1ra-636/15 — art. 287, 151 CP

1ra-636/15 — art. 287, 151 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-636/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 mai 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Oleg Rațoi în numele inculpatului, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Anenii-Noi din 24 aprilie 2014 și a deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2015, în cauza penală în privința lui

Friniuc Ivan Nicolai, născut la 18

septembrie 1988, originar din s. Coșeni, r-nul

Ungheni, locuitor al s. Salcia, r-nul Anenii-

Noi,

Termenul de examinare a cauzei:

- prima instanță: 05.02.2014 – 24.04.2014;

- instanța de apel: 14.07.2014- 21.01.2015;

- instanța de recurs: 06.05.2015- 27.05.2015;

C O N S T A T Ă :

a fost recunoscut vinovat și condamnat:

- în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 3 (trei) ani închisoare;

- în baza art. 151 alin. (1) Cod penal la 5 (cinci) ani închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal pentru concurs de infracțiuni prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, inculpatului i s-a stabilit pedeapsă definitivă de 5

(cinci) ani 6 (șase) luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă a fost admisă în principiu urmînd ca asupra cuantumului să

se expună instanța în ordine civilă.

03.01.2014, aproximativ ora 00.20, Friniuc Ivan fiind în stare de ebrietate

alcoolică, deplasîndu-se prin s. Botnărești, r-ul Anenii Noi, la marginea satului,

1

văzînd un grup de persoane, fără niciun motiv, s-a apropiat de aceștia și le-a

ordonat să nu asculte muzică că, nu au un asemenea drept. Auzind o replică, a

început să-i lovească pe Mihailov Andrian și Teleaga Andrei, după care a fugit.

Peste aproximativ 20-30 minute, inculpatul, înarmîndu-se cu o bîtă din lemn,

aflîndu-se în stradă, lîngă casa lui Ciorba Virginia din s. Salcia, r-ul Anenii Noi, s-

a apropiat de Teleaga Andrei și i-a aplicat acestuia o lovitură cu bîta în cap, apoi a

aruncat în el cu o cărămidă, iar pe Mihailov Andrian l-a fugărit din urmă,

aplicîndu-i mai multe lovituri cu bîta din lemn pe diferite părți ale corpului.

În urma acestor acțiuni lui Mihailov Andrian i-au fost cauzate leziuni

corporale sub formă de fractură apicală a oaselor nazale, echimoze, excoriații și

edem posttraumatic în regiunea feței și mîinii drepte, echimoză în regiunea

spatelui, care în ansamblu se califică ca vătămare corporală ușoară, iar lui Teleaga

Andrei leziuni corporale sub formă de traumă cranio-cerebrală acută închisă,

echimoză și edem a țesuturilor moi epicraniene, fractură de os temporo-parietal pe

dreapta și fronto - temporal pe stînga, multieschilată, compresivă, fractură de bază

craniană, hematom epidural temporo-parietal dreapta și fronto-temporo-parietal

stînga, edem cerebral, hemosinus maxilar, frontal, sfenoidal, stare postoperatorie

cu breșă craniană parietal dreapta și fronto-temporo-parietal stînga, care în

ansamblu se califică ca vătămare corporală gravă, periculoasă pentru viață.

inculpatului a declarat apel, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărîri de achitare.

În motivarea apelului a invocat că, instanța de fond s-a referit formal la

declarațiile martorilor din partea apărării, bazîndu-se exclusiv pe probele

prezentate de acuzare și anume pe declarațiile martorilor Baciu Vlad, Hîncu Vitalie

și a părților vătămate, persoane care sunt cointeresate de a camufla realitatea și de a

prezenta circumstanțele sub forma unui huliganism cu producerea vătămărilor

grave. Avocatul a considerat că, în cadrul examinării dosarului, atît părțile

vătămate cît și martorii acuzării au evitat să menționeze scopul solicitării lor de a-1

determina pe inculpat să iasă în stradă și punîndu-1 în situație dificilă, l-au atacat.

Inculpatul a respins un atac din partea unui grup de persoane, iar prin aplicarea

loviturii lui Teleaga Andrei, a demoralizat ceilalți complici ai ultimului, astfel fiind

curmat un atac la viața și sănătatea sa or, părțile vătămate, urmați de prietenii lor și

avînd scop de atentare la viața și sănătatea inculpatului, s-au apropiat de casa

acestuia, unde au început să se exprime cu cuvinte necenzurate, astfel încălcînd

ordinea publică pe timp de noapte. Neatingîndu-și scopul, părțile vătămate au

solicitat Cristinei Ciorba, ca aceasta să scoată inculpatul în stradă sub pretextul că,

are nevoie de un bloc de încărcare pentru telefon. Intuind atacul, Friniuc Ivan a luat

2

cu el bîta din lemn, fără intenția de a pricinui leziuni corporale grave, ci doar cu

scop de legitimă apărare.

3.1. Împotriva sentinței a declarat apel și partea vătămată Mihailov

Andrian, solicitînd casarea integrală a sentinței cu rejudecarea cauzei penale și

pronunțarea unei hotărîri prin care Friniuc Ivan să fie recunoscut vinovat de

săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art.287 alin.(3) și art.151 alin.(l) Cod penal,

cu stabilirea pedepsei de 10 ani închisoare. În motivarea apelului a invocat că

inculpatul nu și-a recunoscut vinovăția de săvîrșirea infracțiunilor incriminate, nu

s-a căit și nu și-a cerut scuze. Apelantul a considerat că, termenul de 5 ani nu ar

contribui la corectarea inculpatului, iar deținerea mai îndelungată a inculpatului în

stare de detenție ar contribui esențial la corectarea acestuia.

3.2. Apel împotriva sentinței a declarat și partea vătămată Teleaga Andrei,

prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi decizii prin care

Friniuc Ivan să fie condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 5 ani

închisoare, iar în baza art.151 alin.(l) Cod penal la 7 ani închisoare. În baza art.84

alin.(l) Cod penal prin cumul parțial al pedepselor, inculpatului să-i fie stabilită o

pedeapsă definitivă pe un termen de 8 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis. Totodată, apelantul a mai solicitat admiterea

integrală a acțiunii civile cu încasarea de la inculpat a prejudiciului material în

mărime de 6 308,66 lei și a celui moral în mărime de 300 000 lei. În motivarea

apelului declarat, apelantul a invocat că instanța de fond insuficient a motivat

admiterea în principiu a acțiunii civile, lăsînd-o spre examinare în ordinea

procedurii civile, argumentînd că în cadrul cercetării judecătorești s-a constatat că,

Teleaga Andrei în prezent urmează tratament, din care considerente vor mai fi

suportate cheltuieli, instanței fiindu-i prezentate și anexate probe, aceasta urmînd

să se expună asupra suficienței acestora pentru încasarea pagubei materiale

cauzate. Instanța de fond neîntemeiat nu s-a expus în partea încasării prejudiciului

moral, cu toate că cuantumul pagubei morale putea fi evaluat, fiind luate în

considerație suferințele fizice și psihice pe care le-a suportat. În opinia apelantului,

pedeapsa stabilită inculpatului este prea blîndă or, infracțiunea a fost săvîrșită cu

intenție, iar inculpatul nu și-a recunoscut vinovăția de săvîrșirea infracțiunii

incriminate, nu s-a căit, nu și-a cerut scuze și nu a despăgubit material, astfel,

termenul de 5 ani nu ar contribui la corectarea acestuia, iar deținerea mai

îndelungată a inculpatului, cu reținerea din eventualul salariul a unor sume de bani

în contul compensării daunelor materiale și morale, ar contribui esențial la

corectarea acestuia.

ianuarie 2015, au fost respinse apelurile declarate ca nefondate, cu menținerea

sentinței fără modificări.

3

4.1. Instanța de apel a concluzionat că la pronunțarea sentinței instanța de

judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că,

inculpatul a săvîrșit infracțiunile imputate, prevăzute la art.151 alin.(l) și art.287

alin.(3) Cod penal.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la

cauza penală fiind corect apreciate, respectîndu-se prevederile art.101 Cod de

procedură penală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar toate în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor.

Deși inculpatul nu și-a recunoscut vina în cele incriminate, vinovăția acestuia

este dovedită pe deplin de probele administrate în cadrul cercetării judecătorești și

verificate în cadrul instanței de apel și anume prin:

- declarațiile părților vătămate Mihailov Andrian, Teleaga Andrei;

- declarațiile martorilor Baciu Vlad, Ciorba Cristina, Hînsu Vitalie, Teleaga

Alexei, Malai Liuba, Belous Galina și Friniuc Cristina;

- raportul de expertiză medico-legală nr.003 din 03.01.2014;

- raportul de expertiză medico-legală nr.010 din 22.01.2014.

Colegiul a respins argumentele apelantului referitor la versiunea înaintată

privind faptul că, acțiunile inculpatului au fost determinate de necesitatea

respingerii unui atac din partea unui grup de persoane, iar prin aplicarea de lovituri

lui Teleaga Andrei, de fapt a demoralizat ceilalți complici, curmînd astfel un atac

la viața și sănătatea sa, deoarece acestea se combate prin declarațiile martorilor

audiați, care au declarat că, cearta a fost inițiată de către inculpat. Veridicitatea

acestor declarații nu trezesc dubii or, acestea se confirmă chiar prin acțiunile

pertinente ale inculpatului care, după revenirea acasă nu a apelat la organele

poliției în vederea declarării circumstanțelor pretins realizate în viziunea acestuia

dar, luînd o bîtă din lemn, a mers pentru a se întîlni repetat cu părțile vătămate,

ceea ce dovedește existența unei intenții bine determinate de a aplica obiectul pe

care-1 deținea în vederea atacului părților vătămate.

În baza împrejurărilor de fapt stabilite, instanța de apel a concluzionat că,

inculpatul a acționat cu intenție directă, dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil

al faptelor sale prevăzînd urmările, motive din care, au fost respinse ca

neîntemeiate, argumentele avocatului Gonța Fiodor, referitor la legitima apărare a

inculpatului în bătaia cu Mihailov Andrian și Teleaga Andrei din 03.01.2014,

deoarece conform raportului de expertiză medico-legală nr.002 din 03.01.2014, la

Friniuc Ivan au fost depistate două excoriații și edem posttraumatic în regiunea

feței - care au fost produse prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent, cu

suprafața de interacțiune limitată, posibil în timpul și circumstanțele indicate, care

se califică ca vătămare corporală neînsemnată, ceea ce din nou, nu justifică, poziția

4

inculpatului că s-ar fi aflat în legitimă apărare or, gradul de vătămări depistate la

inculpat și la părțile vătămate sunt diferite (ca gravitate).

Colegiul penal a considerat că, instanța de fond corect, legal și întemeiat a

aplicat în privința inculpatului o pedeapsă reală cu închisoare, pedeapsă echitabilă

în raport cu circumstanțele cauzei, ținînd cont la determinarea tipului și măsurii de

pedeapsă de prevederile art.75-77 Cod penal, reținînd just caracterul și gradul

prejudiciabil al faptei săvîrșite, personalitatea inculpatului, condițiile lui de viață,

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea penală, influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Astfel, instanța a conchis că anume aplicarea pedepsei privative de libertate

în termenul stabilit de instanța de fond, răspunde criteriilor nominalizate și va

atinge scopul stabilit de Lege al aplicării pedepsei penale.

Totodată, argumentele părților vătămate referitoare la caracterul prea blînd

al pedepsei aplicate, au fost considerate ca nefondate, deoarece, din cele expuse

mai sus reiese că, scopul pedepsei nu este reprimarea condamnatului ci corectarea

acestuia și determinarea lui de a nu comite alte infracțiuni, în timp ce aplicarea

unei sancțiuni mai grave nu va corespunde scopului Legii, aceasta nefiind necesară

în circumstanțele expuse.

Mai mult decît atît, aplicarea unui termen de privare de libertate mai mare va

fi în contradicție chiar cu interesele părților vătămate, deoarece în perioada de

detenție inculpatul va fi limitat în posibilitatea obținerii veniturilor în vederea

restituirii prejudiciului cauzat acestora, considerente din care, argumentele

invocate de părțile vătămate referitoare la caracterul prea blînd al pedepsei fiind

lipsite de temei și au fost respinse.

Colegiul a respins și argumentele părților vătămate referitoare la faptul că,

instanța de fond nu a luat în considerație la determinarea pedepsei că, Friniuc Ivan

nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunile săvîrșite, nu s-a căit în cele comise

și nu a recuperat prejudiciul material, deoarece acestea sunt irelevante în condițiile

în care, potrivit Legii penale, nu constituie circumstanțe agravante, ci sunt

interpretate de Lege cu titlu de drepturi și nu obligațiuni, astfel încît, nu pot duce la

majorarea pedepsei aplicate pentru însuși faptul nerecunoașterii vinei, a lipsei unei

căințe și a nereparării prejudiciului cauzat prin infracțiune.

Totodată, instanța a reținut că, acțiunea civilă nu putea fi admisă de către

instanța penală, odată ce partea civilă a prezentat la materialele pricinii un șir de

bonuri fiscale, iar pentru examinarea pertinenței acestora și determinării existenței

unei legături de cauzalitate în temeiul art.1398 alin.(l) Cod civil, între acțiunile

inculpatului și cheltuielile suportate de partea civilă era necesară amînarea

ședințelor de judecată, astfel, în speță fiind întrunite temeiurile stabilite de norma

5

citată mai sus pentru admiterea în principiu a acțiunii civile, urmînd ca soluționarea

acesteia să se petreacă în procedură civilă.

Oleg Rațoi în numele inculpatului, invocînd ca temei de drept art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, solicitînd casarea acestora, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărîri de achitare.

În susținerea recursului a indicat că instanța de fond în sentință s-a referit

formal la declarațiile martorilor din partea apărării, bazîndu-se exclusiv pe probele

prezentate de acuzare, iar instanța de apel în motivarea soluției sale nu a dat

răspuns la motivele invocate în apel.

pentru inadmisibilitatea acestuia, deoarece instanța de apel a analizat obiectiv

probele administrate și a dat răspuns la toate motivele expuse în apel, iar hotărîrea

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, fiind legală și

întemeiată.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că acesta este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Recurentul a invocat în recursul ordinar ca temei pentru recurs pct. 6) alin.

(1) al art. 427 Cod de procedură penală și anume: hotărîrea instanței de apel poate

fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, dar de fapt referindu-se la dezacordul său cu aprecierea

probelor și solicitînd pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, eroare prevăzută de

fapt la pct. 8) alin. (1) a art. 427 Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de recurs lecturînd textul recursului remarcă că autorul

acestuia a invocat faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

6

invocate în apel, însă nu și-a argumentat temeiul invocat și nu a specificat asupra

căror motive Colegiul penal nu s-a expus.

Raportînd norma nominalizată la situația în cauză, Colegiul penal constată

că temeiurile la care se referă autorul recursului nu sunt aplicabile din punct de

vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de

recurs în sensul casării deciziei instanței de apel, or, instanța de apel a verificat

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, iar conținutul deciziei corespunde

prevederilor art. 414, 417 Cod de procedură penală, astfel, argumentul expus în

recurs este neîntemeiat și se respinge, deoarece soluția criticată este una corectă

ce rezultă din cumulul de probe prezentate și anexate la materialele cauzei și

respectiv cercetate în ordinea prevăzută de lege, dîndu-li-se aprecierea cuvenită.

La soluționarea cauzei, instanțele au ținut cont în deplină măsură de

prevederile art. 99-101 Cod de procedură penală, au cercetat cauza sub toate as-

pectele, probele prezentate de părți verificîndu-le și apreciindu-le just, prin prisma

pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor și în mod întemeiat au confirmă vinovăția inculpatului

Friniuc Ivan în săvîrșirea infracțiunilor incriminate.

Potrivit prevederilor art. 394 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală,

instanța de apel în decizie a făcut o analiză amplă a probelor acumulate în cauză și

toate probele prezentate au primit o apreciere la justa valoare, concluziile făcute de

instanța de apel rezultă din materialul factologic acumulat în cauză, argumentînd

detaliat și aplicarea pedepsei de către instanța de fond.

Mai mult ca atît, Colegiul penal menționează că instanța de apel a dat

răspuns la toate argumentele invocate în apel și corect s-a expus asupra acestora,

făcînd trimitere la probele cercetate pe parcursul examinării cauzei.

Totodată, instanța de recurs precizează că, inculpatul nu-și recunoaște vina

aceasta fiind o modalitate de eschivare de la răspunderea penală, însă vinovăția

acestuia se confirmă prin circumstanțele stabilite și probele cercetate la examinarea

cauzei și apreciate prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, iar

acțiunile inculpatului corect au fost calificate în baza art. 287 alin. (3) și art. 151

alin. (1) Cod penal.

Mai mult, Colegiul precizează că instanța de apel printr-o apreciere justă a

probelor corect a menținut hotărîrea instanței de fond, iar motivele aduse de

recurent precum că instanța de apel nu a dat o apreciere cuvenită probelor din

dosar și anume declarațiilor martorilor apărării, ține de starea de fapt, aceste

motive au fost obiectul judecării în instanța de apel, iar materialul probator al

cauzei penale dovedește legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care au adus la

pronunțarea hotărîrii judiciare.

7

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal apreciază ca fiind corecte

concluziile instanțelor inferioare, deoarece corespund circumstanțelor de fapt ale

cauzei, temeiurile invocate de recurent și anume art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală nu persistă în cauză, iar hotărîrile atacate sunt legale și

întemeiate, ceea ce impune soluția inadmisibilității recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Oleg Rațoi în

numele inculpatului, împotriva sentinței Judecătoriei Anenii-Noi din 24 aprilie

2014 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2015,

în cauza penală în privința lui Friniuc Ivan, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 17 iunie 2015.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

8