1ra-921/2018 — art. 361 alin. 2 lit. b CP

1ra-921/2018 — art. 361 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-921/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

23 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Popescu Marcel în numele inculpatului, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 februarie

2018, în cauza penală privindu-l pe

Boico Serghei Xxxxx, născut la xxxxx, originar din

Xxxxx, domiciliat mun. Xxxxx str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

04.01.2018-01.02.2018

12.04.2018-23.05.2018

A C O N S T A T A T :

Boico Serghei Xxxxx a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, deoarece fapta nu întrunește

elementele infracțiunii.

urmărire penală, că deținând funcția de reprezentant al SA „Donaris Group”,

fiind investit cu dreptul de a semna contracte de asigurare a mijloacelor de

transport din numele companiei, împreună și prin înțelegere prealabilă cu

Albouz Basel care avea în posesie automobilul model „Toyota RAV 4”, n/î

XXXXX pe care l-a procurat la 02 octombrie 2010 de la Adam Ion contra sumei de

6.000 euro, urmărind scopul confecționării, deținerii și utilizării documentelor

oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligații, la 20 octombrie

2010, aflându-se la sediul SA „Donaris Group” amplasat pe adresa str. 31 august,

108/1, mun. Chișinău, acționând cu intenție directă, în lipsa părții contractante

Adam Ion, a întocmit contractul seria CSK nr. 2010-04-0220 de asigurare a

mijloacelor de transport (auto CASCO) și polița de asigurare a mijloacelor de

transport (auto CASCO) seria CSK nr. 2010-04-0220, a automobilului model

1

„Toyota RAV 4”, n/î XXXXX, încheiat între SA „Donaris Group” pe de o parte și

Adam Ion pe de altă parte, pe ambele documente Boico S. aplicând semnături ca

reprezentant al companiei, iar semnăturile aplicate din numele lui Adam I. fiind

falsificate.

Conform raportului de expertiză nr. 3624 din 15 mai 2014, semnătura din

rubrica „ASIGURATUL” din polița seria CSK nr. 2010-04-0220 din 20 octombrie

2010, situată în dreapta jos a filei, nu a fost executată de Adam Ion, dar de către o

altă persoană. Semnătura din rubrica „ASIGURATUL Adam Ion, Călărași,

Sipoteni 0980203013897” de pe ultima pagină a contractului seria CSK nr. 2010-

04-0220 de asigurare CASCO a automobilului model „Toyota RAV 4”, n/î

XXXXX, încheiat între „Donaris Group” SA și Adam Ion, situată în dreapta jos a

filei, nu a fost executată de Adam Ion, dar de către o altă persoană.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

respectivele acțiuni a lui Boico S. de către organul de urmărire penală au fost

calificate în de drept în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal și anume –

confecționarea, deținerea și folosirea documentelor oficiale false, care acordă drepturi,

săvârșită de două persoane.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Boico S. să fie recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal,

cu încetarea procesului penal în legătură cu intervenirea termenului prescripției

tragerii la răspundere penală, cu admiterea integrală a acțiunii civile.

În motivarea apelului declarat au invocat că:

- contractul de asigurare se încheie între asigurător și asigurat, dar nu bunul

asigurat, așa cum a afirmat inculpatul, versiune preluată și de prima instanță, or,

pe lângă certificatul de înmatriculare a automobilului asigurat, inerentă ar fi

prezentarea și a actului de identitate, fapt care nu a fost făcut;

- neverificarea identității persoanei contractante, în situația când identitatea

acesteia trezește dubii, în speță Albouz Basel s-a prezentat cu numele Adam Ion,

iar conform declarațiilor ultimului, primul nu putea fi confundat cu o persoană

de etnie moldovenească, fiind de altă rasă și prezentând toate semnele

caracteristice acestei rase la exterior, la fel, faptul că Albouz Basel administra un

business cu activitatea de dare în chirie a autovehiculelor și era un client fidel

„Donaris Group” SA, respectiv aceștia îl cunoșteau, confirmă că în acțiunile lui

Boico S. este prezentă intenția directă;

- odată cu clarificarea faptului că contractul de asigurare se încheie între

asigurător și asigurat, este evident că ambele părți fac uz de acest act și au careva

beneficii în urma încheierii lui, fapt confirmat și de inculpatul Boico S., care a

recunoscut că era investit cu dreptul de a semna asemenea acte de către „Donaris

Group” SA, respectiv, în acțiunile lui fiind prezente confecționarea, deținerea și

folosirea documentelor oficiale false, acțiuni care se încadrează perfect în

prevederile art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal;

2

- referitor la pretinsa încălcare a dreptului inculpatului Boico S. la

întocmirea raportului de expertiză nr. 3624 din 15 mai 2014, a menționat, că

urmărirea penală în cauză a fost pornită pe fapt și nu în privința persoanei

concrete, respectiv, la acel moment, ultimul nu avea careva calitate procesuală

(bănuit, învinuit, etc), fapt care în conformitate cu art. 212 Cod de procedură

penală, făcea imposibil la acel moment de a-i aduce la cunoștință despre mersul

urmăririi penale și acțiunile de urmărire penală efectuate, la fel, la moment nu

este careva ordonanță emisă de procurorul ierarhic superior în ordinea art. 2991

Cod de procedură penală sau încheiere emisă de judecătorul de instrucție în

temeiul art. 313 Cod de procedură penală, care ar declara ilegală acea ordonanță

de numire a expertizei;

- probele respective de către prima instanță urmau a fi puse la baza

condamnării inculpatului Boico S., deoarece au fost administrate cu respectarea

normelor procesuale penale, fiind veridice și suficiente pentru emiterea unei

sentințe de condamnare.

2017, a fost admis apelul declarat, fiind casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a fost încetat

procesul penal intentat în privința inculpatului Boico S. în baza art. 361 alin. (2)

lit. b) Cod penal, în legătură cu expirarea termenului prescripției tragerii la

răspundere penală.

deținând funcția de reprezentant al SA „Donaris Group”, fiind investit cu

dreptul de a semna contracte de asigurare a mijloacelor de transport din numele

companiei, împreună și prin înțelegere prealabilă cu Albouz Basel care avea în

posesie automobilul model „Toyota RAV 4”, n/î XXXXX pe care l-a procurat la 02

octombrie 2010 de la Adam Ion contra sumei de 6.000 euro, urmărind scopul

confecționării, deținerii și utilizării documentelor oficiale false, care acordă

drepturi sau eliberează de obligații, la 20 octombrie 2010, aflându-se la sediul SA

„Donaris Group” amplasat pe adresa str. 31 august, 108/1, mun. Chișinău,

acționând cu intenție directă, în lipsa părții contractante Adam I., a întocmit

contractul seria CSK nr. 2010-04-0220 de asigurare a mijloacelor de transport

(auto CASCO) și polița de asigurare a mijloacelor de transport (auto CASCO)

seria CSK nr. 2010-04-0220, a automobilului model „Toyota RAV 4”, n/î XXXXX,

între SA „Donaris Group” pe de o parte și Adam Ion pe de altă parte, pe ambele

documente Boico S. aplicând semnături ca reprezentant al companiei, iar

semnăturile aplicate din numele lui Adam I. fiind falsificate.

Conform raportului de expertiză nr. 3624 din 15 mai 2014, semnătura din

rubrica „ASIGURATUL” din polița seria CSK nr. 2010-04-0220 din 20 octombrie

2010, situată în dreapta jos a filei, nu a fost executată de Adam I., dar de către o

altă persoană. Semnătura din rubrica „ASIGURATUL Adam Ion, Călărași,

Sipoteni 0980203013897” de pe ultima pagină a contractului seria CSK nr. 2010-

04-0220 de asigurare CASCO a automobilului model „Toyota RAV 4”, n/î

XXXXX, încheiat între „Donaris Group” SA și Adam I. situată în dreapta jos a

3

filei, nu a fost executată de Adam I. dar de către o altă persoană.

Instanța de apel a enunțat, că declarațiile inculpatului Boico S. privind

nevinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b)

Cod penal, se combat prin probele cercetate în ședința de judecată și anume:

declarațiile martorilor Adam I., Toporova V., procesul-verbal de sesizare din 09

aprilie 2013, procesul-verbal de ridicare din 09 aprilie 2013, raportul de expertiză

nr. 3624 din 15 mai 2014.

Astfel, instanța de apel a considerat întemeiat apelul procurorului, deoarece

în cadrul ședinței de judecată au fost prezentate suficiente probe concludente și

utile, care demonstrează pe deplin vinovăția lui Boico S. în săvârșirea infracțiunii

incriminate și făcând referire la doctrina juridică a conchis drept greșită

concluzia primei instanțe referitor la faptul, că în acțiunile inculpatului Boico S.

nu sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod

penal.

În continuare, instanța de apel a precizat, că infracțiunea imputată

inculpatului potrivit art. 16 Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor mai

puțin grave, iar făcând referire la prevederile art. art. 53 lit. g), 60 alin. (1) lit. b)

Cod penal, precum și la art. 389 alin. (1), (4) pct. 3) Cod de procedură penală,

instanța de apel a constatat, că inculpatul Boico S. urmează a fi liberat de

pedeapsă penală, în legătură cu intervenirea prescripției tragerii la răspundere

penală, prevăzută de art. 60 Cod penal, dat fiind că de la momentul săvârșirii

infracțiunii au expirat mai mult de 5 ani.

În ce privește acțiunea civilă înaintată de Adam I. la 07 iunie 2016, instanța

de apel a conchis, că aceasta urmează a fi lăsată fără soluționare, dat fiind lipsa

probelor administrate în vederea dovedirii prejudiciului material, fiind necesară

o cercetare mai amplă, cu administrarea probelor.

6.1 Inculpat și avocatul acestuia Popescu M., care au solicitat casarea

acesteia cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului au invocat:

- în procesul examinării cauzei penale privind învinuirea lui Boico S. în

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal și apreciind

obiectiv probele administrate pe cauză, prima instanță corect a ajuns la concluzia

că acțiunile inculpatului nu întrunesc semnele constitutive ale componenței de

infracțiune;

- instanța de apel urma să aprecieze critic depozițiile martorului Adam I.,

care a invocat faptul că nu a semnat contractul de asigurare auto CASCO în

cauză, deoarece este direct cointeresat în încasarea sumelor de bani solicitate prin

acțiunea civilă;

- în acțiunile lui Boico S. lipsește intenția, or, acesta nu a avut intenția de a

săvârși infracțiunea de falsificare a documentelor oficiale care acordă drepturi

sau eliberează de obligații.

6.2 Martorul Adam I., care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care să fie încasat din contul inculpatului Boico S. suma de

4

7.200 lei, cu titlu de prejudiciu material, suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare și suma de 10.000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

În motivarea recursului a invocat că, la examinarea apelului instanța nu s-a

expus referitor la acțiunea civilă care a lăsat-o fără examinare, motivând că la

materialele dosarului nu sunt prezente probe și anume înscrisurile care

demonstrează cheltuielile, deși acestea au fost prezentate odată cu acțiunea civilă

în prima instanță, depusă la 07 iunie 2016, or, argumentele expuse în instanța de

apel, au fost lăsate fără apreciere.

noiembrie 2017, a fost respins ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de Adam

I. și admis recursul ordinar declarat de către inculpat și avocatul acestuia

Popescu M., fiind casată total decizia și dispusă rejudecarea cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

de recurs poate fi depusă de către martor în ce privește cheltuielile judiciare

cuvenite acestora, iar în cazul în care hotărârea se contestă în ce privește latura

civilă, atunci persoana care înaintează recursul trebuie să dețină și calitatea

procesuală cuvenită, așa precum prevede și art. 421 Cod de procedură penală, pe

când Adam I. nu are calitatea procesuală necesară în cauza penală care îl vizează

pe Boico S., în temeiul căreia ar putea fi îndreptățit de a deține calitatea de titular

al dreptului de recurs ordinar.

Instanța de recurs a menționat că instanța de apel constatând vinovăția

inculpatului Boico S. în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b)

Cod penal, nu a verificat și nu s-a pronunțat asupra aspectului dacă contractul

seria CSK nr. 2010-04-0220 de asigurare a mijloacelor de transport (auto CASCO)

și polița de asigurare a mijloacelor de transport (auto CASCO) seria CSK nr.

2010-04-0220, a automobilului model „Toyota RAV 4”, n/î XXXXX, emise de către

SA „Donaris Group” în persoana lui Boico S., reprezintă documente oficiale care

acordă drepturi sau eliberează de obligații.

2018, a fost admis apelul declarat de procurori, fiind casată sentința și pronunțată

o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Boico

S. a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin.

(2) lit. b) Cod penal și încetat procesul penal în privința acestuia, în legătură cu

expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală, prevăzut de

art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal. Acțiunea civilă înaintată de partea civilă Adam

I., a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să

se expună instanța de judecată în ordinea acțiunii civile.

instanță a stabilit incorect starea de fapt, care nu corespunde probelor din dosar,

fiind apreciate incorect, această instanță ajungând eronat la concluzia de achitare

a lui Boico S., pe motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal.

5

Instanța de apel a constatat că Boico S., deținând funcția de reprezentant al

SA „Donaris Grup”, fiind investit cu dreptul de a semna contracte de asigurare a

mijloacelor de transport din numele companiei, împreună și prin înțelegere

prealabilă cu Albouz Basel care avea în posesie automobilul de model „Toyota

RAV 4”, cu n/î XXXXX pe care l-a procurat la data de 02 octombrie 2010 de la

Adam I. contra sumei de 6.000 euro, urmărind scopul confecționării, deținerii și

utilizării documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de

obligații, la data de 20 octombrie 2010, aflându-se la sediul SA „Donaris Group”,

situat pe str. 31 august, 108/1, mun. Chișinău, acționând cu intenție directă, în

lipsa părții contractante, Adam I., a întocmit contractul nr. CSK2010-04-0220 de

asigurare a mijloacelor de transport (auto CASCO) și polița de asigurare a

mijloacelor de transport (auto CASCO) seria CSK nr. 2010-04-0220, a

automobilului de model „Toyota RAV 4”, cu n/î XXXXX între „Donaris Group”

SA pe de o parte și Adam I. pe de altă parte, pe ambele documente Boico S.

aplicând semnături ca reprezentant al companiei, iar semnăturile aplicate din

numele lui Adam I. fiind falsificate.

Conform raportului de expertiză nr. 3624 din 15 mai 2014, semnătura din

rubrica „ASIGURATUL” din polița seria CSK nr. 2010- 04-0220 din 20 octombrie

2010, situată în dreapta jos a filei - nu a fost executată de către Adam I. ci de către

o altă persoană, semnătura din rubrica „ASIGURATUL Adam Ion, Călărași,

Sipoteni 0980203013897”, de pe ultima pagină a contractului nr. CSK2010-04-0220

de asigurare CASCO a automobilului de model „Toyota RAV 4”, cu n/î XXXXX

între „Donaris Group” SA și Adam I., situată în dreapta jos a filei - nu a fost

executată de către Adam I., ci de către o altă persoană.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Boico S. a comis infracțiunea

prevăzută de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, „confecționarea, deținerea și

folosirea documentelor oficiale false, care acordă drepturi, acțiuni săvârșite

de două persoane”

Cu toate că inculpatul, Boico S. nu și-a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii din speță, instanța de apel a menționat că vinovăția acestuia în

comiterea faptei reținute în prezenta decizie este dovedită prin următoarele

probe administrate, cercetate în instanța de fond și verificate în ședința instanței

de apel și anume: declarațiile martorilor Adam I., Toporova V., procesul-verbal

de sesizare din 09 aprilie 2013 (f.d. 19 v. I); procesul-verbal de ridicare din 09

aprilie 2013 (f.d. 30 v. I); raportul de expertiză nr. 3624 din 15 mai 2014 (f.d. 72 v.

I).

În contextul obiectului material al infracțiunii comise de către inculpatul,

Boico S., instanța de apel a constatat pe deplin confirmat faptul că contractul

seria CSK nr. 2010-04-0220 de asigurare a mijloacelor de transport (auto CASCO)

și polița de asigurare a mijloacelor de transport (auto CASCO) seria CSK nr.

2010-04-0220, a automobilului model „Toyota RAV 4", cu n/î XXXXX, emise de

către SA „Donaris Group” în persoana lui Boico S., reprezintă document oficial

care acordă drepturi sau eliberează de obligații.

6

În contextul dat, instanța de apel a notat că contractul de asigurare în litigiu

este document oficial fals, având în vedere faptul că chiar dacă acesta a fost emis

de către o autoritate de domeniul privat, în cazul de față, „Donaris Group” SA,

ulterior, acesta a fost prezentat unei autorități publice, în speță - instanței de

judecată, și anume: la Judecătoria Călărași, iar ca urmare a și servit motiv pentru

ulterioara emitere a hotărârii judecătorești de încasare a sumei de bani datorate

conform contractului de asigurare din contul părții civile, Adam I.

În cazul de față, instanța de apel a constatat că inculpatul, Boico S., a semnat

contractul de asigurare CASCO în litigiu din numele companiei „Donaris

Group” SA, și totodată că a fost falsificată anume de către inculpat semnătura de

la rubrica client din acest contract, cu atât mai mult că partea civilă, fiind audiat

în ședința instanței de fond și apel, a confirmat clar că dînsul nu a încheiat acest

contract cu compania „Donaris Group” SA, însă a aflat despre existența acestui

contract după înaintarea acțiunii civile împotriva sa în instanța de judecată, iar la

pronunțarea hotărârii nu a fost prezent, ulterior contestând hotărârea instanței

de fond, aceasta a fost menținută prin deciziile instanțelor de apel și recurs.

În cazul de față, instanța de apel a indicat că acțiunile inculpatului, Boico S.,

au fost realizate nemijlocit prin confecționarea, deținerea și folosirea

documentelor oficiale false, care acordă drepturi, săvârșite de două persoane, în

situația în care anume inculpatul a printat contractul seria CSK nr. 2010-04-0220

de asigurare a mijloacelor de transport (auto CASCO) și polița de asigurare a

mijloacelor de transport (auto CASCO) seria CSK nr. 2010-04-0220, a

automobilului model „Toyota RAV 4”, cu n/î XXXXX, anume acesta l-a semnat în

rubrica asigurător, și anume inculpatul a falsificat semnătura din numele lui

Adam I., contractul în cauză fiind folosit ulterior în calitate de probă ce a dat

temei de drept pentru emiterea hotărârii Judecătoriei Călărași din data de 10

octombrie 2012, conform căreia din contul lui Adam I., s-a încasat prima de

asigurare, cât și cheltuielile judiciare.

Așadar, instanța de apel atestă că infracțiunea dată a fost consumată din

momentul în care inculpatul, Boico S., a confecționat și semnat contractul seria

CSK nr. 2010-04-0220 de asigurare a mijloacelor de transport (auto CASCO) și

polița de asigurare a mijloacelor de transport (auto CASCO) seria CSK nr. 2010-

04-0220, a automobilului model „Toyota RAV 4”, cu n/î XXXXX.

În viziunea instanței de apel este neîntemeiat și argumentul privind pretinsa

încălcare a dreptului inculpatului, Boico S., la întocmirea raportului de expertiză

nr. 3624 din 15 mai 2014, în situația în care, conform ordonanței din data de 25

aprilie 2013, se atestă că urmărirea penală a fost pornită pe fapt și nu în privința

persoanei nemijlocite, respectiv, la acel moment, Boico S. nu avea vreo calitate

procesuală, de bănuit, învinuit, reprezentant legal, apărător, parte vătămată,

parte civilă, parte civilmente responsabilă și reprezentant al acestuia, iar în

conformitate cu art. 212 Cod de procedură penală, făcea imposibil la acel

moment de a-i aduce la cunoștință despre mersul urmăririi penale și acțiunile de

urmărire penală efectuate, astfel că la data de 25 martie 2015 atât apărătorul, cât

7

și inculpatul au luat cunoștință cu materialele cauzei penale, inclusiv cu raportul

de expertiză vizat.

Totodată, instanța de apel a menționat că raportul de expertiză nr. 115 din

01 februarie 2016, nu poate servi temei pentru menținerea soluției de achitare a

lui Boico S., ținând cont de lipsa de materiale comparabilă, astfel proba dată,

instanța de apel a apreciat-o critic, sub aspectul circumstanțelor în care este

combătută integral prin declarațiile părții civile Adam I., ale martorului

Toporova V., cât și celelalte probe materiale administrate la caz.

În virtutea celor expuse, instanța de apel l-a recunoscut vinovat pe Boico S.

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, totodată

a considerat necesar de a dispune încetarea procesului penal în baza art. 361 alin.

(2) lit. b) Cod penal, în privința lui Boico S., pe motivul expirării termenului

prescripției tragerii la răspundere penală.

În altă ordine de idei, instanța de apel a considerat necesar de a admite

acțiunea civilă înaintată de către partea civilă, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor să se expună instanța de judecată, în ordinea acțiunii civile,

deoarece la etapa actuală este imposibil a se constata cu exactitate prejudiciul

material cauzat acestuia prin infracțiune, cât și prejudiciul moral invocat de către

acesta.

Popescu M. în numele inculpatului, prin care solicită casarea acesteia și

menținerea sentinței.

În motivarea recursului invocă:

- prima instanță corect a ajuns la concluzia că acțiunile inculpatului nu

întrunesc semnele constitutive ale componenței de infracțiune;

- instanța de apel urma să aprecieze critic depozițiile martorului Adam I.,

care a invocat că nu a semnat contractul de asigurare auto CASCO în cauză,

deoarece este direct cointeresat în încasarea sumelor de bani solicitate prin

acțiunea civilă;

- în cazul în care din declarațiile martorului Adam I. rezultă, că cet. Albouz

Basel, cel căruia i-a vândut automobilul ar fi semnat contractul de asigurare

CASCO, martorul urma să solicite de la acesta pe cale judecătorească încasarea

prejudiciului;

- raportul de expertiză nr. 3624 din 15 mai 2014 a fost combătut de către

experții din cadrul Centrului Național de Expertize Judiciare din cadrul

Ministerului Justiției, care au confirmat că nu este posibil de răspuns la

întrebarea dacă semnătura de la rubrica „ASIGURATUL” din contractul seria

CSK nr. 2010-04-04-0220 din 20 octombrie 2010 de asigurare a mijloacelor de

transport auto CASCO a fost executată de către Adam I., deoarece lipsesc indici

cantitativi și calitativi în care s-ar reflecta careva caracteristici de execuție

comparabile dintre semnătura în litigiu și modelele de semnături executate de

Adam I., un răspuns similar experții l-au dat și referitor la polița de asigurare din

20 octombrie 2010;

- nu poate fi pus la baza unei sentințe de condamnare un raport de expertiză

8

care a fost combătut printr-un alt raport de expertiză, deoarece Boico S. a fost

privat de posibilitatea de a formula întrebări pentru soluționare experților din

cadrul MAI, de a înainta cereri de recuzare acestora;

- raportul de expertiză întocmit de către experții MAI trezește dubii,

deoarece experților nu li s-a pus la dispoziție pentru comparație procura nr. 8853

din 21 octombrie 2010 și contractul de comodat nr. 8852 din 21 octombrie 2010

semnate de martorul Adam I., autentificate de notarul Șoimu Rodica, cu toate că

aceste acte au fost ridicate la 09 aprilie 2013, prin procesul-verbal de ridicare și

anexate la materialele dosarului.

- actele procesuale întocmite pe parcursul urmăririi penale nu au caracter

univoc, purtând informație contradictorie și anume: ordonanța privind pornirea

urmăririi penale este datată cu 25 aprilie 2013, în care s-a constatat că peste 2 zile

de la emiterea acesteia, adică la 27 aprilie 2013 a fost înregistrată plângerea lui

Adam I. privind pretinsele acțiuni ilegale ale persoanelor nestabilite. Or, nu

putea fi emisă ordonanța de pornire a urmăririi penale până la înregistrarea

plângerii, astfel, această ordonanță este lovită de nulitate, conform art. 279 Cod

de procedură penală, ceea ce atrage după sine nulitatea actelor ulterioare din

acest dosar;

- aceeași contradicție se conține și la filele dosarului 2 și 3 în ordonanța de

fixare a termenului urmăririi penale și a planului de acțiuni de urmărire penală și

a măsurilor speciale de investigație din 25 aprilie 2013;

- ordonanța de ridicare, precum și procesul-verbal de ridicare din 09 aprilie

2013 sunt lovite de nulitate, deoarece au fost efectuate până la pornirea urmăririi

penale (25 aprilie 2013) și până la înregistrarea în registrul REI-1 al IP Buiucani a

plângerii lui Adam I. (27 aprilie 2013), conform art. 279 Cod de procedură penală;

- nu poate servi drept dovadă a trecerii dreptului de proprietate de la

Adam I. la Albouz B. asupra automobilului model „Toyota RAV 4” o recipisă

scrisă cu creionul, fără autentificare, deoarece dreptul de proprietate trece de la

vânzător la cumpărător în momentul înregistrării contractului de

vânzare-cumpărare la organul competent, în speță fiind ÎS „CRIS „Registru”;

- nu este clar cum instanța de apel a ajuns la concluzia că anume Boico S.

ar fi falsificat semnătura lui Adam I., de la rubrica asiguratul, de pe contractul de

asigurare și polița de asigurare, atâta timp cât nici un raport de expertiză și nici

un martor nu a indicat aceasta;

- Boico S., îndeplinindu-și obligațiunile de serviciu, a semnat din numele

companiei de asigurări la care activa, un contract de asigurare, nefiind obligat să

verifice și să stabilească identitatea contragentului cu care se încheie contractul;

- în acțiunile lui Boico S. lipsește intenția, or, acesta nu a avut intenția de a

săvârși infracțiunea de falsificare a documentelor oficiale care acordă drepturi

sau eliberează de obligații;

- contractul de asigurare CASCO nu-i acordă lui Boico S. careva drepturi și

nu-l eliberează de careva obligații;

- Adam I. s-a adresat la organele de poliție cu plângerea respectivă doar

pentru a se eschiva de obligațiunile civile pe care și le-a asumat prin contractul

9

de asigurare CASCO, în urma căruia în situația de accidentare ar fi primit suma

de despăgubire;

- declarațiile martorului Adam I. sunt făcute doar din intenția de a încasa

sumele de bani pretinse în baza acțiunii civile anexată la materialele dosarului,

sunt dubioase și se bazează pe presupuneri, mai mult, se combat cu depozițiile

inculpatului Boico S., respectiv instanța de apel urma să le aprecieze ca probe

nepertinente, neconcludente și inutile.

În drept, apărătorul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 8), 12), 15) Cod de procedură penală.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului

declarat, solicitând de a-l respinge ca inadmisibil, deoarece autorul recursului

critică aprecierea probelor administrate, ce ține de starea de fapt a cauzei,

stabilirea căreia este de competența instanțelor de fond, iar un asemenea temei

nu este prevăzut de lege pentru a judeca cauza în ordine de recurs. Recursul în

cauză nu conține argumentele ilegalității deciziei instanței de apel, precum și în

ce constă problema de drept de importanță generală abordată în cauză, ceea ce

echivalează cu nemotivarea recursului în sensul alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală. La fel, instanța de apel corect a admis apelul declarat de

partea acuzării, constatând că instanța de fond a aplicat incorect normele de

drept material și nu a respectat individualizarea faptelor, așa cum prevede art.

100-101 Cod de procedură penală.

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia,

ca fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în

recurs sânt vădit neîntemeiate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din cuprinsul recursului declarat de către avocatul Popescu M. în numele

inculpatului se reține, că aceasta invocă ca temei de drept pct. 8), 12), 15) din alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală și anume, că nu au fost întrunite elementele

infracțiunii; faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită; instanța de judecată

internațională, prin hotărâre pe un alt caz, a constatat o încălcare la nivel național a

drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și în această cauză.

10

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei

recurentului, în sensul că nu a fost demonstrată vinovăția lui Boico S. în

comiterea infracțiunii incriminate, Colegiul o consideră ca neîntemeiată.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, poate administra,

la cererea părților orice probe noi și poate da o nouă apreciere probelor din

dosar.

Colegiul penal reține, că instanța de apel rejudecând cauza și verificând

probele în ședința de judecată a motivat detaliat și clar soluția adoptată în urma

propriei analize și examinări coroborate a probelor ce au servit ca temei pentru

soluționarea laturii penale a cauzei, precum și a elementelor de fapt pe care se

sprijină soluția de condamnare dispusă în cauză, expunându-se argumentat din

care motive a ajuns la concluzia de vinovăție a inculpatului în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Totodată, instanța de apel casând sentința primei instanțe și recunoscându-l

pe Boico S. vinovat de săvârșirea infracțiunii imputate, și-a argumentat soluția

prin faptul că, din declarațiile martorilor și din probele materiale prezentate în

cauză, cert se demonstrează comiterea de către inculpat a infracțiunii de

confecționarea, deținerea și folosirea documentelor oficiale false, care acordă drepturi,

săvârșită de două persoane, probe care sânt descrise amănunțit în hotărârea

judecătorească (f.d. 34-60, v. III).

Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs,

referitor la nevinovăția lui Boico S., au fost obiect de dispută în cadrul instanței

de apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic răspunsurile

asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul le însușește.

Totodată, cât privește motivele invocate de recurent, precum că Boico S. nu

este vinovat în comiterea faptei imputate, de asemenea și argumentele invocate

în acest sens, Colegiul penal se va expune asupra acestora la cercetarea incidenței

temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală.

La fel, instanța de recurs reține, că recurentul invocă în prezenta speță

concomitent temeiurile pentru recurs prevăzute la pct. 8) și 12) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală. Însă, din conținutul recursului declarat Colegiul

atestă, că în opinia avocatului Popescu M., inculpatul Boico S. nu este vinovat în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal. Deci, în

atare împrejurări, instanța de recurs consideră că, de fapt, avocatul în recursul

declarat semnalează temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, prin prisma neîntrunirii elementelor infracțiunii

prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, în acțiunile sale, solicitând în cele

din urmă menținerea sentinței de achitare. Respectiv, este alogică invocarea

concomitentă și a temeiului pentru recurs stipulat la pct. 12) al aceleiași norme,

precum că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, fiindcă în asemenea

abordare se subînțelege, că totuși inculpatul a săvârșit o careva infracțiune, însă

11

aceasta nu a fost încadrată juridic corect. Totodată, din conținutul recursului nici

nu se atestă o argumentare desfășurată a acestui temei pentru recurs, fiind doar

indicat la temeiurile de drept.

Pe această linie de considerente, Colegiul penal va examina recursul prin

prisma incidenței temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală.

De remarcat este, că acest temei pentru recurs este aplicabil atunci când nu a

fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele

infracțiunii, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele

atenuante și agravante ale infracțiunii.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

În cauza supusă judecării Colegiul consideră, că instanța de apel corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept, examinând obiectiv cumulul de probe

prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, astfel corect ajungând la concluzia

privind vinovăția inculpatului, în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 361

alin. (2) lit. b) Cod penal.

Totodată, nu este fondată nici critica recurentului, în sensul pretinderii că

nici o probă din dosar nu indică la faptul că Boico S. ar fi falsificat semnătură lui

Adam I. de la rubrica „Asiguratul”, de pe contractul de asigurare și polița de

asigurare, din care considerent se atestă lipsa laturii obiective, laturii subiective

și a subiectului infracțiunii în cauză.

Astfel, potrivit teoriei penale, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art.

361 Cod penal, constă în fapta prejudiciabilă ce se concretizează în acțiunea de

confecționare, deținere, vânzare sau folosire a documentelor oficiale false, care acordă

drepturi sau eliberează de obligații, ori de confecționare sau vânzare a

imprimantelor, ștampilelor sau a sigiliilor false ale unor întreprinderi, instituții,

organizații, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare.

Infracțiunea specificată la alin. (1) art. 361 Cod penal, este o infracțiune

formală. Ea se consideră consumată din momentul fie al confecționării, deținerii,

vânzării sau folosirii documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau

eliberează de obligații, fie al confecționării sau vânzării imprimantelor,

ștampilelor sau a sigiliilor false ale unor întreprinderi, instituții, organizații,

indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare.

Totodată, conform deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție nr.

4-1ril-2/2014 din 20.03.2014 asupra recursului în interesul legii, cu privire la

determinarea modului unitar de interpretare și aplicare a prevederilor art. 361

alin. (1) Cod penal, rezultă, că documentul oficial este acel document care emană

de la o autoritate publică de orice nivel sau care provine de la un terț, dar primit

de o autoritate. În dependență de autorul documentului privat, ele pot fi

documente private întocmite de persoane fizice sau documente private întocmite

12

de persoane juridice de drept privat. Documentele care emană de la particulari se

consideră documente oficiale atunci când asemenea documente sunt supuse

procedurii publice de autentificare a documentelor create. Tocmai această

procedură conferă documentului un caracter oficial, adică un caracter de drept

public. În al doilea rând, documentele care emană de la particulari se consideră

documente oficiale atunci când asemenea documente sunt primite oficial de

persoana juridică de drept public, după care se află la dispoziția acestei persoane

în legătură cu soluționarea problemei reprezentând obiectul de referință al

documentelor primite. Deci, documentelor private li se recunoaște posibilitatea

de a deveni documente oficiale. Momentul convertirii documentelor private în

documente oficiale este desemnat prin punerea acestuia la dispoziția organelor

sau a persoanelor oficiale în condițiile legii. În concluzie, momentul înregistrării

documentului privat de către organul sau persoana oficială este momentul

convertirii documentului privat în document oficial.

Instanța de recurs atestă, că faptul confecționării, deținerii și folosirii de

către Boico S. împreună și prin înțelegere prealabilă cu o altă persoană, în lipsa

părții contractante, Adam S., a contractului nr. CSK2010-04-0220 de asigurare a

mijloacelor de transport (auto CASCO) și poliței de asigurare a mijloacelor de

transport seria CSK nr. 2010-04-0220, a automobilului de model „Toyota RAV

4”, n/î XXXXX, încheiat între SA „Donaris Group” pe de o parte și Adam Ion pe

de altă parte, pe ambele documente aplicând semnături ca reprezentant al

companiei, iar semnăturile aplicate din numele lui Adam I. fiind falsificate, acte

ce au acordat dreptul de înaintare a pretențiilor de către SA „Donaris Group”

față de Adam I., fiind înaintate unei autorități publice, în speță, instanței de

judecată, căpătând titlul de documente oficiale, se confirmă prin probele

cercetate și verificate de instanțele de fond, și anume:

- declarațiile martorului Adam I., care a menționat că a vândut automobilul

de model Toyota Rav 4, însă deoarece înțelegerea a fost ca plata pentru

automobil să fie achitat în rate, a întocmit o procură pe numele lui Albouz Basel,

astfel peste aproximativ 2 ani a primit înștiințare de la compania de asigurări SA

„Donaris Group”, precum că este dator cu bani. Astfel, găsindu-l pe Albouz

Basel, ultimul a recunoscut că a întocmit un contract în numele acestuia și în

absența sa și că va restitui toată suma datorată, tot atunci i-a prezentat și

contractele de asigurare. Semnătura din polița de asigurare și din contract nu îi

aparțin. S-a prezentat la CA „Donaris Grup”, însă Boico S. nu era prezent, iar

colegii acestuia i-au comunicat că ultimul și-a adus aminte de Albouz Basel, și

acesta nu era unicul contract întocmit;

- declarațiile inculpatului, conform căruia în anul 2010 luna octombrie, a

semnat contractul din partea SA „Donaris Group” și l-a transmis spre semnare

către client, cine a semnat din partea clientului nu ține minte și nu ține minte

dacă a semnat în prezența sa;

- declarațiile martorului Toporova V., care a menționat că contractul nr.

CSK2010-04-0220 de asigurare a mijloacelor de transport (auto CASCO) și polița

de asigurare sunt semnate de Boico S. în calitate de asigurator, clientul este

13

obligatoriu de a fi prezent la întocmirea contractului. Contractul se întocmește pe

numele persoanei care este menționat în pașaportul tehnic sau a persoanei care

este menționată în procură;

- procesul-verbal de sesizare din 09 aprilie 2013, conform căreia Adam I.

solicită tragerea la răspundere penală persoanele care au falsificat contractul nr.

CSK2010- 04-0220 de asigurare a mijloacelor de transport (auto CASCO) și polița

de asigurare a mijloacelor de transport (auto CASCO) seria CSK nr. 2010-04-0220,

a automobilului de model „Toyota RAV 4”, cu n/î XXXXX între „Donaris Group”

SA pe de o parte și Adam I. pe de altă parte;

- raportul de expertiză nr. 3624 din 15 mai 2014, conform căruia semnătura

din rubrica „ASIGURATUL” din polița seria CSK nr. 2010-04-0220 din 20

octombrie 2010, situată în dreapta jos a filei, nu a fost executată de către Adam I.

ci de către o altă persoană. Semnătura din rubrica „ASIGURATUL” Adam I.,

Călărași, Sipoteni 0980203013897” de pe ultima pagină a contractului nr.

CSK2010-04-0220 de asigurare casco a automobilului de model „Toyota RAV 4”,

cu n/î XXXXX între „Donaris Group” SA și Adam I., situată în dreapta jos a filei,

nu a fost executată de către Adam I. ci de către o altă persoană;

- procesul-verbal de ridicare din 09 aprilie 2013, conform căruia de la Adam

I. au fost ridicate recipisa din 08 octombrie 2010, contractul nr. CSK2010-04-0220

de asigurare a mijloacelor de transport (auto CASCO), polița de asigurare a

mijloacelor de transport (auto CASCO) seria CSK nr. 2010-04-0220, a

automobilului de model „Toyota RAV 4”, cu n/î XXXXX între „Donaris Group”

SA pe de o parte și Adam I. pe de altă parte, procura nr. 8853 din 21 octombrie

2010 și contractul de comodat nr. 8852 din 21 octombrie 2010;

- hotărârea Judecătoriei Călărași din 18 octombrie 2012 și decizia Curții de

Apel Chișinău din 25 februarie 2013, prin care a fost încasat de la Adam I.,

datoria în sumă de 247, 38 euro, cheltuielile de judecată și asistență juridică în

sumă de 1.770 lei.

În ce privește latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 361 Cod

penal, aceasta se caracterizează prin intenție directă. Motivele acestei infracțiuni

se exprimă în: interesul material; năzuința de a obține unele avantaje

nepatrimoniale, etc.

Deci raportând, considerațiunile teoretice, la circumstanțele cauzei și

cumulul de probe, Colegiul constată că, pe lângă certificatul de înmatriculare a

automobilului asigurat, era inerentă prezentarea și a careva act de identitate de

către client, fapt care nu a fost solicitat de către inculpat, care mai presus de toate

a și relatat că a transmis contractul persoanei, care i-a fost adus semnat, deși

martorul, Toporova Valentina, a susținut că chiar dacă contractele se dădeau

clienților acasă pentru a fi citite, la oficiu, contractul era încheiat în prezența

persoanei semnatare a contractului și ea în calitate de asigurător.

Astfel, Colegiul penal constată că neverificarea identității persoanei

contractante, în situația când identitatea, declarată dă dubii întemeiate că nu este

veridică, deși la caz Albouz Basel s-a prezentat cu numele Adam I., iar conform

declarațiilor ultimului, primul nicidecum nu putea fi confundat cu o persoană de

14

etnie moldovenească, fiind în genere de altă rasă prezentând toate semnele

caracteristice acestei rase la exterior, la fel, faptul că Albouz Basel avea un

business de dare în chirie a autovehiculelor și era un client fidel al companiei

„Donaris Group” SA, respectiv aceștia îl cunoșteau, fapt care denotă clar intenția

directă a inculpatului Boico S., din care considerent Colegiul penal respinge

critica recurentului precum că Boico S., îndeplinindu-și obligațiunile de serviciu,

a semnat din numele companiei de asigurări la care activa, un contract de

asigurare, nefiind obligat să verifice și să stabilească identitatea contragentului cu

care se încheie contractul.

De asemenea, din doctrina penală, subiectul infracțiunii în cauză este

persoana fizică responsabilă care la momentul săvârșirii infracțiunii a atins

vârsta de 16 ani.

În urma celor expuse, Colegiul penal statuează, că din declarațiile

martorilor audiați în cauză, reiese că Boico S., a deținut funcția de reprezentant al

„Donaris Group” SA, fiind investit cu dreptul de a semna contracte de asigurare

a mijloacelor de transport din numele companiei.

Instanța de recurs conchide că, toate aceste probe coroborează între ele și

indică că Boico S. a comis infracțiunea prevăzută de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod

penal, din care considerent Colegiul penal respinge și argumentele recurentului,

precum că vinovăția lui Boico S. nu a fost confirmată prin probe pertinente și

concludente și că declarațiile martorului Adam I. sunt făcute doar din intenția de

a încasa sumele de bani pretinse, în baza acțiunii civile anexată la materialele

dosarului.

Cât privește argumentul recurentului, precum că nu poate fi pus la baza

unei sentințe de condamnare un raport de expertiză care a fost combătut printr-

un alt raport de expertiză, mai mult, Boico S. a fost privat de posibilitatea de a

formula întrebări pentru soluționare experților din cadrul MAI, de a înainta

cereri de recuzare acestora, instanța de recurs verificând actele și lucrările

dosarului constată că în cuprinsul filei 56-57 în decizia atacată, se motivează

corespunzător, că conform ordonanței din data de 25 aprilie 2013, se atestă că

urmărirea penală a fost pornită pe fapt și nu în privința persoanei nemijlocite,

respectiv, la acel moment, Boico S. nu avea vreo calitate procesuală, de bănuit,

învinuit, reprezentant legal, apărător, parte vătămată, parte civilă, parte

civilmente responsabilă și reprezentant al acestuia, iar în conformitate cu art. 212

Cod de procedură penală, făcea imposibil la acel moment de a-i aduce la

cunoștință despre mersul urmăririi penale și acțiunile de urmărire penală

efectuate, astfel că la data de 25 martie 2015 atât apărătorul, cât și inculpatul au

luat cunoștință cu materialele cauzei penale, inclusiv cu raportul de expertiză

vizat.

La fel, Colegiul penal reține că avocatul și inculpatul pe parcursul cercetării

judecătorești, au înaintat o cerere, conform căreia au solicitat numirea expertize

grafoscopice suplimentare. Această cerere a fost admisă prin încheierea

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din data de 23 iulie 2015, iar conform

raportului de expertiză judiciară nr. 115 din 01 februarie 2016, efectuat de către

15

Centru Național de Expertize Judiciare, nu a fost posibil de răspuns la întrebările

indicate. Astfel, raportul de expertiză nr. 3624 din 15 mai 2014, nu a fost

combătut prin raportul de expertiză nr. 115 din 01 februarie 2016, or prin ultimul

nu a fost posibil de răspuns la întrebări, ținând cont de lipsa de materiale

comparabile, astfel proba în cauză just a fost apreciată critic de către instanța de

apel.

Ce ține de faptul că experților nu li s-a pus la dispoziție pentru comparație

procura nr. 8853 din 21 octombrie 2010 și contractul de comodat nr. 8852 din 21

octombrie 2010 semnate de martorul Adam I., Colegiul penal reține că potrivit

raportului de expertiză nominalizat, la dispoziția experților au fost puse

suficiente mostre de semnături, executate de Adam I., pentru efectuarea

examinării comparative dintre semnături.

La fel, este nefondată și critica din recurs referitor la nulitatea conținutului

actelor procesuale întocmite pe parcursul urmăririi penale și anume ordonanța

privind pornirea urmăririi penale, ordonanța de fixare a termenului urmăririi

penale și a planului de acțiuni de urmărire penală, a măsurilor speciale de

investigație din 25 aprilie 2013, ordonanța de ridicare, precum și procesul-verbal

de ridicare din 09 aprilie 2013. În acest context, Colegiul penal menționează, că

ilegalitatea acțiunilor organelor de urmărire penală în conformitate cu

prevederile art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală, atrage nulitatea actului

dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii – când partea este prezentă, sau

la terminarea urmăririi penale – când partea ia cunoștință de materialele

dosarului, sau în instanța de judecată – când partea a fost absentă la efectuarea

acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este prezentată nemijlocit în

instanță.

Raportând norma dată la argumentul supus analizei Colegiul atestă, că din

materialele cauzei se atestă că atât inculpatul, cât și apărătorul acestuia nu au

avut careva obiecții asupra acțiunilor organului de urmărire penală la etapele

respective, fiindu-le aduse la cunoștință materialele procesului penal, respectiv

nici una dintre părți nu a contestat actele procesuale întocmite. Astfel, invocarea

nulității actelor organului de urmărire penală, contravine prevederilor art. 251

alin. (4) Cod de procedură penală.

În ceia ce privește temeiul prevăzut art. 427 alin. (1) pct. 15) Cod de

procedură penală, invocat în recurs, Colegiul penal reține că motivele invocate

de recurent în susținerea acestui temei de recurs nu s-au confirmat în urma

cercetării materialelor cauzei, dat fiind faptul că recurentul nu a indicat în

privința unei hotărâri a unei instanțe de judecată internațională care ar fi

aplicabilă și la circumstanțele din prezenta speță. Astfel, avocatul Popescu M.

invocă temeiul dat sub aspectul prezumției nevinovăției, și anume că toate

dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului

cod, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului,

considerând că vinovăția lui Boico S. în săvârșirea infracțiunii imputate nu este

probată. La acest capitol, având în vedere cele constatate supra, vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod

16

penal, a fost cert dovedită prin cumulul de probe administrate de către organul

de urmărire penală și cercetate de către instanțele judecătorești în conformitate

cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, neexistând vreun dubiu în acest

sens, Colegiul penal consideră că acest temei, invocat de către recurent în recurs,

nu este incident pentru a putea admite recursul și casa hotărârea contestată.

Totodată, ce ține de restul alegațiilor invocate de recurent, acestea nu sunt

suficiente pentru a răsturna în prezenta speță, hotărârea instanței ierarhic

inferioare.

Așadar, în contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că concluziile la

care a ajuns instanța de apel privitor la calificarea acțiunilor și vinovăția

inculpatului sunt corecte și corespund materialului probator, nefiind identificată

de instanța de recurs vre-o eroare judiciară, care ar putea servi drept temei de

casare a hotărârilor judecătorești atacate.

Din acest punct de vedere se atestă că, de fapt, în cauză nu s-au comis

erorile de drept prevăzute în pct. 8), 12), 15) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, din care considerente se dispune inadmisibilitatea recursului declarat.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Popescu

Marcel în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 01 februarie 2018, în cauza penală privindu-l pe Boico Serghei

Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 20 iunie 2018.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

17