1ra-1067/2018 — art. 201-1 alin. 3 lit. c CP

Dosarul nr. 1ra-1067/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

06 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 decembrie 2016 și

sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 17 iunie 2016, declarat de către

inculpatul,

Goncear Stanislav Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat mun. Xxxxx str. xxxxx nr. xx ap. x.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Stanislav Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit.

c) Cod penal, la 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

24.05.2015, aflându-se la domiciliul acestuia de pe str. xxxxx, nr. xx, ap. x, mun.

Xxxxx, fiind în stare de ebrietate alcoolică și aflându-se în conflict cu concubina sa

Focșa Elena, în rezultatul altercației dintre cei doi, acesta i-a aplicat ultimei lovituri

în regiunea taraco-abdominală, cauzându-i potrivit raportului de expertiză medico-

legală nr. 102D/1186 din 17.06.2015 vătămări corporale grave, care în consecință au

determinat moartea victimei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatului, Goncear S., a fost calificată de drept în baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod

penal și anume – violența în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic, comisă

de un membru al familie asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferință fizică,

soldată cu provocarea decesului victimei.

3.1 Inculpat, prin care a solicitat casarea acesteia, invocând că nu este vinovat,

dar vina o poartă o altă persoană.

1

3.2 Avocatul, Rotaru Vitalie, în numele inculpatului, care a solicitat casarea

acesteia, cu rejudecarea cauzei și dispunerea unei noi expertize medico-legale.

În motivarea apelului a invocat:

- instanța de judecată a ținut cont doar de expertiza medico-legală pe care

apărarea o consideră neîntemeiată și ilegală, fără a lua în considerație declarațiile

martorilor prezenți la fața locului, cât și faptele descrise de către inculpat;

- prima instanță la stabilirea pedepsei nu a luat în considerație circumstanțele

excepționale a faptei, cât și cele atenuante.

2016 au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința.

invocate în apeluri cu privire la aprecierea probelor administrate în cauză efectuată

de instanța de judecată, reprezintă opinia subiectivă a părții apărării.

Argumentele, precum că inculpatul nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii

imputate, instanța de apel le-a apreciat ca nefondate, deoarece probele prezentate în

sprijinul învinuirii, administrate și apreciate de prima instanță ce au fost relevate în

cuprinsul sentinței, verificate în ședința instanței de apel, dovedesc cu certitudine

săvârșirea infracțiunii respective de către inculpat.

Nerecunoașterea vinovăției nu echivalează cu achitarea inculpatului, dar fiind

că probatoriul cauzei constată cu certitudine existența infracțiunii, identificarea și

vinovăția inculpatului, precum și împrejurările în care s-au desfășurat acțiunile

criminale, considerate ca fiind demonstrate.

Versiunea inculpatului nu are acoperire probatorie și se combate complet prin

împrejurările stabilite și probele administrate în cauză, astfel fiind apreciată ca o

tentativă de a evita răspunderea penală pentru fapta săvârșită.

Din concluziile expertului, Grinceșen E., audiat în ședința de judecată în

instanța de apel, rezultă că este exclusă posibilitatea producerii leziunilor corporale

care au dus la decesul victimei, prin acțiunea unui corp contondent dur, cum ar fi

țeava metalică, astfel fiind combătută versiunea inculpatului, precum că victima a

decedat în rezultatul acțiunilor vecinului, Safaler A. Concluziile expertului sunt

clare și nu există îndoieli în privința lor, iar în ansamblu coroborează cu cumulul de

probe administrate în cauză, astfel încât este confirmată vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii imputate.

În atare situație, instanța de apel a considerat ca fiind corectă concluzia primei

instanțe privind determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între

semnele faptei prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele componenței de

infracțiune prevăzute la art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a menționat, că prima instanță a acordat deplină

eficiență prevederilor art. art. 7, 61 și 75 Cod penal, în sentință fiind cuprinse datele

privind persoana inculpatului, Goncear S., gravitatea infracțiunii săvârșite și

circumstanțele care influențează asupra pedepsei. Astfel, prima instanță motivat a

stabilit categoria și măsura de pedeapsă și în așa mod, corect a concluzionat că

2

atingerea scopului pedepsei se va obține prin aplicarea pedepsei cu închisoare în

penitenciar de tip închis.

Prin urmare, instanța de apel nu a constatat temeiuri pentru aplicarea unei

pedepse mai ușoare decât cea prevăzută de lege, precum și pentru suspendarea

condiționată a pedepsei aplicate inculpatului.

În cele din urmă, față de lucrul judecat de primă instanță, instanța de apel a

constatat motivarea amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul

de evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți, în raport cu fapta reținută în

sarcina inculpatului, Goncear S., astfel fiind în corespundere cu exigențele art. 6 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

inculpat, prin care solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin

care să fie stabilit adevărul, deoarece nu este vinovat.

În motivarea recursului declarat invocă:

- la data de 24.05.2015, vecinul Safaler A. a lovit concubina cu o țeavă metalică

în regiunea inimii, după care a chemat salvarea, însă ultima a decedat la spital;

- expertiza medico-legală confirmă faptul că moartea concubinei sale a survenit

în urma loviturii cu o țeavă metalică aplicată de către vecinul, Safaler A., ce a fost

confirmat și prin declarațiile vecinei Colișova E.;

- vecinul, Safaler A., adesea îl bătea pe el și concubina sa, deoarece nu îi plăcea

când se certau.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

considerând că recursul este inadmisibil, vădit neîntemeiat, deoarece recursul este

motivat prin prisma dezacordului cu modalitatea de apreciere a probelor, ceea ce nu

este temei pentru recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, iar

instanța de apel a apreciat corect normele de drept material potrivit art. 100, 101 Cod

de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente:

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este declarat peste

termen.

Reieșind din prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de

declarare a recursului ordinar este de 30 zile de la data pronunțării deciziei.

Din actele dosarului rezultă, că decizia instanței de apel adoptată la data de 26

decembrie 2016, în prezenta cauză, a fost pronunțată integral la data de 26 ianuarie

3

2017, iar potrivit recipisei anexate la materialele cauzei inculpatului la aceiași dată, i-

a fost înmânată copia motivată a hotărârii judecătorești (f.d. 35 v. 2).

Ulterior, reieșind din lucrările dosarului din numele inculpatului în adresa

Curții Supreme de Justiție la data de 14.02.2017 a parvenit recurs (f.d. 45 v. 2), însă

care a fost restituit ultimului, prin încheierea vicepreședintelui Colegiului penal al

Curții Supreme de Justiție din 16 februarie 2016, deoarece cererea de recurs nu era

depusă în corespundere cu pct. 3), 4), 5), 6), 7) ale art. 430 Cod de procedură penală,

fiindu-i oferit termen de 30 zile pentru înlăturarea neajunsurilor indicate și semnarea

recursului. Încheierea Curții Supreme de Justiție din 16.02.2017, potrivit avizului de

recepție (f.d. 45b v. 2) , a fost recepționată de către inculpatul, Goncear S., la data de

22.02.2017.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

după primirea cererii, instanța de recurs verifică dacă cererea îndeplinește cerințele

prevăzute la art. 430. În cazul în care cererea nu îndeplinește aceste cerințe, prin o

încheiere semnată de președintele sau vicepreședintele Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție, o restituie recurentului, oferindu-i un termen de 30 de zile

pentru înlăturarea neajunsurilor și depunerea unei noi cereri de recurs. Dacă

recurentul nu înlătură neajunsurile, cererea de recurs se consideră nedepusă.

Prin urmare, Colegiul penal atestă că inculpatul, a declarat recurs ordinar

împotriva deciziei instanței de apel la data de 18 aprilie 2018, fapt confirmat prin

amprenta ștampilei de intrare a oficiului poștal aplicată pe plic (f.d. 49 v. 2).

Colegiul penal menționează, că termenul de 30 de zile pentru înlăturarea

neajunsurilor menționate în încheierea Curții Supreme de Justiție din 16.02.2017,

pentru ca recursul să fie considerat a fi depus în termen, urmează a fi calculat

începând cu data de 23 februarie 2017, și s-a epuizat la data de 24 martie 2017, pe

când inculpatul a depus recurs ordinar, abia la data de 18 aprilie 2018, adică după

expirarea termenului de 30 zile acordat pentru înlăturarea neajunsurilor la

depunerea cererii de recurs ordinar, adică aproximativ peste 1 an și 1 lună.

Astfel, Colegiul statuează, că inculpatul nu a înlăturat în termenul acordat,

neajunsurile menționate în încheierea vicepreședintelui Curții Supreme de Justiție

din 16.02.2017, la depunerea cererii de recurs, respectiv acest recurs este considerat

ca nedepus, iar recursul depus la data de 18 aprilie 2018, se consideră un alt recurs

ordinar depus de inculpat, care este unul vădit tardiv.

În conformitate cu prevederile alin. (2) art. 230 Cod de procedură penală, în

cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit

termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea

actului efectuat peste termen.

Termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea

lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat

după expirarea termenului se va respinge ca tardiv, deoarece legea procesual-penală

ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea

de repunere în termen a recursului.

4

Având ca reper cele menționate, Colegiul penal conchide, că termenul de 30 zile

pentru depunerea recursului ordinar de către inculpat a fost depășit, impunându-se

în consecință inadmisibilitatea recursului, ca fiind declarat peste termen.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 26 decembrie 2016, declarat de către inculpatul Goncear

Stanislav Xxxxx, în cauza penală în privința acestuia, ca fiind peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 04 iulie 2018.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

5