1ra-1721/16 — art. 187 alin. 2 lit. e, 201/1 alin. 1 CP

1ra-1721/16 — art. 187 alin. 2 lit. e, 201/1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1721/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

avocatul Aliona Rusnac în numele inculpatului și de inculpat, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Bălți din 22 martie 2016 și deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 25 mai 2016, în cauza penală în privința lui

Dediu Sergiu Vladimir, născut la 20 noiembrie

1986, originar și domiciliat mun. Bălți,

str-la Dubăsari 15.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 09.04.2014 - 22.03.2016;

Instanța de apel: 13.04.2016 - 25.05.2016;

Instanța de recurs: 08.08.2016 - 14.12.2016.

A C O N S T A T A T :

recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 2011 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare;

- art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal, la 5 ani închisoare, fără amendă.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 5 ani

6 luni închisoare, fără amendă.

Potrivit art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa stabilită a fost

adăugată pedeapsa aplicată prin sentința Judecătoriei Bălți din 19 noiembrie 2013,

fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă 6 ani închisoare, cu executarea în penitenciar

de tip semiînchis, fără amendă.

12 martie 2014, aproximativ la ora 12.30, aflându-se pe str. T. Vladimirescu,

mun. Bălți, prin aplicarea unei lovituri cu capul în regiunea feței lui Igor Dragan,

i-a cauzat dureri fizice și în mod deschis a sustras de la acesta din 4 bancnote cu

valoarea nominală a câte 50 lei fiecare, cauzându-i o daună materială în sumă

totală de 200 lei.

Tot el, locuind împreună cu mama sa, Veronica Dediu, pe adresa mun. Bălți,

str-la Dubăsari 15, periodic, începând cu luna martie 2013, a săvârșit fapte de

1

violență în familie, exprimate prin acțiune intenționată, manifestată fizic și verbal,

săvârșită de către fiu asupra mamei, care a provocat suferință fizică și psihică, în

următoarele circumstanțe: manifestând lipsa de stimă și respect față de mama sa,

începând cu luna martie 2013, când a revenit în țară și a început a locui cu mama

sa, periodic isca certuri nemotivate, înjosind-o și numind-o cu cuvinte necenzurate,

cauzându-i suferințe psihice, aplicându-i lovituri, astfel cauzându-i dureri, precum

și amenințând-o cu răfuială fizică, insuflându-i frică față de sine, iar la 06 martie

2014, aproximativ la ora 21.00, aflându-se la domiciliu și fiind în stare de ebrietate,

a creat un conflict nemotivat, numind-o pe mama sa cu cuvinte necenzurate,

înjosind-o, cauzându-i astfel suferință psihică și continuându-și acțiunile violente, a

apucat-o de gât, împingând-o și ca rezultat ultima a căzut și s-a lovit cu capul de

podea, cauzându-i dureri fizice și leziuni corporale care, conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 102 D din 17 martie 2014, se califică ca leziuni

neînsemnate.

contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care Sergiu Dediu să fie achitat de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal, iar în baza art. 2011

alin. (1) Cod penal, să îi fie stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate.

În motivare a invocat că, prima instanță nu a apreciat just probele pe cauză

care sunt suficiente, directe, utile, care în ansamblu coroborează între ele și care

confirmă că inculpatul Sergiu Dediu nu a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art. 187 alin. (2) Cod penal.

Motivarea soluției precum că probele administrate în cumul cu alte

documente ale cauzei penale care coroborează cu declarațiile inculpatului, ale

părții vătămate și a declarațiilor martorilor formează un ansamblu probator ce pe

deplin confirmă vinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 187 alin. (2) Cod penal, nu corespunde materialelor cauzei.

Totodată, apelantul a indicat că în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal,

inculpatului urmează să îi fie stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate, deoarece

pe acest capăt de învinuire inculpatul a recunoscut vina, s-a căit în cele săvârșite,

iar partea vătămată l-a iertat.

fost admis apelul, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care:

- Sergiu Dediu, potrivit art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și

art. 60 Cod penal, a fost liberat de răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal, cu încetarea procesului penal pe acest

capăt de învinuire, din motivul expirării termenului prescripției de tragere la

răspundere penală;

- Sergiu Dediu a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 187

alin. (2) lit. e) Cod penal, la 5 ani închisoare, fără amendă.

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa

stabilită a fost adăugată parțial pedeapsa aplicată și neexecutată prin sentința

Judecătoriei Bălți din 19 noiembrie 2013, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă 5 ani

2

6 luni închisoare, fără amendă, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

4.1. În motivarea soluției instanța de apel a reținut că, judecând cauza

penală, prima instanță a verificat complet, sub toate aspectele și obiectiv a dat

probelor administrate apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, corect ajungând la concluzia

privind vinovăția inculpatului Sergiu Dediu în faptele incriminate și a făcut o

încadrare juridică justă a acțiunilor acestuia în baza art. art. 2011 alin. (1), 187

alin. (2) lit. e) Cod penal.

Instanța de apel a indicat că, probele și anume: declarațiile părților vătămate

Veronica Dediu și Igor Dragan, martorului Eugenia Ulmadă, inculpatului Sergiu

Dediu depuse la urmărirea penală (f.d.22, vol.I); plângerea părții vătămate Igor

Dragan (f.d.5, vol.I); plângerea părții vătămate Veronica Dediu (f.d.3, vol.II);

informația telefonică parvenită la unitatea de gardă (f.d.4, vol.II); raportul de

constatare medico-legală nr. 102 D din 17 martie 2014 (f.d.24, vol.II);

procesul-verbal de ridicare (f.d.28, vol.II); materialul de control nr. 20130407287

(f.d.29-50, vol.II), au fost administrate de către prima instanță în corespundere cu

cerințelor prevăzute de art. 101 Cod de procedură penală, care au fost întemeiat

puse la baza sentinței de condamnare, coroborând între ele și demonstrând pe

deplin vinovăția inculpatului Sergiu Dediu în săvârșirea faptelor infracționale

reținute în sarcina acestuia.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile martorului Ivan Maistruc depuse

în cadrul judecării cauzei în ordine de apel, deoarece nu coroborează cu celelalte

probe, persistând unele dubii rezonabile privind credibilitatea acestora, or,

declarațiile lui Ivan Maistruc precum că, Igor Dragan singur i-a dat lui Sergiu

Dediu bani în bancnote de 100 sau 200 lei, din buzunarul pantalonilor, fără

aplicarea violenței, vin în contradicție atât cu declarațiile părții vătămate, cât și ale

inculpatului, potrivit cărora banii se aflau în portmoneu, fiind în bancnote cu

nominalul de 50 lei.

Mai mult, Ivan Maistruc a relatat că, în momentul în care el s-a apropiat,

conflictul deja derula și el nu a văzut începutul.

Astfel, instanța de apel a reținut că, prima instanță corect a constatat fapta

inculpatului și a încadrat-o în baza art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal, iar dezacordul

părții în proces cu soluția adoptată pe acest capăt de învinuire, nu constituie temei

de casare a sentinței în circumstanțele stabilite în cauză.

Motivele aduse de către apelant, precum că prima instanță nu a dat apreciere

cuvenită probelor din dosar, ține de starea de fapt, iar în urma verificării probelor,

instanța de apel a ajuns la concluzia, că este imposibilă o nouă apreciere a acestora

în modul propus de autorul apelului, or, probele acumulate și administrate în cazul

procesului sunt în coroborare cu circumstanțele stabilite ale cazului, cu starea de

fapt reținută și de drept apreciată de către prima instanță.

Prin prisma probelor administrate, instanța de apel în urma verificării

motivelor a ajuns la concluzia că actele cauzei dovedesc legalitatea temeiurilor de

fapt și de drept, care au generat adoptarea sentinței de condamnare în privința lui

Sergiu Dediu în baza art. art. 2011 alin. (1), 187 alin. (2) lit. e) Cod penal.

La capitolul individualizării pedepsei în baza art. 187 alin. (2) lit. e) Cod

3

penal, instanța de apel a menționat că, prima instanță i-a stabilit inculpatului o

pedeapsă echitabilă, care corespunde principiului proporționalității, considerând că

corectarea și reeducarea acestuia este posibilă doar prin aplicarea unei pedepse

privative de libertate, fără amendă.

În ce privește învinuirea adusă inculpatului Sergiu Dediu în baza art. 2011

alin. (1) Cod penal, instanța de apel a constatat temeiurile de încetare a procesului

penal intentat pe acest fapt, așa cum, au fost întrunite condițiile pentru aplicarea

art. 53 lit. g) Cod penal.

Astfel, cu trimitere la prevederile art. art. 332 alin. (1), 391 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, art. art. 16 alin. (2), 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, instanța

de apel a dispus încetarea procesului penal pe capătul de învinuire în baza art. 2011

alin. (1) Cod penal, din motivul expirării termenului prescripției de tragere la

răspundere penală.

Totodată, instanța de apel stabilind că, pedeapsa aplicată lui Sergiu Dediu

prin sentința Judecătoriei Bălți din 19 noiembrie 2013, nu a fost executată, a

considerat necesar de a aplica în privința acestuia art. 85 alin. (1) Cod penal.

temeiul pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs

decizia, solicitând casarea parțială a acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin

care Sergiu Dediu să fie achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal.

În motivare a invocat că, la examinarea cauzei, instanțele de fond nu au luat

în considerație argumentele invocate de apărare, mai mult, le-au respins ca

nefondate, apreciindu-le critic, susținând argumentele învinuirii, fără a aprecia just

probele pe cauză, care sunt suficiente, directe, utile, care în ansamblu coroborează

între ele și confirmă că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea incriminată.

În opinia recurentului, atât prima instanță, cât și instanța de apel nu au ținut

cont de prevederile art. 101 Cod de procedură penală, iar motivarea instanțelor că,

probele administrate în cumul care coroborează cu declarațiile inculpatului, ale

părților vătămate și a martorilor, formează un ansamblu probator ce pe deplin

confirmă vinovăția inculpatului Sergiu Dediu în baza art. 187 alin. (2) lit. e) Cod

penal, nu corespunde materialelor cauzei.

Subsidiar a invocat recurentul că, de către apărare au fost prezentate probe

precum, că inculpatul a lovit partea vătămată nu pentru a sustrage banii acestuia,

dar în urma unui conflict iscat între ei din cauza unei doamne, fapt confirmat și de

martorul Ivan Maistruc audiat în ședința de judecată a instanței de apel.

5.1. Inculpatul Sergiu Dediu, a contestat cu recurs hotărârile adoptate,

solicitând casarea parțială a acestora, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să

fie achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2)

lit. e) Cod penal.

În motivare a invocat că, urmărirea penală a fost efectuată superficial, or

partea vătămată a explicat că incidentul a avut loc din întâmplare și careva pretenții

față de inculpat nu are.

Indică recurentul că, a invocat motivele date în plângerea adresată Curții de

Apel Bălți, însă instanța de apel nu s-a expus asupra acestor argumente și nu a

4

examinat obiectiv probele administrate la caz.

Subsidiar a invocat că, de către procuror a fost exercitată presiune asupra

părții vătămate, iar ca rezultat, în instanța de apel partea vătămată și-a schimbat

depozițiile.

inculpatului a prezentat referință procurorul care a indicat că, motivele invocate de

recurent privind aprecierea eronată a probelor și nevinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal, sunt

neîntemeiate, deoarece aceste motive au fost invocate și în apel, asupra cărora

instanța de apel s-a expus detaliat, apreciind toate probele potrivit art. 414 alin. (3)

Cod de procedură penală, iar concluzia privind vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) Cod penal, rezultă din circumstanțele de

fapt stabilite în cauză.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea urmează a fi declarate

inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și

erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul penal reține că, avocatul Aliona Rusnac, făcând trimitere în

recursul său la temeiul prevăzut de pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când faptei săvârșite

i s-a dat o încadrare juridică greșită, n au indicat concret normă în care urma a fi

încadrată juridic fapta săvârșită de inculpat, or poziția instanței de recurs de a

suplini din oficiu recursul recurentului prin constatări subiective constituie o

derogare de la principiul contradictorialității în condițiile egalității armelor.

În acest context, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că, instanța de

recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursurile ordinare ale apărării

cu circumstanțe în fapt și în drept, care le-ar justifica.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Totodată, din conținutul recursurilor declarate rezultă că recurenții critică

decizia instanței de apel sub aspectul pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, potrivit cărora hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile când

5

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Însă, acest temei pentru declararea recursului ordinar nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursurilor înaintate, nefiind stabilită presupusa eroare

de drept invocată de recurenți.

În pct. 18 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție a R. Moldova

nr. 9 din 30 octombrie 2009 ,,Cu privire la judecarea recursului ordinar în cauza

penală”, este atenționat că instanța de recurs controlează dacă s-a aplicat corect

dreptul față de faptele stabilite de către instanța de apel și dacă faptele au fost

constatate respectându-se normele de drept material sau procesual.

Astfel, se relevă că, respectând prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, a verificat minuțios legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar, fiind cercetate suplimentar probele administrate de prima

instanță, astfel ajungând la concluzia corectă enunțată supra la pct. 4 al prezentei

decizii.

Colegiul penal a stabilit că, în sensul prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8)

Cod de procedură penală, decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de

drept care au dus, după caz, la respingerea apelului, precum și motivele adoptării

soluției.

În acest context, instanța de recurs menționează că, din conținutul deciziei

instanței de apel rezultă, că ultima corect a reținut constatarea faptei și

circumstanțele săvârșirii infracțiunii de către Sergiu Dediu, de către prima instanță,

descriindu-le în partea descriptivă, ulterior, motivând concluzia de vinovăție a

acestuia.

Sub acest aspect, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea

cauzei în ordine de apel nu a comis careva erori de drept, care ar impune casarea

deciziei adoptate.

Prin urmare, Colegiul penal, reține că instanțele de fond, verificând minuțios

probele administrate legal de către organul de urmărire penală, cu respectarea

prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-au dat o apreciere justă

potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, fiind stabilite cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia corectă

cu privire la vinovăția inculpatului Sergiu Dediu de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal.

Potrivit jurisprudenței CEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță.

Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în

mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a

permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de

recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de

primă instanță (hotărârile CEDO Garcia Ruis vs. Spania, Helle vs. Finlanda).

Pe lângă aceasta, recursurile date, potrivit argumentelor invocate, care nu

conțin referire la concrete erori de drept și clar definite, sunt întemeiate doar pe

6

critica modului în care instanțele de fond au apreciat circumstanțele cauzei și

probele administrate.

Însă, pornind de la relevanțele art. art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și poate da o

nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune inculpatul este o

competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu este temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel este lipsită de orice suport

legal.

Este de observat că motivele invocate în recursurile menționate au constituit

deja obiect de examinare în instanțele de fond, fiind oferite răspunsuri argumentate

în acest sens, iar o altă opinie asupra probelor care au fost puse la baza sentinței de

condamnare, conform jurisprudenței CEDO (hotărârea CEDO Bujnița vs.

Moldova), nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, just a concluzionat că prima instanță, analizând probele

administrate, corect a stabilit și a reținut în sarcina inculpatului Sergiu Dediu

încadrarea juridică corespunzătoare prevăzută la art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal.

Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul penal, verificând

materialele dosarului, specifică că judecând apelul instanța a examinat cauza sub

toate aspectele, adoptând o soluție corectă în speță.

Instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul avocatului Aliona

Rusnac prin care susține că, inculpatul a lovit partea vătămată nu pentru a sustrage

banii acesteia, dar în urma unui conflict iscat între ei din cauza unei doamne, fapt

confirmat și de martorul Ivan Maistruc audiat în ședința de judecată a instanței de

apel, deoarece instanța de apel a apreciat critic declarațiile martorului dat, fiindcă

contravin cu celelalte probe administrate la caz.

Referitor la criticele formulate de inculpat că, partea vătămată a explicat că

incidentul a avut loc din întâmplare și careva pretenții față de inculpat nu are,

precum și că a invocat motivele date în plângerea adresată Curții de Apel Bălți,

însă instanța de apel nu s-a expus asupra acestor argumente, Colegiul penal

menționează că nu pot fi reținute, deoarece în ședința instanței de apel, partea

vătămată a confirmat faptul că inculpatul i-a restituit prejudiciul material cauzat,

din care motiv nu are careva pretenții față de acesta (f.d.141-verso vol.II), iar la

materialele cauzei nu este anexată o astfel de plângere, care ar confirma cele

invocate de inculpat.

Colegiul penal respinge ca neîntemeiat argumentul inculpatului prin care

susține că, de către procuror a fost exercitată presiune asupra părții vătămate, iar ca

rezultat, în instanța de apel partea vătămată și-a schimbat depozițiile, deoarece

7

partea vătămată în instanța de apel a depus aceleași declarații ca și în prima

instanță.

În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432

alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor

de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate, și, prin urmare, se impune soluția

inadmisibilității recursurilor ordinare, ca fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Aliona Rusnac

în numele inculpatului și de inculpat, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 25 mai 2016, în cauza penală în privința lui Dediu Sergiu

Vladimir, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 ianuarie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

8