1ra-866/2018 — art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-866/2018 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul 1ra-866/2018

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

10 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Ion Guzun, Elena Covalenco, Iurie Diaconu,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul Barbaroș

Mihail în numele inculpatului Revenco Maxim, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2018, în cauza penală

în privința lui

Revenco Maxim XXXX,

născut la XXXXX, originar și domiciliat în mun. XXXXX,

str. XXXXX, nr. XXX, ap. XX

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 31.03.2017 - până la 04.08.2017; (instanța de fond);

ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală legal

executată.

C O N S T A T Ă :

examinată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, Revenco M. a

fost condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, la 600 unități convenționale,

echivalentul a 12 000 lei.

la 16 septembrie 2016 orele 2350 știind că prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău, din 03.02.2015 a fost privat de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe termen de 3 ani 6 luni, fiind în stare de ebrietate alcoolică a condus

automobilul de model „XXXX” cu nr/î XXXXX, unde deplasându-se pe str. Calea

Ieșilor intersecție cu șos. Balcani, mun. Chișinău a fost stopat de colaboratorii de

poliție și fiind suspectat de conducerea automobilului în stare de ebrietate a fost

supus alcooltestului „Drager” în urma căruia s-a stabilit concentrația de alcool în

aerul expirat de 0,68 mg/l, care reprezintă stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat.

casarea parțială a acesteia în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi

1

hotărâri de condamnare la 9 luni închisoare. În conformitate cu prevederile art. 90

alin. (10) Cod penal, anularea condamnării cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei stabilite prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04.11.2015.

Stabilirea pedepsei definitive în conformitate cu prevederile art. 85 Cod penal - 5

ani 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani 6 luni.

În argumentarea soluției solicitate s-a invocat că concluzia privind

oportunitatea stabilirii pedepsei sub formă de amendă și executarea separată a

pedepselor aplicate prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04.11.2015, este

eronată, iar instanța nu a luat în considerație prevederile art. 82 Cod penal și nu a

ținut cont de faptul că inculpatul a săvârșit noua infracțiune în termenul de probă,

în speță, infracțiunea fiind comisă în stare de recidivă.

Totodată instanța nu a ținut cont de personalitatea inculpatului, care pe

parcursul urmăririi penale s-a eschivat de a se prezenta la organele de drept, fapt

ce a impus anunțarea acestuia în căutare.

Anterior inculpatul a fost condamnat pentru infracțiune similară, și i-a fost

numită pedeapsa amenzii, însă acesta nu s-a corectat, fapt ce denotă că pedeapsa

alternativă stabilită nu și-a atins scopul prevăzut de legea penală.

2018, apelul declarat de acuzatorul de stat a fost admis, casată parțial sentința în

partea stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărâre prin care, lui Revenco M.,

în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa închisorii pe un

termen de 9 luni.

În conformitate cu prevederile art. 85 Cod penal, la pedeapsa stabilită a fost

adăugată parțial pedeapsa numită prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 04.11.2015 și pedeapsa aplicată prin sentința Judecătoriei Ciocana,

mun. Chișinău din 03.02.2015, definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa 5 ani și 6 luni

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani și 6 luni.

În rest, sentința a fost menținută.

fond just a apreciat circumstanțele de fapt și de drept, iar acțiunile inculpatului

corect au fost încadrate în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, aceasta eronat

a concluzionat că lui Revenco M. urmează a-i fi numită pedeapsa sub formă de

amendă.

2

În argumentarea acestei concluzii instanța de apel a reținut, că inculpatul

anterior a fost condamnat la pedeapsa închisorii pe un termen de 5 ani, cu

suspendarea executării acesteia, prin urmare la data comiterii infracțiunii –

16.09.2016, acesta nu executase pedeapsa stabilită, și, deci a săvârșit noua

infracțiune în stare de recidivă.

În continuare Colegiul penal a statuat că lui Revenco M. urmează a-i fi numită

pedeapsa sub formă de închisoare cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod

de procedură penală, or ținând cont de personalitatea acestuia, care anterior a fost

de 2 ori condamnat, și careva concluzii nu și-a făcut stabilirea unei categorii de

pedeapsă alternativă nu-și va atinge scopul de corectare și reeducare.

numele inculpatului a contestat-o cu recurs ordinar, care, invocând temeiul de

drept prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicită,

casarea acesteia cu menținerea sentinței.

În argumentarea soluției solicitate s-au invocat următoarele:

- sentința motivată, în speță a fost pronunțată la 04.08.2017, iar acuzatorul de

stat a declarat apelul cu încălcarea termenului prevăzut la art. 402, 403 CPP, or

conform datelor PIGD acesta a fost înregistrat abia la 13.09.2017;

- instanța de apel stabilind pedeapsa nu a ținut cont de criteriile generale de

individualizare a acesteia, precum și de atitudinea inculpatului, care a recunoscut

vina, iar cauza a fost examinată în procedură simplificată;

- dacă instanța a ajuns la concluzia că pedeapsa amenzii este prea blândă,

aceasta urma să-i stabilească lui Revenco M. o altă categorie de pedeapsă mai aspră

din numărul celor alternative și anume - munca neremunerată în folosul

comunității;

- la individualizarea pedepsei instanța nu a ținut cont de prevederile art. 76,

78 Cod penal, precum și de faptul că inculpatul are la întreținere mama bolnavă

iar dânsul este unicul întreținător;

- chiar și în cazul în care instanța de apel nu a fost de acord cu concluziile

primei instanțe referitor la categoria de pedeapsă stabilită, aceasta urma să țină

cont de faptul că pe parcursul perioadei de probațiune Revenco M. nu a admis

careva încălcări;

- instanța de apel urma să verifice aplicabilitatea prevederilor art. 90 alin. (11)

CPP, care ar fi fost oportună și capabilă să realizeze scopul pedepsei penale.

- instanța de apel greșit i-a stabilit inculpatului pedeapsa – 9 luni închisoare,

3

or ținând cont de faptul că sancțiunea normei penale în baza căreia a fost

condamnat Revenco M. prevede pedeapsa închisorii de până la 1 an, și reieșind

din prevederile art. 3641 alin. (8) CPP pedeapsa maximă, care urma a fi aplicată

este de 8 luni închisoare;

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar

declarat, menționând că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece

pedeapsa stabilită este echitabilă și proporțională.

motivele invocate, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi admis.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Analizând textul recursului declarat Colegiul lărgit constată, că autorul

acestuia este de acord cu circumstanțele de fapt și cu încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului, însă critică hotărârea instanței de apel sub aspectul

individualizării pedepsei, considerând că aceasta este prea aspră și greșit

individualizată, iar instanța de apel nu a ținut cont de toate circumstanțele cauzei

stabilindu-i pedeapsa închisorii fără a lua în considerație că sancțiunea normei

penale în baza căruia a fost condamnat Revenco M. prevede pedepse alternative.

În atare circumstanțe, având în vedere că autorul recursului nu contestă

starea de fapt stabilită de instanțele de fond și nici încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatei, Colegiul lărgit nu se va pronunța asupra acestor aspecte, dar va analiza

alegațiile recurentului în privința hotărârii instanței de apel referitor la tardivitatea

apelului declarat de acuzatorul de stat și chestiunea de individualizare a pedepsei.

Argumentele recurentului prin care se invocă că apelul acuzatorului de stat

a fost declarat cu omiterea termenului prevăzut la art. 402-403 Cod de procedură

penală, Colegiul le respinge ca neîntemeiate. La acest capitol se reține, că sentința

motivată a instanței de fond a fost pronunțată la 04.08.2017 (f.d.118) iar termenul

de declarare a apelului conform art. 231 alin (3) Cod de procedură penală, a început

să decurgă din 05.08.2017 și s-a încheiat la 21.08.2017.

Astfel, sentința instanței de fond a fost pronunțată integral la 04.08.2017, iar

apelul acuzatorului de stat a fost înregistrat la Judecătoria Chișinău, sediul

Buiucani la 18.08.2018, fapt confirmat prin ștampila de intrare a instanței

respective (f.d.124-125). Acestea fiind menționate Colegiul atestă, că apelul

4

acuzatorului de stat a fost declarat în termenul de 15 de zile stabilit de lege.

În continuare, analizând argumentele avocatului Barbaroș M. referitor la

netemeinicia concluziilor instanței de apel care a decis stabilirea în privința lui

Revenco M. a celei mai aspre pedepse din numărul celor alternative prevăzute de

sancțiunea normei penale în baza căreia acesta a fost condamnat, Colegiul lărgit

reține, că la stabilirea pedepsei instanța de apel, ținând cont de cerințele art. 75

alin. (2) Cod penal, și-a argumentat soluția adoptată, invocând motive concrete din

care considerent a ajuns la concluzia că o pedeapsa mai blândă din numărul celor

alternative prevăzute de sancțiunea normei penale în baza căreia Revenco M. a fost

recunoscut vinovat nu-și va atinge scopul, iar soluția precum că corectarea și

reeducarea inculpatului este posibilă numai prin stabilirea pedepsei închisorii este

justă și legală, deoarece unul din scopurile pedepsei penale este prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane,

or aplicarea unei pedepse sub formă de amendă sau muncă neremunerată în

folosul comunității pentru infracțiunea comisă de inculpat, reieșind din

circumstanțele cauzei, precum și ținând cont de persoana acestuia, nu este

oportună.

Instanța de recurs mai reține că, deși infracțiunea săvârșită de inculpat se

clasifică potrivit alin. (2) art. 16 Cod penal, ca una ușoară, nu poate fi neglijat

faptul că Revenco M. nu este la prima abatere de la lege, anterior acesta fiind

condamnat de 2 ori, inclusiv pentru o infracțiune similară (f.d.85, 100-110),

fiindu-i aplicată de către instanțele de judecată inclusiv și pedeapsa cu amendă,

pedeapsă care, însă, nu și-a atins scopul de corectare și reeducare, prin urmare,

instanța de apel just a conchis că corectarea lui Revenco M. fără a fi izolat de

societate este imposibilă.

La fel, Colegiul lărgit respinge ca neîntemeiat argumentul recurentului prin

care se invocă că instanța de apel la stabilirea categoriei pedepsei nu a luat în

considerație că inculpatul are la întreținere mama bolnavă, iar dânsul este unicul

întreținător, or la materialele cauzei nu se regăsesc careva acte confirmative, care

ar proba faptul că mama inculpatului suferă de careva boli ce nu-i permit angajarea

în câmpul muncii.

Tot aici instanța de recurs reține, că este neîntemeiat și următorul argument

invocat de autorul recursului precum că instanța de apel urma să țină cont de

faptul că pe parcursul perioadei de probațiune Revenco M. nu a admis careva

încălcări, or aceste afirmații sunt declarative deoarece prezenta infracțiune

5

inculpatul a comis-o anume în termenul de probă stabilit prin sentința Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 06.05.2015.

Referitor la mărimea pedepsei principale numite și tipul penitenciarului în

care aceasta urmează a fi executată, Colegiul lărgit constată că, instanța de apel

incorect i-a stabilit lui Revenco M. pedeapsa închisorii pe un termen de 9 luni cu

executarea în penitenciar de tip închis.

La acest capitol instanța de recurs reține, că sancțiunea normei penale în baza

căreia Revenco M. a fost condamnat prevede pedeapsa cu închisoare de până la 1

an. Totodată, se atestă că prezenta cauză a fost examinată în procedura simplificată

prevăzută la art. 3641 Cod de procedură penală, iar potrivit alin.(8) al aceluiași

articol inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a

solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei cu închisoare. Astfel, după reducere noul termen obținut, de 8 luni,

este limita maximă de pedeapsă sub formă de închisoare, care putea fi numită

inculpatului, iar limita minimă având în vedere prevederea art.70 alin.(2) Cod

penal, este de 3 luni închisoare.

Reieșind din cele menționate și ținînd cont de faptul că cauza a fost

examinată în procedură simplificată, noile limite de pedeapsă cu care urma să

opereze instanța sunt de la 3 pînă la 8 luni închisoare.

Prin urmare, instanța de apel i-a aplicat pedeapsa inculpatului de 9 luni

închisoare fără a ține cont de noile limite, care urmau a fi reduse cu 1/3 .

În continuare, Colegiul reține, că instanța de apel greșit a dispus că Revenco

M. urmează să execute pedeapsa stabilită în penitenciar de tip închis pe motiv că

a comis infracțiunea în stare de recidivă, or potrivit modificărilor operate prin

Legea nr.163 din 20.07.2017, în vigoare din 20.12.2017, din dispoziția art.72 alin.(4)

Cod penal a fost exclusă sintagma ,,precum și persoanele care au săvârșit infracțiuni ce

constituie recidivă”.

Astfel, după noile modificări operate în dispoziția art.72 alin.(4) Cod penal,

în penitenciar de tip închis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare

doar pentru infracțiuni deosebit de grave și exceptional de grave însă, infracțiunea

săvârșită de inculpat, potrivit art.16 Cod penal, face parte din categoria celor

ușoare.

Reținând cele nominalizate mai sus Colegiul lărgit conchide că, decizia

instanței de apel urmează a fi parțial casată, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea

6

unei noi hotărâri, în partea stabilirii pedepsei, la care se va ține seama de

prevederile art.61, 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii comise, persoana

inculpatului, de circumstanțele atenuante și agravante prezente în cauză

constatate și reținute de instanța de apel, inclusiv și de prevederile art.3641 Cod de

procedură penală.

Totodată, Colegiul penal constată că în cauză lipsesc careva circumstanțe ce

ar da posibilitatea aplicării dispozițiilor art.90 alin. (11) Cod penal, reieșind din

personalitatea inculpatului, care anterior de 2 ori a fost condamnat, pentru

infracțiuni comise cu intenție, însă nu a tras concluziile necesare și din nou a comis

o infracțiune intenționată, antecedentul penal precedent nefiind stins, astfel că

corijarea și reeducarea acestuia poate avea loc doar prin aplicarea pedepsei cu

închisoarea și executare reală.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța de recurs admite recursul, casează parțial sau total hotărârea

atacată, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre, dacă nu se agravează situația

inculpatului.

În acest context, recursul ordinar declarat de către avocat în numele

inculpatului se va admite, cu casarea parțială a deciziei instanței de apel în latura

stabilirii pedepsei și tipului de penitenciar, rejudecarea cauzei în această parte și

pronunțarea unei noi hotărâri, iar în rest, dispozițiile hotărârii contestate se vor

menține.

lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Barbaroș Mihail în numele

inculpatului Revenco Maxim, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 31 ianuarie 2018, în latura penală, în partea stabilirii pedepsei,

în cauza penală în privința lui Revenco Maxim rejudecă cauza și pronunță în

această parte o nouă hotărâre prin care lui Revenco Maxim recunoscut vinovat în

baza art. 2641 alin. (4) Cod penal i se stabilește pedeapsa de 7 (șapte) luni

închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 85 Cod penal, prin cumulul de sentințe,

la pedeapsa stabilită se adaugă parțial pedeapsa aplicată prin decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 04 noiembrie 2015 și pedeapsa numită prin

7

sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 03 februarie 2015, definitiv

fiindu-i stabilită pedeapsa de 5 ani și 5 luni închisoare, cu executarea în penitenciar

de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 ani și 6 luni.

Termenul executării pedepsei urmează a fi calculat din momentul reținerii.

Celelalte dispoziții ale hotărârii contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 10 august 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecătorii Constantin Alerguș

Ion Guzun

Elena Covalenco

Iurie Diaconu

8