1ra-964/2015 — art. 42 alin.5, 238, 42 alin.2, 361 alin.2 lit.b Cod penal

Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău, din 14.12.2010, Pîslaru V. a fost condamnat în baza art. 42 alin. (2), 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 2 ani și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Totodată, procesul penal în privința lui Pîslaru V., în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (2), 238 Cod penal, a fost încetat, pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală. Prin aceeași sentință a fost condamnat Vidrașcu C. Concomitent a fost încetat procesul penal în privința lui Onofrei Al-dru și Vidrașcu C. în baza art. 42 alin. (2), 238 Cod penal, în privința cărora hotărîrile judecătorești nu se contestă.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că în luna mai 2008, Vidrașcu C., care executa funcția de director al S.R.L. „Șarcova Agro”, prin înțelegere prealabilă cu Codru Gh., acționînd cu scopul de a facilita dobîndirea creditului de la BC „MobiasBanca” SA, în valoare de 30 000 lei, de către Tataru D., repartizînd de comun acord rolurile, știind cu certitudine că acesta nu este angajatul firmei nominalizate, au perfectat pe numele lui documentul oficial: adeverința persoanei fizice pentru primirea creditului de consum în BC „MobiasBanca” SA. Codru Gh. a introdus, conform raportului de expertiză nr. 2224 din 25.08.2008, date vădit denaturate, precum că Tataru D. este angajat la serviciu permanent din 01.01.2007 la S.R.L. „Șarcova Agro” în calitate de șofer, venitul căruia în anul 2007 (minus reținerile din salariu) a constituit 25 000 lei, iar Vidrașcu C., conform aceluiași raport de expertiză, a autentificat aceste informații prin aplicarea ștampilei S.R.L. „Șarcova Agro”, după care acest document a fost prezentat la 27.05.2008 de către Tataru D. la BC „MobiasBanca” SA, fiindu-i refuzată primirea creditului solicitat, din motivul lipsei formei - 4BASS și a raportului financiar al întreprinderii respective. Tot ei, în luna aprilie 2008, prin înțelegere prealabilă, împreună cu Vidrașcu C., care executa funcția de director al S.R.L. „Șarcova Agro” și Codru Gh., acționînd în scopul facilitării dobîndirii creditului de la BC „Moldova- AgroindBank” SA, în valoare de 30 000, lei de către Onofrei Al-dru, căruia Codru Gh. i-a făcut cunoștință cu Pîslaru V. și Vidrașcu C., repartizînd de comun acord rolurile, știind cu certitudine că Onofrei Al-dru nu este angajatul firmei nominalizate, i-au perfectat pe numele lui documentele oficiale: certificatul privind salariul angajatului și contractul de muncă din 02.05.2007, încheiat între S.R.L. „Șarcova Agro”, în persoana lui Vidrașcu C. și Onofrei Al-dru, dîndu-i acestuia din urmă sfaturi privind modul săvîrșirii infracțiunii. Astfel, conform raportului de expertiză nr. 2225 din 28.08.2008, s-a constat că în certificatul de salarizare nr. 05 din 11.04.2008 și rubricile contractului de muncă din 02.05.2007 încheiat între S.R.L. „Șarcova Agro” și Onofrei Al-dru, de către Pîslaru V. au fost introduse date vădit denaturate, precum că Onofrei Al- dru este angajat la serviciu permanent în calitate de merceolog, din 02.05.2008, la S.R.L. „Șarcova Agro”, venitul căruia în anul 2007 (minus reținerile din salariu) au constituit 35 840 lei, iar pentru primele patru luni ale anului 2008 (minus reținerile din salariu) a constituit 13440 lei. Conform aceluiași raport de expertiză, Vidrașcu C., a autentificat aceste informații prin aplicarea ștampilei S.R.L. „Șarcova Agro”, după care, la 11.04.2008, Onofrei Al-dru a prezentat aceste documente la filiala nr. 24 a instituției financiare sus-menționate, cu sediul în mun. Chișinău, str. Mircea cel Bătrîn, 7, în urma căreia i-a fost eliberat creditul solicitat.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul Pîslaru V., care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, motivînd că nu este vinovat în cele imputate, vinovat fiind inculpatul Gh. Codru, care a fost organizatorul faptei date. Dînsul doar a completat blancheta pe numele lui Onofrei Al-dru care era cu ștampilă, deoarece Codru Gh. nu știa cum trebuie îndeplinită, ultimul asigurîndu-l că totul este legal și corect. Cazul dat este unul fortuit și dînsul nu trebuia să fie pedepsit penal, iar în cazul în care se 2 constata că este vinovat, să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă, pe motiv că cea fixată este prea aspră. Totodată, în apelul declarat suplimentar, inculpatul a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care procesul penal să fie încetat, pe motiv că sentința, în ce privește vinovăția lui, nu sa bazat pe probe, fiind neîntemeiată și nemotivată, instanța neîntemeiat a reținut în sarcina lui participarea la săvîrșirea infracțiunii pe episodul în privința lui Tataru D., el nefiind învinuit prin rechizitoriu în comiterea acestei fapte.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05.10.2011, a fost admis apelul inculpatului Pîslaru V., casată sentința în partea stabilirii pedepsei, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, prin care Pîslaru V. a fost condamnat în baza art. 42 alin. (2), 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 2 ani și 6 luni închisoare. Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani, dispunîndu-se eliberarea lui imediată de sub arest, dacă nu execută o altă pedeapsă a închisorii în baza altor sentințe judecătorești. 4.1. În motivarea soluției date, instanța de apel a indicat că prima instanță, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv, circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatului Pîslaru V. în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (2), 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, care a fost confirmată prin probele acumulate la dosar și cercetate în ședințele de judecată, și anume: declarațiile inculpaților C. Vidrașcu și A. Onofrei; actele cauzei: adeverința pentru primirea creditului de consum în BC „MobiasBanca” SA eliberată, ștampilată și semnată de directorul C.Vidrașcu și de contabilul șef G. Hîrciov; certificatul pe numele lui Tataru D. privind datele lui personale, chestionar pentru persoana fizică pe numele lui Tataru D., blancheta de primire a creditului; procesul-verbal din 05.06.2008 de examinare a ștampilei, procesul-verbal de ridicare din 09.06.2008 a pachetului de documente prezentat de Tataru D. pentru solicitarea creditului; procesul-verbal de percheziție din 05.06.2008 potrivit căruia Vidrașcu C. benevol a predat ștampila S.R.L. „Șarcova Angro”; raportul de expertiză grafologică nr. 2225 din 28.08.2008, prin care s-a constat că înscrisurile în certificatul de salarizare nr. 05 din 11.04.2008 și în contractul de muncă din 02.05.2007 au fost executate de către V. Pîslaru; contractul de credit nr. 508097 din 11.04.2008 încheiat între directorul BC „Moldova-Agroindbank” SA și Onofrei Al-dru, și contractul de împrumut din 11.04.2008 întocmit în formă scrisă între Onofrei Al-dru și Codru Gh. De asemenea, instanța a considerat corectă concluzia primei instanțe privind încetarea procesului penal în privința lui Pîslaru V. în baza art. 42 alin. (2), 238 Cod penal, deoarece în urma modificărilor operate prin Legea nr. 277-XVI 3 din 18.12.2008, în vigoare din 24.05.2009, și anume în dispoziția art. 126 Codul penal, fapta săvîrșită de Pîslaru V. nu este prevăzută de legea penală, deoarece valoarea creditului nu constituie proporții mari, nedepășind 2 500 de unități convenționale, adică 50 000 lei. Totodată, instanța de apel a considerat că prima instanță i-a aplicat inculpatului o pedeapsă prea aspră sub formă de închisoare de 2 ani și 6 luni, fără a ține seama de toate circumstanțele cauzei, că inculpatul și-a recunoscut vina parțial și are la întreținere doi copii minori, de faptul că infracțiunea prevăzută de art. 361 alin. (2) Cod penal, potirivit art. 16 alin. (3) Cod penal, face parte din categoria celor mai puțin grave și aceasta în afară de pedeapsa cu închisoarea prevede și alte pedepse alternative, sub formă de amendă și muncă neremunerată în folosul comunității, care nu au fost puse în discuție de prima instanță la numirea pedepsei. Astfel, instanța de apel a considerat, ca excepție, că educarea și corectarea inculpatului Pîslaru V. este posiblă fără izolarea lui de societate, cu aplicarea condiționată a pedepsei închisorii, aceasta fiind echitabilă și legală.

Împotriva hotărîrilor pronunțate de instanțele ierarhic inferioare au declarat recurs procurorul și inculpatul Pîslaru V. 5.1. Procurorul, invocînd temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței, pe motiv că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în partea individualizării pedepsei, instanța incorect ajungînd la concluzia că corijarea și reeducarea lui Pîslaru V. poate avea loc fără izolare de societate, nu a ținut seama de circumstanțele cauzei, de faptul că acesta anterior a fost condamnat de două ori pentru infracțiuni similare, pe parcusul judecării cauzei s- a sustras de la prezentarea în fața instanței, nu și-a recunoscut vina și nu s-a căit de cele comise, de unde rezultă că nu a conștientizat gravitatea infracțiunilor săvîrșite. Totodată, pedeapsa închisorii cu suspendarea executării ei nu va fi posibil de executat în conformitate cu art. 261 Cod de executare, deoarece ultimul ispășește pedeapsa cu închisoarea de 3 ani și 8 luni, stabilită prin încheierea judecătorului de instrucție al Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 15.04.2010. 5.2. Inculpatul Pîslaru V., invocînd temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 4), 5), 6), 12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea sentinței și deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că prima instanță a examinat cauza în lipsa lui, nefiind citat legal, pe cînd dînsul executa pedeapsa în Penitenciarul nr. 13, prin ce i-a fost violat dreptul la ultimul cuvînd și la replică. Instanța, neîntemeiat, a considerat că dînsul nu a executat pedeapsa stabilită prin sentința anterioară sub formă de amendă, deoarece amenda a fost achitată la 09.11.2010 și din momentul achitării amenzii pedeapsa se consideră executată. De asemenea, instanța de apel nu s-a expus 4 asupra tuturor motivelor invocate în apeluri, inclusiv și asupra temeiului că prin rechizitoriu nu a fost învinuit în comiterea infracțiunii pe episodul în privința lui Tataru D., nu a examinat și cercetat toate probele prezente în cauză, în rest, invocînd repetat aceleași motive cum au fost invocate în apel.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 15.05.2012, au fost admise recursurile declarate, casată decizia și dispus rejudecarea cauzei în ordine de apel în aceeași instanță, în alt complet de judecată. 6.1. Colegiul penal și-a argumentat soluția prin aceea că instanța de apel nu a ținut cont de încălcarea dispozițiilor art. 33 și 34 Cod de procedură penală, la judecarea cauzei penale în prima instanță în privința lui Pîslaru V., Onofrei Al- dru și Vidrașcu C., care a fost admisă de același judecător și care a separat și soluționat cauza penală în privința unuia din inculpați (Codru Gh.), pe cînd urma să se abțină de la judecare, la dosar este atașat acordul de recunoaștere a vinovăției semnat de către inculpatul Pîslaru V. și acuzatorul de stat, însă instanța de fond nu s-a expus în sensul admiterii sau respingerii lui. Instanța de fond a examinat cauza în lipsa inculpatului Pîslaru V. însă n-a îndeplinit dispozițiile art. 321 Cod de procedură penală, or lipseau probe care să ateste eschivarea, constatîndu-se că, la data judecării, inculpatul Pîslaru V. se afla în custodia statutului, aflîndu-se în stare de arest, instanța de apel n-a verificat legalitatea sentinței primei instanțe sub aspectul reținerii în sarcina lui Pîslaru V. a epizodului lui Tataru D., instanța de apel nu s-a referit asupra menținerii sentinței în partea în care nu a fost casată și nu și-a motivat suficient soluția privind posibilitatea corijării și reeducării lui Pîslaru V. fără izolarea de societate, în cazul în care acesta executa pedeapsa închisorii prin altă sentință.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, din 09.11.2012, a fost admis apelul inculpatului Pîslaru V., casată, inclusiv din oficiu din alte motive, sentința în privința acestuia, cu remiterea cauzei la o nouă examinare în aceeași instanță în alt complet de judecată. Măsura preventivă - arestul în privința lui Pîslaru V. a fost anulat, cu eliberarea inculpatului din arest imediat în sala de judecată, dacă nu executa pedeapsă cu închisoarea în baza altor hotărîri judecătorești. 7.1. Soluția de remitere la rejudecare a fost motivată în conformitate cu prevederile art. 415 Cod de procedură penală, fiind reținute motivele de casare indicate în decizia Curții Supreme de Justiție din 15.05.2012, redate în pct. 6.1. al prezentei decizii.

Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău, din 22.12.2013, inculpatul Pîslaru V. a fost achitat de sub învinuirea de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 42. alin. (5). art. 238, art. 42. alin. (2). art. 361. alin. (2). lit. b) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, Pîslaru V. fiind reabilitat. 5

În sentința adoptată, instanța de fond a conchis că, prin rechizitoriu, în sarcina inculpatului Pîslaru V. nu a fost pusă săvîrșirea faptei de contribuire prin complicitate la dobîndirea prin înșelăciune a unui credit de către Tataru D. de la BC ,,MobiasBanc”SA, și nici contribuirea în calitate de autor sau complice la confecționarea documentelor oficiale false care acordă drepturi, documente utilizate ulterior de către Tataru D. în vederea obținerii de către el prin înșelăciune a creditului de la BC ,,MobiasBanc” SA. Instanța a dedus că în acțiunile de contribuire în calitate de complice la obținerea prin înșelăciune a creditului de către Onofrei Al-dru de la BC „Moldova-Agroindbank” SA incriminate prin rechizitoriu inculpatului Pîslaru V., lipsește latura obiectivă și subiectivă a componenței de infracțiune prevăzută de art. 42. alin. (5). art. 238 Cod penal, iar în acțiunile de contribuire în calitate de autor la confecționarea în acest scop a documentelor oficiale false, incriminat prin rechizitoriu inculpatului Pîslaru V., lipsește obiectul infracțiunii, latura obiectivă și latura subiectivă a componenței de infracțiune prevăzută de art. 42, alin. (2). art. 361, alin. (2), lit. b) Cod penal. Instanța a specificat că, probele prezentate de acuzare referitoare la dosarul de creditare a lui Onofrei Al-dru de la BC ,,Moldova-Agroindbank” SA: certificatul de înregistrare la 13.09.2005; extrasului din Registrul de stat al întreprinderilor și organizațiilor; conținutul informației înregistrate sub nr. 01311/4929 din 23.10.2008, prezentate de către Oficiul Fiscal Buiucani al IFS pe mun. Chișinău; conținutul procesului-verbal de percheziție la domiciliul lui Vidrașcu C.; conținutul raportului de expertiză tehnică și grafoscopică a documentelor nr. 2225 din 28 august 2008; conținutul informației BC ,,Moldova-Agroindbank”SA, filiala nr. 24 din 24.10.2008; conținutul copiei contractului de împrumut din 11.04.2008; corpurile delicte atașate la dosar - ștampila S.R.L. ,,Șarcova Agro” și corpurile delicte atașate sub formă de documente - copia buletinului de identitate pe numele lui Onofrei Al-dru; copia facturilor de consum a energiei electrice și pentru serviciile SA ,,Moldtelecom”, pe numele consumatorului Onofrei Al-dru; copia poliței de asigurare obligatorie de asistență medicală nr. 021549051 eliberate la 11.04.2008 pe numele lui Onofrei Al-dru; certificatul privind salariul angajatului nr. 05 din 11.04.2008 pe numele lui Onofrei Al-dru și contractul de muncă din 02.05.2007 încheiat între S.R.L. ,,Șarcova Agro” și Onofrei Al- dru, nu indică în niciun fel la participarea lui Pîslaru V. la falsificarea actelor prezentate pentru obținerea creditului, în același context cu declarațiile martorilor.

Nefiind de acord cu sentința, procurorul a depus apel, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărîri potrivit modului prevăzut pentru prima instanță, prin care Pîslaru V. să fie recunoscut culpabil de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 42 alin. (5) art. 238 și art. 42 alin. (2) art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal. 6 Ținînd cont de faptul că la momentul comiterii infracțiunii dispoziția art. 238 Cod penal, prevedea obiectul infracțiunii creditul în sumă de 2 500 unități convenționale, iar prin fapta sa Pîslaru V. a obținut credit în sumă de 30 000 lei, procesul penal urmează a fi încetat, deoarece fapta nu constituia infracțiune la momentul comiterii. În latura comiterii infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (2) art. 361 alin. (2) lit. b) Cod Penal, a înceta procesul penal conform art. 285 Cod de procedură penală, și în conformitate cu prevederile art. 60 Cod penal, a-l libera de răspundere penală pe Pîslaru Vitalie, deoarece din ziua săvîrșirii infracțiunii au expirat 5 ani de la momentul comiterii unei infracțiuni mai puțin grave.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, din 30.03.2015, a fost admis apelul declarat, casată sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău, din 26.12.2013 și pronunță o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care, cauza penală de învinuirea lui Pîslaru V. de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 42 alin. (5), art. 238 și art. 42 alin. (2), art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, a fost încetată în legătură cu existenta circumstanțelor care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală. 11.1. La adoptarea soluției, instanța de apel a considerat nefondată, concluzia instanței de fond privind achitarea inculpatului Pîslaru V. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (5), 238 și art. 42 alin. (2), art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, pe motivul lipsei elementelor constitutive ale acestor componențe de infracțiune, fiind contrară probelor administrate în ședința de judecată în instanța de fond și în apel. La fel, instanța de apel a considerat nefondate concluziile instanței de fond, precum că ,,în acțiunile inculpatului Pîslaru V. de contribuire în calitate de complice la obținerea prin înșelăciune a creditului de către Onofrei Al-dru de la BC ,,Moldova- Agroindbank” SA lipsește latura obiectivă și subiectivă a componenței de infracțiune prevăzută de art. 42. alin. (5). art. 238 Cod penal, iar în acțiunile de contribuire în calitate de autor la confecționarea în acest scop a documentelor oficiale false, incriminat prin rechizitoriu inculpatului Pîslaru V., lipsesc obiectul infracțiunii, latura obiectivă și latura subiectivă”. Instanța a menționat că nu poate fi luată în considerație versiunea susținută de inculpat pe întreg procesul penal, privind nerecunoașterea vinovăției. Or, aceasta se consideră ca tendința ultimului să prezinte o stare de fapt nereală și neplauzibilă, care să-i atenueze răspunderea penală, deoarece aceste declarații se combat prin cumulul de probe administrate. Faptul că nici unul dintre angajații filialei BC „Moldova-Agroindbank” SA nu îl cunoașteau și nu au avut nici un fel de relații cu inculpatul, nu înseamnă că Pîslaru V. nu a contribuit atît la perfectarea actelor necesare primirii creditului cît și la primirea cestuia, nu-l scutește pe inculpat de răspundere penală pentru 7 complicitate. Or, s-a stabilit, cu certitudine, că cu contribuția inculpatului Pîslaru V., au fost perfectate actele necesare în scopul dobîndirii creditului, iar la momentul efectuării înscrisurilor de către Pîslaru V., el era solicitantul creditului și doar la insistența lui Vidrașcu C., care a motivat că banca va refuza acordarea creditului unei persoane ce nu are domiciliu în mun. Chișinău, a schimbat situația și au decis asupra oportunității primirii creditului de către Onofrei Al- dru. Instanța a mai reținut că inculpatul, fiind audiat, a recunoscut că a completat conținutul blanchetelor certificatului privind salariul angajatului și contractului individual de muncă pe numele lui Onofrei Al-dru, dar a susținut că a făcut această acțiune la rugămintea lui Onofrei Al-dru și faptul că le-a completat nu este o ilegalitate, întrucît pentru a produce efecte juridice acestea urmau să fie înregistrate în registrele firmei S.R.L. „Șarcova-Agro” și la organele fiscale. Totodată, prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău, din 17.02.2009, emisă în ordinea acordului de recunoaștere a vinovăției, Codru Gh. a fost condamnat în baza art. 31, 42 alin. (5), 238 Cod penal, din care rezultă că acesta a comis infracțiunea imputată împreună cu inculpatul Pîslaru V., care a completat contractul de muncă și certificatul de salariu anume cu scopul de a obține creditul de la bancă de către Onofrei Al-dru, știind cu certitudine, că ultimul nu activa la S.R.L. ,,Șarcova-Agro”. În atare circumstanțe instanța de apel a considerat că acțiunile lui Pîslaru V., la momentul comiterii infracțiunii, cădeau sub incidența art. 42 alin. (5), art. 238 Cod penal - „avînd calitatea sa de complice la dobîndirea creditului prin înșelăciune, care a avut drept consecință cauzarea instituției financiare de daune în proporții deosebit de marii”. Instanța de apel a luat în considerație prevederile art. 10 Cod penal, și a ținut cont de Legea nr. 277-XVI din 18.12.2008 „privind modificarea și completarea Codului penal al Republicii Moldova”, conform căreia răspunderea penală pentru dobîndirea creditului prin înșelăciune survine în cazul cînd, prin aceasta, au fost cauzate instituției financiare daune în proporții mari. Conform actului de învinuire, inculpatul a facilitat dobîndirea de la BC ,,Moldova-Agroindbank” SA un credit în mărime de 30 000 lei, ceea ce nu constituie proporții mari conform art. 126 Cod penal, fapt ce condiționează încetarea procesului penal pornit împotriva lui Pîslaru V. Conform alin. (l) pct. 6) art. 391 Cod procedură penală, sentința de încetare a procesului penal se adoptă dacă există alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală. Astfel, instanța de apel a atestat că, la momentul examinării cauzei în instanța de judecată, fapta imputată inculpatului Pîslaru V., pe art. 238 Cod penal, nu se mai încadra în prevederile acestei legi, de aceea instanța a considerat necesar a înceta procesul penal în privința inculpatului în comiterea infracțiunii 8 prevăzute la art. 238 Cod penal, pe motiv că există alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală. Totodată, instanța de apel a constatat că calificarea acțiunilor inculpatului în baza art. 42 alin. (2) art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, este neîntemeiată, deoarece acțiunile inculpatului, privind confecționarea documentelor oficiale false, au fost în scopul dobîndirii creditului prin înșelăciune. Mijlocul de săvîrșire a infracțiunii prevăzute la art. 238 Cod penal, este informația falsă prezentată de către făptuitor. Acțiunea de dobîndire a unui credit sau de majorarea sumei acestuia, sau de obținere a unui credit în condiții avantajoase are ca premisă acțiunea de prezentare a unor informații false, cu care se află în legătură cauzală. Nu contează dacă informațiile prezentate de făptuitor sunt falsificate integral sau parțial. Important este ca informațiile false să aibă o semnificație decisivă în obținerea unui credit în condiții avantajoase. Nu se atestă confecționarea, nici folosirea, documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligații. Aceasta deoarece operează regula de concurență a normelor penale fixată la art. 116 Cod penal, în cazul în care documentele false, prezentate instituției financiare, au un caracter oficial, apare concurența dintre art. 238 și art. 361 Cod penal. Prezentarea unor informații false, care se conțin în documente oficiale, se prezintă ca în caz specific al folosirii documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligații și în cazul dat art. 361 Cod penal, nu poate fi aplicat ca normă generală. Această soluție reiese din alin. (2) art. 3 și din alin. (2) art. 115 Cod penal.

Împotriva decizie instanței de apel a declarat recurs ordinar inculpatul Pîslaru V., care invocînd temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8), 9) 12) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței primei instanțe din 26.12.2013, și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie achitat. În motivarea recursului declarat, recurentul invocă că decizia atacată este una nefondată și neîntemeiată. Instanța de apel, la examinarea cauzei, a ignorat prevederile legislației în vigoare, contradictoriu și eronat a expus fondul cauzei, probele aduse de părți și vădit a ignorat decizia Curții Supreme de Justiție din 20.03.2014, cu privire la determinarea modului unitar de interpretare și aplicare a prevederilor art. 361 Cod penal, fiindu-i lezat dreptul la un proces echitabil.

Procurorul a depus referință, care se pronunță pentru inadmisibilitatea recursului declarat din motiv că temeiurile invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, luînd în considerație și argumentele expuse în referință, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. 9 În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute în art. 430. Potrivit art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să cuprindă conținutul și motivele recursului, cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate și solicitările recurentului, indicînd temeiurile prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, invocate în recurs și explicînd problema de drept de importanță generală abordată în cauza dată. În recursul declarat de inculpat nu este specificat în ce constă problema de drept de importanță generală ce există în cauză și care este eroarea comisă de instanța de apel ce ar motiva casarea hotărîrii atacate. Conform pct. 5) al art. 430 Cod de procedură penală, autorul este obligat să aducă în recurs motivele și argumentarea dezacordului său cu temeiurile invocate în decizia instanței de apel, ceea ce la fel nu s-a respectat. Articolul 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede temeiurile în baza cărora pot fi supuse recursului hotărîrile instanței de apel. În recursul declarat se solicită casarea deciziei instanței de apel, invocîndu-se formal temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 8), 9), 12) Cod de procedură penală, fără însă a fi indicate în ce constau pretinsele erori de drept, raportate la cazul dat. Prin urmare, odată ce recursul de pe rol nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute în art. 430 Cod de procedură penală, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Pîslaru Vitalie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, din 30 martie 2015, în cauza penală în privința lui Pîslaru Vitalie Ion, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute în art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 noiembrie 2015. Președinte Petru Ursache Judecătorii Constantin Alerguș Vladimir Timofti 10