1ra-1393/2017 — art.151 alin.1 Cod penal

1ra-1393/2017 — art.151 alin.1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul 1ra-1393/17

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

22 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Constantin Alerguș,

judecătorii – Iurie Diaconu, Ion Guzun,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Dușceac Nicolai, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Rîșcani din 02 octombrie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 03 mai 2017, în cauza penală în privința lui

Dușceac Nicolai XXXXX,

născut la xxxxx, originar și domiciliat în r-nul Xxxxx,

s. Xxxxx, str.xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

de la 06 februarie 2017 – până la data de 03 mai

2017 (instanța de apel);

la 04 august 2017 – până la 22 noiembrie 2017

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

Nicolai a fost condamnat în baza art. 151 alin.(1) Cod penal, la 3 ani

închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

S-a încasat de la inculpat în beneficiul lui Medvedev Andrei prejudiciul

material în sumă de xxxxx lei, prejudiciul moral de xxxxx lei și cheltuielile de

asistență juridică în sumă de xxxxx lei.

Nicolai, la 22 mai 2010, aproximativ la orele 2100, aflându-se în fața

magazinului-bar SRL „Xxxxx”, ce-i aparține, amplasat în curtea gospodăriei

sale din s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, în timpul unui conflict între el și Medvedev

1

Andrei, apărut spontan, acționând în scopul cauzării vătămării integrității

corporale, i-a aplicat lui Medvedev A. o lovitură cu un ciob de sticlă, în

regiunea ochiului drept, cauzându-i o traumă cranio-cerebrală închisă

manifestată cu comoție cerebrală, trei plăgi suturale în regiunea ochiului

drept și o plagă corneosclerală penetrantă a globului ocular drept cu

pierderea vederii (zero) a ochiului respectiv, care după caracterul lor se

califică ca vătămare corporală gravă.

Aceste acțiuni ale inculpatului Dușceac Nicolai au fost încadrate în baza

art. 151 alin. (1) Cod penal, după semnele calificative - vătămarea intenționată

gravă a integrității corporale sau a sănătății, adică vătămarea intenționată gravă a

integrității corporale care a provocat pierderea vederii.

Dușceac N., care au solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În argumentarea apelului s-a invocat că instanța de fond neîntemeiat a

pronunțat o hotărâre de condamnare în baza art. 151 alin.(1) Cod penal,

bazând soluția pe presupuneri, în lipsa probelor concludente și pertinente

care ar confirma vinovăția inculpatului, din care considerente sentința a fost

adoptată contrar prevederilor art.389 CPP.

La baza concluziilor sale instanța a pus declarațiile martorilor Reaboi

N., Chitic I., iar declarațiile celorlalți martori necătând la faptul că sunt

descrise în sentință au rămas fără apreciere, instanța nu s-a expus asupra

acestora.

Au menționat că unica persoană care nemijlocit a văzut momentul în

care părții vătămate i-au fost cauzate leziunile corporale stabilite de expertiză,

este martorul Dușceac Nicolai Xxxxx (fiul inculpatului), care confirmă cele

relatate de inculpat privind cauzarea leziunilor corporale părții vătămate în

urma căderii acestuia împreună cu martorul Bucatca Valeriu, peste cioburile

de sticlă împrăștiate pe jos în locul incidentului, fapt confirmat inclusiv prin

concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 185 din 12 octombrie

2015, potrivit căruia, plăgile depistate la Medvedev A. în regiunea ochiului

drept, după localizarea sa anatomică se află pe părțile proeminente a capului

din față (regiunea sprinceanei, osului zigomatic), nu exclude posibilitatea

producerii acestora în urma căderii ultimului peste cioburi de sticlă, care se

aflau pe pământ.

2

Consideră că declarațiile martorului Bucatca Valeriu, reținute de

instanță drept veridice, și apreciate ca o probă ce demonstrează vinovăția

inculpatului, sunt infirmate prin declarațiile martorului Gorbunova (Grîu)

Elena, or, ultima nu a văzut personal momentul cauzării leziunilor corporale.

Dușceac N. a fost recunoscut bănuit în baza ordonanței din 04 mai 2011.

La 05 august 2011, prin ordonanța procurorului în Procuratura r-lui Rîșcani,

Tomac M., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui Dușceac N., pe

motiv că la 04 august 2011 calitatea procesuală de bănuit a acestuia a încetat

de drept.

Prin ordonanța procurorului raionului Rîșcani, Blîndu V. din 04 aprilie

2012, s-a dispus reluarea urmăririi penale după scoaterea de sub urmărire

penală a lui Dușceac N., pe motivul apariției faptelor noi în cadrul urmăririi

penale, ordonanța fiind bazată pe prevederile art. 287 Cod de procedură

penală și întemeiată prin faptul că în cadrul urmăririi penale, după încetarea

de drept a calității procesuale de bănuit a acestuia, au apărut fapte noi și

anume audierea martorilor Ursu V., Șevciuc N., Derliuc N., Derliuc V.,

Zaporojan L., Zaporojan Ig., ce impune necesitatea reluării urmăririi penale

după scoaterea lui Dușceac Nicolai de sub urmărire penală, iar prin

ordonanța din 09 aprilie 2012, a procurorului în Procuratura raionului Rîșcani,

Tomac Marin, Dușceac Nicolai a fost pus sub învinuire în baza art. 151 alin.

(1) Cod penal.

Potrivit Hotărârii Curții Constituționale nr. 12 din 14 mai 2015, privind

excepția de neconstituționalitate a art. 287 alin. (1) din Codul de procedură

penală, a fost declarat neconstituțional alin. (1) al articolului 287 din Codul de

procedură penală, în temeiul căruia a fost adoptată ordonanța procurorului

raionului Rîșcani, Blîndu Valentin din 04 aprilie 2012, privind reluarea

urmăririi penale în privința lui Dușceac Nicolai. Astfel, reluarea urmăririi

penale în privința lui Dușceac N. după scoaterea acestuia de sub urmărire

penală în baza prevederilor art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală,

este ilegală, motiv din care inculpatului i-a fost în mod abuziv și ilegal

înaintată învinuirea.

Reieșind din faptul că Dușceac Nicolai, a fost scos la 05 august 2011 de

sub urmărire penală, ordonanța respectivă nefiind anulată până la momentul

actual și respectiv fiind în vigoare, instanța de fond urma să soluționeze cauza

adoptând o sentință de încetare a procesului în temeiul prevederilor art. 332

3

alin. (l) Cod de procedură penală.

2016, a fost admis apelul declarat de avocatul Ceornea Eduard și inculpatul

Dușceac Nicolai, casată sentința contestată și pronunțată o nouă hotărâre,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, potrivit căruia

A fost încetat procesul penal în privința lui Dușceac Nicolai învinuit de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, pe motiv că în

privința acestuia există o hotărâre a organului de urmărire penală privind

scoaterea de sub urmărire penală.

procurorului raionului Rîșcani, Blîndu V., prin care s-a dispus reluarea

urmăririi penale după scoaterea de sub urmărire penală a lui Dușceac Nicolai,

este ilegală, deoarece, prin ordonanța din 05 august 2011, Dușceac Nicolai a

fost scos de sub urmărire penală. În cazul reluării urmăririi penale, procurorul

urma să anuleze ordonanța privind scoaterea de sub urmărire penală emisă în

privința lui Dușceac Nicolai, ulterior, să înainteze învinuirea inculpatului.

La acest capitol, instanța de apel a statuat că scoaterea persoanei bănuite

sau învinuite de sub urmărire penală constituie o hotărâre prin care se

reabilitează această persoană, dacă soluția se referă la toate capetele de

acuzare. Soluția dată se aplică numai la faza de urmărire penală, iar la faza

judecării cauzei pentru asemenea temeiuri se dispune achitarea persoanei.

La fel s-a menționat că în speță s-a încălcat art. 4 din Protocolul 7 CEDO,

art. 22 alin. (1) Cod de procedură penală, care interzic urmărirea penală

repetată pentru aceiași faptă.

și partea vătămată Medvedev A., care au solicitat:

- procurorul, invocând temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, solicită casarea deciziei atacate, cu menținerea sentinței

instanței de fond.

În motivarea cererii recurentul a indicat că după adoptarea ordonanței

de scoatere de sub urmărire penală din 05 august 2011 a lui Dușceac Nicolai,

urmărirea penală a continuat, iar organul de urmărire penală a efectuat

acțiuni de urmărire penală pentru stabilirea tuturor circumstanțelor cazului.

Ulterior, prin ordonanța procurorului r-nului Rîșcani, Blîndu Valentin din 04

aprilie 2012, s-a dispus reluarea urmării penale după scoaterea de sub

4

urmărire penală a lui Dușceac Nicolai, pe motivul că au apărut fapte noi (f. d.

213, vol. I), ordonanță bazată pe art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală și

întemeiată prin faptul că în cadrul urmării penale, după încetarea de drept a

calității de bănuit a acestuia, au apărut fapte noi și anume audierea martorilor

– șase persoane, ce impune necesitatea reluării urmării penale după scoaterea

lui Dușceac Nicolai de sub urmărire penală.

La fel, a reținut că instanța de apel nu s-a expus asupra cerințelor

apelanților de achitare a lui Dușceac Nicolai, deși a admis apelul declarat; nu

s-a pronunțat nici asupra acțiunii civile admise inițial, încălcând astfel dreptul

părții civile de acces liber la justiție și la un proces echitabil, precum și la

faptul dacă au fost sau nu încălcate prevederile art. 7 alin. (2) și art. 22 alin. (3)

Cod de procedură penală, indicându-se că nimeni nu poate fi tras la

răspundere de două sau mai multe ori pentru una și aceiași faptă.

Totodată, la finalizarea urmăririi penale și prezentarea materialelor

cauzei penale lui Dușceac N. și apărătorului său, n-au fost înaintate demersuri

de încetare a urmării penale, în prima instanță nu a fost ridicată această

chestiune.

- partea vătămată Medvedev Andrei, care a solicitat casarea deciziei

instanței de apel, cu menținerea sentinței.

În argumentarea recursului a invocat că decizia contestată este ilegală,

deoarece după scoaterea de sub urmărire penală a lui Dușceac N., ultimul nu

a contestat conform prevederilor legii ordonanța de reluare a urmăririi penale

din 04 aprilie 2012 emisă de către procurorul Blîndu Valentin, precum și

ordonanța de punere sub învinuire în baza art. 151 alin. (1) Cod penal din 09

aprilie 2012.

decembrie 2016, au fost admise recursurile ordinare declarate de procuror și

partea vătămată Medvedev A., casată total decizia contestată și dispusă

rejudecarea cauzei de către aceiași instanță în alt complet de judecată.

Bălți din 03 mai 2017, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de avocatul

Ceornea E. și inculpatul Dușceac N.

de prima instanță, cu respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității

5

și coroborării reciproce, confirmă vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii imputate și acțiunile lui corect au fost încadrate în prevederile art.

151 alin.(1) Cod penal.

Concluziile privind vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

menționate au fost bazate pe declarațiile părții vătămate Medvedev A., a

martorilor Reaboi N., Chitic I., Bucatca V. și actele cauzei: procesul-verbal de

sesizare a OUP din 17.08.2010, cererile lui Medvedev A., procesul-verbal cu

privire la contravenție în baza art. 78 alin.(3) CC, raportul de examinare

medico-legală nr.113 „d” din 15.11.2010, procesul-verbal de cercetare la fața

locului din 29.11.2010 cu fototabel.

Din conținutul procesului-verbal de confruntare dintre Dușceac N. și

partea vătămată Medvedev A. din 31.05.2011, ultimul a confirmat că în seara

de 22.05.2010 lângă magazinul-bar din localitatea Xxxxx, Xxxxx, o persoană i-a

aplicat o lovitură în regiunea capului, precizând spargerea din neatenție a unei

sticle de bere de către Bucatca V.

Prin procesul-verbal de confruntare dintre Dușceac N. și martorul

Bucatca V., martorul a relatat că în seara de 22.05.2010 între Dușceac N. și

Medvedev A. a avut loc un conflict, presupunând că lovitura a fost aplicată

victimei de către Dușceac N., deoarece numai acesta se afla în apropiere.

Prin procesul-verbal de verificare a declarațiilor victimei la locul

infracțiunii din 04.07.2011, se confirmă faptul aplicării unei lovituri în regiunea

capului lui Medvedev A. de către o persoană pe care nu a reușit să o

recunoască, dar care era inculpatul, cu care în acea seară a avut un conflict,

chiar dacă inițial l-a suspectat în acest sens pe Reaboi N.. Totodată, victima a

negat prezența în fața magazinului a careva cioburi de sticlă.

Din raportul de expertiză medico-legală nr.75D din 22.07.2011, rezultă că

la Medvedev A. s-a determinat o traumă penetrantă corneosclerală a ochiului

drept cu pierderea totală a vederii, ce potrivit raportului de examinare medico-

legală nr. 142 din 26.05.2010, constituie o traumă cranio-cerebrală închisă cu

comoție cerebrală, având și alte trei plăgi suturate în regiunea ochiului drept,

vătămări apărute în urma acțiunilor unor corpuri ascuțit-tăioase, ce puteau fi și

cioburi de sticlă, care sunt calificate ca vătămări corporale grave. Loviturile au

fost aplicate de sus în jos cu unghi ascuțit, când victima se afla în poziție

verticală, față în față cu agresorul. Luând în considerație localizarea anatomică

a vătămărilor corporale de pe față, este exclusă apariția lor prin cădere de pe

6

suport propriu lovindu-se cu capul partea anterioară de cioburi de sticlă, care

se puteau afla pe o suprafață orizontală.

Astfel, instanța a reținut că nerecunoașterea vinovăției de către inculpat

prin înaintarea poziției privind căderea victimei peste cioburile de sticlă aflate

la pământ, care a fost susținută doar de către martorul Dușceac N., nu este

altceva decât o poziție de apărare manifestată prin încercarea evitării

răspunderii și pedepsei penale pentru fapta comisă.

La fel, instanța a conchis că lipsesc temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea depozițiilor părții vătămate, precum și a martorilor Reaboi N.,

Bucatca V., Chitic I., care coroborează reciproc, inclusiv cu raportul de

expertiză medico-legală nr.75 d din 04.07.2011.

Referitor la argumentul că depozițiile martorului Bucatca V. sunt

combătute prin cele ale martorului Gorbunova (Grîu) E., instanța a reținut că

ultima nu a oferit careva circumstanțe importante privind soluționarea cauzei,

din motiv că nu le cunoștea.

Totodată, argumentele invocate de apelanți referitor la faptul că lipsesc

probe ce ar demonstra vinovăția inculpatului, instanța le-a reținut ca

declarative, fiind lipsite de temei real, or anume, probele nominalizate

confirmă integral vinovăția lui Dușceac N.

În acest sens, instanța a făcut referire la doctrina penală cu referire la art.

151 alin.(1) Cod penal, menționând, că latura obiectivă a infracțiunii fiind

formată din: fapta prejudiciabilă ce constă în acțiunea sau inacțiunea de

cauzare a vătămării grave a integrității corporale sau a sănătății; urmările

prejudiciabile survenite sub forma de vătămări grave a integrității corporale

sau a sănătății și legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările

prejudiciabile.

Criteriile vătămării grave a integrității corporale sau a sănătății sunt: -

pericolul pentru viață; - pierderea vederii, auzului, graiului sau a unui alt

organ ori în încetarea funcționării acestuia; - faptul că ea se exprimă printr-o

boală psihică; - o altă vătămare a sănătății, însoțită de pierderea stabilă a cel

puțin 1/3 din capacitatea de muncă; - întreruperea sarcinii; - desfigurarea

iremediabilă a feței și/sau a regiunilor adiacente.

Potrivit pct.22 al Regulamentului Ministerului Sănătății nr. 199/2003

pentru determinarea gradului de gravitate a vătămării integrității corporale

sau a sănătății este suficientă prezența unui dintre criteriile vătămării grave a

7

integrității corporale sau a sănătății, atestat prin pierderea organului vederii,

atunci când acesta este distrus în momentul cauzării vătămării grave a

integrității corporale sau a sănătății sau enuclearea lui în procesul

tratamentului cu încetarea funcționării organului vederii.

Latura subiectivă a infracțiunii este exprimată prin vinovăție sub formă

de intenție directă sau indirectă. În speță, intenția fiind indirectă, deși

făptuitorul trebuia să-și dea seama de urmările ce pot surveni.

Infracțiunea nominalizată fiind una materială, consumată la momentul

producerii vătămărilor grave a integrității corporale sau a sănătății.

La fel, instanța a considerat neîntemeiat argumentului apărătorului și

inculpatului privind încetarea procesului penal în privința lui Dușceac N. în

temeiul art. 332 alin.(1) CPP, pe motiv că în privința acestuia există o hotărâre

a organului de urmărire penală de scoatere de sub urmărire, bazându-se pe

prevederile art. 391 alin.(1) pct.5) CPP.

Sub acest aspect, instanța a reținut că la 23.11.2010 a fost pornit procesul

penal în speță în baza art. 151 alin.(1) Cod penal, pe marginea sesizării făcute

de Medvedev A., precum că la data de 22.05.2010, Dușceac N. fără careva

motiv l-a lovit cu o striclă în regiunea ochiului drept, cauzându-i vătămări

intenționate grave.

În urma investigațiilor efectuate, prin ordonanța din 04.05.2011,

Dușceac N. a fost recunoscut în calitate de bănuit. Ca rezultat al acțiunilor de

urmărire penală efectuate, organul de urmărire penală de repetate ori a venit

cu propunerea de punere a lui Dușceac N. sub învinuire în baza art. 151 alin

(1) Cod penal, propunere ce a fost respinsă, cu remiterea cauzei pentru

efectuarea unor acțiuni suplimentare.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura r-lui Rîșcani, Marin Tomac

din 05.08.2011, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui Dușceac N.

în temeiul art. 52 pct. 22), 63 alin. (2) pct. 3) și 284 Cod de procedură penală,

pe motivul expirării la 04.08.2011 a termenului de menținere în calitate de

bănuit. Pe caz continuând urmărirea penală, cu efectuarea la indicația

procurorului a acțiunilor de urmărire penală suplimentară.

La 04.04.2012 de către procurorul ierarhic superior s-a dispus în ordinea

art. 287 alin. (4) CPP reluarea urmăririi penale, deoarece au apărut fapte noi

descoperite ca rezultat al depozițiilor oferite de martorii acuzării Ursu V.,

Șevciuc N., Derliuc N., Derliuc V., Zaporojan L. și Zaporojan Ig.

8

Astfel, instanța a constatat că ordonanța procurorului r-lui Rîșcani

Blîndu Valentin din 04.04.2012 privind reluarea urmăririi penale după

scoaterea lui Dușceac N. de sub urmărirea penală a fost emisă în concordanță

cu prevederile art. 22 alin. (3) Cod de procedură penală, art. 4 pct. 2 al

Protocolului adițional CEDO, în calitate de fapte noi a apărut necesitatea

audierii martorilor nominalizați mai sus, declarațiile cărora relatează situația

în care s-a produs fapta.

Totodată, potrivit jurisprudenței naționale, fapte noi constituie date

despre circumstanțele de care nu avea cunoștință organul de urmărire penală

la data adoptării ordonanței atacate și care nu puteau fi cunoscute la acea

dată.

Fapte recent descoperite sunt faptele care existau la data adoptării

ordonanței atacate, însă nu au putut fi descoperite.

Astfel, Procuratura r-lui Rîșcani în interiorul termenului acordat de

dispoziția art. 287 CPP, avea suficientă abilitate de a dispune reluarea

urmăririi penale în privința lui Dușceac N., anulând ordonanța de scoatere de

sub urmărire penală, fapt prin care nu i-a afectat dreptul garantat de a nu fi

urmărit repetat pentru una și aceeași faptă, temeiul de fapt pentru reluarea

urmăririi penale constituind fapte noi care au rezultat prin depozițiile

martorilor Ursu V., Șevciuc N., Derliuc N., Derliuc V., Zaporojan L. și Ig.

Instanța de apel a constatat că ordonanța de reluare a urmăririi penale

din 04.04.2012, cu punerea ulterioară a lui Dușceac N. sub învinuire prin

ordonanța din 09.04.2012 și-au găsit motivare în coraport cu prevederile pct.7

și 8 a Hotărârii Curții Constituționale referitor la excepția de

neconstituționalitate a prevederilor alin.(6) art.63 din CPP, cu nr.26 din

23.11.2010, potrivit căreia, pentru ca organul de urmărire penală să poată

relua urmărirea penală, legiuitorul la alin.(4) al art. 287 CPP, a stipulat că

această acțiune se admite numai dacă apar fapte noi sau recent descoperite ori

un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, a fost de natură să

afecteze hotărârea pronunțată.

Referitor la pedeapsa aplicată, instanța de apel a menționat că aceasta a

fost stabilită în conformitate cu prevederile art.7, 61 și 75 Cod penal.

Astfel, Colegiul penal a constatat că instanța de fond corect a conchis că

reeducarea inculpatului este posibilă prin izolarea lui de societate, cu

aplicarea art. 90 Cod penal.

9

La fel, a reținut temeinicia soluției instanței de fond în ce privește

acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Medvedev A.

Dușceac N., care invocând temeiurile de drept prevăzute la art. 427 alin.(1)

pct.6), 8), 11), 14) CPP, solicită casarea hotărârii contestate cu încetarea

procesului penal.

În argumentarea recursului a indicat că instanța de apel neîntemeiat a

menținut sentința de condamnare care este bazată pe presupuneri, nefiind

prezentate probe concludente și pertinente care ar demonstra vinovăția sa.

Instanța de apel a neglijat prevederile stipulate în art. 414 Cod de

procedură penală.

Astfel, la baza concluziilor de condamnare au fost puse doar declarațiile

martorilor Reaboi N. și Chitic I., precum și s-a făcut referire la cele ale

martorilor Ursu V., Derliuc N., Zaporojan L., Ig., Șevciuc N., însă declarațiile

acestora nu confirmă, nici nu infirmă declarațiile celorlalți martori, neavând o

careva utilitate referitor la stabilirea circumstanțelor de fapt ale cauzei, în

deosebi la confirmarea vinovăției sale.

Consideră că instanța neîntemeiat a apreciat critic declarațiile sale și a

martorului Dușceac N., apreciindu-le drept o încercare de a evita răspunderea

pentru acțiunile sale, manifestând o lipsă de imparțialitate, precum și

încălcând principiul egalității în arme a părților în procesul penal.

La fel, a indicat că reluarea urmăririi penale în privința sa după

scoaterea de sub urmărire penală în baza prevederilor art. 63 alin.(2) pct.3)

CPP este ilegală, deoarece lui ilegal și abuziv i-a fost înaintată învinuirea,

temei care duce la casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri de încetare a

procesului penal.

Prin Hotărârea Curții Constituționale nr.12 din 14.05.2015 privind

excepția de neconstituționalitate a art.287 alin.(1) CPP, a fost declarat

neconstituțional alin.(1) al art.287, în temeiul căruia a fost adoptată ordonanța

de reluare a urmăririi penale în privința lui Dușceac N.

Prin urmare, scoaterea de sub urmărire penală a sa la 05.08.2011 a fost

bazată pe faptul depășirii termenului de 3 luni de aflare a lui Dușceac N. în

calitate de bănuit, respectiv la momentul reluării urmăririi penale la

04.04.2012, temeiurile scoaterii de sub urmărire penală nu au dispărut, iar

audierea noilor martori nu constituie stabilire a faptei noi, care ar afecta

10

soluția încetării urmăririi penale.

În raport cu aceste argumente a făcut referire la redeschiderea urmăririi

penale pe motiv că ancheta inițială nu a fost completă, în cauza Stoianova și

Nedelcu vs.România, unde CEDO a menționat: “carențele autorităților nu pot fi

imputate reclamanților și nu trebuie să-i pună într-o situație defavorabilă”.

Reieșind din faptul că Dușceac N. a fost scos la 05.08.2011 de sub

urmărire penală, ordonanța respectivă nefiind anulată până la momentul

actual, fiind în vigoare, instanța de fond urma să pronunțe o soluție de

încetare a procesului penal în temeiul art. 332 CPP.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului declarat de către inculpat, considerându-l inadmisibil, ca fiind

vădit neîntemeiat, invocând că recurentul își motivează recursul prin

dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele date nu se

conțin în temeiul prevăzut de art. 427 alin.(1) CPP.

Cât privește temeiul indicat la pct.11) alin.(1) al art.427 CPP, autorul

susține că prin ordonanța procurorului din 05.08.2011, Dușceac N. a fost scos

de sub urmărire penală, considerând că ordonanța nominalizată reprezintă

autoritatea lucrului judecat, însă, cele indicate de recurent nu au suport de

drept, fiindcă prin ordonanța procurorului ierarhic superior din 04.04.2012 în

baza art. 287 CPP, în vigoare la acel moment, urmărirea penală în privința lui

Dușceac N. a fost reluată, ordonanță ce nu contravine legislației procesual-

penale.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul decide inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres în art. 427 CPP, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația condamnatului. Or, art. 427 alin.(1) CPP, prevede că hotărîrile

11

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit textului recursului declarat de inculpat, acesta invocă temei de

casare a deciziei instanței de apel pct. 6), 8), 11) și 14) alin.(1) art. 427 Cod de

procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel conține o

eroare de drept atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate de apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, persoana condamnată a fost

judecată anterior în mod definitiv pentru aceeași faptă și Curtea Constituțională a

recunoscut neconstituțional prevederea legii aplicate în cauza respectivă.

Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurent nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursului menționat, nefiind stabilite presupusele

erori de drept invocate de autor.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg

acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acestuia

nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective.

Totodată, Colegiul reține că inculpatul, în recursul declarat critică

aprecierea de către instanța de apel a probelor administrate la caz, însă

argumentul invocat nu este prevăzut de lege ca temei pentru a judeca cauza

în ordine de recurs.

Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către

instanțele de fond și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu

excepția cazurilor când instanțele menționate, la aprecierea probelor au admis

încălcarea anumitor prevederi ale legii procesuale penale, ce a condiționat

comiterea unor erori grave de drept, iar dezacordul unei părți cu aprecierea

probelor de către instanțe nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare

a unei hotărîri de condamnare sau de achitare.

Astfel, atât instanța de fond, cât și cea de apel, în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, au examinat complet și obiectiv

probele administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenței și

concludenței, atît pe cele obținute în procesul urmăririi penale cît și în cadrul

ședințelor de judecată, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui Dușceac

N. privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin.(1) Cod penal, să

fie întemeiată și legală.

Necătînd la faptul că, inculpatul vina nu a recunoscut-o, instanțele de

12

fond și apel au constatat că vinovăția acestuia pe deplin a fost dovedită prin: -

declarațiile părții vătămate Medvedev A. care a declarat că la data de 22.05.2010,

aproximativ la ora 19 00 – 20 00 a venit împreună cu Chitic I. și Bucatca V. la

barul din localitate ce aparține lui Dușceac N. Împreună cu Bucatca V. au

intrat în bar, iar Chitic I. îi aștepta afară. Lor li s-a refuzat în vinderea

băuturilor alcoolice de către fiul lui Dușceac N., care i-a alungat afară, și ei s-

au așezat pe un scaun, așteptându-l pe Chitic. În acel timp stăpânul barului a

închis localul și a ieșit afară. Ulterior a ieșit Chitic I., inculpatul și un tănâr

care vindea în bar. Dușceac N. a început să strige la el, să-l amenințe și să

arăte cu degetul. Chitic I. i-a spus să urce în automobilul lui și după

ameliorarea situației au servit bere. De la acel loc primul a plecat Dușceac,

apoi Chitic, iar el împreună cu Bucatca V. au rămas și stăteau pe scaunul din

fața clădirii. După ce Bucatca V. a servit berea a pus sticla goală sub scaun

lângă picioare și întâmplător a spart-o. Sticla goală a victimei se afla lîngă el.

Când s-a spart sticla, a auzit cum Dușceac N. a întrebat cine a stricat-o, la ce

Bucatca V. i-a răspuns că el a spart-o, cerându-și scuze și aruncând-o la gunoi.

În discuția lui Bucatca și Dușceac nu s-a implicat. Mai târziu în bar au intrat 3

persoane, printre care și Reaboi. Bucatca a ieșit afară la o discuție. Stând cu

spatele la ușa intrării în bar a simțit o lovitură puternică, în partea dreaptă a

feței, de la care a căzut jos. S-a sculat și l-a văzut pe Reaboi, care se afla în

spatele său și s-a gândit că el l-a lovit, întrebându-l “tu au făcut aceasta?” Însă,

în urma investigațiilor s-a constatat că Dușceac N. este cel care i-a aplicat

lovitura, de la care i-a fost traumat ochiul drept, pierzând vederea; - declarațiile

martorului Reaboi N., care a relatat că aproximativ patru ani în urmă,

sărbătorindu-și ziua numelul în barul din localitatea Nihoreni, Rîșcani, a auzit

gălăgie, făcându-i observație lui Bucatca V., ce l-a lovit cu sticla peste cap,

crezând că el l-ar fi lovit pe Medvedev A., motiv pentru care a fost transportat

la spital, unde tatăl victimei l-a învinuit de cauzarea vătămărilor grave

feciorului său, însă el nu a fost implicat în acest conflict. Dușceac N. fiind tăiat

la mână cu sticla de bere; - declarațiile martorului Chitic I., care a confirmat că în

seara de 22.05.2010 a existat un conflict dintre Dușceac N. și Medvedev A., ca

rezultat al tentativei aplicării de către ultimul a loviturii fiului inculpatului,

după care el s-a retras, revenind peste 20 minute și găsindu-l pe Medvedev A.

pe scaun la intrarea în bar, cu fața plină de sânge. Inculpatul și soția lui se

aflau la o distanța de aproximativ 7 metri de la Medvedev. Întrebând cine a

făcut aceasta, Dușceac N. a spus că el, explicându-i că Medvedev A. a încercat

să-l lovească cu sticla și el s-a apărat, iar victima singură s-a lovit; - declarațiile

13

martorului Bucatca V., din care rezultă că în seara de 22.05.2010 în fața

magazinului care aparține lui Dușceac N., între ultimul și Medvedev A. a avut

loc o ceartă. În rezultatul căruia Dușceac N. l-a lovit pe Medvedev A. cu o

sticlă de bere peste cap, de la care victima manifesta glas de durere, fiind

însângerat. Dușceac N. aflându-se în apropiere se îndrepta spre ograda sa,

confimând lipsa cioburilor de sticlă de la locul incidentului. În cadrul

urmăririi penale, martorul a depus declarații analogice, relatând că lovitura

putea fi aplicată lui Medvedev A. numai de către Dușceac N., deoarece numai

el se afla în apropiere de Medvedev A.

Din declarațiile martorilor Derliuc V. și Zaporojan I. rezultă că la data

de 22.05.2010 ei au procurat produse alimentare din magazinul care aparține

lui Dușceac N. Astfel, au fost martorii conflictului care a avut loc între

Medvedev A. și Dușceac N. Victima a încercat să-l lovească cu o sticlă în

regiunea capului pe Dușceac N. , iar acesta o dezbătu-se, victima sângerând în

regiunea capului; - procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea infracțiunii din

17.08.2010, potrivit cărora Medvedev A. solicită să fie întreprinse măsuri în

privința lui Dușceac N. care, fără nici un motiv l-a lovit cu o sticlă în regiunea

ochiului drept, cauzându-i vătămări corporale; - rapoartele de examinare medico-

legală nr.113 „d” din 15.11.2010 și de expertiză nr. 75 „d” din 22.07.2011, care au

fost efectuate în baza datelor din fișa medicală nr. 10699 a secției oftalmologie

Spitalul Republican, potrivit cărora la victima Medvedev A. s-a determinat o

traumă penetrantă corneosclerală a ochiului drept cu pierderea vederii totale,

ce potrivit raportului de examinare nr. 142 din 26.05.2010, constituie o traumă

cranio-cerebrală închisă cu comoție cerebrală, trei plăgi suturate în regiunea

ochiului drept. Vătămările corporale au apărut în urma acțiunii unor corpuri

ascuțit-tăioase, care puteau fi și cioburile de sticlă, în timpul și circumstanțele

indicate și care se atribuie la categoria vătămărilor corporale grave. Loviturile

au fost aplicate de sus în jos sub un unghi ascuțit, când pătimitul se afla în

poziție verticală, față-n față cu agresorul. Luând în considerație localizarea

anatomică a vătămărilor corporale, se exclude faptul apariției lor prin cădere

de pe suport propriu lovindu-se cu capul partea anterioară de cioburi de

sticlă, care se puteau afla pe o suprafață orizontală; - procesele-verbale de

confruntare dintre Dușceac N. și partea vătămată Medvedev A., între Dușceac

N. și Bucatca V., potrivit căreia Bucatca V. a confirmat conflictul petrecut în

seara de 22.05.2010 între Dușceac N. și Medvedev A., relatând că nu a văzut

când i-a fost aplicată lovitura lui Medvedev A., însă presupune că a aplicat-o

Dușceac N., deoarece numai el se afla în apropiere de victimă. Aceleași

14

depoziții fiind susținute în cadrul confruntării între martorii Zaporojan I. și

Bucatca V., ultimul afirmând că Dușceac N. l-a apucat de piept pe Medvedev

A., ce încercase să-i respingă atacul, nici unul din ei nu au văzut momentul în

care Dușceac N. i-ar fi aplicat lovituri lui Medvedev A., dimpotrivă victima

încercând să-l lovească pe Dușceac A., declarații care au fost susținute în

cadrul urmăririi penale de către Zaporojan I. și Medvedev A., precum și de

martorii Ursu V., Derliuc V. în urma confruntării cu Medvedev A.

Argumentele autorului recursului, precum că instanța de apel a apreciat

incorect și unilateral probele administrate în cauză nu au nici un suport legal.

La fel, neîntemeiate sunt și motivele recurentului, precum că instanțele

judecătorești la baza soluției de condamnare au pus ca probă declarațiile

martorilor Reaboi N. și Chitic I., precum și s-au referit la declarațiile lui Ursu

V., Șevciuc N., Derliuc N., Zaporojan L., Zaporojan Ig., care de altfel nu

confirmă și nici infirmă declarațiile celorlalți martori, neavând o careva

utilitate în stabilirea circumstanțelor de fapt ale cauzei, inclusiv în

confirmarea vinovăției inculpatului. Mai mult, autorul consideră că

declarațiile martorului Bucatca V. care au fost apreciate ca probă în

confirmarea vinovăției sale, este infirmată prin declarațiile martorului

Gorbunova (Grîu) El.

În acest sens, instanța de recurs menționează că la adoptarea hotărârilor

de condamnare, instanțele de judecată nu s-au axat doar pe declarațiile

martorilor enumerați mai sus, ci pe cumulul de probe pertinente și

concludente administrate în cauza penală, astfel probele acumulate dovedesc

cu certitudine vina inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.

Colegiul penal constată că probele administrate în cauză dovedesc în

mod cert, că inculpatul Dușceac N. este vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin.(1) Cod penal. Așadar, atât instanța de fond, cât și

cea de apel au soluționat cazul examinând toate probele în ansamblu, unele

probe fiind motivat respinse, altele acceptate.Totodată Colegiul statuează, că

la aprecierea probelor judecătorii sunt independenți, nefiind legați de opinia

altor persoane, iar dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o

eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare.

Colegiul constată că la caz nu este prezentă nici o discordanță între cele

reținute de instanțele de fond și apel și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

15

Cât privește temeiul recurentului privind încetarea procesului penal în

baza art. 151 alin.(1) Cod penal, din motivul că există o hotărâre de scoaterea

lui de sub urmărire penală, precum și ordonanța de reluare a urmăririi penale

din 04.04.2012 este una contrară prevederilor art. 22 alin.(3) și 287 CPP,

inclusiv și a Protocolului nr. 7 art.4 par.2 la Convenție, instanța reține

următoarele.

La acest capitol, Colegiul menționează că în speță, instanța de apel

corect a constatat că, procesul penal în cauza dată a fost pornit la 23.11.2010 în

baza art. 151 alin.(1) Cod penal.

Potrivit ordonanței din 04.05.2011, Dușceac N. a fost recunoscut în

calitate de bănuit, fiindu-i explicate drepturile și obligațiile procesuale.

Ulterior, în urma acțiunilor de urmărire penală efectuate la caz, organul de

urmărire penală de mai multe ori a propus de a-l pune sub învinuire pe

Dușceac N. în baza art. 151 alin.(1) Cod penal, care a fost respinsă și remisă

cauza penală pentru efectuarea unor acțiuni suplimentare.

Prin ordonanța procurorului Procuraturii r-lui Râșcani, M. Tomac din

05.08.2011, Dușceac N. a fost scos de sub urmărire penală în temeiul art. 52

pct.22), 63 alin.(2) pct.3) și 284 Cod de procedură penală, pe motivul expirării

la data de 04.08.2011 a termenului de menținere în calitate de bănuit, însă în

speță continuând urmărirea penală.

La data de 04.04.2012, de către Procurorul ierarhic superior, V. Blîndu, s-

a dispus reluarea urmăririi penale, în temeiul art. 287 alin.(4) Cod de

procedură penală, fiindcă au apărut fapte noi, ca rezultat al audierii

martorilor Ursu V., Șevciuc N., Derliuc N., Derliuc V., Zaporojan L. și

Zaporojan Ig.

Astfel, fiind reluată urmărirea penală, prin ordonanța din 09.04.2012

Dușceac N. a fost pus sub învinuire în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

151 alin.(1) CP.

Prin urmare, la verificarea materialelor cauzei, Procurorul ierarhic

superior este în drept, în cazul în care ordonanța de scoatere a persoanei de

sub urmărire penală a fost adoptată legal, să dispună reluarea urmăririi

penale, în cazul apariției faptelor noi în cadrul efectuării urmăririi penale.

Referitor la prevederile Hotărârii Curții Constituționale nr.12 din

14.05.2015 privind excepția de neconstituționalitate a art. 287 alin.(1) Cod de

procedură penală, prin care s-a declarat neconstituțional alin.(1) al normei

date, instanța ține să menționeze că în ordonanța de reluare a urmăririi penale

16

din 04.04.2012 s-a constatat că au apărut fapte noi, prevederi stipulate în

alin.(4) al art. 287 CPP.

Mai mult ca atât, prin aceiași hotărâre a fost declarat neconstituțional

alin.(1) al art. 287 Cod de procedură penală și nu alin.(4) al acestui articol,

după cum indică recurentul, din care considerente, temeiul pentru recurs

invocat prin prisma pct.14) alin.(1) art. 427 CPP, Colegiul îl apreciază ca

nefondat.

Astfel, hotărârea nominalizată este una legală și nu este temei de a

interveni și a o casa.

Totodată, potrivit art.4 par.2 din Protocolul nr.7 la Convenția

Europeană, principiul non bis in idem nu împiedică reluarea urmăririi penale

dacă fapte noi sau recent descoperite, sau un viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată.

Norma art. 22 alin.(3) CPP stabilește că, hotărârea organului de

urmărire penală de scoatere a persoanei de sub urmărire penală sau de

încetare a urmăririi penale, precum și hotărârea judecătorească definitivă,

împiedică reluarea urmăririi penale, punerea sub o învinuire mai gravă sau

stabilirea unei pedepse mai aspre pentru aceeași persoană pentru aceeași

faptă, cu excepția cazurilor când fapte noi ori recent descoperite sau un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente au afectat hotărârea pronunțată.

Fapte noi constituie date despre circumstanțele de care nu avea

cunoștință organul de urmărire penală la data adoptării ordonanței atacate și

care nici nu puteau fi cunoscute la acea dată.

Reținând cele menționate, Colegiul penal conchide că instanța de apel

corect a menționat că, pentru ca organul de urmărire penală să poată relua

urmărirea penală, legiuitorul la alin.(4) al art. 287 Cod de procedură penală a

stipulat că această acțiune se admite „numai dacă apar fapte noi ori recent

descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente au afectat

hotărârea pronunțată”. Acestea sunt circumstanțe, în care intervine derogarea

de la principiul de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori

pentru aceiași faptă, temei prevăzut în alin.(2) al art. 22 Cod de procedură

penală, care permit derogările admisibile.

Ordonanța procurorului r-lui Rîșcani, V. Blîndu din 04 aprilie 2012 prin

care s-a dispus reluarea urmăririi penale în speța dată a fost întemeiată pe

prevederile art. 287 alin.(4) Cod de procedură penală, fiind invocat că, în

cadrul urmăririi penale au apărut fapte noi și anume necesitatea audierii

17

martorilor Ursu V., Șevciuc N., Derliuc V., Derliuc N., Zaporojan N. și

Zaporojan Ig., declarațiile cărora relatează evenimentele în care s-a produs

fapta, împrejurare ce se conformează jurisprudenței CEDO și altor tratate

internaționale, inclusiv la apărarea intereselor părții vătămate manifestat prin

respectarea dreptului garantat al procesului echitabil cu accesul liber la

justiție.

Totodată, în acest context, instanța de apel corect a menționat că,

concluziile reținute în ordonanța de reluare a urmăririi penale din 04 aprilie

2012, a fost emisă în concordanță cu prevederile art. 22 alin.(3) Cod de

procedură penală, art. 4 pct.2 al Protocolului adițional CEDO și motivate în

coraport cu pct.7 și 8 a Hotărârii Curții Constituționale asupra excepției de

neconstituționalitate a prevederilor alin. (6) art. 63 din Codul de procedură

penală, nr. 26 din 23.11.2010, și anume a temeiurilor din alin.(4) al art. 287

CPP, indicate mai sus.

Prin urmare, luând în considerație cele menționate instanța de recurs

conchide, că în speță inculpatului nu i-a fost încălcat dreptul la un proces

echitabil, acestuia fiindu-i asigurate toate drepturile prevăzute de legislația

procesual penală.

Referitor la temeiul pentru recurs semnalat de autor - că instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, prevăzut de art. 427 alin.(1) pct.6)

Cod de procedură penală, instanța de recurs menționează, că recurentul

invocă în susținerea acestui argument atât declarațiile inculpatului care au

fost apreciate critic de instanță, cât și cele ale părții vătămate și martorilor,

considerându-le contradictorii, or, din textul deciziei atacate, Colegiul penal

constată că instanța de apel a respectat prevederile art. 414 alin.(5) Cod de

procedură penală, s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate,

motivându-și decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care

au dus, la respingerea apelului declarat de avocat și inculpat, decizia instanței

de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind

legală și întemeiată. Faptul că instanța de apel nu a apreciat probele în modul

solicitat de autorul recursului nu constituie motiv de a afirma că instanța de

apel a pronunțat o hotărâre nemotivată.

Argumentele invocate de recurent nu are suport probatoriu și contravin

probelor administrate.

Instanța de recurs menționează că acțiunile inculpatului întrunesc

18

semnele constitutive ale infracțiunii imputate, iar nerecunoașterea vinovăției

de către Dușceac N. în comiterea infracțiunii de vătămarea intenționată gravă

a integrității corporale care a provocat pierderea vederii, nu poate servi temei

de încetare a procesului penal, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost

administrate suficiente probe care confirmă cu certitudine vinovăția lui

Dușceac N. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin.(1) Cod penal și

este apreciată de către instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a

dreptului la apărare, urmărind scopul evitării răspunderii penale.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

decidă asupra inadmisibilității recursului declarat pe motiv că acesta este

vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Dușceac

Nicolai, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 mai

2017, în cauza penală în privința lui Dușceac Nicolai, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 decembrie 2017.

Președinte Constantin Alerguș

Judecătorii Iurie Diaconu

Ion Guzun

19