1ra-1409/2018 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-1409/2018 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1409/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

11 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Beruceașvili Andrei în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 martie 2018, în cauza

penală privindu-l pe

Ganța Iurie Xxxxx, născut la xxxxx, originar și domiciliat

r-nul Xxxxx s. Xxxxx str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Ganța

Iurie Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod

penal, la 2 ani și 6 luni închisoare.

Conform cu art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe o perioadă de probațiune de 1 an.

ianuarie 2017, în jurul orei 02:20, aflându-se în stare de ebrietate alcoolică, în mun.

Xxxxx, str. Xxxxx, acționând cu încălcarea grosolană a ordinii publice în preajma

clubului de dans ”Infemo” și magazinului ”Fidesco”, cu aplicarea violenței asupra

persoanelor pretinse că i-au ofensat prietena, având la el un cuțit, intenționat, le-a

aplicat cu acesta multiple lovituri peste diferite regiuni ale corpului lui Ghindă A.,

Rudenco R. și Popa A., ca urmare cauzându-i lui:

1

Ghindă A., conform raportului de expertiză judiciară nr. 303/D din 22 februarie

2017, plagă tăiată la nivelul cutiei toracice pe stânga, produsă prin acțiunea

traumatică a obiectului tăietor, calificându-se după criteriul dereglării de scurtă

durată a sănătății, ca o vătămare ușoară;

Rudenco R., conform raportului de expertiză judiciară nr. 304/D din 07 februarie

2017, plagă înțepată tăiată la nivelul rebordului costal pe stânga, produsă în

rezultatul acțiunii traumatice a obiectului ascuțit-tăietor, calificându-se după

criteriul dereglării de scurtă durată a sănătății, ca o vătămare ușoară;

Popa A., conform raportului de expertiză judiciară nr. 301/D din 22 februarie

2017, plagă tăiată la nivelul coapsei stângi, produsă în rezultatul acțiunii traumatice

a unui obiect tăietor - înțepător, calificându-se după criteriul dereglării de scurtă

durată a sănătății, ca o vătămare ușoară.

În continuarea acțiunilor sale criminale, exprimate prin opunerea de rezistență

persoanelor care curmă actele huliganice, cu o deosebită obrăznicie, Ganța I.,

amenința persoanele numite, cu aplicarea violenței, având cuțitul în mână, până ce

nu a fost imobilizat de către agenții de pază Bercut și colaboratorii de poliție ai IP

Buiucani, mun. Chișinău, veniți la fața locului.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatului, Ganța I., a fost calificată de drept în baza art. 287 alin. (3) Cod penal,

huliganismul agravat, adică acțiunile prevăzute la alin. (1) sau (2) dacă au fost săvârșite cu

aplicarea sau cu încetarea aplicării armei sau a altor obiecte pentru vătămarea integrității

corporale sau a sănătății.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Ganța I. să fie recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal și să-i fie stabilită pedeapsa de

2 ani și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului a invocat, că Ganța I. nu a conștientizat gravitatea

faptelor comise, corijarea acestuia este posibilă doar prin izolarea de societate,

aplicându-i o pedeapsă privativă de libertate, prin urmare prima instanță la

individualizarea pedepsei nu a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal

fost admis apelul procurorului casată parțial sentința în latura pedepsei și

pronunțată o hotărâre nouă potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Ganța Iurie Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (3)

Cod penal, la 2 ani și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În rest au fost menținute dispozițiile sentinței.

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, după cum prevede art. 90 Cod

penal, poate fi aplicată în cazul în care nu este rațional ca persoana să execute

pedeapsa cu închisoare, instanța urmând să își argumenteze soluția, bazându-se pe

materialele cauzei și pe datele despre persoana vinovatului, indicând în mod

obligatoriu motivele condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei,

2

cerințe, ce nu au fost respectate de prima instanță, nefiind motivată în nici un mod

soluția privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Instanța de apel a menționat, că prima instanță la stabilirea pedepsei nu a luat

în considerație gravitatea și urmările prejudiciabile ale infracțiunilor comise de către

Ganța I., prin urmare nu a ținut cont de faptul că, inculpatul a comis cu intenție o

infracțiune gravă asupra a trei persoane, folosind în calitate de armă cuțitul, aplicând

prevederile art. 90 Cod penal.

Mai mult, instanța de apel a statuat, că un aspect important îl constituie

persoana inculpatului, care interesează sub raportul periculozității sociale

decurgând, în primul rând din fapta și din împrejurările în care acesta a fost comisă,

iar în al doilea rând din comportamentul acestuia până și după comiterea

infracțiunii. În continuare, în urma unei analize complete și minuțioase a

personalității infractorului, care anterior a mai avut atingeri cu legea penală, precum

și a fost încetat procesul penal (în baza art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal) prin

ordonanța procurorului în legătură cu împăcarea părților, acesta nu și-a făcut

concluziile de rigoare, nu a pășit pe calea corijării, săvârșind din nou cu intenție altă

infracțiune. Din care considerente instanța de apel, a găsit întemeiate argumentele

invocate de către procuror în apelul declarat.

Astfel, instanța de apel, ținând cont de circumstanțele cauzei, a considerat că la

aplicarea pedepsei în privința lui Ganța I. pentru infracțiunea comisă, prima instanță

nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, pripit a ajuns la

concluzia privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece, inculpatul

urmează să execute real pedeapsa cu închisoare, pentru a asigura corectarea și

reeducarea ultimului și pentru a preveni săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane, deoarece o pedeapsă prea blândă nu va asigura

atingerea scopului pedepsei și nu va duce la corijarea inculpatului.

Beruceașvili A., în numele inculpatului, prin care solicită casarea acesteia și

menținerea sentinței, prin care inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

În motivarea recursului invocă, că instanța de apel nu și-a motivat sub nici o

formă soluția adoptată privind excluderea prevederilor art. 90 Cod penal.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza pct. 6), 10) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitând inadmisibilitatea acestuia, deoarece nu au fost stabilite careva erori de

drept, ce ar servi ca temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei

contestate, iar temeiurile pentru recurs invocate nu și-au găsit confirmarea.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat, din următoarele considerente:

3

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

Autorul își întemeiază recursul său în baza pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, ce stipulează că: hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Referitor la temeiul invocat de recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, Colegiul penal statuează că acesta a fost invocat pur declarativ,

fără nici o motivare, respectiv instanța de recurs nu îl poate accepta, considerându-l

neîntemeiat.

Cu referire la temeiul pentru recurs invocat de către partea apărării - s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale, specificat la pct. 10) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, instanța de recurs menționează, că recurentul critică

hotărârea dată în partea pedepsei stabilite de către instanța de apel și anume

consideră, că inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă prea aspră, contrar prevederilor

legale, deoarece acesta și-a recunoscut vina, colaborând activ cu organul de urmărire

penală.

În viziunea Colegiului, nici acest temei pentru recurs invocat de recurent nu

este incident în prezenta cauză, iar instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată,

acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la soluționarea

chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului, stabilite conform

sancțiunii articolului imputat acestuia.

Deci, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură în

măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în

vederea realizării acestei operațiuni, ținând seama de regulile și principiile

prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în

cadrul operațiunii de individualizare a acesteia.

Conform principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale, în

coraport cu criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75 alin.

(1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luând în considerare caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana

celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce

atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se cont de influența pedepsei

aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

4

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile

părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea

specială.

Colegiul penal reține că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea

unei infracțiuni contra securității publice și a ordinii publice, prevăzută de art. 287

alin. (3) Cod penal, cauza fiind examinată în procedura judecării pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod

de procedură penală, în acest caz, trebuie luate în vedere, în egală măsură persoana

inculpatului și respectiv, reeducarea și reintegrarea sa socială, cât și dimensiunea

fenomenului infracțional, și așteptările societății față de mecanismul justiției penale,

pentru a realiza o proporționalitate reală între aceste aspecte.

De menționat este acel fapt, că infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod

penal, se clasifică conform art. 16 Cod penal, ca infracțiune gravă, iar sancțiunea

infracțiunii imputate inculpatului prevede pedeapsă cu închisoare de la 3 la 7 ani.

Revenind la prezenta speță, Colegiul atestă că, de către instanța de apel

inculpatul a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, aplicând și

prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, la 2 ani și 6 închisoare.

Reieșind din textul hotărârii instanței de apel, se reține că aceasta a luat în

considerație faptul, că Ganța I., a comis o infracțiune gravă, anterior a mai fost în

probleme cu legea penală, circumstanțe atenuante și agravante nu au fost stabilite.

Opozant alegațiilor recurentului despre posibilitatea aplicării prevederilor art.

90 Cod penal în privința inculpatului și anume suspendarea condiționată a

executării pedepsei pentru o perioadă de probațiune, Colegiul penal relevă, că

conform alin. (1) al normei menționate, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru

infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele

cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă.

În acest caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de

probațiune sau, după caz, termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o

nouă infracțiune și, prin respectarea condițiilor probațiunii, sau după caz a termenului de

probă, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Deci, o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal, constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită.

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi

atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de

judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în

vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după

săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea

5

infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării

judecătorești.

În contextul dat, instanța de recurs, totuși precizează, că prin îndeplinirea

condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor alin. (1) art. 90 Cod penal,

nu se creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la această

măsură de individualizare judiciară a pedepsei.

Ținând cont însă, de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal

consideră că în prezenta cauză, nu s-au constatat circumstanțe ce ar justifica

suspendarea condiționată a pedepsei cu închisoare în privința inculpatului, deoarece

personalitatea inculpatului nu prezintă garanțiile unei conduite, ce ar permite

instanței de judecată de a da dovadă de clemență. Tot, din materialele cauzei se

atestă, că anterior inculpatul a mai avut atingeri cu legea penală, precum și a fost

încetat procesul penal (în baza art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal) prin ordonanța

procurorului în legătură cu împăcarea părților, fapt prin care se atestă, că comiterea

infracțiunilor, pentru inculpatul Ganța I., a devenit o deprindere și o modalitate de

conviețuire în societate, iar aplicarea pedepselor neprivative de libertate nu-și

produc efectul, pentru ca inculpatul să-și facă concluziile necesare de a nu comite în

continuare abateri de la prevederile legii penale, din care considerent Colegiul penal

respinge argumentul recurentului, precum că instanța de judecată, analizând în

ansamblu toate circumstanțele cauzei, a avut posibilitatea reală de a aplica față de

inculpat o altă măsură neprivativă de libertate.

Referitor la alegațiile avocatului privind prezența cumulului de circumstanțe

atenuante, ce în opinia acestuia nu au fost luate în considerare de către instanța de

apel, Colegiul menționează, că la prezenta speță, acestea nu sunt suficiente pentru ca

inculpatul să beneficieze de aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, ținând cont și

de personalitatea inculpatului, și modul în care a acționat, fiind în loc public, în stare

de ebrietate, deținea în buzunar un cuțit pe care la folosit în calitate de armă și a

aplicat lovituri cu el, nu doar a amenințat cu aplicarea acestuia, adică acțiunile lui au

fost direct îndreptate spre săvârșirea unei infracțiuni contra securității publice și a

ordinii publice, cu aplicarea violenței periculoase pentru viața și sănătatea persoanei.

În atare împrejurări Colegiului penal consideră, că instanța de apel i-a aplicat

inculpatului o pedeapsă echitabilă și conformă prevederilor legale, luând în

considerație toate criteriile generale de individualizare a pedepsei, încât Ganța I. să

se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii

unor fapte similare.

Astfel, Colegiul statuează, că pedeapsa individualizată de instanța de apel,

răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin.

(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

Sumând cele expuse, instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată

prezența în speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de

6

implicare în sensul casării deciziei contestate în partea stabilirii pedepsei

inculpatului, Ganța I.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante prescrise de art. 414-

419 Cod de procedură penală, fiind just stabilită pedeapsa inculpatului, ținându-se

cont de gravitatea acțiunilor săvârșite și împrejurările comiterii infracțiunii,

impunându-se în consecință inadmisibilitatea recursului ordinar declarat la caz, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Beruceașvili

Andrei în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 28 martie 2018, în cauza penală în privința lui Ganța Iurie Xxxxx, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 08 august 2018.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

7