1ra-1255/16 — art.264 alin.1, 264-1 alin.3 CP

1ra-1255/16 — art.264 alin.1, 264-1 alin.3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr.1ra-1255/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

judecînd, fără citarea părților, recursul ordinar, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Ștefan Vodă din 01 decembrie 2015 și a deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 11 februarie 2016, declarat de inculpatul

Muntean Serghei Vasili, născut la 08 mai

1985, originar și domiciliat în s.Volontiri, r-

nul Ștefan-Vodă.

Termenul examinării cauzei:

În baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă :

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(1) Cod penal la amendă în

mărime de 250 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 1 an și 6 luni și în baza art.2641 alin.(3) Cod penal la amendă în

mărime de 600 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 3 ani.

Conform art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al

pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 700 unități convenționale, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, dispunîndu-se încasarea de la Muntean Serghei

în beneficiul lui Lungu Serghei a prejudiciului material în sumă de 53622 lei și a

prejudiciului moral în sumă de 10000 lei.

2014, aproximativ la ora 12.00, conducînd automobilul de model „VW LT 28”, cu n/î KAY

954, pe traseul național L-l5 km 12 (Ștefan Vodă - Talmaza), manifestînd o atitudine

nechibzuită față de dexteritatea în conducerea mijlocului de transport, care i-ar permite să

prevadă situații periculoase, din cauza neatenției manifestate, neținînd cont de condițiile

rutiere și situația rutieră, prin ce a încălcat pct.45 alin.1) lit.b) și d) din Regulamentul

Circulației Rutiere, care prevede că „Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de următorii factori:

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase și situația

rutieră”, în rezultatul căreia a ieșit pe banda de circulație cu sens opus, creînd un obstacol în

față automobilului de model „VW Transporter”, cu n/î COB 606, condus de Lungu Serghei,

care era angajat regulamentar, cu care, drept consecință s-a tamponat.

Ca rezultat al tamponării, lui Lungu Serghei, conform raportului de expertiză medico-

legală nr.155/D din 02.12.2014, i-au fost cauzate leziuni corporale neînsemnate, iar

1

pasagerilor automobilului de model „VW Transporter’, cu n/î COB 606 - Carai Anatolie și

Carai Zinovia le-au fost cauzate conform rapoartelor de expertiză medico-legală nr.154/D din

24.11.2014 și 255/D din 10.11.2014, vătămări corporale medii, sub formă de plăgi contuze și

excoriații pe față; fractură deschisă a humerusului pe stînga și, respectiv, vătămări corporale

ușoare.

Tot el, la data de 26 februarie 2015, în jurul orelor 00.30, conducînd mijlocul de

transport de model „Ford Tranzit”, cu n/î SV AR 139, pe strada s.Volintiri, r-nul Ștefan

Vodă, și fiind stopat de către colaboratorii poliției rutiere, care avînd suspiciuni că

Muntean Serghei se află în stare de ebrietate alcoolică, i-au cerut să treacă testarea

alcoolscopică la aparatul „Drager”, de la care ultimul s-a refuzat, fapt confirmat prin

probele acumulate în cadrul urmăririi penale. Astfel, prin acțiunile sale Muntean Serghei,

fiind deținător al permisului de conducere nr.1416000464 de categoria „B”, și persoană

care ia parte la procesul circulației în calitate de conducător de vehicul, avînd obligația de a

respecta în totalitate prevederile Regulamentului Circulației Rutiere, a încălcat pct.3 și

pct.11 lit.j) din același Regulament, care prevede că „participanții la trafic sînt obligați să

respecte regulile de circulație...”, că „conducătorul vehiculului înainte de plecare și în

timpul deplasării este obligat să se supună la solicitarea agentului de circulație, procedurii

de testare a aerului expirat sau după caz, examenului medical de recoltare a probelor

biologice în vederea constatării alcoolemiei, consumului de droguri ori de alte substanțe

psihotrope...”.

învinuirea adusă lui în baza art.264 alin.(1) Cod penal, în partea stabilirii pedepsei,

considerînd-o prea severă, invocînd că instanța nu a reținut faptul că dînsul pe episodul dat

a recunoscut vina și a achitat toate cheltuielile medicale suportate de partea vătămată

A.Carai, cît și în latura civilă referitor la acțiunea civilă a lui A.Lungu, considerînd că

aceasta incorect a fost admisă, instanța bazîndu-și concluziile pe un raport de evaluare care

nu are nici o valoare juridică, fiind întocmit de o întreprindere fără licență în domeniul

evaluării, ceea ce contravine Legii nr.989 din 18.04.2012 cu privire la evaluări, iar în ce

privește despăgubirea morală dispusă spre încasare, aceasta nu a fost probată; -pe

învinuirea adusă în baza art.2641 alin.(3) Cod penal - dispunerea rejudecării cauzei, pe

motiv că instanța pe acest capăt de acuzare nu a reținut că au fost încălcate prevederile

art.63 alin.(2) Cod de procedură penală, fiind depășit termenul de 3 luni de recunoaștere în

calitate de bănuit, dînsul urmînd a fi scos de sub urmărire penală; - instanța l-a recunoscut

vinovat în lipsa probelor prezentate de organul de urmărire, care ar fi demonstrat că dînsul

a refuzat să treacă aparatul ,,Drager” la fața locului și că anume dînsul s-ar fi aflat la

volanul automobilului, pe cînd conform foii de parcus la volanul automobilului se afla

A.Boldișor, astfel, instanța neîntemeiat a dispus condamnarea sa bazîndu-se doar pe

declarațiile martorilor R.Ganța și Șt.Marin, care nu au prezentat instanței documente de

însoțire, foaia de parcurs, procesul-verbal de testare alcooloscopică, bonul de testare,

înregistările video ale mașinii de patrulare, prin care s-ar fi confirmat învinuirea adusă lui

pe acest capăt de acuzare, precum nu au putut dovedi că dînșii în acea noapte se aflau în

exercițiul funcției sale.

fost admis, din alte motive, apelul declarat de inculpat, casată parțial sentința, în partea

stabilirii pedepsei, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărîri, potrivit ordinii

stabilite pentru prima instanță, prin care lui S.Muntean recunoscut vinovat și condamnat în

baza art.264 alin.(1) Cod penal i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime

de 200 unități convenționale, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport și

în baza art.2641 alin.(3) Cod penal - sub formă de amendă în mărime de 550 unități

2

convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3

ani.

Conform art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al

pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 600 unități convenționale, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat apreciere corectă probelor

administrate și circumstanțelor cauzei, examinîndu-le conform art.101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și corect a stabilit situația de

fapt și vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor prevăzute de art.264 alin.(1) și

art.2641 alin.(3) Cod penal, care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dînd faptelor

săvîrșite de către S.Muntean o încadrare juridică corespunzătoare materialului probator

administrat.

Concluziile date instanța de apel și le-a bazat pe probele administrate în cauză, pe

care suplimentar le-a supus verificării și cercetării în ședința de judecată, în conformitate cu

prevederile art.101 Cod de procedură penală, și anume declarațiile:

- părții vătămate S.Lungu, care a declarat că conducînd automobilul

regulamentar și ajungînd într-o curbă, a văzut cum în întîmpinare se deplasa cu o viteză mare

microbuzul de model „VW LT28” și nu manevra după traiectoria curbei, deplasîndu-se

direct spre el ieșind pe contrasens, dînsul pentru a evita tamponarea, a frînat și a condus

automobilul pe acostamentul din dreapta, însă microbuzul s-a tamponat în automobilul său

deteriorat complet;

- părții vătămate A.Carai, care a explicat că se aflau în automobilul condus de

S.Lungu, însă momentul accidentului nu-1 ține minte, revenindu-și doar în spital, S.Muntean

i-a procurat poliță de asigurare medicală și i-a mai achitat 1300 lei;

- părții vătămate Z.Carai, care a relatat că se deplasa cu automobilul condus de

S.Lungu, a văzut cum spre ei cu viteză mare venea un automobil, care i-a lovit, în urma

accidentului a avut o intervenție chirurgicală la picior;

- martorului Șt.Marin, care a explicat că, la 26.02.2015, a fost implicat în serviciu

împreună cu R.Gonța, în jurul orelor 00:20, deplasîndu-se cu automobilul de serviciu pe

drumul central din s.Volintiri, în apropierea morii de măcinat faină, în întîmpinarea lor se

deplasa automobilul de model „Ford Tranzit”, cu n/î SVAR139, a aprins girofarul și

automobilul s-a oprit. Inspectorul R.Gonța s-a apropiat de automobil și la cerințele legale ale

acestuia de a prezenta actele, inculpatul, care se afla la volanul automobilului a coborît jos

din partea volanului și a scos actele pe automobil, și anume pașaportul tehnic, asigurarea,

revizia tehnică și buletinul său. Din partea dreaptă a automobilului a coborît o persoană pe

nume Andrian și s-a apropiat de ei. În timpul verificării actelor, atît de la conducătorul

automobilului, cît și de la pasager s-a simțit miros de băutură alcoolică, din care motiv i-a

propus lui S.Muntean să fie testat cu aparatul „Drager”, pentru stabilirea stării de ebrietate, la

care ultimul a refuzat, încercînd să plece de la fața locului, însă a fost stopat și escortat la

spitalul raional din Ștefan Vodă, unde S.Muntean a refuzat în prezența medicului de serviciu

să-i fie colectată proba biologică și de a trece testul „Drager”. I-au fost explicate consecințele

refuzului, și anume că el, ca conducător al mijlocului de transport, este obligat conform RCR

să se supună la cerințele agentului de poliție rutieră la testare alcoolică, la ce S.Muntean a

spus că cunoaște consecințele, dar refuză;

- martorului R.Gonța, care a dat declarații analogice cu ale lui Șt.Marin;

- martorului E.Sirotenco date în instanța de fond, care a explicat că nu-1 ține

minte pe S.Muntean, dar dacă a semnat procesul-verbal, înseamnă că ultimul a refuzat să-i

fie colectată proba de sînge în vederea consumului de alcool și stării de ebrietate. Cînd

3

persoana refuză să-i fie prelevate probe, se face mențiune în act pe care îl dă la poliție. La

spital pentru prelevarea probelor colaboratorii de poliție obligatoriu prezintă îndreptarea, dar

dacă persoana benevol dorește să-i fie prelevate probe, atunci scrie cerere;

- martorului A.Boldișor, care a lămurit că lucrează în calitate de șofer pe

automobilul de model „Ford Tranzit”, cu n/î SV AR 139 la întreprinderea „SRL „Trilux

Prim”, administratorul căreia este S.Muntean. În seara de 25.02.2015 s-a întors din sector, a

parcat automobilul peste drum de întreprindere și a intrat în birou la S.Muntean, unde pînă pe

la orele 23.00, împreună au pregătit produsele și comenzile pentru a doua zi, după care

ultimul a ieșit afară, ieșind din urma lui, l-a văzut certîndu-se cu colaboratorii poliției lîngă

mașină, el a intrat în sediu fară să se implice în discuție, iar cînd a ieșit din nou, deja nu mai

era nimeni;

cît și actele cauzei:

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 03.10.2014, prin care se constată

locul producerii accidentului rutier și fixate urmele automobilelor implicate în accident;

- rapoartele de expertiză medico-legală nr.154/D din 24.11.2014, nr.35 din

26.02.2015 și nr.3218 din 25.03.2015, prin care s-a stabilit că lui A.Carai i-au fost

cauzate vătămare corporale medii, lui Z.Carai - vătămări corporale ușoare și lui S.Lungu -

vătămări corporale neînsemnate;

- procesul-verbal al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a

alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, potrivit căruia se confirmă cu certitudine că

S.Muntean a refuzat să fie examinat în vederea stabilirii stării de ebrietate;

- raportul agentului constatator din 26.02.2015, prin care cert se confirmă că

S.Muntean a refuzat să treacă testul „Drager” și de la prelevarea probelor biologice.

Instanța a conchis că, aceste probe, analizate în ansamblu, demonstrează vinovăția

lui S.Muntean în săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art.264 alin.(1) și art.2641 alin.(3)

Cod penal, și acțiunile acestuia corect au fost încadrate în baza acestor norme penale.

De asemenea, instanța de apel reținînd probele sus-menționate a respins argumentul

inculpatului cu privire la nevinovăția sa pe învinuirea adusă în baza art.2641 alin.(3) Cod

penal, considerînd că vina acestuia pe acest capăt de acuzare se confirmă prin însuși

declarațiile inculpatului S.Muntean, care în ședința de judecată a declarat că „inspectorul de

poliție R.Gonța i-a cerut să urce în mașina lor și să meargă în or.Ștefan Vodă la spital pentru

a-i fi efectuată expertiza la alcoolemie. El a refuzat, și atunci Gonța Ruslan a cerut ajutorul

colegului său Marin Ștefan, care s-a prezentat că e inspector de sector în s.Copceac și cu

forța l-au urcat în automobilul lor de serviciu. La spitalul raional Ștefan Vodă a refuzat să-i

fie prelevată probă de sînge, deoarece a socotit că acțiunile polițiștilor sînt ilegale”, și,

respectiv, prin declarațiile martorilor Șt.Marin, R.Gonța, care au confirmat că S.Muntean a

refuzat să fie testat la aparatul „Drager” pentru stabilirea stării de ebrietate, precum a

refuzat și în prezența medicului de serviciu să fie colectată proba biologică și de a trece testul

„Drager”, fiindu-i explicate consecințele în caz de refuz. Astfel, afirmațiile inculpatului că

concluziile instanței expuse în hotărîre sînt în contradicție cu materialele prezentate în

judecată, declartive, neavînd suport probant.

Neîntemeiat, a considerat instanța și argumentul inculpatului că procesul penal pe

acest capăt de acuzare urmează a fi încetat din cauza erorilor procesuale admise în cadrul

urmăririi penale, și anume ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit în baza art.2641

alin.(3) Cod penal a fost emisă peste termenul de 3 luni prevăzut de lege, iar ordonanța de

punere sub învinuire, cu omiterea termenului procedural de 3 luni, deoarece în ordonanța

de recunoaștere în calitate de bănuit, s-a strecurat o eroare materială cu privire la anul

indicat, în care în loc de 2015 s-a indicat 2014, prin urmare ordonanța dată a fost emisă la

16.03.2015, iar cea de punere sub învinuire - la 23.04.2015, adică în termenul legal

prevăzut de lege. Mai mult că, inculpatul nu a contestat acțiunile organului de urmărire

4

penală la acea etapă și nu a depus vreo plîngere în acest sens.

Totodată, instanța de apel a ajuns la concluzia de a admite din alte motive apelul

inculpatului, în partea stabilirii pedepsei aplicate lui S.Muntean în baza art.264 alin.(1) Cod

penal, pe motiv că prima instanță, incorect pe lîngă pedeapsa principală, i-a aplicat și

pedeapsa complementară - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 1 an și 6 luni, deoarece această pedeapsă poate fi aplicată doar în cazul stabilirii

pedepsei cu închisoarea, pe cînd lui S.Muntean i-a fost aplicată ca pedeapsă principală

amenda.

Prin urmare, instanța de apel la indivualizarea pedepsei, ținînd cont de prevederile

art.6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod penal, de gravitatea infracțiunilor săvîrșite, care fac

parte din categoria celor ușoare, de valența relațiilor sociale prejudiciate, de persoana

inculpatului, care anteriror nu a fost judecat, la locul de trai se caracterizează pozitiv, la

evidența medicului psihiatru și narcolog nu se află, de lipsa circumstanțelor agravante, a

considerat oportun de a-i aplica pentru infracțiunile săvîrșite o pedeapsă sub formă de

amendă.

Cu referire la critica adusă de inculpat în ce privește admiterea acțiunii civile înaintate

de către S.Lungu, instanța de apel a considerat că aceasta corect a fost soluționată de prima

instanță care, reieșind din prevederile art.14, 1398, 1422, 1423 Cod civil, corect a admis-o

atît în partea prejudiciului material, cît și moral, deoarece în cazul dat survine răspunderea

civilă delictuală pentru prejudiciul cauzat de un izvor de pericol sporit, fiindcă S.Muntean

poseda și exploata izvorul de pericol sporit, și prin acțiunile sale ilegale, încălcînd regulile

circulației rutiere, a comis accidentul rutier, în rezultatul căruia i-a fost cauzat părții vătămate

S.Lungu prejudiciul material în cuantumul automobilului deteriorat care, potrivit raportului

de evaluare nr.0351374 din 22.10.2015 a fost estimat la suma de 50136 lei, iar neacordul

inculpatului cu suma dată este unul declarativ, de rînd ce nu au fost prezentate probe, care ar

combate acest raport de evaluare.

Respins de instanța de apel a fost și argumentul inculpatului, precum că lui S.Lungu

nu-i aparține automobilul de model „VW Transporter”, cu n/î COB 606, pe cînd partea civilă

a prezentat instanței procurile și certificatul de înmatriculare a automobilului în cauză, din

care rezultă cert că dînsul este proprietarul acestui automobil și este în drept să înainteze

acțiune civilă privind recuperarea prejudiciului material.

Justificat a considerat instanța și concluzia primei instanțe privind încasarea în

beneficiul lui S.Lungu a prejudiciului moral estimat la suma de 10 000 lei, reieșind din faptul

că partea vătămată a avut suferințe fizice și psihice confirmate prin raportul de expertiză

medico-legală nr.155/D din 02.12.2014, în urma căruia s-a ales cu vătămări corporale

neînsemnate, prin faptul că mai mult de un an de zile a fost lipsit de dreptul de a se folosi de

mijlocul de transport, adică de dreptul de a-și întreține material familia care este compusă din

7 persoane, la întreținere avînd 5 copii minori, soția aflîndu-se în concediu pentru îngrijirea

copilului minor, iar mijlocul de transport era o sursă de întreținere a familiei.

De asemenea, instanța de apel a respins și afirmațiile inculpatului că automobilul său

cu care a comis accidentul rutier ar fi fost asigurat de răspundere civilă obligatorie, deoarece

nici în cadrul urmăririi penale, nici în instanțele de judecată nu a prezentat nici un contract de

răspundere civilă obligatorie sau facultativă, sau poliță de asigurare încheiată cu vre-o

Companie de Asigurări, sau că ar fi adus la cunoștință companiei de asigurări despre

producerea cazului asigurat.

solicitat casarea deciziei instanței de apel în partea condamnării sale în baza art.2641

alin.(3) Cod penal, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că

nu se consideră vinovat, invocînd repetat aceleași motive ca și în apel, descrise la pct.3 al

prezentei decizii, și respingerea acțiunii civile înaintate de partea vătămată S.Lungu,

5

considerînd considerînd că aceasta incorect a fost admisă, instanța bazîndu-și concluziile pe

un raport de evaluare care nu are nici o valoare juridică, fiind întocmit de o întreprindere

fără licență în domeniul evaluării, ceea ce contravine Legii nr.989 din 18.04.2012 cu privire

la evaluări, iar în ce privește despăgubirea morală dispusă spre încasare, aceasta nu a fost

probate, iar prejudiciul cauzat în urma accidentului rutier urma a fi achitat de compania de

asigurare, fiindcă automobilul său era asigurat de răspundere civilă obligatorie.

Colegiul penal consideră că recursul ordinar declarat urmează a fi admis parțial din

următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de apel.

Colegiul penal constată că, deși autorul recursului nu invocă direct temeiul pentru

declararea recursului ordinar, însă reținînd faptul că acesta solicită pronunțarea unei hotărîri

de achitare pe învinuirea adusă în baza art.2641 alin.(3) Cod penal, pe motiv că fapta nu

întrunește elementele infracțiunii, se întrevede temeiul prevăzut la pct.8) alin.(1) art.427

Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul

cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Verificînd decizia recurată sub aspectul contestării acesteia, Colegiul constată că

motivul invocat de recurent nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erori de drept.

La acest capitol Colegiul constată că, prima instanță, conform prevederilor art.314

Cod de procedură penală, judecînd cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele

prezentate de părți, a audiat inculpatul, martorii R.Gonța, Șt.Marin, E.Sirotenco, precum a

cercetat și actele cauzei, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, care au format convingerea

instanței că vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(3)

Cod penal pe deplin a fost dovedită.

Instanța de apel, respectînd prevederile art.414 Cod de procedură penală, a supus

unei verificări minuțioase toate probele administrate și a conchis asupra temeiniciei soluției

pronunțate de prima instanță, expusă mai sus, deoarece argumentele apărării nu și-au găsit

confirmare în ședința de judecată.

Din conținutul deciziei rezultă că această concluzie s-a tras avînd în vedere

depozițiile inculpatului S.Muntean, a martorilor R.Gonța, Șt.Marin, E.Sirotenco, din care

rezultă că inculpatul a refuzat de la efectuarea testului ,,Drager” și colectarea probelor

biologice, precum și de la examinarea medicală de constatare a faptului de consumare a

alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, și actele cauzei - procesele-verbale de constatare

a unei bănuieli rezonabile cu privire la infracțiune în cadrul examinării materialului

înregistrat în R-2 cu nr.691 din 26.02.2015 și nr.35 din 26.02.2015, raportul agentului

constatator nr.01 052327 din 26.02.2015, în care sînt descrise circumstanțele în care

inculpatul a refuzat de la testarea alcooloscopică.

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii imputate lui S.Muntean, inclusiv vinovăția acestuia, după cum rezultă din

sentința primei instanțe și decizia instanței de apel, care s-au pronunțat asupra

circumstanțelor de fapt și și-au motivat concluzia prin cumulul de probe pertinente,

concludente și utile, administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate în

conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, în mod obiectiv.

Colegiul penal atestă că, conform art.27 și art.414 alin.(2) Cod de procedură penală,

aprecierea probelor și circumstanțelor de fapt ale cauzei ține de competența instanțelor de

fond și de apel. Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și s-o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, însă va ține

seama de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească devenită definitivă.

6

Astfel, instanța de recurs constată că decizia instanței de apel cuprinde fondul

apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului pe acest capăt

de învinuire, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile

art.417 Cod de procedură penală.

Mai mult, neacordul recurentului cu aprecierea probelor sus-menționate, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, deoarece

aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept fie în instanța de fond, fie

în instanța de apel, și dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar da

temei de casare a unei hotărîri de condamnare sau de achitare. Totodată, Colegiul penal

constată că recurentul invocă în recurs aceleași argumente ca și în apel, asupra cărora

instanța de apel deja s-a expus motivat și detaliat, iar concluzia instanței de apel privind

vinovăția inculpatului, în opinia instanței de recurs, este justă și întemeiată.

Argumentele recurentului, precum că nu este vinovat în comiterea infracțiunii

imputate, căci la dosar nu a fost anexat ca probă tichetul de pe aparat și sigiliul muștucului,

cu indicarea numărului și a seriei aparatului, sînt neîntemeiate și contravin actelor cauzei,

deoarece în cazul dat nu a fost viciată procedura de prevenire, fiindcă dînsul la propunerea

colaboratorului de poliție a refuzat de la efectuarea testului cu aparatul ,,Drager”, pe cînd

art.23 alin.(3) lit.b) din Legea cu privire la siguranța traficului rutier, prescrie clar că

,,conducătorul de autovehicul este obligat să se supună la solicitarea agentului de circulație

procedurii de testare a aerului expirat și examenului medical de recoltare a probelor

biologice în vederea constatării alcoolemiei”, dispoziție care se întrevede și în pct.11 lit.j)

din Regulamentul cirulației rutiere, astfel că doar în cazul colectării probei urma a fi anexat

tichetul de pe aparat. Totodată, Colegiul menționează că nerecunoașterea vinovăției de

către inculpat nu echivalează cu achitarea lui, de vreme ce există probe pertinente și

concludente care, în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc cu

certitudine vinovăția acestuia în săvîrșirea infracțiunii imputate.

Colegiul penal reține că, probatoriul administrat confirmă pe deplin existența și

săvîrșirea de către inculpat a infracțiunii reținute în sarcina lui, atît sub aspectul laturii

obiective, cît si a celei subiective.

Referirea recurentului, precum că instanța nu a dat o apreciere cuvenită probelor din

dosar, și anume declarațiilor martorilor R.Gonța, Șt.Marin, Ev.Sirotenco, țin de starea de

fapt a cauzei și declarațiile acestor martori nu pot fi apreciate critic, precum solicită

recurentul, fiindcă dînșii au dat declarații în condițiile libertății de voință și conștiință,

acestea reflectă adevărul cunoscut de ei și că asupra lor nu au existat presiuni, amenințări,

constrîngeri sau ingerințe ale organului de urmărire penală sau ale altor persoane care să fi

afectat acuratețea și realitatea celor consemnate în declarațiile scrise existente la dosar, că

nu au existat sugestii sau alte elemente de influențare din partea organelor de drept sau ale

altor persoane în sensul de a-l acuza pe el, pe nedrept.

Lipsite de temei sînt și afirmațiile recurentului, precum că a fost pus în calitate de

bănuit cu 11 luni mai înainte decît ar fi comis fapta de care a fost învinuit, pe cînd a fost

pus sub învinuire la 23.04.2015, adică cu depășire termenului de 3 luni, ceea ce contravine

normelor procesual penale, și respectiv potrivit art.251 Cod de procedură penală, duce la

nulitatea actului respectiv, deoarece asupra acestor argumente s-a pronunțat destul de

motivat și argumentat instanța de apel, concluzii pe care instanța de recurs și le însușește

integral.

Colegiul penal consideră neîntemeiate afirmațiile recurentului, precum că în cauză a

fost încălcat dreptul lui la un proces echitabil, pe motiv că din actele cauzei rezultă că

inculpatul a avut acces la o instanță de judecată și posibilitatea de a fi audiat, cît și de

asistența juridică care i-a fost acordată atît la urmărirea penală, cît și în instanțele de

judecată, nefiind lipsit de dreptul la apărare și de a ataca acțiunile și hotărîrile organului de

7

urmărire penală, precum a asistat și la audierea părților vătămate, a martorilor, nefiind lipist

de dreptul de a adresa acestora întrebări, astfel că a fost respectat și principiul

contradictorialității.

Reieșind din circumstanțele descrise mai sus, Colegiul penal constată că decizia

instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la

respingerea apelului pe acest capăt de acuzare - în baza art.2641 alin.(3) Cod penal, precum

și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură

penală.

Totodată, în ce privește argumentele recurentului în latura civilă, și anume în partea

încasării prejudiciului material și moral în folosului părții vătămate S.Lungu, Colegiul

penal le consideră parțial întemeiate, în partea ce ține de încasarea prejudiciului material

cauzat în urma deteriorării automobilului de model ,,Volkswagen Transporter”.

Din textul recursului rezultă că recurentul consideră că în general acțiunea părții

vătămate S.Lungu urmează a fi respinsă, din motiv că, contrar prevederilor art.59 Cod de

procedură penală, S.Lungu nu fost recunoscut în calitate de parte civilă, că în cauză nu a

fost efectuată expertiza auto-tehnică a automobilului dar un raport de evaluare de către o

organizație ce nu posedă licență pentru genul dat de activitate, că persoana care a efectuat

expertiza a prezentat legitimația, fără a prezenta atestația eliberată de organul care a

efectuat atestația, că prejudiciul moral în sumă de 10000 lei, nu a fost probat prin careva

probe.

Cercetînd și evaluînd materialul probator administrat la caz, Colegiul penal conchide

că aceste alegații ale recurentului nu pot fi reținute integral, deoarece partea vătămată

S.Lungu în cadrul procesului penal, prin ordonanța organului de urmărire penală din

17.11.2014 a fost recunoscut în această calitate (f.d.34 v.1), iar potrivit procurei și

certificatului de înmatriculare a automobilului (f.d.143-145 v.2) se atestă dreptul de

proprietate a lui S.Lungu asupra automobilului de model ,,Volkswagen Transporter”.

Referitor la cuantumul prejudiciului moral dispus spre încasare în folosul părții

vătămate S.Lungu în mărime de 10000 lei, Colegiul penal îl consideră unul dovedit mai

presus de orice dubiu, fiindcă partea vătămată deși a avut vătămări corporale neînsemnate,

totuși a suferit o traumă fizică, cît și psihică de excepție, determinată de fapta săvîrșită de

inculpat, în urma căreia s-a ales cu niște leziuni corporale neînsemnate și i-a fost deteriorat

mijlocul de transport, de care nu s-a putut folosi mai bine de un an de zile, fiind unica sursă

de existență a familiei sale compusă din șapte persoane, cinci dintre ei fiind copii minori și

soția ce se afla în concediul de îngrijire a copilului minor, astfel că cuantumul daunei

morale dispus spre încasare, va prezenta o compensare a prejudiciului activ cauzat acestuia,

în urma deteriorării bunului pe care îl avea în proprietate. În sensul dat, Colegiul atestă că

în categoria prejudiciilor cauzate de leziuni sau vătămări se includ și prejudiciile morale,

care constau atît în dureri fizice, cît și în suferințe psihice, de care instanțele de fond au

ținut cont cînd au dispus încasarea acestuia în sumă de 10000 lei, reieșind din gradul de

vinovăție al autorului prejudiciului, suferințele fizice și psihice ale părții vătămate, precum

și măsura în care această compensare poate aduce satisfacție acestuia.

Totodată, Colegiul penal cercetînd materialele cauzei în raport cu motivele invocate

de către recurent rerefitor la netemeinicia încasării prejudiciului material în sumă de 50136

lei pentru deteriorarea automobilului de model „Volkswagen Transporter”, constată că

instanțele de fond prin admiterea acțiunii civile în această parte în beneficiul părții

vătămate S.Lungu, nu a verificat probele prezentate de partea vătămată în confirmarea

cerințelor sale. Astfel, reieșind din materialele cauzei rezultă că, la demersul părții

vătămate, prin încheierea instanței din 25.09.2015, s-a dispus numirea expertizei auto-

tehnică la Camera de Comerț și Industrie, filiala Tighina pentru constatarea defectelor

tehnice a automobilului ,,VW Transporter, cu n/î COB 606, posibilitatea reparării acestuia

8

și constatarea prejudiciului material în caz de o posibilă reparație (f.d.10-12, v.1). Însă, în

cauză a fost prezentată o xerocopie a unui raport de evaluare întocmit de către expertul-

evaluator, V.Railean, iar instanțele nu au verificat dacă acesta a fost efectuat în

corespundere cu prevederile art.142-145 Cod de procedură penală, dacă expertului i-au fost

explicate obligațiunile prevăzute de art.88 Cod de procedură penală și dacă Camera de

Comerț și Industrie, filiala Tighina dispune de licență pentru acest gen de activitate, potrivit

Legii nr.989 din 18.04.2002 cu privire la activitatea de evaluare. Totodată, instanțele nu au

verificat dacă automobilul „VW LT 28”, cu n/î KAY 954 a fost asigurat, astfel cum a

indicat inculpatul, deoarece din materialele cauzei rezultă că automobilul în cauză este

asigurat cu polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă (RCA) în baza

contractului de asigurare RCAI-000700232 din 12.03.2014 al Societății de asigurări

„Moldcardo” SA, care conform „Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere

civilă pentru pagube produse de autovehicule” din 22.12.2006, în vigoare în 09.09.2007,

este obligată să recupereze daunele materiale cauzate din vina asiguratului.

Astfel, în aceste circumstanțe, nu este posibil de a conchide ca fiind cert demonstrat

cuantumul prejudiciului material cauzat în urma accidentului rutier automobilului,,VW

Transporter, cu n/î COB 606.

Conform prevederilor art.387 alin.(1) Cod de procedură penală, o dată cu

pronunțarea sentinței de condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sînt dovedite

temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în

parte, ori o respinge. Totodată, potrivit alin.(3) al aceluiași articol și art.225 Cod de

procedură penală, dacă la soluționarea acțiunii civile, pentru a stabili exact suma

despăgubirilor cuvenite părții civile, ar trebui amînată judecarea cauzei pentru a se

administra probe suplimentare, instanța poate să admită în principiu acțiunea civilă,

urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

Prin urmare, reieșind din circumstanțele sus menționate și prevederile normelor

procesual penale citate supra, Colegiul penal conchide de a admite recursul inculpatului în

partea încasării prejudiciului material în beneficiul părții vătămate S.Lungu în sumă 50136

lei pentru deteriorarea automobilului de model „Volkswagen Transporter”, cu casarea

sentinței și deciziei instanței de apel în această parte, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărîri în partea dată, prin care acțiunea civilă a părții vătămate se admite în principiu,

urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor materiale să se pronunțe instanța în ordinea

procedurii civile. Totodată, de la inculpatul S.Muntean urmează a se încasa în beneficiul

părții vătămate S.Lungu, cu titlu de cheltuieli pentru evaluarea prejudiciului, efectuarea

expertizei narcologice și acordarea asistenței juridice suma totală de 3486 lei.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, judecînd recursul,

instanța adoptă decizia de admitere a recursului, casează parțial sau total hotărîrea atacată și

pronunță o nouă hotărîre, dacă nu se agravează situația condamnatului.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Muntean Serghei, casează parțial

sentința Judecătoriei Ștefan Vodă din 01 decembrie 2015 și decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2016 în cauza penală în privința lui Muntean

Serghei, în latura civilă, în partea încasării prejudiciului material, rejudecă cauza și

pronunță o nouă hotărîre în această parte, prin care:

Se încasează de la Muntean Serghei în beneficiul lui Lungu Serghei cu titlu de

cheltuieli pentru evaluarea prejudiciului, efectuarea expertizei narcologice și acordarea

9

asistenței juridice suma totală de 3486 lei, iar în partea încasării prejudiciului material

cauzat în urma deteriorării automobilului de model „Volkswagen Transporter”, acțiunea

civilă se admite în principiu, urmînd ca asupra cuantumului acestuia să se pronunțe instanța

în ordinea procedurii civile.

Celelalte dispoziții ale hotărîrii contestate se menține.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 16 august 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

10