1ra-1363/2017 — Art. 151 alin. 4, 287 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Bălți din 12 mai 2016, Serghei Erineac a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza: - art. 151 alin. (4) Cod penal, la 12 ani închisoare; - art. 287 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare. Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 12 ani 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt că, Serghei Erineac la 17 ianuarie 2015, aproximativ la ora 20:00, din intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea publică, care s-a manifestat prin încălcarea normelor de drept și morale de comportare, exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, manifestând, prin conținutul lor o obrăznicie deosebită, aflându-se în fața magazinului „Talisman” amplasat pe adresa str. Ștefan cel Mare, 5, mun. Bălți, care conform art. 131 Cod penal se atribuie la loc public, fără motive întemeiate a provocat un conflict cu cet. Eduard Goncear, pe parcursul căruia i-a aplicat ultimului câteva lovituri cu pumnul în regiunea capului, iar când Eduard Goncear a căzut la pământ, s-a eschivat de la fața locului. Tot el, acționând în mod intenționat, la 17 ianuarie 2015 aproximativ la ora 20:00, aflându-se în fața magazinului „Talisman” amplasat pe adresa str. Ștefan cel Mare, 5, mun. Bălți, fără motive întemeiate a provocat un conflict cu cet. Eduard Goncear, pe parcursul căruia i-a aplicat ultimului câteva lovituri cu 1 pumnul în regiunea capului, de la care ultimul a căzut la pământ și la 22 ianuarie 2015, fiind în stare critică a fost internat în Spitalul Clinic Municipal Bălți, iar la 26 ianuarie 2015, a decedat. Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 67 din 27 ianuarie 2017, la Eduard Goncear au fost depistate leziuni corporale grave, periculoase pentru viață, care au adus la decesul acestuia.

Inculpatul, a contestat cu apel sentința solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, iar în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de amendă. În motivarea apelului, cu referire la învinuirea înaintată pe art. 151 alin. (4) Cod penal, a invocat că, prima instanță nu a luat în considerare motivele invocate de apărare, apreciindu-le critic, nu a apreciat just probele pe cauză care sunt suficiente, directe, utile și care în ansamblu coroborează între ele confirmând că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 151 alin. (4) Cod penal. Apelantul a indicat că, instanța incorect a reținut că vina inculpatului este dovedită prin declarațiile succesorului părții vătămate, martorilor și materialele dosarului și a calificat acțiunile acestuia în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, or fiind audiați în ședința de judecată, atât martorii acuzării, precum și martorii apărării au susținut faptul că, nu Serghei Erineac l-a bătut pe Eduard Goncear. Mai mult, succesorul părții vătămate, Natalia Goncear precum și martorul Alexandru Goncear au afirmat cu certitudine că, partea vătămată acasă le-a povestit că a fost bătut de două persoane. Prima instanță a ignorat argumentele apărării și nici nu s-a expus în privința lor într-un mod corespunzător, iar simpla repetare de către instanță a argumentelor formulate în rechizitoriu nu poate fi recunoscută drept motivare suficientă a sentinței așa cum prevăd normele naționale de procedură, dar și jurisprudența CtEDO în cauzele: Suominen vs. Finlanda, Albina vs. România și Colibaba vs. Moldova. În opinia apelantului, judecarea cauzei a fost realizată cu încălcarea standardelor de probațiune stabilite la nivel național de art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, or instanța a pus la baza acuzării probele scrise care nu au fost apreciate din punct de vedere al concludenței, pertinenței și veridicității, acestea fiind doare enumerate. Învinuirea înaintată inculpatului este bazată pe presupuneri fără a fi confirmată prin probele administrate. Apelantul a considerat că, afirmația primei instanțe potrivit căreia martorii apărării nu au văzut în ce circumstanțe a fost lovită partea vătămată, este ilegală și lipsită de sens, deoarece nici martorii acuzării nu au văzut momentul lovirii părții vătămate și de către cine aceasta fost lovită, deci din declarațiile martorilor acuzării la fel rezultă că aceștia nu au văzut ce s-a întâmplat, însă declarațiile lor au fost puse la baza sentinței de condamnare. Sentința de condamnare se bazează doar pe declarațiile succesorului părții vătămate și martorilor date în cadrul urmăririi penale, dar nu pe cele date în prima 2 instanță, fără a fi indicat din ce cauză la baza sentinței au fost puse declarațiile date în cadrul urmăririi penale. Totodată prima instanță nu s-a expus referitor la personalitatea inculpatului și la poziția succesorului părții vătămate față de acesta. Prin sentință s-a constatat că acțiunile sale au fost corect calificate în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, enumerând doar semnele calificative ale infracțiunii, fără a da apreciere tuturor circumstanțelor stabilite în ședința de judecată. Subsidiar inculpatul a invocat că, prima instanță la examinarea cauzei a dat dovadă de imparțialitate și contrar prevederilor art. 26 alin. (3) Cod de procedură penală, judecătorul a fost predispus să accepte concluziile organului de urmărire penală în defavoarea inculpatului și a început judecarea de la o idee preconcepută că acesta a săvârșit infracțiunea incriminată. Totodată, cu referire la învinuirea adusă pe art. 287 alin. (1) Cod penal, atât la urmărirea penală precum și în cadrul examinării cauzei penale, inculpatul a recunoscut vina, s-a căit sincer în cele săvârșite, însă instanța i-a aplicat o pedeapsă prea severă.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 mai 2017, a fost admis apelul, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Serghei Erineac a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. art. 151 alin. (4), 287 alin. (1) Cod penal, din motiv că faptele nu au fost săvârșite de inculpat. În motivarea soluției sale instanța de apel a indicat că, prima instanță a judecat unilateral și superficial cauza, în lipsa unei cercetări obiective a probelor, cu aprecierea eronată a împrejurărilor de fapt, iar ca rezultat a constatat greșit aspectele de drept, fapt ce a dus la emiterea unei soluții neîntemeiate și eronate. Reluând cercetarea judecătorească potrivit modului stabilit pentru prima instanță, instanța de apel a dispus audierea nemijlocită în ședința de judecată a succesorului părții vătămate, Natalia Goncear, a martorilor Liusea Secrieru, Iuliana Negru, Ghenadie Melnic, Ecaterina Stasiuc, a expertului Laurențiu Grecu și a inculpatului Serghei Erineac și a cercetat suplimentar probele administrate de prima instanță, și anume raportul din 22 ianuarie 2015 (f.d.7, vol. I); informația din 26 ianuarie 2015 (f.d.8, vol. I); anexa planșei fotografice la procesul-verbal de cercetare la fața locului din 29 ianuarie 2015 (f.d.10-11, vol. I); explicația din 22 ianuarie 2015 (f.d.13, vol. I); anunțul în ziarul ,,ESP” (f.d.154-155, vol. I); procesul-verbal de interogare a succesorului părții vătămate, Natalia Goncear din 07 mai 2015 (f.d.159-163, vol. I); procesele-verbale de audiere a martorilor Elena Moroșanu din 11 mai 2015, Anna Crivaia din 14 august 2015, Aliona Jinacai din 17 august 2015, Ghenadie Melnic din 21 decembrie 2015, Liusea Secrieru din 21 decembrie 2015, Iuliana Negru din 21 decembrie 2015, Ecaterina Leontieva (Stasiuc) din 16 martie 2016 (f.d.166-168, 180-181, 185-186, 209-210, 211, 212, 226, vol. I); procesul-verbal de audiere a inculpatului din 17 martie 2016 (f.d.237-239, vol. I). Astfel, instanța de apel a apreciat critic declarațiile succesorului părții vătămate, Natalia Goncear din motiv că, acesta a indicat atât în prima instanță, cât 3 și în instanța de apel că, personal nu a văzut ca inculpatul să fi aplicat lovituri părții vătămate. La fel, martorul Elena Moroșanu, care se afla în acea zi la serviciu în localul ,,Talisman”, fiind audiată a declarat că, nu a văzut dacă inculpatul a aplicat lovituri părții vătămate și consideră că nu inculpatul era persoana care plecase de la fața locului. Totodată, atât în ședințele de judecată în prima instanță, cât și în instanța de apel, inculpatul Serghei Erineac a explicat că, nu intenționa să îl lovească pe Eduard Goncear, deoarece activează în apropiere unul de altul, se cunosc de aproximativ de 2 ani și erau în relații bune, colegiale. Susținerile inculpatului coroborează cu declarațiile martorilor Ghenadii Melnic, Liusea Secrieru și Iuliana Negru, care au fost audiați în ședințele de judecată în prima instanță și instanța de apel. Instanța de apel a indicat că, acuzarea nu a verificat versiunea apariției la partea vătămată a leziunilor corporale și anume a hematomului subdural subacut, anterior zilei desfășurării evenimentelor din 17 ianuarie 2015, ținând cont de informația că aproximativ cu două săptămâni până la evenimentele cercetate, aceasta a mai fost implicată într-o altercație în care a avut de suferit, or, potrivit concluziilor expertului medico-legal, Laurențiu Grecu, făcute în cadrul examinării apelului, nu se exclude că hematomul subdural acut care a dus la decesul lui Eduard Goncear, putea apărea cu 21 zile înaintea decesului, fapt ce pune la îndoială că hematomul a fost provocat anume în seara respectivă, adică pune la îndoială legătura de cauzalitate. Mai mult, concluziile expertului nu au fost combătute de acuzare. Cu trimitere la prevederile art. art. 8 alin. (2), (3), 19 alin. (3) Cod de procedură penală, instanța de apel a menționat că, organul de urmărire penală a efectuat o anchetă unilaterală, neobiectivă, incompletă și defectuoasă, or în preajma magazinului ,,Talisman” activau și activează un șir de unități comerciale înzestrate cu camere de luat vederi care puteau fixa evenimentele petrecute în acea seară în fața magazinului, însă din materialele cauzei nu rezultă că organul de urmărire penală ar fi întreprins măsuri pentru ridicarea înregistrărilor video de la aceste unități, în așa mod fiind evitate surse directe, probante care au putut elucida veridic circumstanțele săvârșirii infracțiunii. Prima instanță, la fel, fără a lua în considerație toate circumstanțele cauzei, a preluat învinuirea formulată fără a specifica pentru care motive a admis unele probe și a respins altele, mărginindu-se doar la expunerea fabulei după rechizitoriu și doar la redarea declarațiilor succesorului părții vătămate și a unor martori date în cadrul anchetei preliminare și complet neglijând declarațiile date în cadrul judecării cauzei. Totodată, instanța de apel, cu trimitere la prevederile art. art. 93 alin. (1), 95 alin. (1), 100 alin. (1) Cod de procedură penală, a specificat că, probele reținute de prima instanță în confirmarea vinovăției lui Serghei Erineac nu servesc la constatarea săvârșirii infracțiunii de către ultimul, deoarece declarațiile succesorului părții vătămate, Natalia Goncear și martorilor Elena Moroșanu, Iuliana Negru și Ghenadie Melnic, la care instanța a făcut referire că confirmă 4 vinovăția inculpatului, nu dovedesc săvârșirea faptei infracționale incriminată lui Erineac Serghei, din motiv că declarațiile persoanelor menționate nu au puterea probantă în confirmarea vinovăției. Astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță nu a dat apreciere din punct de vedere al pertinenței, concludenței și veridicității probelor din dosar, a circumstanțelor cauzei în raport cu învinuirea adusă inculpatului și a adoptat o hotărâre neîntemeiată, deoarece acuzarea nu a prezentat probe care ar dovedi vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei incriminate.

Procurorul, în temeiul pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia, solicitând casarea acesteia cu menținerea sentinței primei instanțe, deoarece apelul a fost greșit admis. În motivarea recursului a invocat că, soluția instanței de apel contravine probelor examinate de către instanțele de judecată, deoarece au fost selectate unele secvențe care nu confirmă vinovăția inculpatului în faptele incriminate. Prima instanță adoptând sentința de condamnare, a pus la baza acesteia declarațiile inițiale date de succesorul părții vătămate, Natalia Goncear și a martorilor, care coroborează cu probele administrate și cu circumstanțele cauzei. În opinia acuzării vina inculpatului se confirmă prin: declarațiile succesorului părții vătămate, Natalia Goncear, martorilor Natalia Naghirneac, Alexandr Goncear, Elena Moroșanu, Igor Bologa, Ana Crivaia, Aliona Jinacai, Ghenadie Melnic, Liusea Secrieru, Iuliana Negru, Ecaterina Leontieva, inculpatului Serghei Erineac. Astfel, din declarațiile succesorului părții vătămate, Natalia Goncear și martorilor Natalia Naghirneac, Alexandr Goncear, Elena Moroșanu, Igor Bologa, Ana Crivaia, Aliona Jinacai, Liusea Secrieru, Iuliana Negru, Ecaterina Leontieva a fost stabilit faptul conflictului care a avut loc în magazin între inculpat și partea vătămată și bătăi care au urmat în scurt timp după aceasta. În prima instanță au fost date citirii, conform art. 371 Cod de procedură penală, declarațiile din cadrul urmăririi penale, date în scurt timp de la săvârșirea infracțiunii, a succesorului părții vătămate, Natalia Goncear (f.d.26-28, 57-58, vol. I), conform cărora, la 17 ianuarie 2015, între inculpat și partea vătămată a avut loc un conflict în magazinul ,,Talisman”; la un moment dat inculpatul a ieșit din magazin, iar partea vătămată a rămas cu ea în magazin, peste 2 minute inculpatul a deschis puțin ușa și s-a uitat prin crăpătura ușii, ulterior partea vătămată a ieșit din magazin și după mai puțin de un minut a auzit o lovitură de ușa de la intrarea magazinului, dânsul îndată a ieșit afară unde a văzut cum inculpatul, care a avut conflict cu Eduard Goncear în magazin, a fugit repede în direcția magazinului ,,Comod”, spre stadionul central, iar dânsul cu ajutorul a doi băieți a ridicat partea vătămată de jos, care se simțea rău și i-a comunicat că în momentul când a ieșit din magazin a fost lovit, băieții ce au ajutat-o să-l ridice pe soț i-au spus că acesta a fost lovit de bărbatul cu câine, în timp ce mergeau spre casă partea vătămată i-a spus că se va răzbuna pe bărbatul ce era în magazin și după asta l-a maltratat. Martorul Elena Moroșanu în cadrul urmăririi penale (f.d.63-64, vol. I) a declarat, că ea se afla la serviciu în localul ,,Talisman”, unde a intrat inculpatul 5 dorind să cumpere șervețele umede, peste 1-2 minute ieșind afară a văzut cum acel domn pleca grăbit, iar alăturea de magazin se afla partea vătămată, culcat pe o parte, curgându-i sânge din nas. Martorul Igor Bologa în cadrul urmăririi penale (f.d.105-106, vol. I) a declarat, că Dmitri Coșelev i-a spus că lângă magazinul ,,Talisman” un bărbat îl lovește pe altul, el s-a întors și a văzut cum un bărbat fugea spre magazinul ,,Comod”, iar lângă magazinul ,,Talisman” era la pământ un alt bărbat. În opinia recurentului, vinovăția inculpatului se dovedește și prin probele scrise, examinate în ședința de judecată, și anume: informațiile parvenite în Unitatea de gardă a IP Bălți din 22 ianuarie 2015 și 26 ianuarie 2015 despre adresarea lui Eduard Goncear cu leziuni corporale și survenirea ulterioară a decesului acestuia (f.d.7, 8, 46, vol. I); procesul-verbal de cercetare la fața locului - fața magazinului ,,Talisman” amplasat pe str. Ștefan cel Mare, 5, mun. Bălți, unde pe pavajul de la intrare în local au fost depistate pete de culoare asemănătoare sângelui și însăși interiorul magazinului unde, din spusele martorilor, s-a petrecut primul incident dintre Eduard Goncear și Serghei Erineac (f.d.9-11, vol. I); procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie, potrivit căreia Natalia Naghirneac l-a recunoscut pe Serghei Erineac ca persoana care la 17 ianuarie 2015 în incinta magazinului ,,Talisman” s-a certat cu Eduard Goncear, recunoscându-l după forma nasului, sprâncenele ridicate, ridurile în regiunea buzelor etc. (f.d.24-25, vol. I); procesul-verbal de recunoaștere a persoanei, prin care Natalia Goncear din 5 persoane prezentate, l-a recunoscut pe Serghei Erineac ca persoana care la 17 ianuarie 2015, aflându-se în magazinul ,,Talisman” s-a certat cu soțul ei Eduard Goncear având un comportament ,,huliganic”, iar după ce a ieșit din magazin, a mai întredeschis ușa urmărindu-l pe bărbatul ei, iar după ce a ieșit și ea după Eduard Goncear a văzut cum acest bărbat a fugit în altă direcție. Ulterior, Eduard Goncear i-a comunicat că acest bărbat l-a bătut (f.d.29- 31, vol. I); raportul de expertiză medico-legală nr. 67 din 27 ianuarie 2015 potrivit căruia la examinarea medico-legală a cadavrului lui Eduard Goncear au fost depistate leziuni corporale sub formă de traumatism cranio-cerebral subacut închis, echimoză a regiunii nasului și ambilor ochi, echimoză a feței pe stânga, excoriații a regiunii temporale pe stânga, hemoragii în țesuturile moi ale capului în regiunea temporală-parietală-occipitală pe stânga; hematom subdural al lobului frontal-temporal pe stânga bazal, hemoragie subarahnoidiană a emisferei stângi bazal, contuzie și dilacerare cerebrală a regiunii temporală-frontală pe stânga bazal, sânge în ventriculii laterali, care se califică ca leziuni corporale grave, fiind periculoase pentru viață și care au dus la decesul lui Eduard Goncear. Între leziunile depistate și deces este legătură de cauzalitate, ținând cont de caracterul leziunilor corporale, acestea puteau apărea în circumstanțele indicate, în urma acțiunii unui corp dur bont - lovirea în față de cel puțin 2 ori cu o posibilă următoare cădere de pe plan. Faptul că Eduard Goncear la momentul internării în staționar ar fi fost în stare de ebrietate în fișa medicală nu este indicat (f.d.50 -53, vol. I). Subsidiar recurentul a indicat că, pe episodul de huliganism, instanța de apel greșit a reținut că inculpatul a recunoscut vina înțelegând că este incriminată 6 săvârșirea actelor de huliganism în incinta magazinului, însă discuțiile care au avut loc între inculpat și partea vătămată în incinta magazinului cad sub incidența acțiunilor de huliganism, care urmează a fi calificate conform normei prevăzute la art. 287 alin. (1) Cod penal, iar inculpatului i-a fost incriminată săvârșirea acțiunilor huliganice în fața magazinului ,,Talisman”, și anume că inculpatul fără careva motive întemeiate a provocat un conflict cu Eduard Goncear, pe parcursul căruia i-a aplicat câteva lovituri cu pumnul în regiunea capului. Discuțiile din magazin, au servit ca motiv, ca ulterior inculpatul, în fața magazinului ,,Talisman” să provoace un conflict cu partea vătămată.

Asupra recursului declarat de procuror a prezentat referință inculpatul care s-a expus pentru respingerea acestuia, ca inadmisibil, deoarece decizia instanței de apel corespunde tuturor rigorilor legii de procedură penală cât și a practicii jurisprudenței internaționale, fiind legală și întemeiată. Astfel, după cum rezultă din decizia atacată, instanța de apel a examinat complet și obiectiv toate probele administrate la dosar, le-a verificat prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, a elucidat și a răspuns la toate argumentele expuse de acuzare și apărare în cadrul ședințelor de judecată, a dat apreciere tuturor probelor, motivându-și argumentat poziția asupra probelor prezentate. Faptul că recurentul își exprimă dezacordul cu aprecierea probelor nu servește drept temei pentru recurs, mai mult soluția adoptată de instanța de apel este în plină coroborare cu circumstanțele cauzei, rezultă obiectiv din probele acumulate. Astfel, argumentul recurentului precum că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția nu are suport legal și poartă doar un caracter declarativ, or la examinarea cauzei instanța de apel a dat eficiență deplină prevederilor art. art. 385, 389, 390, 394 alin. (3), 413, 414, 417 Cod de procedură penală. Contrar art. 389 Cod de procedură penală, sentința de condamnare a primei instanțe este bazată pe presupuneri, pe probe contradictorii care se exclud reciproc, pe divergențe care nu au fost înlăturate în cadrul ședințelor de judecată, mai mult, probele prezentate de acuzare au fost combătute în cadrul examinării cauzei atât în primă instanță, cât și în instanța de apel. Totodată, declarațiile inculpatului care nu recunoaște vina în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, coroborează cu declarațiile martorilor Ghenadie Melnic, Liusea Secrieru, Iuliana Negru și Elena Moroșanu care au fost audiați în cadrul examinării cauzei. La fel, nu poate fi reținută ca probă a învinuirii declarațiile date de succesorul părții vătămate deoarece declarațiile acestuia sunt contradictorii și nu coroborează cu declarațiile martorilor. Mai indică că, afirmațiile procurorului precum că inculpatul a recunoscut fapta prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal, în prima instanță, este lipsită de temei, acesta greșit interpretând recunoașterea condiționată a faptului că între Serghei Erineac și Eduard Goncear a avut loc o mică neînțelegere în incinta magazinului „Talisman” care a durat scurt timp, nu a afectat în nici un mod 7 activitatea instituției comerciale, nu a adus la încălcarea ordinii publice. Prin urmare recunoscând faptul incidentului din magazin, inculpatul nu a recunoscut că a săvârșit fapta criminală dar a condiționat că dacă instanța va considera neînțelegerea verbală dintre Serghei Erineac și Eduard Goncear în incinta magazinului „Talisman” drept infracțiunea prevăzută de art. 287 Cod penal, atunci era de acord să suport consecințele.

Judecând recursul declarat în baza materialelor dosarului și în raport cu motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente. Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. Recurentul invocă în recursul său temeiul prevăzut de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Potrivit art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător. În corespundere cu art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 385 alin. (1) pct. 1), 3) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea. În corespundere cu art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Însă, instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece, potrivit descriptivului deciziei, aceasta face trimitere la probele din dosar, și anume: raportul din 22 ianuarie 2015 (f.d.7, vol. I); informația din 26 ianuarie 2015 (f.d.8, vol. I); anexa planșei fotografice la procesul-verbal de cercetare la fața locului din 29 ianuarie 2015 (f.d.10-11, vol. I); explicația din 22 8 ianuarie 2015 (f.d.13, vol. I); anunțul în ziarul ,,ESP” (f.d.154-155, vol. I); procesul-verbal de interogare a succesorului părții vătămate, Natalia Goncear din 07 mai 2015 (f.d.159-163, vol. I); procesele-verbale de audiere a martorilor Elena Moroșanu din 11 mai 2015, Anna Crivaia din 14 august 2015, Aliona Jinacai din 17 august 2015, Ghenadie Melnic din 21 decembrie 2015, Liusea Secrieru din 21 decembrie 2015, Iuliana Negru din 21 decembrie 2015, Ecaterina Leontieva (Stasiuc) din 16 martie 2016 (f.d.166-168, 180-181, 185-186, 209-210, 211, 212, 226, vol. I); procesul-verbal de audiere a inculpatului din 17 martie 2016 (f.d.237-239, vol. I), concluzionând că acestea nu confirmă vinovăția lui Serghei Erineac în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. art. 151 alin. (4), 287 alin. (1) Cod penal, însă nu a verificat minuțios și obiectiv fiecare probă separat sub toate aspectele, prin prisma pertinenței, concludenței, iar în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor. Totodată, instanța de apel a apreciat critic declarațiile succesorului părții vătămate, Natalia Goncear, din motiv că aceasta personal nu a văzut ca inculpatul să fi aplicat lovituri soțului acesteia, însă reține declarațiile martorului Elena Moroșanu care a indicat că, nu a văzut dacă inculpatul l-a bătut pe decedat, consideră că nu inculpatul era persoana care plecase de la locul unde a fost bătaia. La fel, instanța în confirmarea nevinovăției inculpatului a făcut trimitere la declarațiile martorului Liusea Secrieru, audiat în cadrul ședinței de judecată a instanței de apel, indicând că din acestea rezultă că nu a fost prezentă la fața locului în seara de 17 ianuarie 2015, însăși pătimitul peste două zile după incident i-a povestit că a fost lovit cu o rangă metalică și că nu a văzut de către cine a fost lovit. Însă, potrivit procesului-verbal de audierea a martorului Liusea Secrieru în instanța de apel (f.d.142-144, vol. II), acesta a indicat susține declarațiile date în prima instanță și a mai indicat că, partea vătămată când a ieșit din bar, afară era o persoană, însă aceasta i-a comunicat că nu a văzut persoana care l-a lovit, pe când în prima instanță martorul a indicat că, Eduard i-a povestit că el făcea cumpărături în magazinul ,,Talisman”, unde un bărbat a iscat un conflict cu vânzătoarea, tot bărbatul care a iscat conflictul îl aștepta afară, ulterior l-a lovit cu pumnul în spate și a căzut jos. Deci, instanța de apel urma să se expună asupra divergențelor dintre declarațiile acestui martor depuse în prima instanță și instanța de apel, să indice care declarații urmează să fie apreciate critic și din ce motiv, precum și să le analizeze în coroborare cu celelalte probe. Mai mult, instanța de apel nu a verificat declarațiile martorilor Natalia Naghirneac și Igor Bologa, care au fost audiați în ședința de judecată a primei instanțe, precum și probele materiale care au fost cercetate în ședința de judecată a primei instanțe, procesul-verbal de recunoaștere a persoanei (f.d.29- 31, vol. I) și raportul de expertiză medico-legală nr. 67 din 27 ianuarie 2015 (f.d.50-53, vol. I), sub aspectul pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, dar și din punct de vedere al coroborării cu celelalte probe. 9 Or, potrivit art. 414 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de apel verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal. Astfel, Colegiul penal, reținând prevederile art. art. 100 alin. (4), 101 alin. (1) - (4) Cod de procedură penală, remarcă că, verificarea probelor este o activitate a instanței privind constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe, verificarea sursei de proveniență a probelor. Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal. Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute de Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a coroborării lor. Într-o hotărâre este necesar nu numai de a enumera probele, dar și de a expune esența acestora și legătura lor cu conținutul altor probe care în ansamblu confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe sunt admise, iar altele respinse. În acest context se menționează că, în cazul în care instanța de apel nu este de acord cu aprecierea probelor de către prima instanță și a ajuns la concluzia că achitării inculpatului, ea urma să dezvăluie această concluzie și să își expună punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii, fapt ce pe caz nu a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere formală de ordin general a circumstanțelor cauzei penale, lăsând fără justă apreciere probatoriul administrat pe cauză. Astfel, concluziile instanței de apel formulate mai sus poartă un caracter generic asupra operațiunii de cercetare și verificare a probelor, iar așa cum examinarea probelor constituie elementul-cheie la pronunțarea unei hotărâri corecte și legale, lăsarea fără apreciere și aprecierea abstractă a acestora duce la pronunțarea unei hotărâri incomplete, neîntemeiate și cu o doză sporită de incertitudine asupra calității efectuării actului de justiție. Or, potrivit prescripțiilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond. Generalizând cele expuse supra, Colegiul constată că în speța discutată și-a găsit confirmare temeiul invocat de recurent și prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, „decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția”, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată. La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, 10 să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate în cauză, având în vedere prevederile art. art. 93, 95, 101 Cod de procedură penală și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală, precum și să cerceteze minuțios aspectele învinuirii înaintate, să analizeze versiunea privind prezența sau lipsa în acțiunile inculpatului a infracțiunii incriminate, argumentând clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele expuse în pct. 7 al prezentei decizii.

În conformitate cu art. art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, DECIDE : Se admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Valentina Gavdiuc, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 mai 2017, în cauza penală în privința lui Erineac Serghei Xxxxx și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 21 decembrie 2017. Președinte /semnătura/ Petru Ursache Judecătorii /semnătura/ Petru Moraru /semnătura/ Vladimir Timofti Judecătorii /semnătura/ Nadejda Toma /semnătura/ Constantin Alerguș Copia corespunde originalului, Judecător Petru Moraru 11