1ra-1380/2015 — art. 201-1 al. 2 lit. b CP

1ra-1380/2015 — art. 201-1 al. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1380/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

16 decembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Gordilă Nicolae,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către avocatul Rotari Mihaela în numele inculpatului Zderciuc Veaceslav și

avocatul Dumitru Fortuna în numele părții vătămate Dudai Cristina, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 iulie 2015, în

cauza penală privindu-l pe

Zderciuc Veaceslav Veaceslav, născut la 12 iunie 1991,

originar și domiciliat în or. Ungheni, str. Florilor, nr. 7.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT:

fost recunoscut vinovat și condamnat:

- în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, la 5 ani și 5 luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

- în baza art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 2 ani și 5 luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, pentru cumul parțial

al pedepselor aplicate lui Zderciuc Veaceslav i s-a stabilit pedeapsa definitivă sub

formă de 6 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

data de 16.09.2014, pe la ora 13.00, urmărind scopul sustragerii în mod deschis a

bunurilor altei persoane, s-a apropiat de concubina Dudai Cristina, care se afla pe

peronul gării auto din or. Ungheni, str. Feroviară și în mod deschis i-a sustras

servieta la prețul de 150 lei, în care se aflau: bani în numerar de 210 lei; un inel din

aur pentru dame la prețul de 1000 lei și un telefon mobil de model „Nokia-3H” cu

imei-359330044146288 la prețul de 1000 lei, cauzîndu-i proprietarei un prejudiciu

material considerabil în valoare totală de 2360 lei.

Tot el, în perioada lunilor mai - august 2014, a aplicat violența fizică și psihică

asupra concubinei sale Dudai Cristina, care se manifesta prin bătăi sistematice,

1

amenințări cu aplicarea violenței, cu injurii și cu cuvinte necenzurate în adresa

acesteia. Iar la data de 25.08.2014, aproximativ la ora 22.00, în procesul unui

conflict inițiat de către el cu concubina sa, i-a aplicat ultimei lovituri cu pumnul în

regiunea abdomenului și a îmbrîncit-o pe un pat, iar cînd ultima a încercat să se

ridice, intenționat i-a răsucit mîna dreaptă, cauzîndu-i vătămări corporale medii

sub formă de: fractură cominutivă oblică a falangei bazale a degetului patru.

Ulterior, după ce a transportat-o pe concubina sa Dudai Cristina la spital a insistat

asupra ei, de a nu declara despre cele petrecute la poliție și de a refuza internarea

în staționar.

avocatul Maria Arabadjii în numele inculpatului Zderciuc Veaceslav.

3.1. În apelul său, patea vătămată C. Dudai, a solicitat admiterea apelului,

casarea sentinței, pronunțarea unei hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpatul V. Zderciuc să fie recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu stabilirea pedepsei

neprivative de libertate, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. Iar pe art. 187

alin. (2) lit. f) Cod penal, să fie achitat.

În motivarea apelului său a invocat că instanța incorect a încadrat acțiunile lui

Zderciuc Veaceslav pe art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, nefiind dobîndite probe

pertinente și concludente care ar confirma vinovăția lui. Nu a fost luat în

considerație, că atît la urmărirea penală, cît și în instanța de judecată a declarat, că

Zderciuc Veaceslav i-a zmuls din mînă servieta, deoarece a vrut să o oprească să

nu plece peste hotare la părinții săi. El nu a avut scopul să însușească bunurile ei

care erau în servietă, dar luîndu-i servieta el a avut scopul să o oprească să nu

plece din oraș. Nu a fost luat în considerație, nici de către organul de urmărire

penală, nici de către instanță, că obiectele din servietă pentru apelantă nu sunt o

valoare considerabilă, deoarece ele sunt deja folosite și nu corespund prețului la

care le-a procurat. În ce privește condamnarea lui Zderciuc Veaceslav pe art. 2011

alin. (2) lit. b) Cod penal, o consideră prea aspră, deoarece parte vătămată l-a iertat

și a solicitat să nu fie pedepsit aspru, totodată singură a recunoscut că toate

conflictele dintre ei le-a provocat din cauza geloziei și că din data de 25.08.2014,

nu sau mai certat, că concubinul Zderciuc Veaceslav și-a schimbat

comportamentul și că intenționează să se căsătorească și să crească copilul pe care

foarte curînd îl va naște.

3.2. În apelul său, avocatul inculpatului, M. Arabadjii, a solicitat casarea

integrală a sentinței, cu pronunțarea unei hotărîri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care inculpatului V. Zderciuc, recunoscut vinovat și

condamnat pe art 2011 alin. (2) lit. b) Cod penal, să-i fie stabilită o pedeapsă

neprivativă de libertate, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, iar pe art. 187

alin. (2) lit. f) Cod penal, să fie achitat.

În motivarea apelului său a invocat că instanța l-a condamnat pe Zderciuc

Veaceslav pe art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, incorect încadrînd acțiunile acestuia,

fără a-și baza soluția pe probe concludente și pertinente care ar confirma vinovăția

2

inculpatului. Nu s-a ținut cont de scopul și motivul din care inculpatul a zmuls

servieta din mîinele părții vătămate - și anume cu scopul de a opri plecarea

acesteia din oraș, dar nu pentru a o jefui, fapt ce determină că pe caz lipsește

intenția directă a inculpatului de a sustrage bunurile concubinei, astfel lipsește și

componența de infracțiune, fapt stipulat și în art. 17 Cod penal. Motivul comiterii

infracțiunii de jaf este unul de cupiditate și de a obține profit, de a se înavuți pe

contul averii străine. Aceste circumstanțe în ședința de judecată nu s-au confirmat,

iar partea vătămată Dudai Cristina la examinarea în fond a declarat, că Zderciuc

Veaceslav era împotrivă ca ea să plece peste hotare la părinții săi și din acest motiv

i-a luat servieta.

Atît organul de urmărire penală, cît și instanța de judecată nu a constatat date

care ar elucida criteriile cuprinse în conținutul art. 126 Cod penal, cu o singură

excepție - declarația părții vătămate, care la urmărirea penală la început a declarat,

că toate cele aflate în servietă sînt pentru ea valori considerabile, iar ulterior și în

ședința de judecată a afirmat că cele sustrase pentru ea nu sînt considerabile.

Instanța de fond era obligată să ia în considerație declarațiile părții vătămate date

în ședința judiciară, prin care a remarcat că bunurile sustrase nu sînt valori

considerabile pentru ea. Consideră, că atît în timpul urmăririi penale, cît și la

examinarea în fond nu au fost acumulate suficiente probe directe, utile și veridice,

care în ansamblul lor să coroboreze între ele și să confirme integral vinovăția lui

Zderciuc Veaceslav în săvîrșirea infracțiunii de jaf, urmînd ca instanța de apel să-l

achite pe art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal. În ce privește condamnarea lui Zderciuc

Veaceslav pe art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod penal, o consideră prea aspră, deoarece

partea vătămată l-a iertat, nu a solicitat aplicarea unei pedepse aspre, totodată

singură a recunoscut, că toate conflictele dintre ei le-a provocat chiar ea, din cauza

geloziei și ca din data de 25.08.2014 nu s-au mai certat, Zderciuc Veaceslav și-a

schimbat comportamentul și că intenționează să se căsătorească. În afară de

motivele menționate mai sus, este necesar de indicat, că prima instanță, la

stabilirea pedepsei inculpatului Zderciuc Veaceslav a aplicat greșit în privința lui

prevederile art. 85 Cod penal, deoarece condamnatul a comis infracțiunile în care a

fost învinuit de organul de urmărire penală, înainte de pronunțarea sentinței

judecătoriei Ungheni din 25.09.2014. Respectiv pedeapsa definitivă lui Zderciuc

Veaceslav urmează să fie stabilită în conformitate cu prevederile art. 84 alin. (4)

Cod penal. Avocatul menționează că Zderciuc Veaceslav acum conștientizează

faptele comise de el și se căiește sincer de faptele săvîrșite. Avocatul consideră că

instanța de judecată putea să-i aplice lui Zderciuc Veaceslav o pedeapsă

neprivativă de libertate, conducîndu-se de prevederile art. 90 Cod penal.

Consideră că instanța de judecată stabilindu-i o pedeapsă în formă de închisoare, l-

a lipsit de posibilitatea și șansa de a se corecta, fără a fi privat de libertate, de a

forma o familie și de a crește și educa copilul care urmează în curînd să se nască.

părții vătămate C. Dudai și al avocatului M. Arabadjii în numele inculpatului V.

3

Zderciuc, au fost admise parțial, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează.

În temeiul art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, Zderciuc

Veaceslav, de sub învinuirea formulată în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, se

achită, deoarece fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Zderciuc Veaceslav s-a recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod penal și în baza acestei legi i s-a stabilit o

pedeapsă de 2 ani și 5 luni închisoare în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, la

pedeapsa aplicată, se cumulează parțial din termenul pedepsei neexecutate,

stabilite prin sentința Judecătoriei Ungheni din 25.09.2014, stabilindu-i-se definitiv

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen 5 ani și 2 luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

4.1. În motivarea deciziei sale instanța de apel a menționat că, vinovăția

inculpatului Zderciuc Veaceslav de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011

alin. (2) lit. b) Cod penal, a fost pe deplin dovedită în cadrul ședinței de judecată,

iar instanța întemeiat a emis soluția respectivă ținînd cont de probele prezentate de

către partea acuzării și cercetate în cadrul ședințelor de judecată, sentința de

condamnare fiind emisă în baza declarațiilor depuse de către partea vătămată

Dudai Cristina (f.d. 100-105, vol. II), în care aceasta descrie în amănunte

circumstanțele în care Zderciuc Veaceslav i-a fracturat degetul de la mîna dreaptă și

anume că ,,la data de 26.08.2014 a intrat în casă, m-a îmbrîncit pe pat, au fost cîteva

lovituri în abdomen, eu am încercat să-l împing, el m-a apucat de deget, l-a sucit și l-a

rupt”; martorul Tîrsînă Alexandra (f.d. 110-112, vol. II), care a indicat că a fost

telefonată de către Dudai Cristina care i-a spus că a fost bătută de către Zderciuc

Veaceslav, în acea perioadă Dudai Cristina și Zderciuc Veaceslav locuiau

împreună, a văzut hainele Cristinei Dudai murdare de sînge, dar nu a văzut vînătăi

pe corpul ei, deoarece aceștia s-au bătut dimineață, iar vînătăile apar mai tîrziu;

martorul Ciumac Tatiana (f.d. 114-116, vol. II), care a indicat, că la data de

25.08.2014 la serviciu în secția de internare a spitalului raional Ungheni la ea s-a

aderesat Dudai Cristina cu o fractură la deget. După ce medicul cu sora medicală i-

au acordat tratamentul necesar, i-a fost întocmită fișa medicală și a fost internată în

spital. Ieșind afară, a văzut cum Zderciuc Veaceslav a apucat-o de păr pe Cristina

Dudai și a urcat-o cu forța în mașină; martorul Moraru Ecaterina (f.d. 118-120, vol.

I); martorul Struc Vladimir (f.d. 132-133, vol. II); inculpatul Zderciuc Veaceslav

(f.d. 143-148, vol. II), în care acesta indică că își recunoaște vina în cele imputate în

baza art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod penal.

De asemenea vinovăția inculpatului Zderciuc Veaceslav în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod penal, a fost demonstrată și

prin probele scrise ale cauzei penale care au fost puse la baza sentinței și anume

prin:

- raportul de expertiză medico-legală nr. 183 din 17.09.2014 (f.d. 38, vol. II),

potrivit căreia la Dudai Cristina au fost depistate vătămări corporale medii, cu

4

dereglarea sănătății de scurtă durată;

- copia materialului nr. 2801 înregistrat în R-II al IP Ungheni la 12.05.2014, prin

care se confirmă că anterior Zderciuc Veaceslav a mai aplicat violența asupra

Cristinei Dudai (f.d. 48-53, vol. II).

Deci, Colegiul penal a constatat, că vinovăția inculpatului V. Zderciuc a fost pe

deplin dovedită pe marginea actelor de violențe îndreptate asupra părții vătămate

C. Dudai, acțiunile acestuia fiind just încadrate în baza art.2011 alin. (2) lit. b) Cod

penal, însă, Colegiul penal a considerat că, instanța de fond condamnînd inculpatul

V. Zderciuc în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, incorect a apreciat

împrejurările cazului care a avut loc la data de 16.09.2014 între V. Zderciuc și C.

Dudai pe peronul gării auto din or. Ungheni, str. Feroviară, a făcut o analiză

incompletă a circumstanțelor de fapt și de drept, ceea ce a determinat instanța de

apel să caseze sentința în această parte cu adoptarea a unei noi soluții, și anume a

soluției de achitare.

Lecturînd și analizînd materialele cauzei penale, în special și probele

prezentate de către procuror în cadrul ședinței de judecată a instanței de apel în

susținerea acuzației aduse lui Zderciuc Veaceslav pe art. 187 alin. (2) lit. f) Cod

penal, Colegiul penal a constatat că, fapta acestuia nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii.

Ținînd cont de aceste prevederi legale Colegiul penal a considerat greșită

soluția instanței de fond referitor la constatarea vinei inculpatului în jaful

incriminat, învinuirea fiind bazată în această latură numai pe presupuneri care nu

și-au găsit confirmare în ședința judiciară, probele acuzării fiind considerate

nerelevante, deoarece nu demonstrează că Zderciuc Veaceslav a comis sustragerea

deschisă a bunurilor Cristinei Duaai, și anume că a sustras bunurile părții vătămate

cu scopul de acapărare, de cupiditate.

Colegiul penal a reiterat că, latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 187

Cod penal, se caracterizează numai prin intenție directă cu scop de profit,

acaparator, îndreptată spre sustragerea deschisă a averii străine și însușirea ei. Este

necesar ca scopul cerut de lege să existe în momentul săvîrșirii faptei. Dacă acest

scop lipsește, fapta nu constituie infracțiunea de jaf. Într-un asemenea caz, fapta fie

că nu constituie infracțiune (bunul a fost luat în glumă, pentru a stopa persoana de

ia săvîrșirea unor acțiuni etc), fie că realizează componența unei alte infracțiuni.

În cazul dat, bunul a fost luat în scop de a-și împiedica concubina să plece din

localitate, fapt avut în urma unei cerți, bunurile fiind restituite după ce acestea s-au

împăcat, continuînd relațiile de concubinaj, mai mult ca atît că, ambii, adică atît

inculpatul, cît și partea vătămată indică că geanta a fost procurată de inculpat și

donată părții vătămate, concluzionîndu-se că, în cazul dat, în acțiunile lui Zderciuc

Veaceslav lipsește, atît latura subiectivă, cît și latura obiectivă, a infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, or, nu persistă intenție directă cu

scop de profit și nici elementul material exprimat prin acțiunea de luare ilegală și

gratuită.

Prin prisma probelor cercetate în ședința judiciară și ținînd cont de

5

circumstanțele stabilite instanța de judecată a ajuns la concluzia că, învinuirea

înaintată lui Zderciuc Veaceslav în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.

(2) lit. f) Cod penal, nu s-a confirmat, iar potrivit art. 8 alin. (3) Cod de procedură

penală, ,,Concluziile despre vinovăția persoanei de săvîrșirea infracțiunii nu pot fi

întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în

condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului,

inculpatului”. Învinuirea adusă inculpatului pe acest capăt nu este întărită cu probe

veridice și incontestabile pentru constatarea vinovăției inculpatului Zderciuc

Veaceslav din care considerente acesta urmează a fi achitat din motivul lipsei în

acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii de jaf.

Din textul sentinței instanței de fond, s-a constatat că, la stabilirea și aplicarea

pedepsei inculpatului în baza art.2011 alin. (2) lit. b) Cod penal, instanța a avut în

vedere scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art. 61, 75, 78

Cod penal, aceasta fiind stabilită corespunzător gravității faptei și personalității

autorului, în raport cu pericolul social concret al faptei comise și atitudinea

procesuală pe care a avut-o inculpatul pe parcursul judecării cauzei. Or, din aceste

considerente, Colegiul penal a conchis că, instanța de fond corect a apreciat faptul

că inculpatul, poate fi reeducat cu executarea reală a pedepsei închisorii pe

termenul stabilit, care este în limita sancțiunii articolului incriminat, concluzionînd

că este imposibilă aplicarea în privința lui V. Zderciuc a prevederilor art. 90 Cod

penal.

De asemenea de către instanța de fond s-a ținut cont și de faptul că inculpatul

V. Zderciuc se caracterizează negativ, a comis trei infracțiuni la intervale mici de

timp, astfel nu și-a format concluziile necesare pentru a păși pe calea corijării.

Inculpatul nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru.

Colegiul penal a susținut concluzia instanței de fond privind imposibilitatea

corectării și reeducării inculpatului V. Zderciuc în lipsa privării acestuia de

libertate, pedeapsa de 2 ani și 5 luni închisoare fiind una proporțională faptei

comise de către inculpat, una echitabilă, care va atinge scopul de corectare și

reeducare a acestuia.

De asemenea Colegiul a ajuns la concluzia că solicitările părții vătămate C.

Dudai și a avocatului M. Arabadjii, enunțate în apelurile declarate, precum și

cerințele enunțate de către inculpat și apărătorul acestuia M. Rotari în cadrul

examinării cauzei în ordine de apel cu privire la aplicarea în privința lui V.

Zderciuc a prevederilor art. 90 Cod penal - sunt neîntemeiate, restabilirea

drepturilor lezate, precum și echitatea socială și corectarea vinovatului fiind

posibilă doar prin numirea față de acesta a unei pedepse privative de libertate,

concluzie la care a ajuns, atît instanța de fond, cît și cea de apel.

Cu referire la argumentul înaintat de către partea vătămată Dudai Cristina,

precum că l-a iertat pe inculpat, s-a împăcat și dorește să întemeieze cu acesta

familie și să crească împreună copilul, Colegiul a respins respectivul argument ca

fiind unul neîntemeiat, or, potrivit art. 109 alin. (l) Cod penal, ,,împăcarea este actul

de înlăturare a răspunderii penale pentru o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, iar în

6

cazul minorilor, și pentru o infracțiune gravă, infracțiuni prevăzute la capitolele II-VI din

Partea specială, precum și în cazurile prevăzute de procedura penală”. Așa cum

infracțiunea prevăzută de art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod penal, care este incriminată

inculpatului V. Zderciuc, face parte din capitolul VII din Partea Specială a Codului

Penal, prevederile art. 109 alin. (l) Cod penal, nu se răsfrîng asupra acestui gen de

fapte infracționale.

Conform materialelor cauzei penale, s-a constatat că inculpatul V. Zderciuc a

comis faptele infracționale prevăzute de art.2011 alin. (2) lit. b) Cod penal, în

perioada lunilor mai - august al anului 2014.

Sentința judecătoriei Ungheni, prin care V. Zderciuc a fost condamnat în baza

art. 152 alin. (2) și art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la o pedeapsă de 5 ani

închisoare, cu suspendarea respectivei pedepse pe un termen de probă de 4 ani, a

fost pronunțată la data de 25.09.2014.

Rezultă, că infracțiunea prevăzută de art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod penal, care

este imputată inculpatului V. Zderciuc, a fost comisă de către acesta înainte de

pronunțarea sentinței judecătoriei Ungheni din 25.09.2014.

Reieșind din cele menționate, Colegiul a conchis că, la speța dată urmează a fi

aplicate prevederile art. 84 alin. (4) Cod penal, potrivit cărora ,,Conform

prevederilor alin. (l)-(3) se stabilește pedeapsa și în cazul în care, după pronunțarea

sentinței, se constată că persoana condamnată este vinovată și de comiterea unei

alte infracțiuni săvîrșite înainte de pronunțarea sentinței în prima cauză. In acest

caz, în termenul pedepsei se include durata pedepsei executate, complet sau

parțial, în baza primei sentințe ”.

Rotari Mihaela în numele inculpatului Zderciuc Veaceslav și avocatul Dumitru

Fortuna în numele părții vătămate Dudai Cristina.

5.1. Avocatul inculpatului M. Rotari, în recursul său a solicitat casarea deciziei,

cu dispunerea rejudecării cauzei, cu emiterea unei hotărîri prin care să-i fie aplicată

o pedeapsă neprivativă de libertate pe art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod penal, aplicînd

prevederile art. 90 Cod penal, în rest decizia să fie menținută.

În motivarea recursului său, recurentul invocă că, decizia contestată este

ilegală, nemotivată și neîntemeiată, deoarece instanțele de fond nu au luat în

considerație declarațiile părții vătămate C. Dudai, că îi pare rău de cele întîmplate,

că de fiecare dată ea însuși îl provoca pe concubinul său, comportamentul

inculpatului s-a modificat esențial, toate conflictele au rămas în trecut și inițiază să

formeze o familie. La moment au un copil nou-născut care necesită, creștere,

întreținere și educare atît din partea mamei, cît și din partea tatălui.

Atît instanța de fond, cît și instanța de apel mu au aplicat destul de eficient

prevederile art. 75 Cod de procedură penală, care conform alin. (2) a normei

menționate prevede că o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative

prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o

pedeapsă mai blîndă, din numărul celor enunțate mai sus nu va asigura atingerea

scopului pedepsei.

7

Recurentul consideră că în cazul dat condamnatul a conștientizat pe deplin

care este scopul legii penale și care sunt consecințele reale în caz de nerespectare ale

acestora, prin urmare instanța de apel putea sa-i aplice lui Zderciuc Veaceslav o

pedeapsă neprivativă de libertate, conducîndu-se de prevederile art. 90 Cod penal.

Oricine merită o șansă de a se corija, de a întemeia o familie, de a creșe și

educa copii în sînul familiei.

5.2. Avocatul părții vătămate C. Dudai, în recursul său a solicitat casarea

deciziei, cu emiterea unei hotărîri prin care inculpatului V. Zderciuc să-i fie aplicată

o pedeapsă neprivativă de libertate pe art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, invocînd argumente similare celor

invocate în cererea de recurs de către avocatul inculpatului, M. Rotari.

penală, procurorul, a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de

către avocatul inculpatului M. Rotari, care a solicitat respingerea acestuia, cu

menținerea deciziei contestate.

Autorul recursului critică aprecierea probelor administrate, care ține de starea

de fapt a cauzei, stabilirea căreia este de competența instanțelor ierarhic inferioare,

iar un asemenea temei nu este prevăzut de lege pentru a judeca cauza în ordine de

recurs. La stabilirea pedepsei instanța s-a condus de principiile generale de aplicare

a pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute

de art. 75 Cod Penal.

6.1. Referință a depus și avocatul inculpatului M. Rotari, privind opinia sa

asupra recursului declarat de către avocatul părții vătămate D. Fortuna, care solicită

admiterea acestuia, careva obiectii asupra recursului respectiv nu are, considerîndu-

l întemeiat.

cauzei, luînd în considerație și argumentele expuse în referință, Colegiul penal

concluzionează inadmisibilitatea acestora, reieșind din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în

recurs sînt vădit neîntemeiate.

Avocatul inculpatului M. Rotari, își întemeiază recursul său în baza pct. 6)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, totodată semnalînd și pct. 10) al aceleiași

norme penale ce stipulează că: hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

La fel, și avocatul părții vătămate C. Dudai, a indicat ca temei de casare a

hotărîrii instanței de apel pct. 10) al normei menționate supra.

8

Recurenții, în recursurile declarate invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)

și 10) Cod de procedură penală, își exprimă dezacordul cu decizia instanței de apel,

în latura stabilirii pedepsei, solicitînd aplicarea unei pedepse neprivative de

libertate, în temeiul art. 90 Cod penal.

Colegiul penal lecturînd textul deciziei, constată că argumentele invocate de

recurenți nu-și găsesc confirmare în speța dedusă judecății.

În acest context, Colegiul penal ține să menționeze că, persoanei declarate

vinovate, trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii

articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rîndul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea

ultimului, cît și a altor persoane.

Totodată, art. 75 Cod penal, prevede că persoanei recunoscute vinovate de

săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont

de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

În acest context, Colegiul penal reține că la aplicarea pedepsei lui Zderciuc

Veaceslav pentru infracțiunea săvîrșită, instanța de apel a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 61, 75, 78 Cod penal și astfel, corect a ajuns la concluzia că

corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar prin aplicarea pedepsei

închisorii.

La stabilirea pedepsei închisorii instanța de apel just a ținut cont, de persoana

celui vinovat, care nu este la primul conflict cu legea penală, fiind anterior

condamnat, antecedentele penale nefiind stinse, ca circumstanță atenuantă a fost

reținută recunoașterea vinei, iar ca circumstanță agravantă – săvîrșirea infracțiunii

de către o persoană care anterior a fost condamnată.

De asemenea, de către instanța de apel s-a ținut cont și de faptul că inculpatul

V. Zderciuc se caracterizează negativ, a comis trei infracțiuni la intervale mici de

timp, ceea ce confirmă că ultimul nu și-a format concluziile necesare pentru a-și

corija comportamentul.

Referitor la argumentele invocate de recurenți de ai fi aplicată inculpatului o

pedeapsă mai blîndă în temeiul art. 90 Cod penal, Colegiul penal le respinge ca

neîntemeiate, deoarece restabilirea drepturilor lezate, precum și echitatea socială și

corectarea vinovatului fiind posibilă doar prin numirea față de acesta a unei

pedepse privative de libertate, concluzie la care au ajuns atît instanțele de fond, cît

și instanța de recurs.

9

De asemenea, Colegiul penal îl respinge ca neîntemeiat și argumentul înaintat

de către avocatul părții vătămate D. Fortuna, precum că partea vătămată l-a iertat

pe inculpat, s-au împăcat și dorește să întemeieze cu acesta o familie și să crească

împreună copilul nou născut, or, potrivit art. 109 alin. (l) Cod penal ,,împăcarea este

actul de înlăturare a răspunderii penale pentru o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă,

iar în cazul minorilor, și pentru o infracțiune gravă, infracțiuni prevăzute la capitolele II-VI

din Partea specială, precum și în cazurile prevăzute de procedura penală”. Așa cum

infracțiunea prevăzută de art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod penal, care este incriminată

inculpatului Zderciuc Veaceslav, face parte din capitolul VII din Partea Specială a

Codului Penal, prevederile art. 109 alin. (l) Cod penal, nu se răsfrîng asupra acestui

gen de fapte infracționale.

În consecință, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin.

(2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul concluzionează că la judecarea cauzei

în ordine de apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise

de art. art. 414 - 417 Cod de procedură penală, pedeapsa aplicată inculpatului este

individualizată corect, este echitabilă și este în concordanță cu scopul pedepsei

penale - de a preveni săvîrșirea de noi infracțiuni de către inculpat și alte persoane,

iar recursurile declarate, sunt vădit neîntemeiate și se apreciază ca inadmisibile.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Rotari

Mihaela în numele inculpatului Zderciuc Veaceslav și avocatul Dumitru Fortuna în

numele părții vătămate Dudai Cristina, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 08 iulie 2015, în cauza penală privindu-l pe Zderciuc

Veaceslav Veaceslav, fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 30 decembrie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecătorii Ion Guzun

Liliana Catan

10