1ra-131/2018 — art. 201-1 alin. 4 CP

1ra-131/2018 — art. 201-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-131/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

30 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 septembrie 2017 și sentinței

Judecătoriei Edineț, sediul Central din 28 iunie 2017, declarat de către inculpatul

Costaș Marcel Xxxxx, născut la xxxxx, originar și domiciliat r-

nul Xxxxx s. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT:

Marcel Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin. (4) Cod

penal, la 12 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa stabilită a fost adăugată

integral pedeapsa aplicată prin sentința Judecătoriei Edineț din 14 aprilie 2016,

fiindu-i stabilită pedeapsă definitivă – 13 ani închisoare, cu executare în penitenciar

de tip închis.

jurul orei mesei, aflându-se la domiciliul amplasat în s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, fiind în

stare de ebrietate, a inițiat un conflict cu Mihailovscaia Zinaida, mama concubinei cu

care locuia împreună, în rezultatul căruia i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și

picioarele peste diferite părții ale corpului.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 12 din data de 01.02.2017, decesul

lui Mihailovscaia Zinaida a survenit la data de 10.01.2017, în rezultatul emboliei

grasoase a vaselor cerebrale, pulmonare și rinichi ca complicare a fracturii ambelor

oase femurale la nivelul treimii medii, cu deplasarea fragmentelor.

La expertiza medico-legală a cadavrului au mai fost depistate și alte vătămări

corporale ce au fost produse prin acțiunea traumatică repetată a

1

unui/unor/corp/uri/contodent/dur/e/,posibil cu 9-10 zile până la deces și se califică ca

grave, periculoase pentru viață și se găsesc în legătură cu cauzalitate cu decesul

victimei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanță a calificat de drept fapta inculpatului în baza art. 2011 alin. (4) Cod

penal – violența în familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în

privința unui alt membru al familiei, manifestată prin maltratare, soldată cu decesul

victimei.

3.1 Avocatul Moldovan G. în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea

acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Costaș M. să fie achitat.

În motivarea apelului a invocat:

- partea vătămată este mama concubinei inculpatului, iar martorii, succesorul

părții vătămate, cât și inculpatul au declarat, că Mihailovscaia Z. nu a avut un

domiciliu comun cu ultimul, aceasta fiind domiciliată în s. Bălănești, r-nul Nisporeni,

mai mult ca atât ea nu se afla la întreținerea fiicei sau a inculpatului, deci partea

vătămată nu întrunește condițiile necesare pentru calitatea de victima violenței în

familie, prevăzută de art. 2011 Cod penal;

- materialul probator administrat în cauză nu confirmă elementele constitutive

ale infracțiunii sus menționate;

- inculpatul nu a întreprins careva acțiuni de violență față de un membru al

familiei sale, mai mult ca atât, că în momentul când lui Mihailovscaia Z. i se făcuse

rău, Costaș M. imediat a chemat ambulanța și a insistat ca partea vătămată să fie

internată în spital;

- inculpatul vina în cele încriminate nu o recunoaște, deoarece nu a bătut-o pe

Mihailovscaia Z., iar la data de 04.01.2017, când a fost reținut, cât și la data de

06.01.2017, la Procuratură, i s-a comunicat că trebuie să semneze careva acte, însă

acesta nu cunoștea pe ce semna;

- inculpatul a declarat, că la efectuarea acțiunilor procesuale de reconstituire a

faptei la fața locului, se afla sub presiune psihică și amenințarea colaboratorilor de

poliție, pentru a-și recunoaște vina;

- inculpatul are la întreținere trei copii minori și este unicul întreținător al

familiei, la evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se află, nu s-a eschivat de la

examinarea cauzei în instanța de judecată.

3.2 Avocatul Martin V. în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea

acesteia, cu numirea unei expertize medico-legale în comisie în vederea stabilirii

corectitudinii tratamentului acordat victimei, de către secția de reanimare a

Spitalului r-nului Edineț, în perioada 02.01.2017 până la 10.11.2017.

În motivarea apelului a invocat:

- potrivit dicționarului explicativ, familia este forma socială de bază întemeiată

prin căsătorie și care constă din soț, soție și descendenții acestora, care locuiesc

permanent împreună, astfel victima nu intră în cercul persoanelor indicate;

2

- acțiunile lui Costaș M. incorect au fost calificate în temeiul art. 2011 Cod penal,

dar în cel mai rău caz urmau să fi calificate în temeiul art. 151 alin. (4) Cod penal, cu

aplicarea pedepsei în limitele sancțiunii acestei legi;

- la 27.12.2016, victima a fost adusă de o rudă, era bolnavă, se mișca cu o cârjă,

avea gangrena la picior, iar în decurs de 5 zile până la 02.01.2017, aceasta s-a plâns

fiicei Ghilețcaia E., inculpatului Costaș M. și nepoatei, că până a fi adusă în sat.

Xxxxx, a fost maltratată de nenumărate ori de către ruda Ghilețchi V., la care a locuit

câteva luni;

- instanța a lăsat fără apreciere cele menționate, iar apărătorul care l-a asistat pe

inculpat nu a solicitat numirea unei expertize medico-legale, pentru stabilirea dacă

avea sau nu gangrenă la picior victima până la 02.01.2017, din care cauză se mișca cu

ajutorul unei cârje;

- inculpatul a cauzat lovituri, pe corpul victimei, dar la data de 02.01.2017, în

aceeași zi a fost internată în secția de reanimare a Spitalului r-nului Edineț, unde a

decedat la data de 10.01.2017, la a noua zi de internare, astfel instanța de judecată

urma să dispună efectuarea unei expertize medico-legale în comisie pentru stabilirea

dacă a fost efectuat un tratament corect și efectiv, din ce cauză s-a format embolia

grasoasă a vaselor cerebrale, pulmonare și rinichi;

- urma a fi soluționat dacă în urma unui tratament corect și efectiv ar fi fost

posibil evitarea decesului, astfel inculpatul nu a avut o apărare reală și efectivă;

- pe parcursul examinării cauzei s-a stabilit, că victima până a fi adusă la fiica

acesteia, s-a tratat în toamna anului 2016 în Spitalul r-nul Nisporeni, astfel instanța

urma să solicite de la Spitalul r-nului Nisporeni, fișa de boală a bolnavei

Mihailovscaia Z., pentru a fi examinată în instanța de judecată și necesitatea de a fi

supusă unei expertize judiciare medico-legale;

- faptul aflării victimei la tratament și diagnoza bolii pentru care s-a tratat, ar

face posibil determinarea corectă a cauzei decesului lui Mihailovscaia Z., de care

depinde calificarea corectă a acțiunilor inculpatului și măsura de pedeapsă penală ce

urma a fi aplicată.

3.3 Inculpatul Costaș M., prin care a solicitat, admiterea cererii de apel,

invocând că prima instanță l-a condamnat, fără prezența cărorva probe și în lipsa

unei expertize, ne fiind luate în considerație declarațiile inculpatului privind

nevinovăția acestuia.

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința.

administrat probele prezentate de părți din punct de vedere al pertinenței,

concludenței și utilității acestora, a apreciat corect circumstanțele cauzei și just a

concluzionat vinovăția lui Costaș M. anume în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 2011 alin. (4) Cod penal.

Instanța de apel a considerat dovedit obiectul infracțiunii, deoarece acțiunile lui

Costaș M. au fost îndreptate nemijlocit asupra corpului unui membru a familiei și

3

anume asupra lui Mihailovscaia Z., fiind cauzate vătămări, în urma cărora a survenit

decesul acesteia.

La fel, instanța de apel a reținut, că din circumstanțele cauzei se confirmă și

acțiunile ce se caracterizează prin lovire, soldate cu urmările prejudiciabile sub

formă de vătămări grave a integrității corporale, soldate cu decesul persoanei, fiind

stabilită și legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă, și urmările

prejudiciabile, la fel fiind dovedită intenția directă la provocarea vătămărilor

corporale și indirectă la survenirea morții lui Mihailovscaia Z., astfel fiind confirmată

latura obiectivă și latura subiectivă a infracțiunii incriminate.

Instanța de apel nu a putut susține argumentul apărării ce face trimitere la

Legea nr. 45 din 01.03.2007, deoarece calitatea de membru al familiei în sensul

răspunderii penale pentru violența în familie urmează a fi apreciat prin prisma art.

133 1 lit. a) Cod penal, după cum a indicat și prima instanță în sentință.

Raportând art. 1331 lit. a) Cod penal, la circumstanțele cauzei, instanța de apel a

considerat corectă soluția primei instanțe care a reținut, că inculpatul Costaș M., este

subiectul infracțiunii de violență în familie cu calificativul agravant, astfel anume el

deține calitatea de membru al familiei în raport cu victima decedată Mihailovscaia

Z., deoarece la momentul comiterii acțiunilor de violență în privința acesteia, ei se

aflau în condiții de conlocuire în domiciliul din s. Xxxxx, r-nul Xxxxx.

Referitor la argumentele invocate în apel privind calitatea de membru al

familiei, după dicționarul explicativ, instanța de apel le-a respins ca neîntemeiate,

deoarece această explicație nu este un termen juridic, iar calitatea de membru al

familiei în situația comiterii unei infracțiuni, urmează a fi apreciată în corespundere

cu normele penale și anume reglementate la art. 1331 Cod penal.

Instanța de apel a indicat, că vinovăția lui Costaș M. în comiterea infracțiunii

incriminate, se confirmă prin declarațiile succesorului legal, Ghilețcaia E., martorilor

Ghilețchi V., Ghilețchi T. și prin materialele cauzei, și anume: procesul-verbal de

autosesizare din 04.01.2017 (f.d. 5 v. I); raportul din 02.01.2017 (f.d. 6 v. I); procesul-

verbal de consemnare a declarațiilor din 02.01.2017, date de medicul Rusanovschi A.

(f.d. 7 v. I); procesul-verbal de audiere a bănuitului din 04.01.2017 (f.d. 23 v. I);

raportul de constatare medicală din 04.01.2017 (f.d. 25 v. I); raportul de expertiză

judiciară din 05.01.2017 (f.d. 40 v. I); procesul-verbal de reconstituire a faptei (a

mărturiilor la fața locului) din 17.01.2017 cu fototabelul (f.d. 65, 66 v. I); raportul de

expertiză judiciară din 01.02.2017 nr. 12 (f.d. 80-82 v. I).

În viziunea instanței de apel, din declarațiile inculpatului, cât și din declarațiile

martorilor audiați, se confirmă existența conflictului la data de 02.01.2017, anume

între Costaș M. și Mihailovscaia Z., la fel din aceste declarații se mai confirmă

aplicarea loviturilor, anume de către Costaș M. și nu de alte persoane.

Totodată, instanța de apel a menționat, că conform declarațiilor date de

Ghilețchi V. și Ghilețchi T. se confirmă lipsa unor leziuni corporale la victimă până la

data de 27.12.2016, declarații ce coroborează cu raportul de constatare din 04.01.2017

și raportul de expertiză judiciară din 01.02.2017.

4

Tot la acest capitol instanța de apel a menționat și despre declarațiile lui

Ghilețcaia E. care indică despre o parte din acțiunile violente ale lui Costaș M. față

de Mihailovscaia Z., fără a menționa în detaliu circumstanțele comiterii acestor

acțiuni, indicând despre provocarea leziunilor de la căderea liberă a lui

Mihailovscaia Z., fiind apreciate de instanța de apel drept o modalitate de a evita

răspunderea lui Costaș M., deoarece declarațiile date nu coroborează cu probele

examinate pe caz și în special cu raportul de expertiză judiciară.

Cu referire la stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale, instanța de

apel a considerat, că prima instanță a dat deplină eficiență prevederile art. 61, 75 Cod

penal, ținând cont de gravitatea și pericolul social al faptei penale, urmările

survenite, circumstanțele cauzei și de persoana inculpatului, care este anterior

condamnat pentru infracțiuni similare și contrar pedepselor aplicate nu a mers pe

calea corijării, dar a comis o altă infracțiune cu mult mai gravă.

Tot la capitolul pedepsei, instanța de apel a considerat corectă soluția primei

instanțe privind aplicarea art. 85 Cod penal, cu adăugarea totală a pedepsei stabilite

anterior la pedeapsa aplicată prin noua sentință.

declarat de către inculpat, prin care solicită casarea acestora, cu achitarea de sub

învinuirea adusă în baza art. 2011 alin. (4) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii.

În motivarea recursului invocă:

- victima - Mihailovscaia Z. nu a fost membră a familiei sale compusă din:

Costaș M. - capul gospodăriei (familiei), concubina Ghilețcaia E. și cei trei copii.

Faptul că Mihailovscaia Z. a fost adusă la ei la data de 27.12.2016 de o rudă, nu

rezultă că din momentul când a pășit pragul casei, a devenit membră a familiei sale,

astfel consideră că nu este subiect al infracțiunii prevăzută de art. 2011 Cod penal;

- a declarat în ședințele de judecată că victima a fost adusă la domiciliul său

fiind grav bolnavă, se mișca foarte greu, cu ajutorul unei cârje, se plângea de dureri

de picioare și le-a spus la toți că a fost bătută de nenumărate ori de Ghilețchi V., la

care locuise câteva luni (noiembrie-decembrie 2016), tot în toamna anului 2016 s-a

tratat în staționar la Spitalul r-nului Nisporeni;

- instanța de apel nu s-a expus asupra acestor declarații ale sale, concubinei și

fiicei lor comune și a respins demersul avocatului privind numirea expertizei

judiciare (medico-legale) în comisie, pentru stabilirea dacă a fost acordată asistență

medicală necesară și corectă de către secția reanimare a Spitalului raional Edineț, de

la data de 02.01.2017 până la 10.01.2017, probă ce ar fi avut importanță pentru

stabilirea pricinii decesului victimei;

- instanțele de judecată urmau să solicite de la Spitalul raional Nisporeni, fișa de

boală a lui Mihailovscaia Z., pentru a fi examinată în instanța de judecată și

necesitatea de a fi supusă unei expertize judiciare medico-legale, pentru stabilirea

dacă acea boală putea influența asupra decesului victimei;

5

- prima instanță urma să stabilească când și în ce circumstanțe victima a căpătat

vătămările corporale – fractura oaselor femurale a ambelor gambe, însă aceste

circumstanțe nu au fost stabilite.

În drept, recurentul și-a întemeiat recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 8), 12)

Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,

solicitând respingerea acestuia, deoarece este motivat prin dezacordul cu

modalitatea de apreciere a probelor și încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului,

însă este corectă concluzia instanțelor de fond privind vinovăția acestuia, iar

motivele invocate de recurent au format obiect de discuție la judecarea cauzei în

instanța de apel, cărora le-a fost dată o motivare corespunzătoare, argumentată și pe

larg expusă în decizie.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi respins, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat

cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat

legal (este nefondat). Recursul este nefondat în cazul când hotărârea atacată este

legală, întemeiată și motivată.

În conformitate cu art. 427 Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și apel în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.

Pornind de la expunerea argumentelor instanței pe marginea recursului

declarat, Colegiul penal constată din textul recursului declarat, că autorul și-l

întemeiază în baza pct. 8) și 12) din alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și

anume că, nu au fost întrunite elementele infracțiunii și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită. Totodată, din conținutul recursului declarat, Colegiul atestă, că

recurentul critică soluțiile instanțelor de judecată, prin care a fost recunoscut vinovat

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (4) Cod penal și condamnat în

baza acestei norme, menționând că nu este subiectul infracțiunii incriminate și că

instanțele de fond urmau să stabilească când și în ce circumstanțe victima a căpătat

vătămările corporale.

Potrivit lucrărilor dosarului se constată, că inculpatul a fost învinuit, recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin. (4) Cod penal și anume – violența în

familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința unui alt

membru al familiei, manifestată prin maltratare, soldată cu decesul victimei.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

6

În cauza supusă judecării Colegiul consideră, că prima instanță și cea de apel

corect au stabilit circumstanțele de fapt și de drept, examinând obiectiv cumulul de

probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, astfel corect ajungând la

concluzia privind vinovăția inculpatului, în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

2011 alin. (4) Cod penal.

De asemenea, cu referire la critica inculpatului, precum că, nu este subiectul

infracțiunii incriminate, Colegiul penal o respinge ca fiind neîntemeiată, deoarece

instanțele de fond au analizat minuțios acest aspect și s-au expus argumentat în

privința lui. Cu toate acestea, instanța de recurs va purcede la analiza acestui element

în prezenta speță în coraport cu circumstanțele constatate și probele administrate.

Astfel, potrivit teoriei penale subiectul infracțiunii de violența în familie este

persoana fizică responsabilă care la momentul săvârșirii infracțiunii a atins vârsta de

16 ani. Subiectul infracțiunii are o calitate specială în raport cu victima infracțiunii:

este membru al familiei victimei.

Conform art. 1331 Cod penal, modificat prin Legea nr. 196 din 27.07.2016, în

vigoare la 16.09.2016, prin membru de familie se înțelege: a) în condiția de

conlocuire: persoanele aflate în căsătorie, în divorț, sub tutelă și curatelă, rudele,

afinii lor, soții rudelor, persoanele aflate în relații asemănătoare celora dintre soți

(concubinaj) sau dintre părinți și copii.

În viziunea instanței de recurs, faptul că Costaș M. deține calitatea specială de

membru al familiei în raport cu victima decedată Mihailovscaia Z., se confirmă prin

probele cercetate și verificate de instanțele de fond, și anume:

- declarațiile inculpatului, care a indicat că concubinează cu Ghilețcaia E., au

împreună 3 copii minori și locuiește cu familia în s. Xxxxx r-nul Xxxxx. La data de 27

decembrie 2016, întorcându-se de la muncă acasă, a găsit-o pe mama soacră, adică

mama concubinei sale Mihailvscaia Z. și a înțeles imediat că ultima a venit la ei cu

intenția de a locui. Ulterior aflase, că Mihailovscaia Z. avea probleme cu picioarele și

nu se deplasa de sine stătător, iar dat fiind faptul că casa acesteia din s. Bălănești r-

nul Nisporeni se dărâmase, locuise la o rudă de a ei, după care a fost adusă la el

acasă, de Ghilețchi V.;

- declarațiile succesorului părții vătămate Mihailovscaia Z. - Ghilețcaia E., care a

menționat, că este concubina lui Costaș M., împreună au 3 copii minori și locuiesc în

s. Xxxxx r-nul Xxxxx. La data de 27 decembrie 2016, când se întorcea acasă s-a

întâlnit cu vărul său Ghilețchi V., care i-a comunicat că a fost la ea acasă unde a lăsat-

o pe mama sa Mihailovscaia Z., pentru a avea grijă de ea. Ajungând acasă a găsit-o

pe mama sa, cu toate lucrurile sale și care i-a comunicat că starea sănătății i se

înrăutățise în ultimul timp, nu-și poate purta singură de grijă, casa din s. Bălănești i

se dărâmase;

- declarațiile martorilor Ghilețchi V. și Ghilețchi T., conform cărora la data de

27.12.2016, au dus-o pe Mihailovscaia Z. la fiica acesteia Ghilețcaia E., însă dat fiind

faptul că ultima nu era acasă, au lăsat-o pe Mihailovscaia Z. pe pat, împreună cu

toate lucrurile sale și au plecat.

7

În urma celor expuse, Colegiul penal statuează, că din declarațiile inculpatului,

a succesorului părții vătămate și a martorilor audiați în cauză, reiese că,

Mihailovscaia Z., a fost adusă la data de 27 decembrie 2016, de către Ghilețchi V.,

pentru a locui la domiciliul fiicei sale Ghilețcaia E., deoarece partea vătămată nu se

deplasa de sine stătător, avea nevoie de îngrijiri, iar casa acesteia din s. Bălănești r-

nul Nisporeni se dărâmase. Astfel, la data comiterii infracțiunii de violență în

privința lui Mihailovscaia Z. - 02.01.2017, inculpatul Costaș M., se afla în condiții de

conlocuire cu victima infracțiunii, în domiciliul din s. Xxxxx r-nul Xxxxx și deținea

calitatea de membru al familiei acesteia, din care considerent instanța de recurs

respinge argumentul recurentului precum că victima – Mihailovscaia Z. nu a fost

membra a familiei sale și consideră justă concluzia instanțelor de fond, precum că

Costaș M. este subiectul infracțiunii de violență în familie.

Cât privește argumentul recurentului, precum că instanța de apel nu s-a expus

asupra faptului că, Mihailovscaia Z. le-a spus la toți că a fost bătută de nenumărate

ori de Ghilețchi V., la care locuise câteva luni, instanța de recurs verificând actele și

lucrările dosarului constată că în cuprinsul filei 18-19 v. II, în decizie se motivează

corespunzător, că atât din declarațiile inculpatului, cât și din declarațiile martorilor

audiați în această cauză, se confirmă cu certitudine existența conflictului la data de

02.01.2017, anume între Costaș M. și Mihailovscaia Z., la fel din aceste declarații se

mai confirmă aplicarea loviturilor, anume de către Costaș M. și nu de alte persoane.

Totodată, instanța de recurs reține, că din declarațiile martorilor Ghilețchi V. și

Ghilețchi T., se confirmă lipsa a careva leziuni corporale la victimă până la data de

27.12.2016, când a fost adusă să locuiască în s. Xxxxx r-nul Xxxxx, declarații care se

confirmă prin raportul de expertiză judiciară nr. 12 din 01.02.2017, conform căruia

decesul lui Mihailovscaia Z. a survenit la 10.01.2017, iar vătămările corporale au fost

produse cu 9-10 zile până la deces, respectiv în perioada aflării victimei anume la

domiciliul lui Costaș M. în s. Xxxxx r-nul Xxxxx și nu la domiciliul lui Ghilețchi V.

La fel, Colegiul penal lărgit respinge și argumentul inculpatului, precum că

instanțele urmau să solicite de la Spitalul r-nului Nisporeni, fișa de boală a lui

Mihailovscaia Z., pentru a fi examinată în instanța de judecată și necesitatea de a fi

supusă unei expertize judiciare medico-legale, pentru stabilirea dacă acea boală

putea influența asupra decesului victimei, deoarece probele sus menționate confirmă

circumstanțele survenirii decesului lui Mihailovscaia Z., la fel și circumstanțele

vătămărilor apărute la ea.

Referitor la invocările recurentului, precum că instanța de apel a respins

demersul avocatului privind numirea expertizei judiciare (medico-legale) în comisie

pentru stabilirea dacă a fost acordată asistență medicală necesară și corectă de către

secția reanimare a Spitalului raional Edineț, probă ce ar fi avut importanță pentru

stabilirea pricinii decesului victimei, Colegiul penal lărgit reține că această instanță

just a respins demersul în cauză, deoarece la urmărirea penală au fost efectuate

raportul de constatare nr. 14 din 04.01.2017 și raportul de expertiză judiciară nr. 12

din 01.02.2017, conform cărora s-au stabilit vătămările corporale existente la

8

Mihailovscaia Z., ce au fost produse prin acțiunea traumatică repetată a

unui/unor/corp/uri/contodent/dur/e/, posibil cu 9-10 zile până la deces și se califică

ca grave, periculoase pentru viață și se găsesc în legătură de cauzalitate cu decesul

victimei.

Rezumând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează că, nu se

constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpatului, în săvârșirea

infracțiunii imputate, iar acțiunile acesteia sânt incidente elementelor infracțiunii

prevăzute de art. 2011 alin. (4) Cod penal și în cele din urmă temeiurile pentru recurs

invocate, nu și-a găsit confirmarea.

În virtutea considerentelor expuse mai sus, constatând că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de prima

instanță și instanța de apel în privința inculpatului, nefiind identificată de instanța

de recurs vre-o eroare judiciară, care ar putea servi drept temei de casare a

hotărârilor judecătorești atacate, Colegiul penal lărgit concluzionează, că recursul

declarat în prezenta speță este neîntemeiat și urmează a fi respins ca inadmisibil.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către inculpat, cu

menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 septembrie 2017,

în cauza penală privindu-l pe Costaș Marcel Xxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 27 februarie 2018.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

9