1ra-1573/2017 — art.264 alin. 4 CP

1ra-1573/2017 — art.264 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1573/2017

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

29 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir și Alerguș Constantin,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul - șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 04 iulie

2017, în cauza penală privindu-l pe

Beiu Dorin Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în Xxxxx, Xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Beiu Dorin a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264

alin. (4) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală,

fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 03 ani și 06 luni,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

În baza art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, prin adăugarea parțială a

pedepsei complementare sub formă de privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport neexecutate, stabilită prin sentința Judecătoriei Cantemir din 03.09.2015,

lui Beiu Dorin i s-a stabilit pedeapsa definitivă, închisoare pe un termen de 03 ani și

6 luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani.

La fel, s-a hotărât încasarea de la Beiu Dorin în beneficiul reprezentantului

părții vătămate Danalache Angela, întru compensarea prejudiciului moral cauzat

1

prin infracțiune, suma în mărime de 14 000 lei.

Dorin la data de 14.09.2016, în jurul orei 18.00, fiind în stare de ebrietate alcoolică

cu grad avansat, având concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,75 mg/l,

fiind privat de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani prin

sentința Judecătoriei Cantemir din 03.09.2015, conducând automobilul de modelul

Opel Vectra cu nr. de înmatriculare CT AM 076 pe traseul central din s. Cîrpești, r.

Cantemir, acționând contrar Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 357 din 13 mai 2009, încălcând

prevederile pct.3) din Regulament, potrivit căruia participanții la trafic sunt obligați

să respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră,

semnalele și indicațiile agentului de circulație, condițiile tehnice ale prezentului

Regulament și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic,

să nu-i expună pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației

care ar depăși pe acele care sunt provocate de circumstanțe iminente; pct. 10 alin.

(1), lit. b) din Regulament, potrivit căruia persoana care conduce un vehicul trebuie

să posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului Regulament, precum și să

posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul pe drum; pct. 14

lit. a) din Regulament, conform căruia conducătorului de vehicul îi este interzis să

conducă vehiculul în stare de ebrietate; pct. 45 alin. (1), lit. a), b), c), d), alin. (2) din

Regulament, care obligă conducătorul auto să conducă vehiculul în conformitate cu

limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de starea psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția; dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă

situațiile periculoase; starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii;

situația rutieră. În cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi

observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a

nu pune în pericol siguranța traficului; pct. 46 alin. (1), lit. a), potrivit căruia

conducătorul de vehicul trebuie să manifeste prudență sporită și, în caz de necesitate,

să reducă viteza până la limita care i-ar garanta siguranța traficului sau chiar să

oprească, în cazurile în care se deplasează pe lângă copii; pct. 47 alin. (1), lit. a) din

Regulament, care stabilește limita maximă de viteză a vehiculelor pe drumurile

publice în localități - 50 km/h, fără a ține cont de situația rutieră, manifestând sine

încredere exagerată, neisprăvindu-se cu conducerea automobilului, 1-a tamponat pe

pietonul minor Danalache Ion, născut la 27.05.2011, acestuia fiindu-i cauzate în

complex vătămări corporale grave sub forma traumei contuze a abdomenului,

manifestate prin ruptura rinichiului drept cu decapsularea acestuia, hematom al

mezoului intestinului ascendent, fractura intertrohanterică a femurului pe dreapta

fără deplasare, edem în regiunea unghiului stâng mandibular, excoreații și echimoze

a feței, cotului drept, membrelor inferioare și superioare a regiunii traco-abdominale

pe stânga, stare după laparotomie, traumă cranio - cerebrală, contuzie cerebrală de

gradul II, contuzie pulmonară.

2

Acțiunile acestuia au fost încadrate de către prima instanță în baza art. 264 alin.

(4) Cod penal, conform indicilor calificativi: „încălcarea regulilor de securitate a

circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care

conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență vătămarea gravă

a integrității corporale sau a sănătății, săvârșită în stare de ebrietate.”

în numele inculpatului Beiu Dorin, prin care a solicitat admiterea apelului și casarea

parțială a sentinței instanței de fond și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie

stabilită pedeapsa, prin aplicarea art. 90 Cod penal.

În motivarea apelului a invocat că instanța nu a luat în considerație că Beiu

Dorin a săvârșit infracțiunea din imprudență, și deci nu este recidivă conform art. 34

alin. (1) Cod penal. Avocatul a menționat că în cazul dat trebuie să fie aplicate

prevederile art. 72 alin. (2) Cod penal, deoarece infracțiunea prevăzută de art. 264

alin. (4) Cod penal este infracțiune săvârșită din imprudență și tipul penitenciarului

trebuie să fie de tip deschis.

Reieșind din cele expuse, apelantul a considerat greșită concluzia instanței

privind neaplicarea art. 90 Cod penal și suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu stabilirea unui termen de probă a inculpatului Beiu Dorin.

A mai invocat apelantul că instanța nu a luat în considerație ca circumstanță

atenuantă ilegalitatea sau imoralitatea acțiunilor victimei, dacă ele au provocat

infracțiunea prevăzută la art. 76 alin. (1) lit. g) Cod penal, deoarece faptul că

reprezentantul părții vătămate a lăsat un copil minor fără supraveghere în stradă în

sat străin, care este încă o circumstanță atenuantă prevăzută de art. 76 Cod penal, iar

în conformitate cu prevederile art. 78 alin. (2) Cod penal în cazul în care instanța de

judecată constată circumstanțe atenuante, minimul pedepsei cu închisoare poate fi

redus, până la acest minim.

Apelantul a susținut că instanța la aplicarea pedepsei nu a luat în considerație

raportul de expertiză auto tehnică nr. 1086 din 17.10.2016. Neavând circumstanțe

agravante prevăzute de art. 77 Cod penal a considerat că instanța putea aplica art. 90

Cod penal.

fost admis apelul declarat, casată parțial sentința, pronunțată în latura penală, în

partea stabilirii pedepsei și stabilirii pedepsei definitive a unei noi hotărîri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

Lui Beiu Dorin, recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

264 alin. (4) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen

de 03 (trei) ani și 02 (două) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 04 (patru)

ani. În conformitate cu art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, prin adăugarea

parțială a pedepsei complementare sub formă de privare de dreptul de a conduce

mijloace de transport neexecutate, stabilite prin sentința Judecătoriei Cantemir din

3

03.09.2015, pedeapsa definitivă lui Beiu Dorin s-a stabilit de 03 (trei) ani 02 (două)

luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 05 (cinci) ani.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a considerat, că instanța de

fond a stabilit corect starea de fapt și de drept, circumstanțele cauzei cu referire la

latura penală, just a încadrat acțiunile inculpatului Beiu Dorin ca constituind o faptă

penală prevăzută de art. 264 alin. (4) Cod penal, „încălcarea regulilor de securitate a

circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care

conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămarea

gravă a integrității corporale sau a sănătății, săvîrșită în stare de ebrietate”. Așa cum,

acesta în prima instanță a recunoscut vina în cele comise, și anume: că la data de

14.09.2016, în jurul orei 18.00, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat,

în urma consumării băuturilor alcoolice, precum și fără permis de conducere, s-a

urcat la volanul automobilului de model „Opel Vectra” cu nr. de înmatriculare CT

AM 076 pe traseul central din s. Cîrpești, r. Cantemir.

Astfel, încălcând cerințele art. 14 lit. a) Regulamentului circulației rutiere,

aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009, Monitorul Oficial nr.

92-93/409 din 15 mai 2009, care prevede că, „conducătorului de vehicul îi este

interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor

substanțe contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă

reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de

natură să-i afecteze capacitatea de conducere”.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe administrate în

cauza penală de instanța de fond și care au fost corect apreciate prin prisma

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu prin

coroborare, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a notat că, prin apelul depus de către avocatul Josu Gheorghe în

numele inculpatului Beiu Dorin, se desprinde că acesta nu contestă circumstanțele

de fapt constatate de instanța de fond și nici calificarea faptei imputate, dar este

rezervat asupra individualizării pedepsei penale de către instanța de fond, pe care o

consideră nejustificat de severă și a categoriei penitenciarului în care execută

pedeapsa.

Instanța de apel a menționat că probe noi la examinarea cauzei în instanța de apel

nu au fost administrate și nici n-au fost audiate persoanele ce au dat declarații în

prima instanță, așa cum nu au fost contestate declarațiile acestora și părțile nu au

formulat astfel de cereri.

Mai mult ca atât, cauza a fost examinată în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, așa cum inculpatul Beiu Dorin a depus cerere de examinare a cauzei

în baza probelor administrate în faza de urmărire penală (f.d.241), declarând acesta

că recunoaște săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu. Prin încheierea protocolară

a Judecătoriei Cantemir din 09.02.2017 a fost admisă cererea inculpatului și s-a

4

dispus judecarea cauzei în procedura simplificată, în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală (f.d.247-248).

Instanța de apel a constatat că la judecarea cauzei instanța de fond corect a

examinat și acceptat cererea inculpatului Beiu Dorin privind judecarea cauzei în

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, considerând că din probele

administrate rezultă că, fapta inculpatului Beiu Dorin este stabilită și există

suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite stabilirea unei

pedepse, după cum o cer prevederile art. 3641 alin. (4) Cod de procedură penală. Just

a apreciat prima instanță că, din probele administrate în cursul urmăririi penale

rezultă că, fapta a avut loc și a fost săvârșită de către inculpatul Beiu Dorin în

circumstanțele descrise mai sus. La momentul judecării cauzei și pronunțării

sentinței de către instanța de fond, acțiunile lui Beiu Dorin corect au fost calificate

în baza art. 264 alin. (4) Cod penal. Însă, instanța de apel a mențioonat că la stabilirea

și individualizarea pedepsei pentru inculpatul Beiu Dorin, prima instanță a admis

abateri de la criteriile de individualizare a pedepsei.

Este de menționat faptul că prima instanță corect a reținut că potrivit art. 61 Cod

penal, „(1) pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de

corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în

numele legii, persoanelor care au săvîrșit infracțiuni, cauzînd anumite lipsuri și

restricții drepturilor lor”.

Cu toate acestea, însă prima instanță stabilindu-i lui Beiu Dorin o pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 3 ani 06 luni cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 4 ani, nu a ținut cont de faptul că instanța de

judecată stabilește pedeapsa echitabilă în conformitate cu principiul individualizării

pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a

pedepsei inserate la art. 75 alin. (1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă

luînd în considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei

prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se

cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia. Categoriile pedepselor aplicate persoanelor

fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blândă

- amendă - până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

Instanța de apel a reținut că Beiu Dorin a fost anterior condamnat prin sentința

Judecătoriei Cahul din 31 mai 2012 în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal la 200 ore

de muncă neremunerată în folosul comunității; prin sentința Judecătoriei Cantemir

din 31 iulie 2015 în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 333

unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 4 ani; prin sentința Judecătoriei Cantemir din 03 septembrie 2015 în

baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 350 unități convenționale,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 04 ani,

5

pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni fiindu-i stabilită cu aplicarea art.

84 Cod penal amendă în mărime de 500 unități convenționale, cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani (Vol. I, f.d.32-41).

În conformitate cu art. 34 alin. (1) Cod penal, „se consideră recidivă comiterea

cu intenție a uneia sau mai multor infracțiuni de o persoană cu antecedente penale

pentru o infracțiune săvîrșită cu intenție”.

Art. 264 alin. (4) Cod penal prevede : „încălcarea regulilor de securitate a

circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care

conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare

medie a integrității corporale sau a sănătății, săvârșită în stare de ebrietate”.

Latura subiectivă a acestei infracțiuni se caracterizează prin vinovăție sub forma

imprudenței (atât în modalitatea neglijenței, cât și în cea a încrederii exagerate în

sine). La calificarea faptei săvârșite din neglijență, urmează să fie luat în considerare

faptul că în fiecare caz urmează să fie stabilită nu doar obligația de a respecta regulile

de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport, dar și

posibilitatea persoanei de a le respecta și a prevedea consecințele prejudiciabile. Or,

această posibilitate ar putea fi limitată de anumite circumstanțe obiective sau

subiective.

Potrivit art. 34 alin. (5), lit. b) Cod penal, „ la stabilirea stării de recidivă nu se

ține cont de antecedentele penale pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență”. Cu

toate acestea, prima instanță a considerat că în cazul lui Beiu Dorin există starea de

recidivă, aplicând eronat prevederile art. 34 alin. (1) Cod penal, fără a ține cont de

prevederile art. 34 alin. (5) Cod penal.

Din cele expuse și ținând cont de prevederile art. 6 CEDO, orice persoană are

dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale. Dreptul la un proces echitabil

vizează respectarea principiului egalității armelor, adică că fiecare parte trebuie să

obțină o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza în condiții care să nu o plaseze

într-o situație net dezavantajoasă în raport cu adversul, instanța de apel a reținut

argumentul apelantului, precum că pedeapsa aplicată este prea aspră.

Totodată, instanța de apel a notat că instanța de fond eronat a dispus și executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis. Beiu Dorin a fost recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 264 alin. (4) Cod penal, care prevede

pedeapsa cu închisoare de la 4 la 8 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de la 4 la 5 ani, și în conformitate cu prevederile art. 16

alin. (4) Cod penal, infracțiunea dată se referă la categoria celor grave.

În conformitate cu art. 72 alin. (2) Cod penal, în penitenciarele de tip deschis

execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru infracțiuni săvârșite

din imprudență. În astfel de circumstanțe, instanța de apel a constatat că inculpatul

urmează să execute pedeapsa în penitenciar de tip deschis.

Instanța de apel a notat că la pronunțarea sentinței instanța de fond trebuia să

pună accent pe faptul că nu au fost stabilite circumstanțe agravante în privința

6

inculpatului, numai atenuante și anume căința sinceră și repararea benevolă de către

inculpat a pagubei materiale și morale, iar în asemenea situație nu este rezonabil

aplicarea pedepsei aspre, ci din contra condiționează aplicarea unei pedepse mai

blânde, dar, care totodată duce la atingerea scopului pedepsei penale, prevăzut de

art. 61 Cod penal, și anume, restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către inculpați, cât și de către alte

persoane.

În viziunea instanței de apel pedeapsa stabilită inculpatului de prima instanță este

una prea aspră, fapt, care a condiționat casarea sentinței instanței de fond, în partea

stabilirii pedepsei și pronunțarea în această parte a unei noi hotărîri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță.

Instanța de apel a conchis că executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe

fizice, nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate, astfel ținând cont de

prevederile art. 72, art. 75-78, art. 82 Cod penal, art. 3641 Cod de procedură penală,

instanța de apel a considerat că în privința lui Beiu Dorin este rezonabil și echitabil

de a aplica o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 03 ani 02 luni, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 4 ani așa cum, în privința acestuia nu s-a

stabilit starea de recidivă.

Referitor la argumentele apelantului privind aplicarea art. 90 Cod penal, prin

care să fie stabilită inculpatului o pedeapsă non privativă de libertate, instanța de

apel le-a considerat neîntemeiate din următoarele considerente: instituția suspendării

condiționate a pedepsei nu trebuie privită ca un avantaj acordat de lege infractorilor,

ci trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială, care derivă din

organizarea unei politici penale adaptate la realitatea socială concretă.

Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal are la origine

persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și

modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a

cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă

de la momentul descoperii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului; stăruința

depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită,

comportarea sinceră în cursul procesului.

Conform textului art. 90 alin. (1) Cod penal, instanța numai motivat poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului cu

concluzia că acesta se poate îndrepta fără executarea reală a pedepsei închisorii,

motive care trebuie arătate în sentință. În plus la cele menționate instanța de judecată

va ține seamă de trecutul vinovatului, mediul în care trăiește, modul de comportare

la locul de muncă, în familie, în societate etc. Astfel, din materialele cauzei, și după

cum a constatat și instanța de fond, rezultă că inculpatul Beiu Dorin nu este la prima

sa abatere, dânsul fiind anterior de trei ori atras la răspundere penală, stabilindu-i

pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității și amendă,

7

antecedentele pe primele două condamnări fiind stinse, iar pe ultima nu, însă

concluziile necesare nu le-a făcut, inculpatul fiind predispus spre comiterea de noi

infracțiuni, adică reprezintă un pericol pentru societate.

Lui Beiu Dorin i s-a acordat încredere de către instanțele de judecată, fiindu-i

aplicate pedepse mai blânde, dar, după cum se observă, pedepsele aplicate și

prevederile legii care i-au permis aplicarea unor pedepse mai blânde, nu și-au atins

scopul scontat, încă de la prima condamnare, el nu și-a tras concluzii de încetare a

comportamentului infracțional și nu a pășit pe făgașul corijării, or Beiu Dorin a

continuat mai departe activitatea infracțională. Astfel, având aceste circumstanțe,

instanța de apel a conchis că Beiu Dorin nicidecum nu întrunește condițiile necesare

pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei numite.

Ținând cont de cele expuse, instanța de apel a apreciat corectă concluzia că

corectarea lui Beiu Dorin fără a fi izolat de societate este imposibilă, iar pedeapsa

de 03 ani 02 luni închisoare pentru infracțiunea săvârșită va asigura atingerea

scopului pedepsei penale.

al Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, prin care a indicat

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea deciziei atacate, cu menținerea hotărîrii primei instanțe, deoarece

apelul a fost greșit admis.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :

- conform art.427 alin. (l) CPP - hotărîrile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

următoarele temeiuri: 6) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței; 10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale;

- argumentele instanței de apel sunt următoarele: infracțiunea care a comis-o

Beiu Dorin, prevăzută de art.264 alin.(4) Cod penal, este una din imprudență.

Potrivit art. 34 alin. (5) lit. b) Cod penal, „la stabilirea stării de recidivă nu se ține

cont de antecedentele penale pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență”. Cu toate

acestea, prima instanță a considerat că în cazul lui Beiu Dorin există starea de

recidivă, aplicând eronat prevederile art. 34 alin. (1) Cod penal, fără a ține cont de

prevederile art. 34 alin. (5) Cod penal.”;

- recurentul consideră că, instanța de apel greșit a constatat că Beiu Dorin a comis

infracțiunea din imprudență, că lipsește starea de recidivă, și pedeapsa urmează a fi

stabilită fără aplicarea prevederilor art.34, 82 CP;

- potrivit sentinței rezultă că, Beiu Dorin pe data de 14.09.2016, în jurul orei

18.00, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, având concentrația

vaporilor de alcool în aerul expirat de 0.75 mg/l, fiind privat de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 5 ani prin sentința Judecătoriei Cantemir din

03.09.2015, a condus automobilul de modelul Opel Vectra cu nr. de înmatriculare

8

CT-AM-076 pe traseul central din s. Cîrpești, r. Cantemir, adică de fapt a comis

infracțiunea prevăzută de art.264/1 CP;

- ulterior, în urma conducerii mijlocului de transport Beiu Dorin l-a tamponat pe

pietonul minor Danalache Ion, născut la 27.05.2011, acestuia fiindu-i cauzate în

complex vătămări corporale grave, adică de fapt s-au produs urmările prejudiciabile

prevăzute de art.264 CP;

- potrivit articolul 19 Cod penal - Infracțiunea săvîrșită cu două forme de

vinovăție – dacă, drept rezultat al săvîrsirii cu intenție a infracțiunii, se produc urmări

mai grave care, conform legii, atrag înăsprirea pedepsei penale și care nu erau

cuprinse de intenția făptuitorului, răspunderea penală pentru atare urmări survine

numai dacă persoana a prevăzut urmările prejudiciabile, dar considera în mod

ușuratic că ele vor putea fi evitate sau dacă persoana nu a prevăzut posibilitatea

survenirii acestor urmări, deși trebuia și putea să le prevadă. În consecință,

infracțiunea se consideră intenționată;

- de asemenea, în teorie se menționează că, dacă urmările prejudiciabile

nominalizate în art.264 CP se află în legătură cauzală cu încălcarea regulilor de

securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport - concretizată în

conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat - atunci răspunderea urmează a fi aplicată numai

în conformitate cu alin.(2), (4) sau (6) art.264 CP. Nu va fi necesară calificarea

suplimentară în baza alin.(1) art.264/1 CP;

- în consecință acțiunile lui Beiu Dorin au fost calificate conform elementelor

infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(4) CP;

- latura subiectivă a infracțiunii specificate la alin.( 1) la art.264 CP RM se

caracterizează - prin intenție sau imprudență față de fapta prejudiciabilă și numai

prin imprudență față de urmările prejudiciabile. Recurentul menționează că analiza

practicii judiciare arată că regulile de securitate a circulației rutiere sau de exploatare

a mijloacelor de transport sunt încălcate mai cu seamă intenționat, iar față de

urmările acestor incălcări făptuitorul manifestă imprudența (încredere exagerată sau

neglijență);

- recurentul menționează că infracțiunea comisă de către Beiu Dorin a fost

săvîrșită cu două forme de vinovăție. Adică, drept rezultat al săvîrsirii cu intenție a

infracțiunii (prevăzute de art.264/1 CP), se produc urmări mai grave care, conform

legii, atrag înăsprirea pedepsei penale și care nu erau cuprinse de intenția

făptuitorului, răspunderea penală pentru atare urmări survine numai dacă persoana a

prevăzut urmările prejudiciabile, dar considera în mod ușuratic că ele vor putea fi

evitate sau dacă persoana nu a prevăzut posibilitatea survenirii acestor urmări, deși

trebuia și putea să le prevadă (art.264 CP). În consecință, infracțiunea se consideră

intenționată;

- prin urmare recurentul menționează că, dacă Beiu Dorin a comis o infracțiune

intenționată, în privința lui se aplică prevederile art.34. art.82 și ari.72 alin.(4) Cod

9

penal, exact cum a constatat prima instanță în sentința sa;

- potrivit art. 34 alin.(l) CP - se consideră recidivă comiterea cu intenție a uneia

sau mai multor infracțiuni de o persoană cu antecedente penale pentru o infracțiune

săvîrșită cu intenție;

- conform art. 82 CP - (1) La aplicarea pedepsei pentru recidivă, recidivă

periculoasă și recidivă deosebit de periculoasă de infracțiuni se ține cont de numărul,

caracterul, gravitatea și urmările infracțiunilor săvîrșite anterior, de circumstanțele

în virtutea cărora pedeapsa anterioară a fost insuficientă pentru corectarea

vinovatului, precum și de caracterul, gravitatea și urmările infracțiunii noi. (2)

Mărimea pedepsei pentru recidivă nu poate fi mai mică de jumătate, pentru recidivă

periculoasă este de cel puțin două treimi, iar pentru recidivă deosebit de periculoasă

- de cel puțin trei pătrimi din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul

corespunzător din Partea specială a prezentului cod;

- în conformitate cu art.72 alin.(4) CP - în penitenciare de tip închis execută

pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru infracțiuni deosebit de grave

și excepțional de grave, precum și persoanele care au săvîrșit infracțiuni ce constituie

recidivă.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 1), 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul nu

îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art.429 și 430 Cod de

procedură penală sau recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că recurentul indică ca temeiuri pentru declararea

recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței sau

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că motivele-temeiurile de recurs invocate de recurent nu s-au confirmat în urma

10

cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context următoarele.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs indicat de recurent, prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că „hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția sau instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței”, Colegiul penal în urma cercetării materialelor

cauzei constată că acesta nu și-a găsit confirmarea, dat fiind faptul că, instanța de

apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct.

8), 419 Cod de procedură penală și prin hotărârea adoptată și-a întemeiat soluția de

casare parțială a sentinței primei instanțe în latura penală, în partea stabilirii

pedepsei, prin care inculpatul Beiu Dorin a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, în baza probelor verificate și

apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, conform cerințelor art. 414

Cod de procedură penală, iar decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care își

întemeiază soluția, și în partea contestată de procuror în prezentul recurs, din care

considerente instanța de recurs nu identifică motive justificative de a interveni în

decizia contestată.

Colegiul penal, menționează că soluția instanței de apel privind casarea parțială

a sentinței în latura penală, în partea stabilirii pedepsei și stabilirii pedepsei

definitive, cu pronunțarea unei noi hotărâri privind modul stabilit pentru prima

instanță, prin care lui Beiu Dorin, recunoscut vinovat în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal i s-a stabilit pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 03 (trei) ani și 02 (două) luni, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 04 (patru) ani, și în conformitate cu art. 85 Cod penal, pentru cumul

de sentințe, prin adăugarea parțială a pedepsei complementare sub formă de privare

de dreptul de a conduce mijloace de transport neexecutate, stabilite prin sentința

Judecătoriei Cantemir din 03.09.2015, pedeapsa definitivă lui Beiu Dorin s-a stabilit

de 03 (trei) ani 02 (două) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 05 (cinci) ani, este una corectă și argumentată (f.d. 36-37 vol. II), motive care

Colegiul penal le însușește, astfel respinge alegațiile procurorului precum că instanța

de apel greșit a constatat că Beiu Dorin a comis infracțiunea din imprudență, că

lipsește starea de recidivă.

Totodată, Colegiul penal reține că instanța de apel, corect a rejudecat cauza în

temeiul art. 415 alin. (1) pct. 2) și art. 419 Cod de procedură penală, a înlăturat

eroarea constatată în sentința primei instanțe, pe care a casat-o parțial și a pronunțat

corect o nouă hotărâre în partea casată.

Cât ține de motivul indicat în recurs precum că hotărârea instanței de apel este

una pripită și neîntemeiată în partea stabilirii pedepsei prea blânde, infracțiunea

comisă de inculpatul Beiu Dorin fiind intenționată, pedeapsa urmînd a fi stabilită cu

aplicarea prevederilor art. 34 alin. (1) Cod penal, Colegiul penal ține să menționeze

11

că sunt niște motive nefondate, fără argumentare teoretică și doctrinală, pe motiv că

art. 264 alin. (4) Cod penal prevede „încălcarea regulilor de securitate a circulației

sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul

de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității

corporale sau a sănătății, săvârșită în stare de ebrietate”. Latura subiectivă a acestei

infracțiuni se caracterizează prin vinovăție sub forma imprudenței (atât în

modalitatea neglijenței, cât și în cea a încrederii exagerate în sine). La calificarea

faptei săvârșite din neglijență, urmează să fie luat în considerare faptul că în fiecare

caz urmează să fie stabilită nu doar obligația de a respecta regulile de securitate a

circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport, dar și posibilitatea persoanei

de a le respecta și a prevedea consecințele prejudiciabile. Or, această posibilitate ar

putea fi limitată de anumite circumstanțe obiective sau subiective.

În același timp, potrivit art. 34 alin. (5) lit. b) Cod penal „ la stabilirea stării de

recidivă nu se ține cont de antecedentele penale pentru infracțiunile săvîrșite din

imprudență”. Prin urmare, instanța de apel corect a exclus starea de recidivă

prevăzută de art. 34 alin. (1) Cod penal.

Cu privire la temeiul care cade sub incidența art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, Colegiul penal menționează că este unul declarativ, deoarece în

urma examinării materialelor cauzei și a conținutului deciziei instanței de apel, se

constată că instanța de apel în decizia sa corect și-a motivat soluția privind aplicarea

pedepsei, a ținut cont de prevederile art. 61 alin. (2), art. 72 alin. (2) Cod penal și

totodată a ținut cont și de criteriile de individualizare a pedepsei penale, prevăzute

de art. 75 Cod penal, a luat corect în considerare, gravitatea infracțiunii săvârșite

care este gravă din imprudență, comisă în stare de ebrietate, precum și lipsa

circumstanțelor agravante, prezența circumstanțelor atenuante căința sinceră și

repararea benevolă de către inculpat a pagubei materiale și morale și faptul că

cauza a fost examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 364¹ Cod de

procedură penală, a redus corect pedeapsa în conformitate cu prevederile alin. (8) a

aceluiași articol.

Colegiul penal constată că recurentul în recursul înaintat a criticat pedeapsa

stabilită, solicitând menținerea sentinței primei instanțe și în partea ce ține de tipul

penitenciarului și anume de tip închis, însă instanța de recurs relevă, că argumentele

recurentului invocate în recurs, referitor la acest motiv, au fost obiect de dispută în

cadrul instanței de apel, asupra căruia s-a dat răspuns și s-a pronunțat veridic,

instanța de apel dând răspuns asupra alegațiilor relevante ale recurentului (f.d. 37,

vol. II), pe care Colegiul penal le însușește, ce este conform practicii CEDO,

hotărârea Albert vs România din 16.02.2010.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate

de recurent ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar

recursul ordinar declarat de către procuror este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

12

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul - șef al

Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, împotriva deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 04 iulie 2017, în cauza penală

privindu-l pe Beiu Dorin Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 28 decembrie 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

13