1ra-343/2022 — art. 361 alin. 1 CP

1ra-343/2022 — art. 361 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-343/2022

1-20115581-01-1ra-10032022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 20 ianuarie

2021 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2021,

declarat de avocatul Iurie Mihalache, în numele inculpatului

Morarescu Serghei xxxx.

Termenul de examinare

instanța de fond: 21.09.2020 - 20.01.2021,

instanța de apel: 12.02.2021 - 07.12.2021,

instanța de recurs: 10.03.2022 - 13.04.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

C O N S T A T Ă :

a fost condamnat în baza art. 361 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 600

unități convenționale, ce constituie 30.000 lei.

nestabilită de organul de urmărire penală, și-a confecționat acte de identitate false

eliberate de autoritățile Republicii Moldova, și anume permisul de conducere seria

xxxx pe numele Morarescu S., a.n. xxxx. După confecționarea actului fals menționat,

s-a folosit de acesta până la 15.12.2018, orele 04:20, când în timpul în care conducea

automobilul „Opel Astra”, n/î „XXXX”, pe str. Ciuflea 1, mun. Chișinău, a fost stopat

de către colaboratorii de poliție, cărora le-a prezentat actul fals dat, și anume permisul

de conducere seria xxxx pe numele Morarescu S. În procesul verificării actului

1

prezentat, colaboratorii de poliție au stabilit că acesta are semne de falsificare. Conform

Raportului de constatare tehnico-științifică nr. xxxx din 03.01.2019: blancheta

permisului de conducere a Republicii Moldova eliberat la 03.10.2014 titularului

Morarescu S., cu seria xxxx, este confecționată dintr-o folie de plastic (polimer), cu

folosirea aparatelor de imprimat computerizate Ink-Jet color (recuzitele, rubricile,

înscrisurile în rubrici, imaginile foto, semnătura, numărul de înregistrare, plasa de

protecție și codul de bare), cu deosebire față de specimen, nu la întreprinderea

poligrafică specializată în confecționarea blanchetelor de documente.

Astfel, inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 361 alin. (1) Cod penal,

ca confecționarea, deținerea și folosirea documentelor oficiale false, care acordă

drepturi.

Instanța a reținut că inculpatul nu s-a prezentat în ședința de judecată și a fost

anunțat în căutare, cauza fiind judecată în lipsa acestuia.

Totodată, fiind audiat la etapa urmăririi penale în calitate de bănuit și învinuit,

ultimul a declarat că recunoaște vina parțial, deoarece permisul nu l-a confecționat cu

ajutorul cuiva, dar de unul singur, vinovăția lui fiind dovedită integral și prin probele

administrate.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța a ținut cont de

prevederile art. 7, 75 Cod penal, că inculpatul a comis o infracțiune ușoară, care se

pedepsește cu amendă în mărime de până la 650 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 150 la 200 ore, sau cu închisoare de până la

2 ani, că a recunoscut vina la etapa urmăririi penale, dar s-a eschivat de a se prezenta

la organul de urmărire penală, prin ordonanța procurorului din 22.04.2019 fiind anunțat

în căutare, iar prin ordonanța din 10.09.2020 a fost reluată urmărirea penală după

reținerea învinuitului, că a comis mai multe infracțiuni și contravenții, concluzionând

că corectarea și reeducarea lui este posibilă, rațională și echitabilă, stabilindu-i-se o

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 600 unități convenționale, ce constituie

30.000 lei.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie condamnat la 1 an închisoare, cu executare.

Apelanta a invocat că pedeapsa sub formă de amendă nu-și v-а produce efectul

de drept - рrеvеnirеа săvârșirii de noi infracțiuni dеоаrеce inculpatul, fiind anunțat în

căutare în саdrul сеrсеtării judесătоrеști, manifestând neglijență totală și lipsă de

rеsресt fаță dе instanța de judecată, nu va achita amendă stabilită рrin sentință.

Totodată, pоtrivit sentinței Judecătoriei Dubăsаri din 15.10.2010, inculpatul a

fost condamnat în bаzа аrt. 186 alin. (2) Cod penal, la 2 ani închisоаrе, сu executаrе

reală.

Astfel, аntеriоr fiind condamnat dе 3 оri, acesta nu și-a făcut concluziile nесеsаrе

privind соrесtarеа sa ca persoană în fața societății. Pedepsele stabilite рrin sentințele

аntеriоаre nu și-au produs efectul prevenirii de săvârșirе de noi infracțiuni, iаr în sсurt

timp, inculpatul а comis din nou o infracțiune cu intenție.

2

3.1. A declarat apel și avocatul Iurie Mihalache, solicitând casarea parțială a

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită

pedeapsa cu amenda în mărime de 500 unități convenționale.

Apelantul a invocat că inculpatul а încheiat un acord cu privire la recunoașterea

vinovăției.

Prima instanță trebuia să aplice în privința lui dispozițiile аrt. 76 Cod penal, care

prevede сă la stabilirea pedepsei, se соnsidеră сirсumstаnțе аtеnuаntе recunoașterea

vinovăției.

De asemenea, la pronunțarea sentinței, instanța urmа să aplice dispozițiile art. 78

Cod реnаl - efectele сirсumstаnțеlоr аtеnuаntе.

Ori, la data pronunțării sentinței din 20.01.2021, în privința inculpatului nu

existau careva sentințe de condamnare în vigoare și acesta nu avea antecedente penale

active.

2021, apelurile au fost respinse, ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond, la stabilirea categoriei pedepsei,

corect a aplicat prevederile legale și în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal,

a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, inculpatul și-a recunoscut

vinovăția în cadrul urmăririi penale, circumstanțe agravante nu au fost reținute. Prin

urmare, pedeapsa aplicată sub formă de amendă în mărime de 600 unități

convenționale, v-a oferi o mai bună protecție intereselor societății decât izolarea

vinovatului de societate.

Instanța de fond a ținut cont că art. 361 alin. (1) Codul penal prevede pedeapsa

cu amendă în mărime până la 650 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în

folosul comunității de la 150 la 200 de ore, sau cu închisoare de până la 2 ani și legal a

dispus stabilirea pedepsei sub formă de amendă, or, potrivit revendicării în privința

inculpatului, au fost intentate și examinate mai multe cauze penale, fiind condamnat

pentru faptele comise, însă, antecedentele penale sunt stinse.

Argumentele procurorului privind aplicarea unei pedepse mai aspre și anume

sub formă de privațiune de libertate pe un termen de 1 an, nu pot fi reținute, deoarece

la stabilirea măsurii și mărimii pedepsei în privința inculpatului, în vederea corectării,

reeducării, precum și ca măsură de pedeapsă, instanța de fond cont în deplină măsură

de motivul și gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea a recunoscut fapta la etapa urmăririi

penale, a contribuit la descoperirea infracțiunii, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării, astfel instanța de fond aplicându-i o pedeapsă legală, întemeiată

și echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, sub formă de amendă în mărime de 600

unități convenționale, ceea ce constituie 30.000 lei.

Totodată, pedeapsa cu închisoare are un caracter excepțional și se aplică atunci

când gravitatea infracțiunii și personalitatea infractorului fac necesară aplicarea

pedepsei cu închisoare, iar o altă pedeapsă este insuficientă și nu și-ar atinge scopul.

Caracterul excepțional la aplicarea pedepsei cu închisoare urmează a fi argumentat de

3

către instanța de judecată. Pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute

pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului este legală și echitabilă în raport cu

circumstanțele cauzei, iar apelul procurorului este nefondat și urmează a fi respins.

Totodată, sunt nefondate și argumentele apărării de a-i fi stabilită inculpatului o

pedeapsă mai blândă și anume amendă în mărime de 500 unități convenționale, or,

potrivit materialelor cauzei, instanța de fond a reținut că inculpatul a recunoscut

vinovăția în cadrul urmăririi penale, însă, s-a eschivat de la prezentarea în fața instanței

de judecată, iar potrivit actelor cauzei s-a confirmat că inculpatul a confecționat, deținut

și folosit permisul de conducere fals, care i-a acordat drepturi, ceea ce se pedepsește

conform legii penale, iar o pedeapsă mai blândă din cele prevăzute de lege vor duce la

dezaprobarea acesteia și la încurajarea inculpatului de a mai comite pe viitor infracțiuni

similare.

Astfel, instanța de fond minuțios, sub toate aspectele, complet și obiectiv, a

administrat probele și a stabilit inculpatului o pedeapsă echitabilă.

hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie

aplicată pedeapsa amenzii în mărime de 500 unități convenționale.

Recurentul invocă că аrt. 361 alin. (1) Сod penal stabilește doar limita mахimă

а pedepsei sub fоrma de аmеndă de рână lа 650 unitați convenționale, limitele pedepsei

pot fi aplicate соnfоrm art. 64 alin. (3), și anume de la 500 unități convenționale рână

la 650 unități convenționale.

Prin urmare, prima instanță trebuia să aplice inculpatului dispozițiile аrt. 76 Cod

penal, care prevede сă la stabilirea pedepsei, se соnsidеră сirсumstаnțе аtеnuаntе

recunoașterea vinovăției. De asemenea, instanța urmа să aplice dispozițiile art. 78 Cod

реnаl - efectele сirсumstаnțеlоr аtеnuаntе.

Ori, la data pronunțării sentinței din 20.01.2021, în privința inculpatului nu

existau careva sentințe de condamnare în vigoare și el nu avea antecedente penale

active.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12)

Cod de procedură penală.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

4

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă

în mod concludent că instanța de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului,

întemeiat luând în consedirare că acesta s-a eschivat de a se prezenta la organul de

urmărire penală și instanța de judecată, fiind anunțat în căutare, că a comis mai multe

infracțiuni și contravenții, antecedentele penale fiind stinse, just și argumentat au ținut

cont și de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, conform căror la aplicarea legii penale

se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana

celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea

penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a

altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică

o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în conformitate cu prevederile legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a acestuia

precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor

persoane (pct. 4. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției

de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Art. 6 din CtEDO

impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor,

argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se apreciază

relevanța acestora, iar obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din

CtEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare

argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în care instanțele

au apreciat circumstanțele și probele cauzei în latura pedepsei penale.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 101 alin. (2) și (3), 414 alin. (1) și (2) Cod

de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror

5

probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care

îl propune apărarea este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este

lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul vizat au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra circumstanțelor pricinii care au fost

puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus

Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârile

contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că inculpatului i

s-a aplicat o pedeapsă individualizată conform prevederilor legale și că recursul ordinar

este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul ordinar de pe rol urmează

a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Iurie Mihalache,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2021,

în privința inculpatului Morarescu Serghei xxxx, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 13 mai 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

6