1ra-1222/2017 — art. 361 alin. 2 lit. b CP

1ra-1222/2017 — art. 361 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1222/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Petru Moraru, Vladimir Timofti, Nadejda Toma și Constantin Alerguș

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de avocatul

Marcel Popescu în numele inculpatului și inculpat, și de Adam Ion, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 aprilie

2017, în cauza penală în privința lui

Boico Serghei xxxxx, născut la xxxxx, originar

xxxxx și domiciliat xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 27.03.2015 - 27.07.2016;

Instanța de apel: 19.08.2016 - 28.04.2017;

Instanța de recurs: 27.06. 2017 - 29.11.2017.

A CONSTATAT:

Boico Serghei a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, deoarece fapta nu întrunește elementele

infracțiunii.

că deținând funcția de reprezentant al SA „Donaris Group”, fiind investit cu dreptul

de a semna contracte de asigurare a mijloacelor de transport din numele companiei,

împreună și prin înțelegere prealabilă cu Albouz Basel care avea în posesie

automobilul model „Toyota RAV 4”, n/î xxxxx pe care l-a procurat la 02 octombrie

2010 de la Adam Ion contra sumei de 6000 euro, urmărind scopul confecționării,

deținerii și utilizării documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează

de obligații, la 20 octombrie 2010, aflându-se la sediul SA „Donaris Group”

amplasat pe adresa xxxxx, acționând cu intenție directă, în lipsa părții contractante

Adam Ion, a întocmit contractul seria CSK nr. 2010-04-0220 de asigurare a

mijloacelor de transport (auto CASCO) și polița de asigurare a mijloacelor de

transport (auto CASCO) seria CSK nr. 2010-04-0220, a automobilului model

„Toyota RAV 4”, xxxxx, încheiat între SA „Donaris Group” pe de o parte și

Adam Ion pe de altă parte, pe ambele documente Boico Serghei aplicând semnături

ca reprezentant al companiei, iar semnăturile aplicate din numele lui Adam Ion fiind

falsificate.

Conform raportului de expertiză nr. 3624 din 15 mai 2014, semnătura din

1

rubrica „ASIGURATUL” din polița seria CSK nr. 2010-04-0220 din 20 octombrie

2010, situată în dreapta jos a filei, nu a fost executată de Adam Ion, dar de către o

altă persoană.

Semnătura din rubrica „ASIGURATUL Adam Ion, xxxxx” de pe ultima

pagină a contractului seria CSK nr. 2010-04-0220 de asigurare CASCO a

automobilului model „Toyota RAV 4”, xxxxx, încheiat între „Donaris Group” SA și

Adam Ion, situată în dreapta jos a filei, nu a fost executată de Adam Ion, dar de către

o altă persoană.

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Boico Serghei să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu încetarea procesului penal în

legătură cu intervenirea termenului prescripției tragerii la răspundere penală, cu

admiterea integrală a acțiunii civile.

În susținerea cerințelor procurorul a invocat următoarele aspecte:

- contractul de asigurare se încheie între asigurător și asigurat, dar nu bunul

asigurat, așa cum a afirmat inculpatul, versiune preluată și de prima instanță, or, pe

lângă certificatul de înmatriculare a automobilului asigurat, inerentă ar fi prezentarea

și a actului de identitate, fapt care nu a fost făcut;

- neverificarea identității persoanei contractante, în situația când identitatea

acesteia trezește dubii, în speță Albouz Basel s-a prezentat cu numele Adam Ion, iar

conform declarațiilor ultimului, primul nu putea fi confundat cu o persoană de etnie

moldovenească, fiind de altă rasă și prezentând toate semnele caracteristice acestei

rase la exterior, la fel, faptul că Albouz Basel administra un business cu activitatea

de dare în chirie a autovehiculelor și era un client fidel „Donaris Group” SA,

respectiv aceștia îl cunoșteau, confirmă că în acțiunile lui Boico Serghei este

prezentă intenția directă;

- odată cu clarificarea faptului că contractul de asigurare se încheie între

asigurător și asigurat, este evident că ambele părți fac uz de acest act și au careva

beneficii în urma încheierii lui, fapt confirmat și de inculpatul Boico Serghei care a

recunoscut că era investit cu dreptul de a semna asemenea acte de către „Donaris

Group” SA, respectiv, în acțiunile lui fiind prezente confecționarea, deținerea și

folosirea documentelor oficiale false, acțiuni care se încadrează perfect în

prevederile art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal;

- referitor la pretinsa încălcare a dreptului inculpatului Boico Serghei la

întocmirea raportului de expertiză nr. 3624 din 15 mai 2014, apelantul a menționat,

că urmărirea penală în cauză a fost pornită pe fapt și nu în privința persoanei

concrete, respectiv, la acel moment, ultimul nu avea careva calitate procesuală

(bănuit, învinuit, etc), fapt care în conformitate cu art. 212 Cod de procedură penală,

făcea imposibil la acel moment de a-i aduce la cunoștință despre mersul urmăririi

penale și acțiunile de urmărire penală efectuate, la fel, la moment nu este careva

ordonanță emisă de procurorul ierarhic superior în ordinea art. 2991 Cod de

procedură penală sau încheiere emisă de judecătorul de instrucție în temeiul

art. 313 Cod de procedură penală, care ar declara ilegală acea ordonanță de numire a

expertizei;

2

- probele respective de către prima instanță urmau a fi puse la baza

condamnării inculpatului Boico Serghei, deoarece au fost administrate cu respectarea

normelor procesuale penale fiind veridice și suficiente pentru emiterea unei sentințe

de condamnare.

a fost admis apelul procurorului, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a fost încetat procesul penal

intentat în privința inculpatului Boico Serghei în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod

penal, în legătură cu expirarea termenului prescripției tragerii la răspundere penală.

Pentru pronunțarea soluției date, instanța de apel a constatat în fapt, că

Boico Serghei, deținând funcția de reprezentant al SA „Donaris Group”, fiind

investit cu dreptul de a semna contracte de asigurare a mijloacelor de transport din

numele companiei, împreună și prin înțelegere prealabilă cu Albouz Basel care avea

în posesie automobilul model „Toyota RAV 4”, xxxxx pe care l-a procurat la 02

octombrie 2010 de la Adam Ion contra sumei de 6000 euro, urmărind scopul

confecționării, deținerii și utilizării documentelor oficiale false, care acordă drepturi

sau eliberează de obligații, la 20 octombrie 2010, aflându-se la sediul SA „Donaris

Group” amplasat pe adresa xxxxx, acționând cu intenție directă, în lipsa părții

contractante Adam Ion, a întocmit contractul seria CSK nr. 2010-04-0220 de

asigurare a mijloacelor de transport (auto CASCO) și polița de asigurare a

mijloacelor de transport (auto CASCO) seria CSK nr. 2010-04-0220, a

automobilului model „Toyota RAV 4”, xxxxx, între SA „Donaris Group” pe de o

parte și Adam Ion pe de altă parte, pe ambele documente Boico Serghei aplicând

semnături ca reprezentant al companiei, iar semnăturile aplicate din numele lui

Adam Ion fiind falsificate.

Conform raportului de expertiză nr. 3624 din 15 mai 2014, semnătura din

rubrica „ASIGURATUL” din polița seria CSK nr. 2010-04-0220 din 20 octombrie

2010, situată în dreapta jos a filei, nu a fost executată de Adam Ion, dar de către o

altă persoană.

Semnătura din rubrica „ASIGURATUL Adam Ion, xxxxx” de pe ultima

pagină a contractului seria CSK nr. 2010-04-0220 de asigurare CASCO a

automobilului model „Toyota RAV 4”, xxxxx, încheiat între „Donaris Group” SA și

Adam Ion situată în dreapta jos a filei, nu a fost executată de Adam Ion dar de către

o altă persoană.

4.1. Instanța de apel a enunțat, că declarațiile inculpatului Boico Serghei

privind nevinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2)

lit. b) Cod penal, se combat prin probele cercetate în ședința de judecată și anume:

declarațiile martorilor Adam Ion, Toporova Valentina; procesul-verbal de sesizare

din 09 aprilie 2013; procesul-verbal de ridicare din 09 aprilie 2013; raportul de

expertiză nr. 3624 din 15 mai 2014.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpatul Boico Serghei, instanța de apel

a apreciat-o ca o metodă de apărare și un drept de a nu se auto-incrimina, garantat de

art. 66 Cod de procedură penală și art. 6 CțEDO, or, persoana care pe parcursul

procesului penal are calitatea procesuală de inculpat nu poate fi urmărită pentru

3

depunerea declarațiilor false sau refuzul de a face declarații și acțiunile sale nu pot fi

calificate ca circumstanță agravantă la stabilirea pedepsei penale.

Astfel, instanța de apel a considerat întemeiat apelul procurorului, deoarece în

cadrul ședinței de judecată au fost prezentate suficiente probe concludente și utile,

care demonstrează pe deplin vinovăția lui Boico Serghei în săvârșirea infracțiunii

incriminate și făcând referire la doctrina juridică a conchis drept greșită concluzia

primei instanțe referitor la faptul că în acțiunile inculpatului Boico Serghei nu sunt

întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a considerat nejustificată referirea primei instanțe,

în sentința de achitare, la raportul de expertiză judiciară nr. 115 din 01 februarie

2016 efectuat de Centrul Național de Expertize Judiciare, deoarece conform

raportului de expertiză nominalizat a fost specificat, că „nu este posibil de răspuns

deoarece lipsesc indicii cantitativi și calitativi în care s-ar reflecta careva

caracteristici de execuție comparabile dintre semnăturile în litigiu și modelele de

semnături executate”, dar nu demonstrează nevinovăția inculpatului Boico Serghei,

or, potrivit raportului de expertiză nr. 3624 din 15 mai 2014, semnătura din rubrica

„ASIGURATUL” din polița seria CSK nr. 2010-04-0220 din 20 octombrie 2010,

situată în dreapta jos a filei, nu a fost executată de Adam Ion, dar de către o altă

persoană.

Semnătura din rubrica „ASIGURATUL Adam Ion, xxxxx” de pe ultima

pagină a contractului nr. CSK 2010-04-0220 de asigurare CASCO a automobilului

model „Toyota RAV 4”, n/î CL AM 744 între „Donaris Group” SA și Adam Ion

situată în dreapta jos a filei, nu a fost executată de cet. Adam Ion, dar de către o altă

persoană.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a exprimat dezacordul cu concluzia

primei instanțe, potrivit căreia pentru efectuarea raportului de expertiză de către

Centrul tehnico-criminalistic și expertize judiciare din cadrul IGP, experților din

cadrul MAI nu li s-a pus la dispoziție pentru comparație procura nr. 8853 din

21 octombrie 2010 și contractul de comodat nr. 8852 din 21 octombrie 2010,

semnate de martorul Adam Ion, autentificate de notarul Șoimu Rodica, cu toate că

aceste acte au fost ridicate la 09 aprilie 2013 prin procesul-verbal de ridicare și

anexate la materialele dosarului, or, potrivit raportului de expertiză nominalizat, la

dispoziția experților au fost puse suficiente mostre de semnături executate de

Adam Ion, pentru efectuarea examinării comparative dintre semnături.

Părțile contractului de asigurare sunt asigurătorul și asiguratul, astfel,

asigurătorul este persoana juridică constituită, inclusiv cu participarea capitalului

străin, având orice structură organizatorică și juridică prevăzută de legislație, pentru

a desfășura activități de asigurare pe bază de licență, iar asiguratul este persoana care

a încheiat contract de asigurare și/sau care este titularul interesului asigurat.

Astfel, făcând referire la prevederile art. art. 1301, 1308 Cod civil, instanța de

apel a menționat, că Albouz Basel s-a prezentat cu numele Adam Ion, primul nu

putea fi confundat cu o persoană de etnie moldovenească, prezentând toate semnele

caracteristice unei alte etnii, din care motiv inculpatul urma să verifice identitatea

persoanei contractante, mai mult, Albouz Basel administra un business cu activitatea

4

de dare în chirie a automobilelor și era client fidel SA „Donaris Group”, fapt ce

denotă că era cunoscut de angajații SA „Donaris Group” și de către Boico Serghei.

Or, însuși inculpatul Boico Serghei a indicat că, „în anul 2010 luna octombrie

a semnat contractul din partea SA „Donaris Group” și a transmis spre semnare

clientului, cine a semnat din partea clientului nu ține minte și nu ține minte dacă a

fost semnat în prezența sa”, fapt ce demonstrează metoda inculpatului de apărare,

ultimul urma să verifice identitatea persoanei contractante.

În continuare, instanța de apel a precizat, că infracțiunea imputată inculpatului

potrivit art. 16 Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, iar

făcând referire la prevederile art. art. 53 lit. g), 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, precum

și la art. 389 alin. (1), (4) pct. 3) Cod de procedură penală, instanța de apel a

constatat, că inculpatul Boico Serghei urmează a fi liberat de pedeapsă penală, în

legătură cu intervenirea prescripției tragerii la răspundere penală prevăzută de art. 60

Cod penal, dat fiind, că de la momentul săvârșirii infracțiunii au expirat mai mult de

5 ani.

În ce privește acțiunea civilă înaintată de Adam Ion la 07 iunie 2016, instanța

de apel a conchis, că aceasta urmează a fi lăsată fără soluționare, dat fiind lipsa

probelor administrate în vederea dovedirii pretinsului prejudiciul material, fiind

necesară o cercetare mai amplă, cu administrarea probelor.

Boico Serghei, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 8), 12), 15) Cod de procedură penală,

au contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitând casarea acesteia, cu

menținerea sentinței.

În susținerea cerințelor recurenții au invocat, că în procesul examinării cauzei

penale privind învinuirea lui Boico Serghei în săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal și apreciind obiectiv probele administrate pe cauză,

prima instanță corect a ajuns la concluzia că acțiunile inculpatului nu întrunesc

semnele constitutive ale componenței de infracțiune.

La fel, recurenții susțin, că instanța de apel urma să aprecieze critic depozițiile

martorului Adam Ion, care a invocat faptul că nu a semnat contractul de asigurare

auto CASCO în cauză, deoarece este direct cointeresat în încasarea sumelor de bani

solicitate prin acțiunea civilă, or, în situația în care el într-adevăr nu ar fi semnat

contractul de asigurare auto CASCO, atunci la examinarea pricinii civile în cadrul

instanței de apel, precum și în prima instanță unde a fost legal citat contra semnătură,

fapt probat prin hotărârea Judecătoriei Călărași din 18 octombrie 2012 (f.d. 23-26,

vol.I), acesta ar fi solicitat dispunerea unei expertize grafoscopice în vederea

confirmării acestui fapt, totodată ar fi contestat decizia instanței de apel, fapt care nu

a fost făcut de martorul Adam Ion.

Mai mult, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

25 februarie 2013 (f.d. 28, vol.I) instanța de apel a constatat caracterul mincinos al

declarațiilor lui Adam Ion care a declarat că nu a fost legal citat, iar semnătura de pe

avizele de recepție nu-i aparține, instanța de apel constatând că semnătura

apelantului (Adam Ion) din înștiințarea despre amânarea examinării cauzei pentru 18

octombrie 2012 este identică cu semnătura clientului aplicată pe mandatul avocatului

Buhnaci Jana.

5

Referitor la martorul Adam Ion recurenții au indicat:

- în cazul în care din declarațiile acestuia rezultă, că cet. Albouz Basel, cel

căruia i-a vândut automobilul ar fi semnat contractul de asigurare CASCO, martorul

urma să solicite de la Albouz Basel pe cale judecătorească încasarea prejudiciului;

- având studii juridice, nu a solicitat pe cale judecătorească declararea nulității

contractului de asigurare, pentru a avea posibilitatea eventual să stabilească pe cale

civilă faptele ce au importanță pentru soluționarea litigiului cu SA „Donaris Group”;

- fiind polițist, a preferat să se adreseze la colegii lui din cadrul IP Buiucani,

mun. Chișinău în vederea intentării cauzei penale, precum și pregătirii rezultatelor

expertizei de către experții din cadrul MAI.

Referitor la raportul de expertiză nr. 3624 din 15 mai 2014 recurenții au

indicat, că:

- acest raport de expertiză a fost combătut de către experții din cadrul

Centrului Național de Expertize Judiciare din cadrul Ministerului Justiției, care au

confirmat că nu este posibil de răspuns la întrebarea dacă semnătura de la rubrica

„ASIGURATUL” din contractul seria CSK nr. 2010-04-04-0220 din 20 octombrie

2010 de asigurare a mijloacelor de transport auto CASCO a fost executată de către

Adam Ion, deoarece lipsesc indici cantitativi și calitativi în care s-ar reflecta careva

caracteristici de execuție comparabile dintre semnătura în litigiu și modelele de

semnături executate de Adam Ion, un răspuns similar experții l-au dat și referitor la

polița de asigurare din 20 octombrie 2010;

- nu poate fi pus la baza unei sentințe de condamnare un raport de expertiză

care a fost combătut printr-un alt raport de expertiză, deoarece toate dubiile urmează

a fi interpretate în favoarea inculpatului, mai mult, Boico Serghei a fost privat de

posibilitatea de a formula întrebări pentru soluționare experților din cadrul MAI, de a

înainta cereri de recuzare acestora;

- raportul de expertiză întocmit de către experții MAI trezește dubii, deoarece

experților nu li s-a pus la dispoziție pentru comparație procura nr. 8853 din

21 octombrie 2010 și contractul de comodat nr. 8852 din 21 octombrie 2010 semnate

de martorul Adam Ion autentificate de notarul Șoimu Rodica, cu toate că aceste acte

au fost ridicate la 09 aprilie 2013 prin procesul-verbal de ridicare și anexate la

materialele dosarului;

- nu sunt clare circumstanțele ridicării mostrele de semnături, care au fost

prezentate experților din cadrul MAI, deoarece nu există o confirmare a organului de

urmărire penală că anume aceste semnături au fost ridicate de la Adam Ion (f.d. 82,

83, vol.I), iar actele cu mostre libere convenționale de semnătură de la Adam Ion și

anume certificatul de garanție eliberat de Unite 3G, contractul de prestare a

serviciilor dintre Unite 3G și Adam Ion, contractul de prestare a serviciilor de

telefonie mobilă UNITE, de internet nu au fost autentificate și există dubii în

veridicitatea aplicării semnăturii pe ele de către Adam Ion.

Referitor la conținutul actelor procesuale întocmite pe parcursul urmăririi

penale recurenții menționează, că:

- acestea nu au caracter univoc, purtând informație contradictorie, și anume

(f.d. 1) ordonanța privind pornirea urmăririi penale este datată cu 25 aprilie 2013, în

care s-a constatat că peste 2 zile de la emiterea acesteia, adică la 27 aprilie 2013 a

6

fost înregistrată plângerea cet. Adam Ion privind pretinsele acțiuni ilegale ale

persoanelor nestabilite care la 20 octombrie 2010, aflându-se în incinta SA „Donaris

Grup” amplasată pe adresa xxxxx au întocmit contractul de asigurare CASCO a

automobilului model „Toyota RAV 4”, pe care la acea dată Adam Ion l-a transmis

lui Albouz Basel.

Or, nu putea fi emisă ordonanța de pornire a urmăririi penale până la

înregistrarea plângerii, astfel, această ordonanță este lovită de nulitate, conform

art. 279 Cod de procedură penală, ceea ce atrage după sine nulitatea actelor

ulterioare din acest dosar;

- aceeași contradicție se conține și la filele dosarului 2 și 3 în ordonanța de

fixare a termenului urmăririi penale și a planului de acțiuni de urmărire penală și a

măsurilor speciale de investigație din 25 aprilie 2013;

- ordonanța de ridicare, precum și procesul-verbal de ridicare din 09 aprilie

2013 sunt lovite de nulitate, deoarece au fost efectuate până la pornirea urmăririi

penale (25 aprilie 2013) și până la înregistrarea în registrul REI-1 al IP Buiucani a

plângerii lui Adam Ion (27 aprilie 2013) conform art. 279 Cod de procedură penală.

Referitor la dreptul de proprietate a automobilului model „Toyota RAV 4”

recurenții indică faptul, că:

- nu poate servi drept dovadă a trecerii dreptului de proprietate de la

Adam Ion la Albouz Basel asupra automobilului model „Toyota RAV 4” o recipisă

scrisă cu creionul, fără autentificare, deoarece dreptul de proprietate trece de la

vânzător la cumpărător în momentul înregistrării contractului de

vânzare-cumpărare la organul competent, în speță fiind ÎS „CRIS „Registru”;

- faptul că la 20 octombrie 2010 Adam Ion a fost proprietarul automobilului

model „Toyota RAV 4”, xxxxx, este confirmat implicit și prin pct. 2 al contractului

de comodat din 21 octombrie 2010, în conformitate cu care automobilul nominalizat

aparține comodantului (Adam Ion) cu drept de proprietate în baza certificatului de

proprietate nr. 03 MTH 136108, eliberat de autoritățile competente ale R. Moldova

la 08 octombrie 2010, adică se confirmă faptul, că la 20 octombrie 2010 automobilul

respectiv aparținea lui Adam Ion.

În continuare recurenții au menționat, că Boico Serghei, îndeplinindu-și

obligațiunile de serviciu, a semnat din numele companiei de asigurări la care activa,

un contract de asigurare, nefiind obligat să verifice și să stabilească identitatea

contragentului cu care se încheie contractul, iar procurorul nu a prezentat instanței de

judecată act normativ care să oblige reprezentanții companiilor private să identifice

într-un fel sau altul persoanele cu care încheie contractele sale.

Susțin recurenții, că inculpatul Boico Serghei a acționat în conformitate cu

prevederile regulamentelor interne ale SA „Donaris Group” în vigoare în 2010 și a

identificat datele din pașaportul tehnic al automobilului, a vizualizat automobilul și a

semnat din numele companiei contractul de asigurare și polița de asigurare.

În acțiunile lui Boico Serghei lipsește intenția, or, acesta nu a avut intenția de

a săvârși infracțiunea de falsificare a documentelor oficiale care acordă drepturi sau

eliberează de obligații.

Contractul de asigurare CASCO nu-i acordă lui Boico Serghei careva drepturi

și nu-l eliberează de careva obligații, din contra, Adam Ion dacă considera că nu el a

7

semnat contractul de asigurare și polița de asigurare, era în drept să se adreseze în

instanța civilă cu o cerere de declarare a nulității acestora, astfel, fiind prezente

relații civile, care urmează a fi soluționate pe cale judecătorească în procedura civilă.

Mai mult, prin încheierea contractului de comodat, la 21 octombrie 2010

dreptul de proprietate asupra automobilului model „Toyota RAV 4”, xxxxx nu a

trecut de la Adam Ion la Albouz Basel, ci proprietar al acestui automobil a continuat

să fie Adam Ion, iar în situația în care s-ar fi întâmplat cazul asigurat și automobilul

ar fi fost implicat într-un accident rutier, anume Adam Ion ar fi fost în drept să

încaseze suma de despăgubire de la compania de asigurare, de aceea acest contract a

fost încheiat în interesele lui Adam Ion.

Martorul Adam Ion s-a adresat la organele de poliție cu plângerea respectivă

doar pentru a se eschiva de obligațiunile civile pe care și le-a asumat prin contractul

de asigurare CASCO, în urma căruia în situația de accidentare ar fi primit suma de

despăgubire, or, din declarațiile lui Adam Ion a rezultat faptul că Albouz Basel nu i-a

achitat lui Adam Ion toată suma pentru automobil, astfel, anume în interesele lui

Adam Ion era încheierea unui contract de asigurare CASCO, pentru a putea primi

suma de despăgubire în caz de furt sau în caz de accident, pentru a-și acoperi suma

vânzării automobilului, în eventuala situație dacă Albouz Basel nu ar fi avut suma

restantă spre plată pentru automobil.

Declarațiile martorului Adam Ion sunt făcute doar din intenția de a încasa

sumele de bani pretinse în baza acțiunii civile anexată la materialele dosarului, sunt

dubioase și se bazează pe presupuneri, mai mult, se combat cu depozițiile

inculpatului Boico Serghei, respectiv instanța de apel urma să le aprecieze ca probe

nepertinente, neconcludente și inutile.

5.1. Martorul Adam Ion, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de

procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitând

casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie încasat din contul

inculpatului Boico Serghei prejudiciul cauzat în sumă de 7200 lei, cu titlu de

prejudiciu material, suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare și suma de

10000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

În susținerea cerințelor sale recurentul a motivat recursul sub aspectul pct. 6)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, considerând că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În acest sens, recurentul a specificat, că la examinarea apelului instanța nu s-a

expus referitor la acțiunea civilă care a lăsat-o fără examinare, motivând că la

materialele dosarului nu sunt prezente probe și anume înscrisurile care demonstrează

cheltuielile, deși acestea au fost prezentate odată cu acțiunea civilă în prima instanță,

depusă la 07 iunie 2016, or, argumentele expuse de Adam Ion în instanța de apel au

fost lăsate fără apreciere.

pledând pentru inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate.

În argumentarea poziției sale procurorul menționează, că instanța de apel

ajungând la concluzia cu privire la casarea sentinței primei instanțe, corect a motivat

hotărârea pronunțată în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, aceasta cuprinzând temeiurile de fapt și de drept, care au dus la

8

adoptarea soluției de încetare a procesului penal în privința lui Boico Serghei în

legătură cu intervenirea termenului de prescripție prevăzut de art. 60 Cod penal.

Procurorul apreciază neîntemeiate alegațiile invocate de recurentul Adam Ion,

menționând că aceste motive au constituit obiect de examinare în cadrul instanței de

apel și drept urmare aceasta corect a conchis că acțiunea civilă urmează a fi lăsată

fără examinare.

penal lărgit concluzionează că recursul declarat de Adam Ion urmează a fi respins, ca

inadmisibil, iar recursul declarat de avocatul Popescu Marcel în numele inculpatului

și inculpatul Boico Serghei, urmează a fi admis din următoarele considerente.

Cu referire la recursul declarat de Adam Ion.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat

cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat

legal (este nefondat).

Potrivit art. 401 raportat la art. 421 Cod de procedură penală, pot declara

recurs ordinar

1) procurorul, în ce privește latura penală și latura civilă;

2) inculpatul, în ce privește latura penală și latura civilă. Sentințele de achitare

sau de încetare a procesului penal pot fi atacate și în ce privește temeiurile achitării

sau încetării procesului penal;

3) partea vătămată, în ce privește latura penală;

4) partea civilă și partea civilmente responsabilă, în ce privește latura civilă;

5) martorul, expertul, interpretul, traducătorul și apărătorul, în ce privește

cheltuielile judiciare cuvenite acestora;

6) orice persoană ale cărei interese legitime au fost prejudiciate printr-o măsură

sau printr-un act al instanței.

Instanța de recurs atestă că potrivit actelor și lucrărilor dosarului, în prima

instanță, fiind pusă în discuție calitatea procesuală a lui Adam Ion, a fost apreciat că

aceasta este de martor și nu de parte vătămată (f.d. 208, vol.II).

Din conținutul recursului declarat de către Adam Ion, rezultă că acesta

contestă decizia instanței de apel sub aspectul soluționării acțiunii civile.

Conform dispozițiilor art. 430 pct. 2) Cod de procedură penală, cererea de

recurs trebuie să cuprindă: numele și prenumele recurentului, calitatea procesuală

sau mențiune cu privire la persoana interesele căreia le reprezintă și adresă ei.

Potrivit acestor stipulări legale cererea de recurs poate fi depusă de către

martor în ce privește cheltuielile judiciare cuvenite acestora, iar în cazul în care

hotărârea se contestă în ce privește latura civilă, atunci persoana care înaintează

recursul trebuie să dețină și calitatea procesuală cuvenită, așa precum prevede și

art. 421 Cod de procedură penală, pe când Adam Ion nu are calitatea procesuală

necesară în cauza penală care îl vizează pe Boico Serghei, în temeiul căreia ar putea

fi îndreptățit de a deține calitatea de titular al dreptului de recurs ordinar.

9

În consecință, raportând situația reținută în cauză, la prevederile art. art. 429,

430 Cod de procedură penală, Colegiul conchide asupra respingerii recursului, ca

inadmisibil.

Cu referire la recursul declarat de avocatul Popescu Marcel în numele

inculpatului și inculpatul Boico Serghei.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Totodată, conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în

drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de prima instanță.

Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută

ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de

probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual,

penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată urmând să

conțină răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel la examinarea cauzei în

ordine de apel nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală, ceea ce

denotă, că în baza temeiului pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, potrivit căruia hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, decizia instanței de apel urmează a fi casată, cu dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel, deoarece această eroare nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

Așadar, potrivit rechizitoriului, Boico Serghei a fost învinuit de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, confecționarea, deținerea

10

și folosirea documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de

obligații, săvârșită de două persoane.

Prima instanță a dispus achitarea lui Boico Serghei de sub învinuirea de

săvârșirea infracțiunii nominalizate, din motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii.

Pentru argumentarea unei asemenea soluție, prima instanță a reținut că

acuzatorul de stat nu a demonstrat exercitarea laturii obiective a infracțiunii

prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, și anume confecționarea, deținerea și

folosirea documentelor oficiale false, care acordă drepturi, săvârșită de două

persoane.

La fel, prima instanță a susținut că în speță, nu a fost probată întrunirea laturii

subiective a infracțiunii imputate, care se caracterizează prin intenție directă.

Or, probatoriul administrat nu demonstrează intenția inculpatului

Boico Serghei de a confecționa, deține și folosi documentele oficiale false, care

acordă drepturi, săvârșită de două persoane, precum nu a fost demonstrat că

inculpatul ar fi avut interes material, năzuința de a obține avantaje nepatrimoniale

sau înlesnirea săvârșirii unor infracțiuni.

La rândul său, instanța de apel a constatat că de fapt, probatoriul administrat la

dosar demonstrează fără careva dubii, că acțiunile lui Boico Serghei întrunesc

elementele infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, însă din

motivul expirării termenului prescripției de tragere la răspundere penală, procesul

penal în privința acestuia urmează a fi încetat.

Cu referire la cele menționate, Colegiul penal lărgit enunță că infracțiunea

prevăzută de art. 361 Cod penal face parte din Capitolul XVII, care are ca obiect

generic – „Infracțiunile contra autorităților publice și a securității de stat” și că

pentru justa soluționare a cauzei este relevantă decizia Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție din 20 martie 2014 în cauza nr. 4-1ril-2/2014 asupra recursului

în interesul Legii, adoptată pe probleme analogice, care conform prevederilor

art. 4654 Cod de procedură penală este obligatorie din ziua pronunțării pentru

instanțele judecătorești.

Astfel, din decizia nominalizată rezultă că studiind noțiunea de act (document)

oficial a fost indicată Recomandarea Rec(2002)2 a Comitetului Miniștrilor a

Consiliului Europei, către Statele membre, privind accesul la documentele publice,

din 21 februarie 2002, care menționează că prin document public se înțelege:

- toate informațiile înregistrate în orice formă, elaborate, primite sau deținute

de autoritățile publice și care au legătură cu funcția administrativă, excepție făcând

documentele care sunt în curs de pregătire.

Termenul de „document public” reprezintă în sensul prezentei Recomandări,

toate informațiile fixate pe orice suport fizic într-o formă recuperabilă (texte scrise,

înregistrate pe bandă sonoră sau audiovizuală, fotografii, email-uri, informații

stocate pe suport electronic cum ar fi bazele de date electronice etc...).

Atât documentele produse de o autoritate, cât și documentele ce provin de la

terți și care au fost primite de o autoritate publică sunt acoperite de definiție.

Deci, noțiunea „document oficial” se referă nu doar la „documentele eliberate

de autoritățile publice”, dar și la „documentele prezentate autorităților publice”.

11

În această ordine de idei, luând în considerare conținutul art. 6 al Legii

R. Moldova privind accesul la informație, documentul oficial poate să apară și sub

forma documentului privat, pus la dispoziția organelor sau persoanelor oficiale în

condițiile legii de către alți subiecți de drept.

În dependență de autorul documentului privat, ele pot fi documente private

întocmite de persoane fizice sau documente private întocmite de persoane juridice de

drept privat. Trebuie de menționat că, în primul rând, documentele care emană de la

particulari se consideră documente oficiale atunci când asemenea documente sunt

supuse procedurii publice de autentificare a documentelor create.

Tocmai această procedură conferă documentului un caracter oficial, adică un

caracter de drept public.

În al doilea rând, documentele care emană de la particulari se consideră

documente oficiale atunci când asemenea documente sunt primite oficial de persoana

juridică de drept public, după care se află la dispoziția acestei persoane în legătură cu

soluționarea problemei reprezentând obiectul de referință al documentelor primite.

Astfel, documentelor private li se recunoaște posibilitatea de a deveni

documente oficiale. Momentul convertirii documentelor private în documente

oficiale este desemnat prin punerea acestuia la dispoziția organelor sau a persoanelor

oficiale în condițiile legii.

În concluzie - momentul înregistrării documentului privat de către organul sau

persoana oficială este momentul convertirii documentului privat în document oficial.

Așadar, punerea la dispoziția organelor sau persoanelor oficiale a

documentelor private în cazul în care sunt îndeplinite condițiile legii, conferă acestor

documente aptitudinea de a evalua în obiect material (produs) al infracțiunii

prevăzute de art. 361 Cod penal, confecționarea, deținerea, vânzarea sau folosirea

documentelor oficiale.

În acest context apare necesitatea evidențierii faptului că o cerință obligatorie,

în sensul alin. (1) art. 361 Cod penal, este că confecționarea, deținerea, vânzarea sau

folosirea documentelor oficiale false trebuie neapărat să acorde drepturi sau să

elibereze de obligații.

Revenind la speța dată, Colegiul lărgit consideră, că instanța de apel

constatând vinovăția inculpatului Boico Serghei în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, nu a verificat și nu s-a pronunțat asupra

aspectului dacă contractul seria CSK nr. 2010-04-0220 de asigurare a mijloacelor de

transport (auto CASCO) și polița de asigurare a mijloacelor de transport (auto

CASCO) seria CSK nr. 2010-04-0220, a automobilului model „Toyota RAV 4”,

xxxxx, emise de către SA „Donaris Group” în persoana lui Boico Serghei, reprezintă

documente oficiale care acordă drepturi sau eliberează de obligații.

Reieșind din aceste circumstanțe, având în vedere că în recursul declarat a fost

solicitată menținerea sentinței de achitare, Colegiul penal lărgit consideră necesar de

a admite recursul ordinar declarat de avocatul Popescu Marcel în numele

inculpatului și inculpatul Boico Serghei, cu casarea deciziei instanței de apel și

dispunerea rejudecării cauzei, deoarece s-a confirmat prezența temeiului prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, cazul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

12

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apel și ținând cont de

motivele casării deciziei atacate să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de Adam Ion.

Se admite recursul ordinar declarat de avocatul Marcel Popescu în numele

inculpatului și inculpat, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 28 aprilie 2017, în cauza penală în privința lui Boico Serghei xxxxx și

se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia este irevocabilă în partea respingerii recursului și nu se supune căilor

de atac în partea dispunerii rejudecării cauzei.

Decizia motivată pronunțată integral la 21 decembrie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Constantin Alerguș

13