1ra-1192/2018 — art. 264-1, 287 CP

Dosarul nr. 1ra-1192/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Lichii Maria în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 31 ianuarie 2018, în cauza penală în

privința lui

Coroliov Serghei xxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 09.10.2016 – 21.11.2017;

Instanța de apel: 13.12.2017 - 31.01.2018;

Instanța de recurs: 18.05.2018- 13.06.2018,

C O N S T A T Ă :

cauza fiind examinată conform prevederilor art. 3641 alin.(8) Cod de procedură

penală, Coroliov Serghei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 2641 alin. (3) Cod penal la amendă în mărime de 750 unități

convenționale, echivalentul a 37 500 lei, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe termen de trei ani;

- art. 287 alin. (3) Cod penal la 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul

parțial, inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe

termen de 3 (trei) ani, amendă în mărime de 750 unități convenționale, echivalentul

a 37 500 lei și privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 3 (trei) ani, iar conform art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei sub formă de închisoare pe perioadă de probațiune de doi ani, cu

executarea de sinestătătoare a pedepselor numite conform art. art. 84 alin. (3) și 87

alin. (2) Cod penal.

Prin aceiași sentință a fost respinsă solicitarea acuzatorului de stat privind

încasarea cheltuielilor de judecată în beneficiul statului.

1

Serghei fiind titularul permisului de conducere nr. xxxx din 20.06.2008, în noaptea

spre 01.01.2017 pe la ora 04.40, conducând automobilul de model „BYD F-3”, n/î

xxxx în stare de ebrietate alcoolică stabilită prin intermediul alcotesterului „Drager”

cu concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,82 mg/l, fapt constatat ca

urmare a stopării lui de către inspectorii de patrulare rutieră din cadrul Companiei de

patrulare nr. l Bălți a RP Nord al INP la intersecția străzilor I. Franco și Conev din

mun. Bălți, propunându-se în perioada de timp 05.30 până la 05.35 susținerea

examenului medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și naturii ei prin

recoltarea probelor biologice de sânge cu avertizarea despre răspunderea penală în

cazul refuzului, pe care categoric l-a refuzat, fapt confirmat prin procesul-verbal al

examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de

ebrietate și naturii ei nr. 361 din 01.01.2017, respectivele acțiuni fiind încadrate la

art. 2641 alin. (3) Cod penal, refuzul conducătorului mijlocului de transport de la

examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei și de la

recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical.

Tot el, în ziua de 16.08.2017, pe la ora 17.00, aflându-se lângă barul „Grand”

din strada xxxx, mun. xxxx, ce este un loc public, încălcând intenționat și grosolan

ordinea publică, cu exprimarea unei vădite lipse de respect față de societate, fără

careva motive întemeiate, s-a apropiat de un grup de persoane amenințându-i cu

răfuială fizică și exprimându-se în privința lor cu cuvinte înjositoare, pentru ce a fost

rugat să plece. Însă, revenind cu sapă în mână și văzându-1 pe Coghelia Raindi, l-a

luat l-a fugă, încercând să-l lovească, ca rezultat deteriorând ușa de la intrare și

sticla de la geam, după care a căzut jos lovindu-se, de la ce a încetinit acțiunile

huliganice, sistând activitatea localului pentru cel puțin două ore.

Aceste, acțiuni ale lui Coroliov Serghei au fost încadrate în baza art. 287 alin.

(3) Cod penal - huliganism agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de

amenințare cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunere de rezistență violentă

altor persoane care curmă actele huliganice, precum și acțiunile care prin

conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie deosebită, săvârșite cu

aplicarea sau cu încercarea aplicării armei sau a altor obiecte pentru vătămarea

integrității corporale sau sănătății.

numele inculpatului, solicitând casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie aplicată pedeapsa sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității pentru săvârșirea infracțiunii în

baza art. 2641 alin. (3) Cod penal, reieșind din incapacitatea lui de plată, cu

excluderea pedepsei complimentare privind privarea dreptului de a conduce

mijloace de transport, activitatea de taximetrist asigurându-i mijloc stabil de venit

pentru întreținerea familiei sale în care crește și educă trei copii minori, ce se află în

2

îngrijirea soției inaptă și ea temporar de capacitatea de muncă, în legătură cu trauma

suportată, inclusiv ținându-se cont de prezența circumstanțelor atenuante cum ar fi,

recunoașterea vinovăției, căința sinceră, acceptarea examinării cauzei în procedură

simplificată, ce pot fi apreciate ca excepționale, permițând aplicarea la caz a

dispozițiilor art. 79 Cod penal.

În rest, încadrarea juridică a acțiunilor infracționale și pedeapsa numită pe art.

287 alin. (3) Cod penal, apărarea nu le-a contestat.

2018 a fost respins apelul declarat, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. Colegiul penal verificând argumentele apărării referitor la înlocuirea

pedepsei penale principale pe art. 2641 alin. (3) Cod penal, din amendă în muncă

neremunerată în folosul comunității, a menționat că, scopul oricărei pedepse va fi

atins prin asigurarea caracterului ei proporțional și echitabil, fapt despre care

instanța de fond urma să țină cont la examinarea respectivei cauze, în care inculpatul

a pledat pe motive obiective legate de incapacitatea de plată, precum și cumulul de

circumstanțe precare de ordin material și familiar, aplicarea muncii neremunerate,

urmând a se expune asupra temeiurilor de fapt și de drept ce ar fi determinat-o la

aplicarea pedepsei amenzii, în lipsa oricăror impedimente pentru stabilirea celei

solicitate de el.

Totodată, Colegiul a reținut că, conform art. 410 Cod de procedură penală, se

interzice agravarea situației în propriul apel și ținând cont de categoria pedepselor

penale stabilite potrivit art. 62 Cod penal pe măsura asprimii lor, rămâne în

imposibilitate de a admite cerințele apărării și inculpatului privind stabilirea pe art.

2641 alin. (3) Cod penal a pedepsei sub formă de muncă neremunerată, care de iure

este mai aspră decât amenda stabilită prin sentința atacată.

Cât privește pedeapsa complimentară obligatorie, privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport aplicată inculpatului, în lipsa împrejurărilor ce le-ar

determina caracterul excepțional, instanța corect a refuzat aplicarea la caz a

dispozițiilor art. 79 Cod penal, circumstanțele nominalizate de apărare privind

recunoașterea vinovăției, căința sinceră și acceptarea probatoriului la caz, asigurând

reducerea limitelor de pedeapsă în temeiul art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală și nu mai pot primi o dublă valență prin aprecierea lor ca fiind excepționale.

În aceeași ordine de idei, Colegiul a ținut să menționeze, că deși componența

art. 2641 alin. (3) Cod penal este inclusă în categoria infracțiunilor ușoare, totuși

făcând parte din domeniul securității circulației rutiere și exploatării mijloacelor de

transport, ca parte componentă a securității și ordinii publice, ea este îndreptată spre

neadmiterea la circulația rutieră a persoanelor în stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat, întru excluderea urmărilor grave ce pot surveni ca rezultat al acestor

acțiuni, ținându-se cont de faptul, că la etapa actuală mijloacele de transport prezintă

un grad sporit de pericol. De aceea, atragerea făptuitorului la răspunderea penală pe

3

art. 2641 alin. (3) Cod penal, determină necesitatea aplicării în privința lui atât a

pedepsei penale principale, cât și a celei complimentare (obligatorie pentru

componența de infracțiuni prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal), întru

excluderea manifestării în continuare a aceluiași comportament de neglijare a

restricțiilor impuse de lege, precum și a practicii vicioase de sineîncredere în

rândurile infractorilor.

numele inculpatului a declarat recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei instanței de apel, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie aplicată pedeapsa sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității în baza art. 2641 alin. (3) Cod

penal, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, reieșind din

faptul că dânsul nu are posibilitate de a achita amenda aplicată de prima instanță,

deoarece starea financiară este foarte grea, este unicul care activează în câmpul

muncii în calitate de taximetrist, iar aplicarea pedepsei complimentare ar duce la

agravarea situației sale și a familiei.

respingerea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece temeiurile invocate nu și-

au găsit confirmare, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit

neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit textului recursului, recurenta invocă drept temei de casare a deciziei

instanței de apel art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept în cazul în care instanța de

apel a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, însă, analizând

acest temei în raport cu motivele invocate, Colegiul penal constată că acesta nu și-a

găsit confirmare.

4

Autorul recursului este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de

judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, și critică

hotărârea instanței de apel numai referitor la pedeapsa sub formă de amendă care i-a

fost aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 2641 alin. (3) Cod penal.

Motivele precum că instanțele incorect au individualizat pedeapsa,

neacordând deplină eficiență prevederilor art.75 Cod penal, Colegiul le consideră

drept lipsite de temei, or, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii

articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are

pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește

comportamentul făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare

a acesteia trebuie individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte

similare. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de

evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate

stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

În această ordine de idei, la stabilirea pedepsei lui Coroliov Serghei, atât

prima instanță, cât și instanța de apel, care a menținut soluția adoptată de prima, au

ținut seama pe deplin de principiile de aplicare, prevăzute de art.7, 61, 64 Cod penal

și de criteriile generale de individualizare, de caracterul și gradul de pericol social al

infracțiunii săvârșite, stipulate în art.75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei,

de persoana inculpatului, de condițiile de viață ale acestuia, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, că și-a recunoscut vina și s-a căit sincer

pentru fapta comisă, solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată, precum

și de influența pedepsei aplicate asupra corijării și reeducării acestuia, corect

ajungând la concluzia că corijarea și reeducarea acestuia poate avea loc cu aplicarea

pedepsei mai blânde sub formă de amendă.

Tot aici, instanța menționează că, avocatul solicită aplicarea unei pedepse sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității în privința lui Coroliov

Serghei, ceea ce de fapt presupune agravarea situației acestuia, odată ce instanța de

fond a stabilit pedeapsa sub formă de amendă, or, conform art. 425 Cod de

procedură penală, instanța de recurs soluționând cauza nu poate crea o situație mai

5

gravă pentru persoana în favoarea căreia a fost declarat recurs.

Astfel, Colegiul conchide că concluzia instanței de apel corespunde

circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind aplicată în

limitele legii. Totodată, la numirea pedepsei inculpatului instanțele de fond au ținut

cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care stipulează că în

caz de aplicare a pedepsei cu amendă inculpatul beneficiază de reducerea cu 1/4 a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Analizând materialele cauzei și decizia instanței de apel, care este bine

argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394 Cod de procedură

penală, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea

hotărârii judecătorești contestate, iar pedeapsa aplicată inculpatului este

individualizată conform prevederilor legale, de aceea Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității recursului ordinar declarat de către avocatul Lichii Maria în numele

inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Lichii Maria în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

31 ianuarie 2018, în cauza penală în privința lui Coroliov Serghei, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 11 iulie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

6