1ra-1413/15 — Art. 201-1 alin. 1 Cod penal

Prin sentința Judecătoriei Edineț din 18 noiembrie 2014, Pascariuc Ivan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal la 6 (șase) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În conformitate cu art. 85 Cod penal la pedeapsa aplicată i s-a adăugat în întregime pedeapsa neexecutată stabilită prin sentința Judecătoriei Edineț din 31.10.2012, stabilindu-i-se pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani 6 (șase) luni, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat că, Pascariuc Ivan la 22.09.2014, aproximativ la ora 16.00, aflîndu-se la domiciliul său situat în sat. Viișoara, r-nul Edineț împreună cu concubina și copii minori și fiind în stare de ebrietate alcoolică a inițiat un conflict, în timpul căreia i-a aplicat concubinei Cebotari Svetlana o lovitură cu ferestrăul mecanic peste față, căuzîndu-i conform raportului de expertiză medico- legală nr.224 D din 13.10.2014 plăgi și echimoze la cap și față, care au fost produse prin acțiunea traumatică a unui corp dur contondent, posibil la data și circumstanțele indicate se califică ca vătămări corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată, primirea cărora prin cădere de pe suport propriu fiind puțin posibilă. 1

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care să-i fie stabilită pedeapsă mai blîndă și includerea unei alte pedepse conform sentinței din 31.10.2012.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 05 august 2015, a fost respins ca fiind depus peste termen apelul declarat. 4.1. Colegiul penal și-a motivat soluția prin faptul că, examinarea cauzei penale în privința lui Pascariuc Ivan a avut loc cu prezența părților pe caz, potrivit procesului- verbal al ședinței primei instanțe din 18.11.2014 (f.d.83-85), pronunțarea sentinței integrale a avut loc la data de 18.11.2014, de asemenea cu participarea inculpatului, unde pe caz după pronunțarea sentinței motivate i-a fost înmînată copia contra semnătură (f.d.97). Începutul termenului de atac pentru inculpat curge de la 19.11.2014, cu expirarea termenului de atac la data de 04.01.2015. însă, inculpatul a depus apel pe caz, la 26.05.2015, peste termenul prevăzute de art. 402 alin.(l) Cod de procedură penală. De asemenea, Colegiul penal a ținut să menționeze că motive întemeiate pentru repunerea în termenul de atac a apelului declarat de către inculpat împotriva sentinței nu sunt, or, o astfel de solicitare nici nu a fost din partea acestuia.

Împotriva hotărîrii menționate inculpatul a declarat recurs ordinar, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care să-i fie aplicată pedeapsă mai blîndă. 5.1. Asupra recursului a depus referință procurorul prin care s-a expus pentru respingerea acestuia, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute în art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Conform prevederilor art. 415 alin. (1) lit. a) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd cauza în ordine de apel, respinge apelul în cazul în care acesta a fost depus peste termen. Conform art. 402 Cod de procedură penală și recomandărilor pct. 6.1. al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judiciară despre judecarea cauzelor penale în ordine de apel”, termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale sau de la data înmînării copiei de pe sentința redactată, dacă legea nu dispune altfel. După cum s-a menționat, instanța de apel a respins apelul inculpatului, din motiv că s-a depus peste termen. Instanța de recurs consideră, că corect instanța de apel și-a motivat soluția adoptată privind respingerea apelului ca depus peste termen, prin faptul că inculpatul a primit copia sentinței motivate la 18.11.2014, necontestînd-o în termenul prevăzute de lege (f.d.97). 2 În aceiași ordine de idei, Colegiul menționează că, un apel declarat peste termen nu poate fi considerat un apel nedeclarat, astfel încît părții care nu a utilizat apelul în termenul prevăzut de art. 402 Cod de procedură penală, nu i se poate îngrădi dreptul de a declara recurs împotriva deciziei instanței de apel cu privire la soluția de respingere a apelului ca fiind declarat peste termen. În cazul dat instanța de recurs este obligată să verifice dacă instanța de apel a constatat că întîrzierea a fost determinată de motive întemeiate. Prin urmare, în speță au fost încălcate prevederile art. 402 Cod de procedură penală conform căruia, de la data pronunțării sentinței, în termen de 15 zile, atît inculpatul sau avocatul în numele acestuia au fost în drept de a declara apel, însă sentința nu a fost atacată cu apel în termenul prevăzut. Totodată, în cadrul ședinței de judecată în instanța de apel inculpatul a declarat că a depus apelul peste șase luni, considerînd că anume acesta este termenul de casare a sentinței. Potrivit art. 403 Cod de procedură penală, apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de apel constată că întîrzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale. Conform art. 404 Cod de procedură penală, apelul peste termen poate fi declarat de către participantul la proces care a lipsit atît la judecarea, cît și la pronunțarea sentinței și nu a fost informat despre adoptarea sentinței, dar nu mai tîrziu de 15 zile de la data începerii executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale. Colegiul penal menționează că, repunerea în termen este o prerogativă a instanței de apel, care urmează să se pronunțe cu motivația respectivă în textul deciziei, or, în cazul dat concluzia adoptată de instanța de apel este legală și întemeiată, deoarece apelul s-a depus peste termen, iar careva motive care ar fi oferit temei de repunere în termen a apelului nu s-au invocat și de fapt nici nu s-a solicitat repunerea, prin urmare, recursul referitor la aspectele de procedură se consideră neîntemeiate. Tot aici, Colegiul penal menționează că soluția de respingere a apelului ca depus peste termen nu implică o verificare a hotărîrii atacate, întrucît instanța de apel nu poate proceda la o verificare de fapt și de drept a acesteia decît în cadrul unui apel exercitat în mod legal, or, în cazul în care apelul este tardiv, judecata nu mai are loc, deoarece instanța de apel nu a fost sesizată în conformitate cu legislația. Astfel, avînd în vedere că instanța de apel nu s-a expus asupra circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei și legalității sentinței, nu există temei nici pentru instanța de recurs de a se expune asupra legalității hotărîrii referitor la condamnarea lui Pascariuc Ivan, la aprecierea juridică a acțiunilor acestuia, precum și la măsura de pedeapsă aplicată. 3 Prin urmare, se conchide că lipsesc temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală care pot fi obiect de examinare în instanța de recurs, iar recursul ordinar declarat de inculpat este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 august 2015, de către Pascariuc Ivan, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 16 decembrie 2015. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Liliana Catan Ion Guzun 4