1ra-1409/2018 — art. 287 alin. 3 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 287 alin. 3 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
1ra-1409/2018 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-1409/2018
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
11 iulie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Gordilă Nicolae
Judecători Covalenco Elena
Diaconu Iurie
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
avocatul Beruceașvili Andrei în numele inculpatului, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 martie 2018, în cauza
penală privindu-l pe
Ganța Iurie Xxxxx, născut la xxxxx, originar și domiciliat
r-nul Xxxxx s. Xxxxx str. Xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 19.05.2017-06.11.2017
instanța de apel: 22.02.2018-28.03.2018
instanța de recurs: 15.06.2018 - 11.07.2018
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 06 noiembrie 2017, în
procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Ganța
Iurie Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod
penal, la 2 ani și 6 luni închisoare.
Conform cu art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării
pedepsei pe o perioadă de probațiune de 1 an.
Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat, că Ganța I. la data de 23
ianuarie 2017, în jurul orei 02:20, aflându-se în stare de ebrietate alcoolică, în mun.
Xxxxx, str. Xxxxx, acționând cu încălcarea grosolană a ordinii publice în preajma
clubului de dans ”Infemo” și magazinului ”Fidesco”, cu aplicarea violenței asupra
persoanelor pretinse că i-au ofensat prietena, având la el un cuțit, intenționat, le-a
aplicat cu acesta multiple lovituri peste diferite regiuni ale corpului lui Ghindă A.,
Rudenco R. și Popa A., ca urmare cauzându-i lui:
1
Ghindă A., conform raportului de expertiză judiciară nr. 303/D din 22 februarie
2017, plagă tăiată la nivelul cutiei toracice pe stânga, produsă prin acțiunea
traumatică a obiectului tăietor, calificându-se după criteriul dereglării de scurtă
durată a sănătății, ca o vătămare ușoară;
Rudenco R., conform raportului de expertiză judiciară nr. 304/D din 07 februarie
2017, plagă înțepată tăiată la nivelul rebordului costal pe stânga, produsă în
rezultatul acțiunii traumatice a obiectului ascuțit-tăietor, calificându-se după
criteriul dereglării de scurtă durată a sănătății, ca o vătămare ușoară;
Popa A., conform raportului de expertiză judiciară nr. 301/D din 22 februarie
2017, plagă tăiată la nivelul coapsei stângi, produsă în rezultatul acțiunii traumatice
a unui obiect tăietor - înțepător, calificându-se după criteriul dereglării de scurtă
durată a sănătății, ca o vătămare ușoară.
În continuarea acțiunilor sale criminale, exprimate prin opunerea de rezistență
persoanelor care curmă actele huliganice, cu o deosebită obrăznicie, Ganța I.,
amenința persoanele numite, cu aplicarea violenței, având cuțitul în mână, până ce
nu a fost imobilizat de către agenții de pază Bercut și colaboratorii de poliție ai IP
Buiucani, mun. Chișinău, veniți la fața locului.
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta
inculpatului, Ganța I., a fost calificată de drept în baza art. 287 alin. (3) Cod penal,
huliganismul agravat, adică acțiunile prevăzute la alin. (1) sau (2) dacă au fost săvârșite cu
aplicarea sau cu încetarea aplicării armei sau a altor obiecte pentru vătămarea integrității
corporale sau a sănătății.
Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea
acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit
pentru prima instanță, prin care Ganța I. să fie recunoscut vinovat de comiterea
infracțiunilor prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal și să-i fie stabilită pedeapsa de
2 ani și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
În motivarea apelului a invocat, că Ganța I. nu a conștientizat gravitatea
faptelor comise, corijarea acestuia este posibilă doar prin izolarea de societate,
aplicându-i o pedeapsă privativă de libertate, prin urmare prima instanță la
individualizarea pedepsei nu a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 martie 2018, a
fost admis apelul procurorului casată parțial sentința în latura pedepsei și
pronunțată o hotărâre nouă potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care
Ganța Iurie Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (3)
Cod penal, la 2 ani și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
În rest au fost menținute dispozițiile sentinței.
În motivarea soluției adoptate instanța de apel a considerat, că condamnarea
cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, după cum prevede art. 90 Cod
penal, poate fi aplicată în cazul în care nu este rațional ca persoana să execute
pedeapsa cu închisoare, instanța urmând să își argumenteze soluția, bazându-se pe
materialele cauzei și pe datele despre persoana vinovatului, indicând în mod
obligatoriu motivele condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei,
2
cerințe, ce nu au fost respectate de prima instanță, nefiind motivată în nici un mod
soluția privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Instanța de apel a menționat, că prima instanță la stabilirea pedepsei nu a luat
în considerație gravitatea și urmările prejudiciabile ale infracțiunilor comise de către
Ganța I., prin urmare nu a ținut cont de faptul că, inculpatul a comis cu intenție o
infracțiune gravă asupra a trei persoane, folosind în calitate de armă cuțitul, aplicând
prevederile art. 90 Cod penal.
Mai mult, instanța de apel a statuat, că un aspect important îl constituie
persoana inculpatului, care interesează sub raportul periculozității sociale
decurgând, în primul rând din fapta și din împrejurările în care acesta a fost comisă,
iar în al doilea rând din comportamentul acestuia până și după comiterea
infracțiunii. În continuare, în urma unei analize complete și minuțioase a
personalității infractorului, care anterior a mai avut atingeri cu legea penală, precum
și a fost încetat procesul penal (în baza art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal) prin
ordonanța procurorului în legătură cu împăcarea părților, acesta nu și-a făcut
concluziile de rigoare, nu a pășit pe calea corijării, săvârșind din nou cu intenție altă
infracțiune. Din care considerente instanța de apel, a găsit întemeiate argumentele
invocate de către procuror în apelul declarat.
Astfel, instanța de apel, ținând cont de circumstanțele cauzei, a considerat că la
aplicarea pedepsei în privința lui Ganța I. pentru infracțiunea comisă, prima instanță
nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, pripit a ajuns la
concluzia privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece, inculpatul
urmează să execute real pedeapsa cu închisoare, pentru a asigura corectarea și
reeducarea ultimului și pentru a preveni săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea
inculpatului, cât și a altor persoane, deoarece o pedeapsă prea blândă nu va asigura
atingerea scopului pedepsei și nu va duce la corijarea inculpatului.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul,
Beruceașvili A., în numele inculpatului, prin care solicită casarea acesteia și
menținerea sentinței, prin care inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă cu aplicarea
prevederilor art. 90 Cod penal.
În motivarea recursului invocă, că instanța de apel nu și-a motivat sub nici o
formă soluția adoptată privind excluderea prevederilor art. 90 Cod penal.
În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza pct. 6), 10) alin. (1)
art. 427 Cod de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,
solicitând inadmisibilitatea acestuia, deoarece nu au fost stabilite careva erori de
drept, ce ar servi ca temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei
contestate, iar temeiurile pentru recurs invocate nu și-au găsit confirmarea.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind
vădit neîntemeiat, din următoarele considerente:
3
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă
inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs
sânt vădit neîntemeiate.
Autorul își întemeiază recursul său în baza pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de
procedură penală, ce stipulează că: hotărârile instanței de apel pot fi supuse
recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în
cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel
sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea
soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o
eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; s-au aplicat pedepse individualizate
contrar prevederilor legale.
Referitor la temeiul invocat de recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod
de procedură penală, Colegiul penal statuează că acesta a fost invocat pur declarativ,
fără nici o motivare, respectiv instanța de recurs nu îl poate accepta, considerându-l
neîntemeiat.
Cu referire la temeiul pentru recurs invocat de către partea apărării - s-au aplicat
pedepse individualizate contrar prevederilor legale, specificat la pct. 10) alin. (1) art. 427
Cod de procedură penală, instanța de recurs menționează, că recurentul critică
hotărârea dată în partea pedepsei stabilite de către instanța de apel și anume
consideră, că inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă prea aspră, contrar prevederilor
legale, deoarece acesta și-a recunoscut vina, colaborând activ cu organul de urmărire
penală.
În viziunea Colegiului, nici acest temei pentru recurs invocat de recurent nu
este incident în prezenta cauză, iar instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată,
acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la soluționarea
chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului, stabilite conform
sancțiunii articolului imputat acestuia.
Deci, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură în
măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru
infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în
vederea realizării acestei operațiuni, ținând seama de regulile și principiile
prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în
cadrul operațiunii de individualizare a acesteia.
Conform principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale, în
coraport cu criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75 alin.
(1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luând în considerare caracterul și
gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana
celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce
atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se cont de influența pedepsei
aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei
acestuia.
4
Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,
capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și
pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile
părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea
specială.
Colegiul penal reține că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea
unei infracțiuni contra securității publice și a ordinii publice, prevăzută de art. 287
alin. (3) Cod penal, cauza fiind examinată în procedura judecării pe baza probelor
administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod
de procedură penală, în acest caz, trebuie luate în vedere, în egală măsură persoana
inculpatului și respectiv, reeducarea și reintegrarea sa socială, cât și dimensiunea
fenomenului infracțional, și așteptările societății față de mecanismul justiției penale,
pentru a realiza o proporționalitate reală între aceste aspecte.
De menționat este acel fapt, că infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod
penal, se clasifică conform art. 16 Cod penal, ca infracțiune gravă, iar sancțiunea
infracțiunii imputate inculpatului prevede pedeapsă cu închisoare de la 3 la 7 ani.
Revenind la prezenta speță, Colegiul atestă că, de către instanța de apel
inculpatul a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, aplicând și
prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, la 2 ani și 6 închisoare.
Reieșind din textul hotărârii instanței de apel, se reține că aceasta a luat în
considerație faptul, că Ganța I., a comis o infracțiune gravă, anterior a mai fost în
probleme cu legea penală, circumstanțe atenuante și agravante nu au fost stabilite.
Opozant alegațiilor recurentului despre posibilitatea aplicării prevederilor art.
90 Cod penal în privința inculpatului și anume suspendarea condiționată a
executării pedepsei pentru o perioadă de probațiune, Colegiul penal relevă, că
conform alin. (1) al normei menționate, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un
termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru
infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele
cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să
execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei
aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare
condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă.
În acest caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de
probațiune sau, după caz, termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o
nouă infracțiune și, prin respectarea condițiilor probațiunii, sau după caz a termenului de
probă, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.
Deci, o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal, constituie
concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită.
Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi
atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de
judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în
vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după
săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea
5
infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării
judecătorești.
În contextul dat, instanța de recurs, totuși precizează, că prin îndeplinirea
condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor alin. (1) art. 90 Cod penal,
nu se creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la această
măsură de individualizare judiciară a pedepsei.
Ținând cont însă, de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal
consideră că în prezenta cauză, nu s-au constatat circumstanțe ce ar justifica
suspendarea condiționată a pedepsei cu închisoare în privința inculpatului, deoarece
personalitatea inculpatului nu prezintă garanțiile unei conduite, ce ar permite
instanței de judecată de a da dovadă de clemență. Tot, din materialele cauzei se
atestă, că anterior inculpatul a mai avut atingeri cu legea penală, precum și a fost
încetat procesul penal (în baza art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal) prin ordonanța
procurorului în legătură cu împăcarea părților, fapt prin care se atestă, că comiterea
infracțiunilor, pentru inculpatul Ganța I., a devenit o deprindere și o modalitate de
conviețuire în societate, iar aplicarea pedepselor neprivative de libertate nu-și
produc efectul, pentru ca inculpatul să-și facă concluziile necesare de a nu comite în
continuare abateri de la prevederile legii penale, din care considerent Colegiul penal
respinge argumentul recurentului, precum că instanța de judecată, analizând în
ansamblu toate circumstanțele cauzei, a avut posibilitatea reală de a aplica față de
inculpat o altă măsură neprivativă de libertate.
Referitor la alegațiile avocatului privind prezența cumulului de circumstanțe
atenuante, ce în opinia acestuia nu au fost luate în considerare de către instanța de
apel, Colegiul menționează, că la prezenta speță, acestea nu sunt suficiente pentru ca
inculpatul să beneficieze de aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, ținând cont și
de personalitatea inculpatului, și modul în care a acționat, fiind în loc public, în stare
de ebrietate, deținea în buzunar un cuțit pe care la folosit în calitate de armă și a
aplicat lovituri cu el, nu doar a amenințat cu aplicarea acestuia, adică acțiunile lui au
fost direct îndreptate spre săvârșirea unei infracțiuni contra securității publice și a
ordinii publice, cu aplicarea violenței periculoase pentru viața și sănătatea persoanei.
În atare împrejurări Colegiului penal consideră, că instanța de apel i-a aplicat
inculpatului o pedeapsă echitabilă și conformă prevederilor legale, luând în
considerație toate criteriile generale de individualizare a pedepsei, încât Ganța I. să
se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii
unor fapte similare.
Astfel, Colegiul statuează, că pedeapsa individualizată de instanța de apel,
răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin.
(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și
prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor
persoane.
Sumând cele expuse, instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată
prezența în speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de
6
implicare în sensul casării deciziei contestate în partea stabilirii pedepsei
inculpatului, Ganța I.
Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în
ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante prescrise de art. 414-
419 Cod de procedură penală, fiind just stabilită pedeapsa inculpatului, ținându-se
cont de gravitatea acțiunilor săvârșite și împrejurările comiterii infracțiunii,
impunându-se în consecință inadmisibilitatea recursului ordinar declarat la caz, ca
fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Beruceașvili
Andrei în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 28 martie 2018, în cauza penală în privința lui Ganța Iurie Xxxxx, ca
fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia pronunțată integral la data de 08 august 2018.
Președinte Gordilă Nicolae
Judecător Covalenco Elena
Judecător Diaconu Iurie
7