1ra-1292/2018 — art. art. 201-1 alin. 1, 201-1 alin. 3 lit. c CP

1ra-1292/2018 — art. art. 201-1 alin. 1, 201-1 alin. 3 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1292/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma, Anatolie Țurcan, Elena Cobzac,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Prisacari Lilia și de către

avocatul Gaina Rodica în numele inculpatului Cristea Valeriu, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21

februarie 2018, în cauza penală în privința lui

Cristea Valeriu XXXXX,

născut la XXXXX, originar

din XXXXX și domiciliat în

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță:

de la 01.12.2016 – până la 31.05.2017

instanța de apel:

de la 17.07.2017– până la 21.02.2018

instanța de recurs ordinar:

de la 31.05.2018 – până la 25.09.2018

A C O N S T A T A T :

Cristea Valeriu a fost recunoscut vinovat și condamnat:

- în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal – la 2 ani închisoare;

- în baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal – la 14 ani închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,

prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Cristea Valeriu i-a fost

stabilită pedeapsa definitivă de 15 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis.

art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal în prevederile art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod

penal, prima instanță a constatat că Cristea Valeriu, la 11.06.2016, în jurul

orei 13:30, aflându-se în stare de ebrietate produsă de alcool, la domiciliul

din XXXXX, unde locuiește împreună cu familia, acționând intenționat

1

asupra unui membru al familiei în relație de tată-fiu, având scopul de a-i

cauza suferințe fizice fiului său minor Cristea Valerian, a.n. XXXXX, a

aplicat violență fizică în privința acestuia, exprimată prin aplicarea mai

multor lovituri cu un melesteu din lemn în regiunea capului, cauzându-i

vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, sub formă de traumă

cranio-cerebrală deschisă cu fracturi multieschiloase a oaselor bolții și bazei

craniului, hemoragie subdurală difuză, hemoragie subarahnoidiană difuză,

hemoragie în ventriculii cerebrali și zdrobirea creierului, în rezultatul

cărora a survenit decesul victimei.

Prin aceeași sentință, prima instanță a constatat că tot Cristea Valeriu,

în jurul orei 14:30, fiind în stare de ebrietate produsă de alcool, la domicilul

din XXXXX, unde locuiește împreună cu fosta soție Cristea Aurelia, a.n.

XXXXX, intenționat, pentru a cauza suferințe fizice și psihice, a aplicat mai

multe lovituri cu pumnii în diferite părți ale corpului fostei soții Cristea

Aurelia, în special în regiunea capului și a apucat-o cu mâinile de gât,

încercând să o sugrume, cauzând astfel suferințe psihice și fizice soldate,

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 96D din 05.07.2016, cu

cauzarea leziunilor sub formă de comoție cerebrală, echimoze și edeme pe

cap, edem și tumificație a țesuturilor moi ale gâtului, ceea ce constituie

vătămare ușoară a integrității corporale.

iunie 2017, a fost atacată cu apeluri de către procurorul în Procuratura r-

nului Telenești, Chipăruș Mihail și de către avocatul Gaina Rodica în

numele inculpatului Cristea Valeriu.

- procurorul, prin apel declarat la 27 iunie 2017, a solicitat casarea

parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Cristea Valeriu să

fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. e) Cod

penal – la 18 ani închisoare, în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal – la 2 ani

închisoare, în temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, inculpatului să-i fie

stabilită pedeapsa definitivă de 19 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis, cu încasarea din contul ultimului, în beneficiul

statului, a sumei de 6570 lei cu titlu de cheltuieli de judecată;

- avocatul Gaina Rodica în numele inculpatului Cristea Valeriu, prin

apeluri declarate la 05 iunie 2017 și 03 iulie 2017, a solicitat casarea parțială

a sentinței, în latura pedepsei penale și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care inculpatul să fie absolvit de pedeapsa penală în legătură cu internarea

într-o instituție psihiatrică cu supraveghere obișnuită.

3.1. În argumentarea cererii depuse, procurorul a invocat următoarele:

2

- este eronată concluzia primei instanțe privind recalificarea acțiunilor

inculpatului, din prevederile art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal în

prevederile art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, deoarece atât la etapa

urmăririi penale, cât și a judecării cauzei, s-a constatat intenția

făptuitorului de a curma viața persoanei, iar acțiunile sale, manifestate prin

aplicarea multiplelor lovituri cu un obiect în exclusivitate în regiunea

capului demonstrează anume intenția de a omorî.

Ținând cont de gravitatea, localizarea și mecanismul de provocare a

leziunilor corporale la victimă, prin acțiunile sale violente, inculpatul a

depășit vădit limitele prevederilor art. 2011 Cod penal, or decesul victimei a

survenit imediat și a constituit rezultatul nemijlocit al acțiunilor ilegale ale

inculpatului.

În opinia apelantului, recalificarea acțiunilor inculpatului nu este

condiționată de concluzia din raportul de expertiză medico-legală nr. 52

din 14.06.2016, potrivit căreia leziunile corporale cauzate victimei au fost

calificate drept grave și periculoase pentru viața persoanei, în urma cărora

a survenit decesul victimei. În contextul dat, apelantul a menționat că

moartea violentă a persoanei presupune cauzarea unor leziuni corporale

grave, incompatibile cu viața, iar în speță, ținând cont de circumstanțele

comiterii faptei, s-a constatat anume intenția de a curma viața persoanei;

- prin Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție „Cu privire la

practica judiciară în cauzele penale referitoare la infracțiunile săvârșite prin

omor (art. 145-148 CP al RM)”, nr. 11 din 24.12.2012, instanțelor li s-a atras

atenția asupra faptului că în cazul când omorul intenționat a fost comis de

către un membru de familie asupra unui alt membru de familie, acțiunile

făptuitorului urmează a fi calificate în corespundere cu prevederile art. 145

Cod penal;

- calificarea faptei în baza art. 151 alin. (4) Cod penal sau în baza art.

2011 alin. (3) lit. c) Cod penal se face ținând cont de calitatea specială a

subiectului infracțiunii și a victimei. Prin urmare, prevederile art. 2011 alin.

(3) lit. c) Cod penal reprezintă o normă specială în raport cu cele de la art.

151 alin. (4) Cod penal, care constituie o normă generală, însă nu se află

într-un astfel de raport cu prevederile art. 145 Cod penal. La caz, calificarea

acțiunilor inculpatului în baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal ar fi

posibilă în absența intenței față de urmarea produsă – decesul, ceea ce nu s-

a atestat în speță, or având la bază circumstanțele obiective ale comiterii

faptei s-a dovedit pe deplin intenția inculpatului de a omorî persoana, ceea

ce în ansamblu denotă recalificarea eronată a acțiunilor acestuia;

- la etapa urmăririi penale au fost realizate acțiuni în vederea

asigurării evaluării cuantumului real al cheltuielilor de judecată suportate

3

de stat pentru desfășurarea procesului penal, în special a celor ce țineau de

efectuarea expertizei medico-legale de apreciere a gradului leziunilor

corporale. Prima instanță eronat a respins solicitarea procurorului de

încasare a cheltuielilor de judecată de la inculpat, pronunțându-se asupra

acesteia doar în partea descriptivă a sentinței, fiind omisă expunerea

soluției în dispozitiv.

3.2. În argumentarea cererii depuse, apărătorul inculpatului a invocat

următoarele:

- în cadrul cercetării judecătorești, la 27.01.2017, partea apărării a

depus o cerere prin care a solicitat intervenirea instanței de judecată la

obținerea fișei medicale a inculpatului. Ulterior, la 25.05.2017, instanței i-a

fost prezentată copia actului nominalizat, și în legătură cu acest fapt partea

apărării a depus o cerere nouă, la 31.05.2017, care a fost respinsă de către

prima instanță din motiv că partea apărării a avut posibilitatea de a o

formula anterior, fapt care nu corespunde realității. În acest context,

apelantul a menționat că apărarea a fost privată de posibilitatea de a

depune o cerere conform prevederilor art. 148 Cod de procedură penală,

din motiv că nu poseda informația parvenită în instanță abia la 25.05.2017;

- prima instanță a luat în considerare doar probele prezentate de

partea acuzării, apărarea fiind lipsită de posibilitatea de a aduce propriile

dovezi, prin ce a fost subminat principiul contradictorialității procesului

penal.

2018, apelurile declarate au fost respinse, ca nefondate, cu menținerea

sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că

prima instanță, judecând cauza penală, a verificat complet, multilateral și

obiectiv circumstanțele cauzei, a dat o apreciere corespunzătoare tuturor

probelor administrate, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității, veridicității și coroborării lor reciproce și just a ajuns la concluzia

privind constatarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal, precum și la concluzia privind

necesitatea recalificării acțiunilor inculpatului din prevederile art. 145 alin.

(2) lit. e) Cod penal în cele de la art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal.

Sub aspectul celor reținute, instanța de apel a conchis că soluția

adoptată de către instanța de fond este una întemeiată, bazată pe

declarațiile părții vătămate Cristea Aurelia, ale succesorului victimei

Rojnevschi Dumitru, ale martorilor Rotari Svetlana, Moroșag Anna, ale

expertului Cazacu Vasile, precum și pe probele scrise, care demonstrează

4

pe deplin vinovăția inculpatului în comiterea faptelor constatate prin

sentință.

4.2. Referindu-se la apelul declarat de procuror, instanța de apel a

respins argumentele invocate în acesta, menționând că partea acuzării nu a

prezentat careva probe din care să reiasă că inculpatul, aplicând lovituri

fiului său, urmărea scopul lipsirii de viață a ultimului. Suplimentar,

instanța de apel a considerat relevant că nimeni din martori nu a indicat că

inculpatul, anterior comiterii faptei, ar fi acționat ilegal față de fiul său.

Instanța de apel a apreciat critic trimiterea la explicațiile din Hotărârea

Plenului Curții Supreme de Justiție „Cu privire la practica judiciară în

cauzele penale referitoare la infracțiunile săvârșite prin omor (art. 145-148

CP al RM)”, nr. 11 din 24.12.2012, menționând că formulările expuse în

apel nu se regăsesc în Hotărârea nominalizată.

Totodată, instanța de apel a apreciat critic alegațiile apelantului,

invocate sub aspectul diferențierii calificării juridice a faptei în baza art. 151

alin. (4) și art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, apreciindu-le ca fiind contrare

argumentelor de bază invocate în apel.

Instanța de apel a respins solicitarea de încasare din contul

inculpatului, în bugetul de stat, a cheltuielilor de judecată în sumă totală de

6570 lei. În acest sens, s-a constatat că aceste cheltuieli au fost suportate în

legătură cu efectuarea expertizelor medico-legale în cauză, la solicitarea

organului de urmărire penală și urmează a fi acoperite din mijloacele

bugetului de stat, conform prevederilor art. 143 alin. (2) Cod de procedură

penală, în vigoare la data examinării cauzei. Referindu-se la invocarea

apelantului, prin care se susținea că prima instanță nu s-a expus asupra

cheltuielilor judiciare în dispozitivul sentinței, instanța de apel a apreciat-o

critic și a considerat că această omisiune nu constituie un temei de casare a

sentinței.

4.3. Referindu-se la apelul declarat de avocat în numele inculpatului,

instanța de apel a respins argumentele invocate privind ilegalitatea

încheierii primei instanțe, prin care a fost respinsă cererea apărării de a fi

dispusă efectuarea unei expertize suplimentare în cauză.

Instanța de apel a constatat că în cauză a fost efectuată o expertiză

psihiatrico-legală ambulatorie (nr. 335a-2016 din 19.07.2016), iar ulterior o

expertiză psihologico-psihiatrică în staționar (nr. 59s-2016 din 18.10.2016).

Sub aspectul dat, instanța de apel a constatat că la întocmirea ultimului

raport de expertiză s-au luat în considerare materialele cauzei penale, 2 fișe

medicale de ambulatoriu, 2 fișe medicale de staționar, 14 epicrize din IMSP

SP Orhei și raportul de expertiză efectuat anterior. După efectuarea

ultimului raport de expertiză și prezentarea acestuia părților, apărarea nu a

5

avut careva obiecții, fapt confirmat prin procesul-verbal corespunzător din

16.11.2016 (f.d. 213, vol. I), unde a fost menționat doar dezacordul cu

raportul efectuat, fără a fi formulate careva obiecții concrete.

În acest context, instanța de apel a respins cererea părții apărării

privind numirea unei expertize psihiatrico-psihologico-toxicologice

suplimentare complexe, această solicitare fiind inoportună, cu atât mai

mult că întrebările formulate de partea apărării s-au regăsit în raportul de

expertiză precedent, iar în prima instanță a fost audiat expertul Cazacu

Vasile, care a fost preîntâmpinat despre răspunderea penală în temeiul art.

312 Cod penal, pentru darea de concluzii false.

În ansamblu, instanța de apel a conchis că în cauză nu au fost întrunite

condițiile prevăzute de lege, pentru numirea unei expertize suplimentare,

argumentele apelantului fiind declarative și contrare materialelor cauzei.

Suplimentar, instanța de apel a respins alegațiile privind încălcarea

principiului contradictorialității procesului penal, or s-a constatat că partea

apărării, contrar argumentelor invocate în apel, nu a fost privată sau

limitată în nici un mod de a prezenta probe, iar respingerea solicitării de a

fi numită o expertiză suplimentară nu constituie o încălcare a drepturilor

inculpatului, în situația în care au fost efectuate expertize în cauză, cu

luarea în considerație a tuturor datelor medicale ale ultimului.

Totodată, instanța de apel a respins argumentele apărării, prin care se

susținea că potrivit procesului-verbal al examinării medicale de constatare

a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, nr. 229

din 11.06.2016, declarațiilor martorilor și părții vătămate Cristea Aurelia,

inculpatul a manifestat un comportament inadecvat după comiterea

faptelor și aceasta trezește dubii privind responsabilitatea sa. Instanța de

apel a reținut că din constatările enunțate în raporturile de expertiză, cu

titlu de concluzie, s-a stabilit că inculpatul în ansamblu a acționat cu

discernământ și este responsabil.

Instanța de apel a respins solicitarea formulată de apelant, privind

absolvirea inculpatului de pedeapsa penală în legătură cu internarea într-o

instituție psihiatrică cu supraveghere obișnuită, ca fiind contrară

prevederilor art. 499 alin. (1) Cod de procedură penală, care reglementează

condițiile de adoptare a unei sentințe de absolvire a persoanei de

răspundere penală sau pedeapsă penală, conform art. 23 Cod penal, cu atât

mai mult că responsabilitatea inculpatului atât la momentul comiterii

faptei, cât și ulterior, a fost confirmată de către experți și nu a constituit

obiect de contestare de către partea apărării la etapa urmăririi penale.

6

În ansamblu, instanța de apel a conchis că argumentele invocate în

apelul apărării sunt declarative și, în parte, contradictorii materialelor

cauzei, motiv din care au fost apreciate critic.

la 04 aprilie 2018, a fost atacată cu recursuri ordinare de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Lilia Prisacari și de către avocatul

Gaina Rodica în numele inculpatului Cristea Valeriu.

5.1. Procurorul, prin recurs ordinar declarat la 27 aprilie 2018, în

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, și anume că

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, a solicitat casarea deciziei

instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

În motivarea cererii depuse, recurentul a invocat motive identice celor

din apel.

5.2. Avocatul Gaina Rodica în numele inculpatului Cristea Valeriu,

prin recurs ordinar declarat la 27 aprilie 2018, în temeiul art. 427 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală, și anume că nu au fost întrunite elementele

infracțiunii, a solicitat casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către instanța de apel.

În motivarea cererii depuse, recurentul a invocat motive identice celor

din apel.

dosarului și motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea

urmează a fi admise, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2 lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța este în drept să îl admită, cu casarea

totală sau parțială a hotărârii atacate și cu dispunerea rejudecării cauzei de

către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, prin

casarea ei totală sau parțială, atunci când se constată comiterea unei erori

de drept care a dus la adoptarea unei hotărâri ilegale.

Colegiul penal reține că instanța de apel, potrivit prevederilor art. 414

alin. (1) Cod de procedură penală, judecând apelul, urmează să verifice

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi

prezentate în ședința instanței de apel.

Întrucât judecarea apelului constituie o continuare a examinării

fondului cauzei, prevederile art. 414 alin. (2) Cod de procedură penală

7

instituie prerogativa instanței de apel de a da o nouă apreciere probelor

administrate în fața primei instanțe.

Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel, apreciind temeinicia

și legalitatea sentinței inclusiv sub aspectul soluționării chestiunii privind

cheltuielile de judecată, a menținut sentința a cărei dispozitiv este

incomplet. În acest sens, Colegiul penal lărgit constată că dispozitivul

sentinței nu corespunde prevederilor art. 397 pct. 5) Cod de procedură

penală, or acesta nu conține mențiunea privind repartizarea cheltuielilor de

judecată.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel, prin concluzia

că „…această omisiune nu constituie un temei de casare a sentinței.”, nu doar a

omis să se pronunțe în mod corespunzător asupra argumentului invocat de

procurorul apelant, ci a admis menținerea unei sentințe, a cărei dispozitiv

nu corespunde rigorilor legale, erori care denotă că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția – temei pentru recurs,

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

În alt context, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel,

statuând asupra corectitudinii recalificării acțiunilor inculpatului prin

sentință și, în mod corelativ, asupra netemeiniciei argumentelor invocate

de procuror în acest sens, a efectuat o transcriere în partea descriptivă a

deciziei a declarațiilor martorilor și s-a referit la explicații doctrinare

privind infracțiunile de omor intenționat și violență în familie.

Sub aspectul nominalizat, Colegiul penal lărgit statuează că simpla

expunere a conținutului declarațiilor martorilor, urmată de concluzia

generală că acestea dovedesc vinovăția inculpatului și corectitudinea

recalificării acțiunilor ultimului, denotă faptul că probele nu au fost

apreciate cu respectarea tuturor cerințelor de la art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală, și anume că nu au fost apreciate inițial în mod separat,

prin prisma criteriilor de pertinență, concludență, utilitate și veridicitate,

precum și nu au fost apreciate ulterior, din punct de vedere al coroborării

lor în ansamblu.

În acest sens, Colegiul penal lărgit menționează că aprecierea probelor

constituie parte integrantă a examinării fondului cauzei, iar potrivit legii,

instanța de apel reexaminează fondul cauzei conform regulilor stabilite

pentru prima instanță.

Reexaminarea fondului cauzei, este atribuția de bază a instanței de

apel, nu poate fi limitată cu strictețe doar la aspectele invocate de apelant și

modul în care acestea au fost formulate, în acest sens instanța de apel fiind

obligată, din oficiu, să soluționeze toate chestiunile prevăzute de art. 385

alin. (1) Cod de procedură penală – listă din care face parte aspectul

8

încadrării juridice a acțiunilor inculpatului, invocat de către procurorul

apelant.

Suplimentar, Colegiul penal lărgit constată că decizia instanței de apel

conține pasaje din doctrină și explicații preluate din Hotărârile Plenului

Curții Supreme de Justiție, care nu au fost raportate atât la conținutul

mijloacelor de probă, cât și la motivele invocate de procuror, astfel ne fiind

suficient apreciate argumentelor invocate de ultimul.

Mai mult, Colegiul penal lărgit consideră inconsistentă poziția

instanței de apel care, la aprecierea chestiunii privind recalificarea

acțiunilor inculpatului, s-a bazat în mod prioritar pe faptul că acesta,

anterior conflictului avut cu fiul său, nu i-a aplicat careva lovituri. În

viziunea Colegiului penal lărgit, comportamentul ante-infracțional al

inculpatului, sub aspectul enunțat în decizia atacată, nu constituie un

criteriu de delimitare a infracțiunilor de omor intenționat și violență în

familie, care a provocat decesul victimei or, în ipoteza corectitudinii

poziției instanței de apel, reiese că o faptă prejudiciabilă, pentru a fi

calificată drept omor intenționat, ar trebui precedată în mod obligatoriu de

acte de violență asupra victimei – ceea ce este lipsit de fundamentare logică

juridică și ar avea consecințe juridice grave.

În prezența circumstanțelor constatate, Colegiul penal lărgit conchide

că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția – temei pentru recurs, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală și eroare de drept, care nu poate fi corectată de către

instanța de recurs. Din acest considerent, urmează a fi admis atât recursul

ordinar declarat de către procuror, cât și cel declarat de către avocatul

inculpatului, pentru a permite instanței de apel să se pronunțe asupra

probelor și tuturor criticilor aduse de apelanți în această parte, inclusiv prin

prisma constatărilor din prezenta decizie, or avocatul apelant, ca și

procurorul, a invocat dezacordul cu modul în care probele au fost apreciate

de către prima instanță.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează

procedura de rejudecare și, ținând cont de motivele expuse în recursurile

ordinare și constatările din prezenta decizie, să se pronunțe argumentat și

în strictă conformitate cu prevederile legii penale și procesual-penale

asupra tuturor circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei, să se expună

motivat asupra tuturor argumentelor invocate de apelanți, să aprecieze

separat și ulterior în coroborare, în strictă conformitate cu prevederile

legale, fiecare probă administrată la dosar, să judece cauza în limitele

învinuirii formulate și, în cazul constatării vinovăției inculpatului, să se

9

expună argumentat asupra încadrării juridice a acțiunilor acestuia, să

înlăture omisiunile admise și reflectate în prezenta decizie și, în ansamblu,

să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile

art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Prisacari Lilia și de către avocatul

Gaina Rodica în numele inculpatului Cristea Valeriu, casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 februarie 2018, în cauza

penală în privința lui Cristea Valeriu XXXXX și dispune rejudecarea

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 25

octombrie 2018.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Victor Boico

Nadejda Toma

Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

10