip semiînchis, pentru femei.

În rest, dispozițiile sentinței contestate au fost menținute fără modificări.

9

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală probele administrate la etapa de

urmărire penală și cercetate în ședința de judecată în prima instanță și în

instanța de apel, a constatat că, în acțiunile inculpatului Burlacu V. sunt

întrunite elementele infracțiunilor prevăzute de art. 26, art. 42 alin. (2), (3) și art.

45 alin. (2) lit. b), art. 325 alin. (3) lit.a), a1) Cod penal, adică, pregătit, organizat și

a săvîrșit oferirea, promisiunea și darea prin mijlocitor unei persoane cu demnitate

publică a bunurilor în proporții deosebit de mari, ce nu i se cuvin, pentru a îndeplini

acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar acesteia, faptă săvîrșită de două sau mai

multe persoane.

Totodată, instanța de apel a constatat că în acțiunile Baglai I. sun întrunite

elementele infracțiunilor prevăzute art. 26, art. 42 alin. (5) și art. 45 alin. (2) lit.

b), art. 325 alin.(3) lit.a), a1) Cod penal, or, analizând materialele cauzei, instanța

de apel a conchis că prima instanță a încadrat incorect acțiunile inculpatei

Baglai I. ca infracțiune de favorizarea dinainte nepromisă a infracțiunii grave, fiind

constatat cu certitudine că, acțiunile inculpatei întunesc elementele și se califică

ca pregătirea și săvîrșirea infracțiunii în vederea promisiunii, oferirii și dării prin

mijlocitor unei persoane cu funcție de demnitate publică de bunuri în proporții deosebit

de mari, ce nu i se cuvin, pentru aceasta, pentru a îndeplini acțiuni în exercitarea

funcției sale sau contrar acesteia, precum și promisiunea, oferirea și darea prin

mijlocitor unei persoane cu funcție de demnitate publică de bunuri în proporții deosebit

de mari, ce nu i se cuvin, pentru aceasta, pentru a îndeplini acțiuni în exercitarea

funcției sale sau contrar acesteia, adică infracțiunile prevăzute de art. 26, art. 42

alin. (5) și art. 45 alin. (2) lit. b), art. 325 alin. (3) lit. a), a1) Cod penal, cât și art.

42 alin. (5) și art. 45 alin. (2) lit. b), art. 325 alin. (3) lit. a), a1) Cod penal.

Instanța de apel apreciind probatorul administrat, prin prisma

argumentelor apelurilor apărării, le consideră nefondate, urmând a fi respinse

ca atare, iar temeiurile invocate fiind combătute ad integrum de cumulul

probator.

În acest context, instanța de apel a remarcat faptul că, analizând acțiunile

inculpatei Baglai I. în contextul comiterii infracțiunilor imputate, raportându-le

la probator și analizate prin prisma normelor materiale penale, instanța a

considerat că ele conțin elementele constitutive ale infracțiunilor incriminate.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatei și le-a calificat ca

fiind făcute cu scopul de a evita răspunderea și pedeapsa penală, care sunt

combătute integral de probatorul administrat.

Prin urmare, materialul probator determină că, Baglai I. în activitatea sa,

în complicitate cu Burlacu V. își dădea seama de caracterul social periculos al

10

acțiunilor sale, a prevăzut survenirea consecințelor social periculoase și a dorit

survenirea lor, or aceasta incontestabil cunoștea despre scopul criminal al

inculpatului Burlacu V., și deliberat a acceptat activitatea comună cu el,

contribuind activ.

Instanța de apel a conchis că, în speța deferită latura obiectivă a infracțiunii

incriminate inculpaților și-a găsit confirmare, și anume caracterizează toate

alternativele acestei infracțiuni prin promisiune, oferire și dare prin intermediar

unei persoane cu funcție de demnitate publică a mijloacelor financiare sub orice

formă, ce nu li se cuvin. Anume aceste acțiuni ale lui Burlacu V. și Baglai I. prin

intermediul lui Cosovan Gh., cu scopul de a determina pe unii deputați, mai

întîi XXXXX, din ”Partidul Liberal Reformator”, apoi pe alții, de a ieși din

coaliție, de a vota sau de a nu vota unele acte normative.

Latura subiectivă a infracțiunii de corupere activă încriminată inculpaților,

este caracterizată prin intenție directă a inculpatului Burlacu V. de a corupe

deputații din Parlamentul RM, XXXXX, XXXXX și XXXXX, este dovedită atât

prin mijloacele de probă anexate la materialele cauzei, prezența laturii obiective

în acțiunile acestora, cât și prin încheierea de către Baglai I. la 14.02.2014 a

contractului cu filiala BC „Energbank” S.A. privind locațiunea safeului nr. 12,

în care a plasat mijloacele financiare în sumă de 500 000 Euro, pregătite pentru

transmitere către deputații fracțiunii ”Partidului Liberal Democrat din

Moldova”, XXXXX și XXXXX, prin intermediul lui Cosovan Gh., ca aceștia să

părăsească fracțiunea parlamentară din care făceau parte la acel moment,

precum și faptului plasării de către Baglai I. a unor mijloace financiare în safeul

cu nr. 70 al filialei nr. 25 „Ștefan cel Mare” a BC „Mobiasbanca-Groupe Societe

Generale” S.A., care urmau a fi folosite în continuare de către inculpați sub

formă de remunerare lunară a lui XXXXX și a lui Cosovan Gh.

Astfel inculpata Baglai I. a contribuit la săvârșirea infracțiunilor de

comun acord și în complicitate cu inculpatul Burlacu V. printr-un ansamblu de

acțiuni concrete, din momentul aparației intenției, până la consumarea lor, și

anume, prin acordarea de mijloace, manifestat prin deținerea în locațiune a

safeurilor la BC ,,Energbank” S.A. și BC ,,Moldindconbank” S.A., unde se

păstrau mijloacele financiare, dstinate coruperii demnitarilor de rang înalt, și

prin transportarea, transmiterea mijloacelor financiare inculpatului Burlacu V.,

fiind permanent la dispoziția complicelui său.

Instanța de apel a respins ca fiind nefondate argumentele apărării

precum că, inculpata Baglai I. nu cunoștea despre conținutul din geanta

transmisă de Burlacu V., or, potrivit declarațiilor ultimului expuse în instanța

de apel, care a relatat că, după întâlnirea cu Cosovan Gh., în centrul comercial

11

”Jumbo”, s-a întâlnit cu Baglai I. căreia i-a transmis geanta cu bani, care a

păstrat-o până la 07.03.2014, moment în care tot ea a adus sacoșa pe care a

transmis-o intermediarului. Astfel, schimbul conținutului genții în sacoșa din

hârtie l-a efectuat însuși inculpata, dacă urmărim prin deducere logică

evenimentele, care reiese din declarațiile inculpatului Burlacu V., este cert că,

prima cunoștea de actele și acțiunile ilegale la care este complice.

Astfel, conglomeratul de acțiuni din timp calculate, comise în

complicitate este evident că, Baglai I. cunoștea despre intenția directă a

inculpatului Burlacu V. de a comite infracțiunile care se încriminează, și a fost

complice la săvârșirea lor, aceasta este dedusă din cumulul probator, prin

circumstanțele stabilite ca fiind produse, acțiunile comise.

În acest context, instanța de apel a menționat că, argumentele avocatului

Zamfir P. expuse în apelul declarat împotriva sentinței, nu pot fi admise și

reținute, urmând a fi respinse ca nefondate.

Instanța de apel a respins ca fiind nefondate și argumentele părții

apărării, care susține că, în speța examinată martorul Cosovan Gh. a comis o

provocare, iar cauza este una fabricată, pe motiv că toate inițierile de a se întâlni

și de a vorbi pe marginea coruperii deputaților, de a căuta prieteni deputați în

vederea coruperii lor a fost manifestată anume din partea inculpatului Burlacu

V., aceasta se confirmă și prin înregistrarea comunicărilor care au avut loc la

06.03.2014 între Burlacu V. și Cosovan Gh., prin intermediul rețelei de

socializare „Skype”, precum și prin apelurile telefonice dintre Burlacu V. și

Cosovan Gh., cât și prin faptul că, el a propus Baglai I. să închirieze safeu la

bănci comerciale, el a primit prin curier și transmis ultimei coletele cu bani, pe

care le deținea la băncile comerciale, etc.

De asemenea, instanța de apel examinând probatorul administrat, a

considerat dovedit faptul pregătirii infracțiunii de corupere active a

deputatului, la 06.03.2014, însă din cauze independete de voința inculpaților

Burlacu V. și Baglai I., infracțiunea nu și-a produs efectul, deoarece Cosovan

Gh. a refuzat să ia geanta cu bani.

Astfel, probatorul dovedește indubitabil activitatea lui Burlacu V.

împreună cu complicii săi la comiterea infracțiunilor, or, a luat banii de la

curier, a făcut legătura cu potențialul intermediar, Cosovan Gh., apoi a acționat

după planul stabilit, fiind ajutat, ”salvat”, în permanență de complicele său

activ Baglai I.

Cât privește argumentele apărării cu referire la faptul că, inculpatului

Burlacu V., în procesul examinării pricinii în fond, s-a admis încălcarea

dreptului la apărare prin neacordarea translatorului, or, în procesul-verbal al

12

ședinței fiind indicat numele unui translator, iar în încheierea instanței un altul,

care nu au fost preîntâmpinați de răspunderea penală în caz de traducere

intenționat falsă, instanța de apel a conchis că, aceste argumente nu corespund

adevărului, iar potrivit proceselor-verbal, cât și a celorlalte acte procesuale

întocmite în instanța de fond, la examinarea pricinii a participat translatorul,

care a fost preîntâmpinat despre răspunderea penală pe care o poartă în caz de

traducere intenționat falsă, iar la materialele cauzei se conțin recipisele acestora

(f.d. 25, 26, 30, vol.4; f.d. 53, vol.4; f.d. 139, vol. 4; f.d. 142, vol. 4), ceea ce denotă,

că instanța de fond la examinarea pricinii a dat dovadă de corectitudine,

asigurând respectarea întregului spectru al drepturilor și garanțiilor

inculpaților, și, ceea ce combate argumentul avocatului Filatov S.

Instanța de apel a constatat că, scopul educativ și preventiv al pedepsei

numite inculpatei Baglai I. în raport cu personalitatea sa și faptele comise,

circumstanțele relevante pentru adoptarea unei condamnări obiective și

echitabile poate fi atins doar prin aplicarea pedepsei închisorii, cu izolare de

societate, reabilitare și corijare în locurile de detenție, ori la caz nu sunt întrunite

alte temeiuri pentru aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nefiind rațional și

legal nici aplicarea altei pedepse.

inculpatul Burlacu V. și avocatul acestuia, Mîța O., invocând temei de drept

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, solicită casarea

acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare a

inculpatului pe capătul de condamnare prevăzut de art. 325 alin. (3) lit. a), a1)

Cod penal, din motiv că nu s-a constatai existența faptei infracțiunii.

În motivarea recursului declarat, autorii acestuia invocă argumente

similare celor menționate anterior în apel și descrise în pct. 3. al prezentei decizii,

suplimentar menționând următoarele:

- instanța a încălcat drepturile inculpatului garantate de art. 6§1 CoEDO,

deoarece a manifestat lipsă de imparțialitate, ilegal a favorizat partea acuzării,

încălcând prin acest fel de procedură caracterul adversar al procesului penal,

precum și principiul egalității armelor, lezând în același timp și prevederile art.

7 alin. (1), 8 alin. (1), 17 alin. (3), 19 alin. (1), 24 alin. (2), 25 alin. (3), 26 alin. (3)

Cod de procedură penală;

- dispozitivul hotărârii pronunțate la 10.04.2017 nu corespunde

conținutului hotărârii motivate, pronunțată public la 23.06.2017, prin urmare,

rezultă că motivarea soluției instanței de apel este contrară dispozitivul

hotărârii;

13

- inculpatul a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea

unei fapte, care nici nu a fost adusă la cunoștință și anume pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 325 alin. (3) lit. a), a1) Cod penal;

- acțiunile inculpatului au fost calificate de instanța de judecată în sensul

modificării învinuirii aduse prin agravarea calificării, condamnarea, pentru

acțiunile care nu au fost incluse în actul final de învinuire, depășirea limitelor

actului de sesizare a instanței judecătorești, prin ce au fost violat dreptul

inculpatului la un proces echitabil, în special - dreptul la apărare;

- prezentei spețe este aplicabilă cauza Albina c. României (28.04.2005, nr.

578808/00, par. 34, 36-37), în special în parte ce se referă la motivarea hotărârii,

or, potrivit poziției CtEDO procesul echitabil presupune ea o instanță internă

să examineze în mod real problemele care iau fost supuse si nu doar să reia pur

și simplu concluziile unei instanței inferioare;

- de către organul de urmărire penală nu doar nu au fost obținute probe,

ce ar demonstra vinovăția lui Burlacu V. în comiterea faptei ce i se incriminează,

ci invers, cumulul probelor din materialele cauzei demonstrează cu certitudine,

că fapta incriminată lui Burlacu V. nu întrunește elementele componenței de

infracțiuni;

- inculpatul a fost condamnat în condițiile unei învinuiri abstracte și

imprecise și anume, în ordonanța de punere sub învinuire și în rechizitoriu nu

se indică asupra faptului care acțiuni în exercitarea funcției de deputat sau

contrar acesteia urmau a fi întreprinse din partea lui XXXXX, XXXXX sau

XXXXX contrar remunerației promise de Burlacu V.;

- faptele imputate inculpatului sunt insuficient descrise, sunt imprecise

și nu sunt circumstanțiale ca mod de operare. Acțiunile care ar fi trebuit să stea

la baza învinuirii, nu sunt determinate cu suficientă precizie prin tro modalitate

clară și concretă dc săvârșire a faptelor infracționale și o fixare riguroasă a

coordonatelor spațio-temporale;

- pornind de la deficiențele învinuirii aduse și actului de sesiza a instanței

de judecată, ajungem la concluzia existenței unei provocări și indiciilor unui

dosar clasic pornit la comandă, care nu are la baza sa nici un suport probatoriu

de comitere a infracțiunii de corupere activă;

- în sensul jurisprudenței CtEDO, calitatea de „denunțător profesionist/

provocator profesionist” implică anumite exigențe, care ar avea menirea să

asigure drepturile garantate de art. 6§1, §3 CoEDO;

- prin prisma constatărilor expuse la §36 din hotărârea CtEDO în cauza

Sandu c. Moldovei, §60; 71 din hotărârea CtEDO în cauza Romanauskas c.

Lituaniei, apărarea este nevoită să constate că, autoritățile statului-partea

14

acuzării nu numai că nu au încercat și nu au dovedit inexistent

incitării/provocării, dar a și creat obstacole atunci când partea apărării, fără a

avea obligația respectivă, a încercat să meargă peste limitele rezonabilului și să

elucideze aspectele concrete ale elementului provocării;

- contrar prevederilor art. 100 și 101 Cod de procedură penală, instanța

dc apel nu a verificat probele sub toate aspectele.

inculpatul Burlacu V. și avocatul acestuia, Ceachir A. invocând temei de

drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, solicită

casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare a

inculpatului pe capătul de condamnare prevăzut de art. 325 alin. (3) lit. a), a1)

Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, iar pe

capătul de acuzare prevăzut de art. 26, 325 alin. (3) lit. a), a1) Cod penal, să fie

condamnat conform prevederilor art. 81 alin.(2) Cod penal, la pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de până la 6 ani, cu restituirea mijloacelor

financiare proprietarilor.

În motivarea recursului declarat, autorii acestuia invocă argumente

similare celor menționate anterior în apel și recursul ordinar declarat de

inculpat și avocatul acestuia, Mîța O., suplimentar menționând următoarele:

- instanța de apel nu s-a expus: la motivele apelului (pct. 6.3.) ce ține de

solicitarea privind declararea nulă a probelor obținute cu încălcare prevederilor

art. 94 Cod de procedură penală; (pct.3.2) privind încheierea instanței de

judecată din 28.04.2014 (care a fost contestată); la motivele (pct.7.3 - 7.9) ce țin

de acțiunile de provocare din partea statului prin intermediul lui Cosovan Gh.;

- necătând că inculpatul în ședința instanței de apel a

recunoscut vina integral, instanța urma să constate vinovăția ce ține de limitele

acuzării conform rechizitoriului ce ține doar de art. 26, art. 325 alin. (3) Cod

penal, iar instanța a depășit limitele acuzării și l-a recunoscut vinovat și pe

infracțiunea prevăzută de art. 42, 45, 325 alin. (3) lit. a1) Cod penal, fiind numită

pedeapsa prin concurs de infracțiuni;

- instanța de fond, în sentința sa nu-l recunoaște culpabil pe Burlacu V.

pe infracțiunile prevăzute de art. 42 și art. 45 Cod penal, pe când instanța de

apel invocă în soluția sa culpabilitatea pe art. 42, 45, 26, 325 alin. (3) lit. a), a1)

Cod penal, fapt ce vădit își depășește limitele și împuternicirilor procesuale;

- instanța de fond, în sentință (pag.15-16) și instanța de apel (pag.44-45),

a deciziei, eronat și nemotivat au interpretat prezența elementelor infracțiunii

art. 42, 45, 325 alin. (3) lit. a), a1) Cod penal, în acțiunile inculpatului, invocînd

că infracțiunea s-a consumat în momentul ce a fost transmisă suma de 250 000

dolari către Cosovan Gh.;

15

- potrivit jurisprudenței CtEDO (cauza Ziliberg c. Moldovei), acuzarea

adusă unei persoane privind comiterea unei infracțiuni și calificarea acesteia

trebuie să fie clară si concretă. Astfel, acuzarea adusă contravine prevederilor

art.66 Cod de procedură penală, dreptul făptuitorului de a ști de ce anume este

acuzat, or, potrivit art. 6§3 CoEDO „Orice acuzat are mai ales dreptul; a. să fie

informat în termen cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod

amănunțit, despre natura și cauza acuzației aduse împotriva sa".

avocatul Zamfir P. în numele inculpatei Baglai I. invocând temei de drept

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, solicită casarea

acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare a

inculpatei pe motivul lipsei faptei infracțiunii, pentru care a fost condamnată și

lipsei probelor.

În motivarea recursului declarat, autorul acestuia invocă argumente

similare celor menționate anterior în apel și descrise în pct. 3. al prezentei decizii,

suplimentar menționând următoarele:

- deși se face referință la prevederile art. 61, 75-79 Cod penal, instanța de

apel nu-și motivează soluția de stabilirea a pedepsei mult mai aspre decât cea

solicitată de către procuror și nici nu individualizează pedeapsa aplicată;

- instanța de apel nu a specificat care anume eroare a fost constatată la

calificarea acțiunilor și prin ce se manifestă greșeala la stabilirea situației de fapt

și de drept;

- capetele de învinuire imputate lui Baglai I. nu s-au confirmat în cadrul

cercetării judecătorești;

- în detrimentul art. 101 Cod de procedură penală, instanța de apel, la f.d.

53 indică că, ”examinând probatoriul, consideră dovedit faptul pregătirii infracțiunii

de corupere active a deputatului la 06 martie 2014 (...), însă infracțiunea nu și-a produs

efectul, deoarece Gh. Cosovan a refuzat să ia geanta cu bani. În continuare, instanța

de apel descrie circumstanțele care s-au produs la 06 și 07.03.2014 în Centrul

comercial ”Jambo” și Centrul ”Furshette”. Astfel, din cele relatate se desprind

iarăși 2 concluzii: - de fapt pe epizodul cu transmiterea banilor lui Cosovan Gh.

la 06-07.03.2014, învinuirea adusă la finele urmăririi penale l-a considerat ca

infracțiune consumată; pregătirea la comiterea infracțiunii de corupere ține

închirierea safeurilor de către Baglai I., depozitarea a 500 000 euro pentru a

corupe deputații XXXXX și XXXXX; - descrierea circumstanțelor de fapt la f.d

53 nu reflectă rolul lui Baglai I.;

- deși la f.d. 17, instanța de apel menționează, că probe noi nu au fost

prezentate de către părți, în ședințele de judecată instanța de apel a respins

nemotivat cererile părții apărării ce ține de prezentarea de probe;

16

- conform sentiței inculpata a fost achitată de comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 42 alin.(5), 26, 45 alin.(2), lit. b) și 325 alin.(3), lit.a), a1) Cod

penal, ultima fiind condamnată pentru infracțiunea de favorizare. Respectiv, la

faza judecării apelului urma ca procedura să se axeze nu numai pe probele

cercetate anterior dar și celor noi;

- potrivi practici CtEDO Hotărârea nr. 5022/07 Mischie vs. România din

16.02.2014, în care Curtea a condamnat statul vecin statuând că ”este

inadmisibilă condamnarea în apel, după achitare, fără a se administra probe noi

care să răstoarne probatoriul de la fond". Prin Hotărârea pronunțată în cauza

Mischie, Curtea a criticat aspru înalta Curte de Casație și Justiție a României

pentru că l-a condamnat pe reclamant fără a administra probe noi, ci prin

interpretarea aceluiași probatoriu pe baza căruia instanțele inferioare

pronunțaseră soluții de achitare. În cauza Mischie Curtea de la Strasbourg a

formulat două concluzii importante, aplicabile și în prezenta speță: În condițiile

în care aprecierea diferitelor probe a aparținut instanței de recurs, rămîne de

reținut, că reclamantul a fost condamnat pe baza acelorași mărturii care le-au

fost suficiente instanțelor inferioare de a se îndoi de acuzații și pentru a motiva

achitarea sa"; "nu se acceptă interpretarea declarațiilor unor martori pe care

instanța nu i-a audiat, întorcînd hotărîrile instanțelor inferioare , care l-au achita

pe reclamant, în special pe baza declarațiilor pe care acești martori le-au dat în

fața lor în timpul audiarilor”. Prin urmare, instanța de recurs a statului român

"prin darea unei noi interpretări a faptelor și condamnându-l pe reclamant, i-a

agravat situația";

- la f.d. 27, instanța de apel concluzionează, că "vinovăția Irinei Baglai este

dovedită dincolo de orice dubii prin următoarele probe administrate: declarațiile

martorului Cosovan Gh.; declarațiile martorului Curărari V.; declarați le martorului

XXXXX; declarațiile martorului Dziunzeac E.; un șir de procese-verbale de consemnare

a acțiunilor de urmărire penală”. Totodată, pentru a o condamna pe Baglai I.

pentru faptele imputate, instanța de apel invocat argumente formale, mai mult

sau mau puțin credibile: „că aceasta din urmă era în relații de prietenie cu Burlacu,

că acestea aveau încredere unul față de altul, că Baglai a luat în locațiune safeurile de

la băncile comerciale, depozitând banii destinați coruperii”, însă, această concluzie

nu are un suport probatoriu și vine în contradicție cu prevederile art. 8, 101 alin.

(1) Cod de procedură penală;

- potrivit declarațiilor inculpatului Burlacu V., relatate în instanța de apel

(f.d. 24, 25), Baglai I. nu cunoștea despre proveniența și destinația banilor, nu-l

cunoștea pe Cosovan Gh. și nici conținutul discuțiilor între ei;

17

- careva probe care ar confirma culpabilitatea lui Baglai I. la comiterea

infracțiunilor pentru care a fost condamnată nu au fost prezentate și

administrate, or, declarațiile lui Burlacu V. la acest capitol nu au fost combătute

prin alte probe;

- la faza de judecare a apelurilor, instanța nu a combătut concluzia

instanței de fond privind comiterea de către Baglai I. a favorizării infracțiunii,

nu a adus nici un argument, care ar justifica lipsa componenței acestei

infracțiuni, deși era obligată să se expună în acest sens. Cu atât mai mult, că

argumentele invocate de apărător în apelul declarat în interesele inculpatei

Baglai I. privind lipsa componenței infracțiunii de favorizare nu au fost

combătute;

- culpabilitatea lui Baglai I. în comiterea infracțiunilor, prevăzaute de art.

42 alin. (5), 26, 45 alin. (2), lit. b) și 325 alin. (3), lit.a), a1) și 42 alin.(5), 45 alin.(2),

lit. b), 325 alin. (3), lit. a), a1) Cod penal, nu a fost probată, așa cum o cer

prevederile art. 100, 101 Cod de procedură penală, or, instanța de apel, contrar

prevederilor procesuale, practicii judiciare naționale și CtEDO, a condamnat

persoana, fără a administra probe noi, fără a data citire declarațiilor martorului

absent și fără a examina careva probe scrise, numai pe baza probelor cu caracter

contradictoriu, care au fost suficiente pentru instanța de fond de a concluziona

și dispune achitarea inculpatei.

6.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursurilor ordinare declarate, solicitând inadmisibilitatea acestora ca fiind

vădit neîntemeiate.

declarate, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, ținând cont de

opinia acuzatorului de stat expusă în referință, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel.

Astfel, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori

de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat

18

corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept,

dar va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărârea

judecătorească definitivă.

Precum a fost menționat supra, recurenți invocă drept temeiuri pentru

recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală,

semnalând totodată și pct. 12) și 15) a aceleiași norme procesual penale, sub

aspectele că: „hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii; instanța a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția instanței; nu au fost întrunite elementele infracțiunii; faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită; instanța de judecată internațională, prin

hotărâre pe un alt caz, a constatat o încălcare la nivel național a drepturilor și

libertăților omului care poate fi reparată și în această cauză”.

Analizând motivele invocate de recurenți Colegiul constată că acestea nu

sânt aplicabile din punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei

de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Colegiul penal menționează că, recurenții în mare parte critică decizia

instanței de apel sub aspectul aprecierii probelor de către aceasta, indicând că

instanța de judecată eronat și greșit a apreciat ansamblul de probe administrate.

Astfel, activitatea instanței de apel privind aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl propune partea apărării,

este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu este temei de

drept separat din numărul celor incluse în art.427 Cod de procedură penală și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită de orice suport

legal.

Instanța de recurs ține să remarce că, la această etapă a procedurilor nu

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele

ierarhic inferioare, or, aceasta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond.

Deci, Colegiul penal nu va examina criticile referitoare la presupusa greșită

reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice,

ci va verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de apel,

corectitudinea soluției de condamnare a inculpaților.

Prin urmare, se relevă că, conform art. 414 Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

19

dosar, poate administra, la cererea părților, orice probe noi și poate da o nouă

apreciere probelor din dosar.

În sensul prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la

casarea parțială a sentinței și pronunțării unei noi hotărâri.

Ținând seama de aceste prevederi, Colegiul penal constată că instanța de

apel a fost în drept și, de fapt, întemeiat a dispus condamnarea lui Burlacu V.

și Baglai I. conform învinuirii înaintate, expunându-se argumentat din motivul

cărei erori de drept urmează a fi casată parțial sentința, motivându-și detaliat și

clar soluția adoptată.

Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către recurenți și prevăzut

la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmarea la

examinarea recursurilor declarate, dat fiind faptul că, instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod

de procedură penală și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția

adoptată.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”(art. 427

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală), se înțeleg acele cazuri când s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre

acestea).

Colegiul penal reține că instanța de apel, în baza probelor administrate

legal de către organul de urmărire penală, pe care suplimentar și minuțios le-

au verificat în ședințele de judecată, le-a dat o apreciere justă din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării

reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, corect

ajungând la concluzia privind vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor

incrimnate, încadrarea juridică a acțiunilor acestora fiind justă.

Din conținutul hotărârii contestate rezultă că această concluzie s-a tras

având în vedere declarațiile martorilor acuzării cât și probele scrise - sesizarea

prezentată de Cosovan Gh. înregistrată în R-1 sub nr. XXXXX, la 07.03.2014 (f.d. 20,

vol. I); - Procesul-verbal privind consemnarea măsurii speciale de investigație (f.d. 23-

25, vol. I); Procesul-verbal privind înzestrarea cu tehnică specială din 07.03.2014 (f.d.

28, vol. I); Procesul-verbal privind documentarea cu ajutorul metodelor și mijloacelor

tehnice din 07.03.2014 (f.d. 30-53, vol.I); Procesul-verbal de examinare a obiectului din

07.04.2014 (f.d. 54, vol.I); Procesul-verbal de examinare a obiectului din 12.03.2014

20

(f.d. 118-122, vol.I); Procesul verbal de ridicare a obiectelor, din 07.03.2014 (f.d. 123-

126, vol.I); Procesul verbal de examinare a obiectului din 12.03.2014 (f.d. 127, vol.I);

Procesul-verbal de ridicare a obiectelor din 07.03.2014 (f.d. 129, vol.I); Procesul-verbal

de ridicare a obiectului din 07.03.2014 (f.d. 132, vol.I); Procesul-verbal de examinare a

obiectului din 07.04.2014 (f.d. 133-135, vol.I); Procesul-verbal de ridicare a obiectului

din 07.03.2014 (f.d. 137, vol.I); Procesul-verbal de examinare a obiectului din

07.03.2014 (f.d. 138, vol.I); Procesul-verbal de ridicare a obiectului din 10.03.2014 (f.d.

141, vol.I); Procesul-verbal de cercetare a obiectului din 08.04.2014 (f.d. 142-144,

vol.I); Procesul-verbal de ridicare a obiectului din 10.03.2014 (f.d. 145-146, vol.I);

Procesul-verbal de examinare a obiectului din 08.4.2014 (f.d. 153-154, vol.I; Procesul-

verbal de examinare a laptopului de model „Rp Elite Book8730w” (f.d. 155-158, vol.I);

Răspunsul emis de administrația BC ”Enargbank” SA, din 11.03.2014 (f.d. 166-167,

vol.I); Procesul-verbal de ridicare a informației comercial bancare, a obiectului din

12.03.2014 (f.d. 191-197, vol.I); Procesul-verbal de examinare a obiectului din

13.03.2014 (f.d. 198-207, vol.I); Procesul-verbal de ridicare a obiectului din 19.03.2014

(f.d. 215, vol.I); Procesul-verbal de examinare a obiectului din 07.04.2014 (f.d. 217,

vol.I); Procesul-verbal de ridicare din 24.03.2014 (f.d. 225, vol.I); Procesul-verbal de

examinare a obiectului din 07.04.2014 (f.d. 1, vol.II); Procesul-verbal de ridicare a

mijlocului de transport din 28.03.2014 (f.d. 21, vol.II); Procesul-verbal de examinare

din 12.03.2014 (f.d. 28-33, vol.II); Raportul de expertiză nr. XXXXX, din 12-

13.03.2014 (f.d. 34-73, vol.II); Actul nr. 07 din 26.03.2014 (f.d. 89-90, vol.II); Procesul-

verbal de cercetare a obiectului din 26.03.2014 (f.d. 96-101, vol.II); Raport de expertză

nr. XXXXX din 28.03.2014 (f.d. 103-175, vol.II); Actul nr. 09 din 07.04.2014 (f.d.

202-203, vol.II); Analiza operațională privind conexiunile telefonice a figuranților în

cauza penală examinată (f.d. 220-235, vol.II), care sânt detaliat descrise în partea

descriptivă a deciziei instanței de apel.

În contextul acestui material probator, Colegiul penal conchide că

instanța de apel, în mod corect au reținut că inculpații se fac vinovați de

comiterea infracțiunilor - Burlacu V. de pregătirea, organizarea și a săvîrșirea

oferirea, promisiunea și darea prin mijlocitor unei persoane cu demnitate publică a

bunurilor în proporții deosebit de mari, ce nu i se cuvin, pentru a îndeplini acțiuni în

exercitarea funcției sale sau contrar acesteia, faptă săvîrșită de două sau mai multe

persoane; - Baglai I. de contribuire prin acordarea de mijloace și înlăturare de obstacole

la pregătirea și săvîrșirea oferirii și dării prin mijlocitor unor persoane cu demnitate

publică a bunurilor în proporții deosebit de mari, ce nu li se cuvin, pentru a îndeplini

acțiuni în exercitarea funcțiilor sale sau contrar acestora, încadrate în baza art. 42

alin. (5); art. 26, art. 45 alin. (2) lit. b); art. 325 alin. (3) lit. a), și a 1) Cod penal și

respectiv în baza art. 42 alin. (5); art. 26; art. 45 alin. (2) lit. b); art. 325 alin. (3)

21

lit. a) și a1) Cod penal și art. 42 alin. (5) și art. 45 alin. (2) lit. b) și art. 325 alin.

(3) lit. a) și a1) Cod penal și a reținut o situație de fapt concordantă sub toate

aspectele împrejurărilor ce rezultă din aceste mijloace de probă.

Probatoriul administrat confirmă pe deplin existența și săvârșirea de

către inculpați a infracțiunilor reținute în sarcina lor, atât sub aspectul laturii

obiective, cât si a celei subiective.

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiuni imputate inculpaților, inclusiv și vinovăția acestora, după cum

rezultă din decizia instanței de apel, care s-a pronunțat asupra circumstanțelor

de fapt și și-a motivat concluzia prin cumulul de probe pertinente și

concludente, administrate pe parcursul judecării cauzei și apreciate în

conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, în mod obiectiv.

În sensul celor invocate, Colegiul penal va ține seama și de jurisprudența

CtEDO, și nu va impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă,

acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele de fond, fiindcă,

în cazul în care acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la

împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite

părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs

poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor

instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis vs Spania, Helle vs Finlanda).

Mai mult, recursul ordinar nu are ca finalitate remedierea unei greșite

aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabilire a adevărului,

generată de o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească

deficitară/parțială/nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul

juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se judecă exclusiv

dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții

expres prevăzute de lege.

Astfel, instanța de recurs consideră ca neîntemeiate argumentele părții

apărării cu privire la neobiectivitatea învinuirilor aduse inculpaților, de rând ce

instanța de apel a motivat condamnarea lui Burlacu V. și Baglai I. prin faptul,

că învinuirea a prezentat suficiente probe care cu certitudine dovedesc

vinovăția acestora de comiterea infracțiunilor imputate lor și aceasta întru totul

corespunde cerințelor prevăzute de art. 281 alin. (2) Cod de procedură penală.

Totodată, Colegiul penal va respinge ca neîntemeiate argumentele

invocate în recursurile declarate de avocați în numele inculpaților și a

inculpatului Burlacu V., și anume:

7.1. A avocatului Zamfir P., referitor la faptul că, capetele de învinuire

imputate lui Baglai I. nu s-au confirmat în cadrul cercetării judecătorești, or,

22

analizând acțiunile inculpatei în contextul comiterii infracțiunilor incriminate,

raportându-le la probator și analizate prin prisma normelor materiale penale,

Colegiul penal consideră că, ele conțin elementele infracțiunilor prevăzute la

art. 26, art. 42 alin. (5) și art. 45 alin. (2) lit. b); art. 325 alin. (3) lit. a) și a1) Cod

penal, cât și art. 42 alin. (5) și art. 45 alin. (2) lit. b); art. 325 alin. (3) lit. a) și a1)

Cod penal.

Astfel, inculpata a contribuit la săvârșirea infracțiunilor de comun acord

și în complicitate cu inculpatul Burlacu V. printr-un ansamblu de acțiuni

concrete, din momentul apariției intenției, până la consumarea lor, și anume,

prin acordarea de mijloace, manifestat prin deținerea în locațiune a safeurilor

la BC ,,Energbank” SA și BC ,,Moldindconbank” SA, unde se păstrau mijloacele

financiare, destinate coruperii demnitarilor de rang înalt, și prin transportarea,

transmiterea mijloacelor financiare inculpatului Burlacu V., fiind permanent la

dispoziția complicelui său.

Pe motivele reținute mai sus, se vor respinge și afirmațiile apărării,

precum că culpabilitatea lui Baglai I. în comiterea infracțiunilor imputate nu a

fost probată, așa cum o cer prevederile art. 100, 101 Cod de procedură penală,

deoarece instanța de apel, contrar prevederilor procesuale, practicii judiciare

naționale și CtEDO, a condamnat persoana, fără a administra probe noi, fără a

da citire declarațiilor martorului absent și fără a examina careva probe scrise,

numai pe baza probelor cu caracter contradictoriu, care au fost suficiente

pentru instanța de fond de a concluziona și dispune achitarea inculpatei.

În acest sens, Colegiul penal notează că constituie opinia subiectiviă a

recurentului ce se respinge ca neîntemeiată, or, instanța de apel în temeiul art.

414 alin. (4) Cod de procedură penală, în vederea soluționării apelului, a

examinat pe viu un cumul de probe, cărora le-a dat o nouă apreciere, fapt ce

este în corespundere atât cu cerințele legale naționale, cât și internaționale.

În consecință, se resping în baza acestor argumente și celelalte critici

invocate în de avocatul Zamfir P. prin care se face o interpretare subiectivă a

declarațiilor inculpatului Burlacu V. relatate în instanța de apel, precum că,

Bagali I. nu cunoștea despre proveniența și destinația banilor, nu-l cunoștea pe

Cosovan Gh. și nici conținutul discuțiilor între ei, or, instanța de apel în aceste

aspecte s-a pronunțat motivat și nu a omis careva erori ce ar afecta legalitatea

și corectitudinea soluției adoptate în speță.

Nejustificat este invocat de avocatul Zamfir P. și faptul, precum că

instanța de apel în ședința de judecată a respins nemotivat cererile părții

apărării ce ține de prezentarea de probe noi, prin ce i-a încălcat dreptul

inculpatei Baglai I. la apărare, deoarece martorul Cosovan Gh. a fost audiat în

23

instanța de fond, iar vinovăția inculpaților a fost deja demonstrată prin probe

suficiente, pe care s-a bazat instanța de apel la adoptarea soluției în cauză.

7.2. În privința alegațiilor inculpatului Burlacu V. și avocatului acestuia, Mîța

O., precum că ”(…) faptele imputate inculpatului sunt insuficient descrise, sunt

imprecise și nu sunt circumstanțiale ca mod de operare. Acțiunile care ar fi trebuit să

stea la baza învinuirii, nu sunt determinate cu suficientă precizie prin tro modalitate

clară și concretă dc săvârșire a faptelor infracționale și o fixare riguroasă a coordonatelor

spațio-temporale” Colegiul penal conchide că nu pot fi acceptate, or, repezintă o

interpretare subiectivă de către recurenți a actului de învinuire, care fiind

coraportată la decizia instanței de apel, precum și textului prescris în art. 26,

art. 42 alin. (2) și alin. (3), art. 45 alin. (2) lit. b) și art. 325 alin. (3) lit. a) și a1) Cod

penal și art. 42 alin. (2) și alin. (3), art. 45 alin. (2) lit. b) și art. 325 alin. (3) lit. a)

și a1) Cod penal, incriminate inculpatului Burlacu V., denotă că învinuirea are

un caracter clar și precis.

În consecință, Colegiul penal atestă netemeinicia acestor alegații invocate

de recurenți, or, în baza celor expuse supra, se stabilește cu ceritutinde că

învinuirea în temeiul căreia instanța de apel a constatat faptele săvârșite de

inculpatul Burlacu V. încadrate în art. 26, art. 42 alin. (2) și alin. (3), art. 45 alin.

(2) lit. b) și art. 325 alin. (3) lit. a) și a1) Cod penal și art. 42 alin. (2) și alin. (3),

art. 45 alin. (2) lit. b) și art. 325 alin. (3) lit. a) și a1) Cod penal, au un caracter

precis și previzibil, iar formulările utilizate nu au caracter neclar, ce nu ar

permite inculpatului exercitarea dreptului său la apărare, fiind astfel în speță

respectate cerințele unui proces echitabil, garantat în art. 6§1, §3 CoEDO, fapt

ce jusitifică legalitatea și temeinicia deciziei instanței de apel.

La fel, ce ține de motivul invocat de recurent, în privința faptului că

”(…)de către organul de urmărire penală nu doar nu au fost obținute probe, ce ar

demonstra vinovăția lui Burlacu V. în comiterea faptei ce i se incriminează, ci invers,

cumulul probelor din materialele cauzei demonstrează cu certitudine, că fapta

incriminată lui Burlacu V. nu întrunește elementele componenței de infracțiuni”,

Colegiul penal conchide că nu poate fi admis, din considerentul că din

conținutul deciziei contestate, rezultă că instanța de apel și-a întemeiat corect

soluția de condamnare a inculpatului Burlacu V. în baza în art. 26, art. 42 alin.

(2) și alin. (3), art. 45 alin. (2) lit. b) și art. 325 alin. (3) lit. a) și a1) Cod penal și

art. 42 alin. (2) și alin. (3), art. 45 alin. (2) lit. b) și art. 325 alin. (3) lit. a) și a1) Cod

penal, pe un cumul de probe suficient, apreciat prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, ce în ansamblu au demonstrat vinovăția inculpatului

Burlacu V. în comiterea infracțiunilor imputate.

24

7.3. În același context se resping și motivele inculpatului Burlacu V. și

avocatului acestuia, Ceachir A., precum că ”(…)instanța de fond în sentință (pag.15-

16) și instanța de apel (pag.44-45), a deciziei, eronat și nemotivat au interpretat

prezența elementelor infracțiunii art. 42, 45, 325 alin. (3) lit. a), a1) Cod penal, în

acțiunile inculpatului, invocînd că infracțiunea s-a consumat în momentul ce a fost

transmisă suma de 250 000 dolari SUA către Cosovan Gh.”, or, aceasta constituie o

interpretare teoretică a recurenților ce contravine circumstanțelor prezentei

cauze penale, nefiind aplicabilă în speță.

La fel, ce ține de alegațiile că instanța de apel nu s-a expus la motivele

(pct. 7.3 - 7.9) ce ține de acțiunile de provocare din partea statului prin

intermediul lui Cosovan Gh, Colegiul penal notează că sunt neîntemeiate, or,

analizând conținutul decizie contestate, instanța de apel, cu referire la acest

argument a menționat că ”(…)toate inițierile de a se întâlni și de a vorbi pe marginea

coruperii deputaților, de a căuta prieteni deputați în vederea coruperii lor a fost

manifestată anume din partea inculpatului Burlacu V., aceasta se confirmă și prin

înregistrarea comunicărilor care au avut loc la 06.03.2014 între Burlacu V. și Cosovan

Gh., prin intermediul rețelei de socializare „Skype”, precum și prin apelurile telefonice

dintre Burlacu V. și Cosovan Gh., cât și prin faptul că, el a propus lui Baglai I. să

închirieze safeu la bănci comerciale, el a primit prin curier și transmis ultimei coletele

cu bani, pe care le deținea la băncile comerciale, etc.” (f.d. 50, vol.X)

Mai mult, în cadrul examinării prezentei cauze în instanța de apel,

inculpatul fiind audiat a declarat că ”(…) Învinuirea îmi este clară, vina o recunosc

integral.” (f.d. 213, vol. IX).

7.4. Cât privește temeiul de recurs semnalat de recurenți, prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 15) Cod de procedură penală, în sensul că instanța de judecată

internațională, prin hotărâre pe un alt caz, a constatat o încălcare la nivel național a

drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și în această cauză, Colegiul

penal notează că nu se confirmă, or hotărârile CtEDO la care fac referire

recurenții, au avut ca obiect de discuție alte circumstanțe decât cele existente în

prezenta cauză.

Prin urmare, Colegiul penal apreciază că, decizia instanței de apel

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe

care instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu

o motivare conformă rigorilor și exigențelor din art. 6 CoEDO. În același

context, Colegiul penal menționează că, deși art. 6§1 CoEDO obligă instanțele

judecătorești să-și motiveze hotărârile, însă Curtea a clarificat că acest lucru nu

impune un răspuns detaliat la fiecare argument invocat de parte (Van de Hurk

vs. Olanda, din 19.04.1994).

25

Or, modul în care se aplică obligația de a motiva hotărârile judecătorești

poate varia în funcție de natura acestora și trebuie apreciat în lumina

circumstanțelor cauzei (Hiro Balani vs. Spania, din 09.12.1994).

Sub acest aspect, Colegiul penal atestă că, instanța de apel la judecarea

cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea

deciziei adoptate.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursurilor declarate pe motiv că

acestea sunt vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpatul

Burlacu Vitalie și avocații acestuia, Mîța Oleg și Ceachir Anatolie și avocatul

Zamfir Pavel în numele inculpatei Baglai Irina, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2017, în cauza penală în privința

lui Burlacu Vitalie XXXXX și Baglai Irina XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 august 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecătorii Constantin Alerguș

Ion Guzun

26