1ra-1584/2017 — art. 264-1 alin. 1, 287 alin. 1, 84 CP

1ra-1584/2017 — art. 264-1 alin. 1, 287 alin. 1, 84 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1584/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

20 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte - Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul

din 11 iulie 2017, în cauza penală în privința lui

Sevriucov Serghei

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de fond: 13.04.2017-12.05.2017;

instanța de apel: 26.05.2018-11.07.2017;

instanța de recurs: 08.09.2017-20.12.2017,

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

adoptată în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Sevriucov

S. a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, la pedeapsă sub formă

de amendă în mărime de 300 unități convenționale, echivalent a 6 000 lei, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, în

baza art. 287 alin. (1) Cod penal, la pedeapsă sub formă de amendă, în mărime de

400 unități convenționale, echivalent a 8 000 lei, iar în temeiul art. 84 Cod penal,

pentru concurs de infracțiuni prin cumul total al pedepselor aplicate, i-a fost

stabilit pedeapsa penală sub formă de amendă, în mărime de 700 unități

convenționale, echivalent a 14 000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Conform art. 107 Cod penal și art. 2 al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016

privind amnistia în legătura cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței RM, Sevriucov S. a fost eliberat de la executarea pedepsei, cu

încetarea procesului penal.

A fost dispus încasarea din contul lui Sevriucov S. în beneficiul statului, a

sumei de 148 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare pentru efectuarea expertizei

medico-legale nr. 172/896 din 17.05.2012.

1

Sevriucov S. după ce a consumat băuturi alcoolice, fiind în stare de ebrietate cu

grad avansat, deținând permisului de conducere cu categoriile „A,B,C”, a urcat

la volanul automobilului de marca/model „Škoda Octavia”, cu n/î C OS 624,

încălcând astfel prevederile pct. 14, lit. a) din Regulamentul Circulației Rutiere

(RCR), aprobat prin HG nr. 357 din 13/05/2009, MO nr. 92-93-/409 din 15.05.2009,

a condus mijlocul de transport pe un drum public din centrul s. Văleni, r-nul

Cahul, iar în urma încălcării regulilor circulației rutiere, în jurul orelor 1300, s-a

tamponat cu motocicleta de marca/model „Suzuki GSX-R 600”, condusă de către

Grecu I. După producerea accidentului rutier Sevriucov S. a fost supus testării cu

mijlocul tehnic de măsurare „Drager-Alcotest”, în urma cărui fapt s-a constatat,

că în aerul expirat de acesta era o concentrație a vaporilor de alcool de 0.81 mg/l,

iar în procesul expertizei medico-legale în sângele lui s-a stabilit o concentrație

de alcool etilic în cantitate de 1,7 % (echivalent 1,7g/l), care confirmă starea de

ebrietate alcoolică cu grad avansat, prezentând în starea respectivă un pericol

real pentru siguranța traficului rutier.

Tot el, la 06.05.2012, în jurul orelor 1315, nemijlocit după producerea

accidentului rutier, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se pe un drum

public din centrul s. Văleni, r-nul Cahul, încălcând grosolan ordinea publică și

exprimând o vădita lipsă de respect față de societate, a amenințat cu aplicarea

violenței locuitorii s. Văleni, r-nul Cahul, Năstas D., Mîțăblîndă I. și Bejenaru T.,

care încercau să curme actele huliganice.

acesteia, ca fiind una ilegală și neîntemeiată, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Sevriucov S. să fie condamnat în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, la pedeapsă

sub formă de amendă în mărime de 300 unități convenționale, în baza art. 287

alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 400 unități convenționale, în temeiul

art. 84 Cod penal, prin cumul total al pedepselor aplicate, să-i fie stabilită

pedeapsa definitivă sub formă de amendă în mărime de 700 unități

convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 ani.

În motivarea apelului declarat, autorul acestuia a menționat că, prima

instanță corect a stabilit starea de fapt, ajungând la concluzia privind vinovăția

acestuia în săvârșirea infracțiunilor imputate, corect a stabilit pedeapsa în

privința acestuia, însă greșit a ajuns la concluzia privind eliberarea inculpatului

de la executarea pedepsei, cu încetarea procesului penal, în baza amnistiei, or, pe

parcursul urmăririi penale inculpatul a pledat nevinovat, s-a sustras de la

urmărirea penală și s-a ascuns de organul de urmărire penală, motiv pentru care

la 24.04.2013, în temeiul art. 288 Cod de procedură penală, a fost anunțat în

căutare.

2

Prin urmare, faptul că inculpatul a înaintat o cerere, prin care a solicitat

încetarea procesului penal conform Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în

legătura cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței RM și a declarat

instanței că recunoaște vinovăția, nu îl plasează în categoria inculpaților care

manifestă căința activă, or, căința activă urma a fi stabilită pe tot parcursul

procesului penal, astfel, inculpatul nu a contribuit activ la descoperirea

infracțiunii, s-a ascuns de organul de urmărire penală în scopul evitării

răspunderii penale, astfel, situația sa nu se încadrează în prevederile art. 57 Cod

penal, ceea ce constituie un impediment la aplicarea Legii menționate.

Mai mult, art. 57 Cod penal, indică direct ,,Persoana care pentru prime oară a

săvârșit o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă (...)”. La caz acuzarea a reținut că

inculpatul este învinuit de comiterea a două infracțiuni, circumstanțe care fac

imposibilă aplicarea Legii nr. 210 din 29 iulie 2016. Totodată s-a stabilit că

inculpatul anterior a fost condamnat pentru infracțiuni similare.

De asemenea, la data intrării în vigoare a Legii nr. 210 din 29.07.2016,

inculpatul nu avea statut de condamnat, din care considerente nu putea fi liberat

de executarea pedepsei stabilite.

a fost admis apelul declarat, casată integral sentința și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care în baza art. 1

și art. 2 al Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a

25-a de la proclamarea independenței RM, procesul penal în privința lui Sevriucov S.

învinuit în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2641 alin. (1) și art. 287 alin.

(1) Cod penal, a fost încetat.

210 din 29.07.2016 și față de acesta urmează a fi aplicată amnistia, cu încetarea

procesului penal intentat în baza art. 2641 alin. (1) și art. 287 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiate argumentele procurorului

precum că, instanța de judecată eronat a aplicat față de inculpat prevederile art. 2

din Legea nr. 210 din 29.07.2016, deoarece acesta pe parcursul urmăririi penale a

pledat nevinovat și s-a eschivat de compărea în fața organului de urmărire

penală, or, inculpatul la orice etapă a procedurilor este în drept prin acord scris,

să solicite încetarea procesului penal în privința sa în temeiul art. 2 al Legii

nominalizate. Cererea poate fi înaintată de inculpat atât în cadrul ședinței

preliminară, cât și după numirea cauzei spre judecare, până la finalizarea

cercetării judecătorești.

Mai mult, instanța de apel a reținut că, judecarea cauzei penale în instanța

de fond a avut loc în procedura prevăzută de art. 3641 Cod procedură penală,

prin cererea scrisă a inculpatului, care a declarat că, recunoaște vinovăția și a

solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată.

Adică, căința sinceră a inculpatului se dovedește pe deplin, iar

interpretarea extensivă defavorabilă a legii penale este interzisă.

3

Totodată, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiat argumentul acuzării

în privința liberării inculpatului de către instanța de fond, or, Serviucov S. nu

face parte din categoria persoanelor care cad sub incidența prevederilor art. 12 al

Legii nr. 210 din 29.07.2016, iar procedura de aplicare a amnistiei față de

persoanele inculpate este reglementată de art. 2 aceleiași Legi, unde se indică

expres că, procesul penal încetează la faza de judecare a cauzei, dacă sunt

întrunite condițiile expuse în prezenta lege.

În circumstanțele relatate supra coroborat cu prevederile Legii nr. 210 din

29.07.2016, instanța de apel a conchis că instanța de judecată incorect i-a aplicat

inculpatului pedeapsa, iar ulterior l-a liberat de la executarea acesteia, urmând

doar să înceteze procesul penal în privința lui, conform prevederilor art. 2 din

Legea amnistiei.

De asemenea, instanța de apel a conchis că cheltuieli judiciare pentru

efectuarea expertizei medico-legale în sumă de 148 lei, urmează a fi suportate de

către stat, or, solicitantul efectuării acesteia a fost OUP al IP Cahul.

care, invocând temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia în partea neîncasării cheltuielilor

judiciare, cu menținerea sentinței primei instanțe, prin care s-a dispus încasarea

de la inculpat în beneficiul statului a sumei de 148 lei, ce constituie cheltuieli

judiciare pentru efectuarea expertizei medico-legale nr. 172/896 din 17.05.2012,

deoarece apelul a fost greșit admis, invocând că, sentința a fost contestată de

către partea acuzării doar în partea stabilirii pedepsei inculpatului, iar instanța

de apel urma să judece apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la

persoana la care se referă declarația de apel și numai în raport cu calitatea pe care

apelantul o are în proces.

Conform art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală, plata expertizelor

judiciare efectuate în cazurile obligatoriu se face din contul bugetului de stat la

momentul dispunerii și efectuării lor. Iar ulterior, la finisarea procesului penal, se

solicită restituirea acestor cheltuieli statului, cheltuieli care au fost suportate din

cauza comiterii de către inculpații a infracțiunilor.

Orice prejudiciu cauzat fie persoanei fizice/juridice sau statului trebuie să

fie reparat.

Recurentul pledează pentru schimbarea atitudinii vizavi de instituția

procesuală - cheltuielile judiciare și restituirea acestora, deoarece cu așa viziuni a

instanței de apel, judecătorii și procurorii ar putea rămâne fără salarizarea.

Potrivit art. 227 alin. (1), alin. (2) pct. 5) Cod de procedură penală, (1)

Cheltuieli judiciare sânt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal. (2) Cheltuielile judiciare cuprind sumele: 5) cheltuite în

legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

Conform art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sânt

suportate de condamnat sau sânt trecute în contul statului.

4

Cheltuieli legate de efectuarea expertizelor judiciare sunt cheltuite în

legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală - expertiza judiciară.

Totodată recurentul menționează că, la soluționarea chestiunii cine suportă

cheltuielile respective, trebuie soluționată reieșind din prevederile art. 229 alin.

(1) Cod de procedură penală, care pe prim plan le pune pe seama

condamnatului, responsabil de aceste cheltuieli. Și doar dacă condamnatul nu

este în stare, din diferite motive, invaliditate, incapacitatea juridică etc.

cheltuielile sunt trecute în contul statului.

Astfel, instanța de apel, odată ce a hotărât să respingă solicitarea

procurorului de a încasa de la inculpat cheltuielile judiciare, în dispozitivul

deciziei nu s-a expus în acest sens.

Totodată, instanța de apel deși a casat sentința integral, potrivit

dispozitivului deciziei nu a adoptat o altă soluție cu privire la cheltuielile

judiciare, deși potrivit prevederilor art. 385 alin. (1) pct. 14), 397 pct. 5), 416 Cod

de procedură penală, era obligată să facă acest lucru.

Astfel, instanța de apel, în speță nu a soluționat corect chestiunea legată de

cheltuielile judiciare.

Prin urmare, decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, temei pentru recurs prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6)

Codul de procedură penală.

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Precum a fost menționat supra, acuzatorul de stat își întemeiază recursul

său în baza temeiul de drept prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, care stipulează că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul în care hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

Colegiul penal constată că temeiul invocat de recurent nu este aplicabil din

punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, fiind legală și întemeiată.

Colegiul penal reține că, recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită

de către instanța de apel, precum și cu soluția adoptată în partea casării sentinței

și dispunerii încetării procesul penal în privința lui Sevriucov S. în temeiul art. 1

și 2 al Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de

5

la proclamarea independenței RM, manifestându-și dezacordul cu neîncasarea în

beneficiul statului din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare pentru

efectuarea expertizei medico-legale nr. 172/896 din 17.05.2012, menționând în

acest sens că, apelul a fost greșit admis, deoarece sentința a fost contestată în

partea stabilirii pedepsei inculpatului, iar instanța de apel urma să judece apelul

numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă

declarația de apel și numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.

Motivul recurentului, precum că instanța de apel incorect nu au dispus

încasarea de la inculpat în folosul statului a sumei de 148 lei, care sunt cheltuieli

suportate la realizarea expertizei medico-legale privind stabilirea stării de

ebrietate, este neîntemeiat.

La acest capitol, Colegiul penal atestă că, art. 143 alin. (1) Cod de

procedură penală, prevede că expertiza se dispune și se efectuează în mod

obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul

nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul

în cauză (art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală).

Alineatul (2) a normei citate, stipulează că, plata expertizelor judiciare

efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul bugetului de stat.

De asemenea, potrivit art. 227 alin. (1) și (3) și 229 alin. (1) Cod de

procedură penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii

pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se plătesc din

sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate. Totodată,

cheltuielile judiciare sunt suportate de inculpat sau sunt trecute în contul

statului.

Prin urmare, Colegiul penal reține că, instanța de apel corect a casat

sentința primei instanțe inclusiv și în partea încasării de la inculpat a cheltuielilor

suportate pentru realizarea expertizei medico-legale, or, plățile necesare întru

efectuarea acesteia urmează a fi achitate din contul mijloacelor bănești a

bugetului de stat.

Cât privește alegațiile recurentului cu referire la faptul că, apelul a fost greșit

admis, deoarece sentința primei instanțe a fost contestată de către partea acuzării

doar în partea stabilirii pedepsei inculpatului, Colegiul penal menționează că,

potrivit art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de apel este obligată ca,

în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze aspectele de

fapt și de drept ale cauzei, însă fără a înrăutăți situația apelantului.

Prin urmare, decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și

temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului părții acuzării și

motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art. 417 Cod de

procedură penală.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că nu a fost constatată

prezența în speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

6

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei

în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale prescrise la art. 414 - 418

Cod de procedură penală, impunându-se în consecință inadmisibilitatea

recursului ordinar declarat la caz, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul-șef al

Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, împotriva deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 11 iulie 2017, în cauza penală în

privința lui Sevriucov Serghei, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 decembrie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

7