1ra-1638/2017 — art. 187 alin. 2 lit. f CP

1ra-1638/2017 — art. 187 alin. 2 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1638/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Radu

Sâli, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie

2017, în privința inculpatului

Stolear Serghei XXXX, născut la

XX XXX XXXX, originar și locuitor al XXXXX, str.

XXXXX XX, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare

instanța de fond: 10.06.2016 – 27.06.2016,

instanța de apel: 09.08.2016 – 24.01.2017,

instanța de recurs: 03.10.2017 – 28.11.2017.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă :

Stolear Serghei a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal la 5 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând cu 23 mai 2016.

Stolear Serghei XXXX având scopul sustragerii deschise a bunurilor altei

persoane, aflându-se pe str. Sarmizegetusa, 15/1, mun. Chișinău, a sustras în mod

deschis de la Morozan Vera o geantă în valoare de 50 lei, în care se afla o sticlă de

țuică la preț de 15 lei, bani în sumă de 500 lei, adeverința de invalid pe numele lui

Morozan Vera, cauzând părții vătămate o daună considerabilă, în sumă de 565 lei.

1

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că a

observat o geantă fără stăpân, pe trotuar. A luat-o și a plecat. Pe drum s-a uitat în

geantă, a văzut o sticlă de votcă și niște oase de găină. A servit din sticlă, nu i-a

plăcut și a aruncat-o împreună cu geanta. La stație, a văzut poliția și partea

vătămată care făcea gălăgie. S-a dus după geantă și a întors-o părții vătămate. A

doua zi a fost reținut. Nu l-a văzut nimeni când a luat geanta, a vrut să vadă ce era

în ea. Nu a văzut 500 lei în geantă. A întors geanta și și-a cerut scuze.

Totodată, vina inculpatului este dovedită prin probele administrate, inclusiv

declarațiile părții vătămate Morozan Vera, că stătea de vorbă cu o doamnă în stradă

și a lăsat geanta sa personală împreună cu cumpărăturile la sol. De ei s-au apropiat

doi bărbați. Unul dintre ei a început a comunica cu doamna, iar celălalt, în mod

deschis a sustras geanta de la ea în valoare de 50 lei, în care se afla o sticlă cu țuică

de 15 lei, bani în numerar în sumă de 500 lei, care se aflau într-un buzunar

dinăuntru, care era închis la fermoar, și adeverința de invalid pe numele ei.

Persoana dată a fugit printre blocuri. A fugit după el, strigându-i din urmă să-i dea

geanta, numindu-l hoț, însă nu a reușit să-l ajungă și a chemat poliția. Concubinul

ei îl ținea pe celălalt. Cu poliția s-au deplasat după colț, unde era inculpatul și

polițistul l-a întrebat unde-i geanta, la care acesta a răspuns că acuși o aduce.

Inculpatul a adus geanta și i-a dat-o. Apoi a depistat că din geantă îi lipsesc banii,

sticla cu țuică și adeverința de invalid, fiindu-i cauzată o pagubă materială

considerabilă în sumă totală de 565 lei. Mama inculpatului a venit seara la ea acasă

și i-a spus că-i dă 3000 lei ca să-l ierte, dar ea nu a vrut să ia așa bani. Paguba de

500 lei i-a fost restituită de mama inculpatului. Are pensia de 651 lei, care îi este

unica sursă de existență.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod

penal ca jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de

daune în proporții considerabile.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că nu s-au stabilit circumstanțe

atenuante și agravante, că anterior în privința inculpatului au fost pornite câteva

cauze penale pe infracțiuni similare, care în instanța de judecată au fost încetate pe

motivul împăcării părților (sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din

11.07.2007, în temeiul art. 27, 186 alin. (1) Cod penal; sentința Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău din 24.07.2012, în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod

penal), însă, ultimul a comis din nou o sustragere, nu a făcut concluziile ce se

cuvin, continuă modul de viață infracțional și antisocial, respectiv unica

posibilitate de corijare a acestuia este aplicarea pedepsei cu închisoare.

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o

pedeapsă cu aplicarea art. 90 Cod penal.

Apelantul invocat că inculpatul a recunoscut pe deplin vina, regretă și se

căiește sincer de cele săvârșite.

În prima instanță, inculpatul nu a recunoscut vina, însă imediat după incident

a restituit părții vătămate geanta și prejudiciul cauzat.

Inculpatul nu are antecedente penale, întreține un copil minor, mama

acestuia fiind pensionară.

2

Totodată, acțiunile inculpatului se încadrează în cerințele prevăzute de art.

79 și 90 Cod penal, și nu este rațional ca ultimul să execute pedeapsa cu închisoare.

3.1. Avocatul Denis Iurco la fel a declarat apel, solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă cu

aplicarea art. 90 Cod penal.

Apelantul a invocat că inculpatul a restituit paguba părții vătămate, în baza

declarațiilor lui a fost posibil de a stabili adevărul pe caz, se căiește sincer de cele

săvârșite, are la întreținere un copil minor, prima instanță nu a stabilit nicio

circumstanță agravantă.

ianuarie 2017, apelurile au fost admise, casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

Procesul penal în privința lui Stolear Serghei, pe art. 187 alin. (1) Cod penal,

a fost încetat în temeiul art. 2 al Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova.

Instanța de apel a reținut că potrivit rechizitoriului, inculpatul este învinuit că

având scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, în timpul și

circumstanțele descrise, a sustras de la partea vătămată bunuri, cauzându-i astfel o

daună materială considerabilă în sumă de 565 lei.

Fapta din rechizitoriu este calificată în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal

ca jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de

daune în proporții considerabile.

Prin sentință, este stabilită situația de fapt și de drept similară cu cea din

rechizitoriu.

Prin Legea nr. 207 din 29 iulie 2016, în vigoare din 07 noiembrie 2016, art.

64 alin. (2) Cod penal, care reglementează mărimea unității convenționale, este

modificat, având următorul cuprins: „Amenda se stabilește în unități

convenționale. Unitatea convențională de amendă este egală cu 50 de lei”.

Potrivit articolului 18 Cod contravențional, se consideră de mici proporții

valoarea bunurilor sustrase, care, la momentul săvârșirii contravenției, nu

depășește 25 de unități convenționale.

Prin infracțiune, inculpatul a cauzat un prejudiciu material în valoare totală

de 565 lei, mărime, care raportată la articolele 64 alin. (2) Cod penal și 18 Cod

contravențional, în vigoare, constituie proporții mici.

Astfel, urmare a efectului retroactiv asupra situației stabilite în cauză, prin

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele componenței infracțiunii prevăzute

de norma penală, se impune recalificarea faptei inculpatului de la art. 187 alin. (2)

lit. f) Cod penal la art. 187 alin. (1) Cod penal, ca jaful, adică sustragerea deschisă

a bunurilor altei persoane.

Totodată, inculpatul cade sub incidența art. 2 din Legea privind amnistia, și

ținând cont de art. 107 alin. (1) Cod penal și 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, se impune încetarea procesului penal din motivul, că există circumstanța

care exclude tragerea la răspundere penală a inculpatului - a intervenit amnistia.

3

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a indicat că mărimea prejudiciului cauzat prin infracțiunea

prevăzută la alin. (1) art. 187 Cod penal, nu cunoaște o limită inferioară de 25

unități convenționale.

Concomitent, întru combaterea motivelor invocate de instanța de apel,

servește Hotărârea Plenului CSJ ,,Cu privire la practica judiciară în procesele

penale despre sustragerea bunurilor” nr. 23 din 28.06.2004, în care, la pct. 28 este

indicat: ,,La calificarea sustragerii, săvârșite cu cauzarea de daune considerabile

(lit.d) alin.(2) art. 186, lit.f) alin.(2) art. 187, lit.f) alin.(2) art. 188, lit.c) alin.(2)

art. 190 și lit.c) alin.(2) art. 191 CP), este necesar să se țină cont de faptul că

caracterul considerabil al daunei cauzate se stabilește luându-se in considerare

valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială și

venitul acesteia, existența persoanelor întreținute, alte circumstanțe care

influențează esențial asupra stării materiale a victimei. Este necesar de luat în

considerație că, chiar dacă aprecierea subiectivă de către victimă este importantă la

stabilirea caracterului considerabil al daunei cauzate, aceasta nu trebuie să

influențeze asupra regulii că prin sustragere poate fi cauzat doar un prejudiciu

patrimonial efectiv (real). De aceea, nu trebuie confundat modul de determinare a

prejudiciului patrimonial cu caracterul acestui prejudiciu”.

În speță, instanța de apel a confundat modul de determinare a prejudiciului

patrimonial cu caracterul acestui prejudiciu.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12)

Cod de procedură penală.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția și când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită.

Sub acest aspect, se reține că instanța de apel a comis următoarele erori de

drept.

Potrivit art. 413 alin. (1), 419 Cod de procedură penală, la judecarea apelului

se aplică regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă instanță, cu

excepțiile prevăzute în Partea specială titlul II capitolul IV secțiunea 1.

Rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor

generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod

corespunzător. Conform art. 385 alin. (1) pct. 1), 3) Cod de procedură penală, la

adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc

fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea. În corespundere cu art.

113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și

4

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile

săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală. Conform

art. 126 alin. (2) Cod penal, caracterul considerabil sau esențial al daunei cauzate

se stabilește luându-se în considerare valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor

pentru victimă, starea materială și venitul acesteia, existența persoanelor

întreținute, alte circumstanțe care influențează esențial asupra stării materiale a

victimei. Potrivit art. 18 și 105 Cod contravențional, se consideră de mici proporții

valoarea bunurilor sustrase, dobândite, primite, fabricate, distruse, utilizate,

transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală sau valoarea

pagubei pricinuite care, la momentul săvârșirii contravenției, nu depășește 20% din

cuantumul salariului mediu lunar pe economie prognozat, aprobat de Guvern

pentru anul în curs la data săvârșirii faptei. Sustragerea în proporții mici din avutul

proprietarului prin furt, însușire, delapidare, abuz de serviciu sau escrocherie, se

sancționează cu amendă de la 30 la 60 de unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 40 la 60 de ore. În corespundere cu art.

417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să

cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date.

Însă, instanța de apel nu a respectat întocmai prescripțiile de drept

nominalizate, deoarece, potrivit descriptivului deciziei contestate (pct. 4. din decizie):

a) a constat sumar și neclar că: „art. 64 alin. (2) Cod penal, este modificat,

având următorul cuprins: „unitatea convențională de amendă este egală cu 50 de

lei”, potrivit articolului 18 Cod contravențional, se consideră de mici proporții

valoarea bunurilor sustrase, care, la momentul săvârșirii contravenției, nu

depășește 25 de unități convenționale. Prin infracțiune, inculpatul a cauzat un

prejudiciu material în valoare de 565 lei, mărime, care raportată la art. 64 alin.

(2) Cod penal și 18 Cod contravențional, în vigoare, constituie proporții mici.

Urmare a efectului retroactiv, se impune recalificarea faptei inculpatului de la

art. 187 alin. (2) lit. f) la art. 187 alin. (1) Cod penal, ca jaful, adică sustragerea

deschisă a bunurilor altei persoane”.

Deci, concluzia respectivă nu conține o argumentare cauzală legală raportată

la circumstanțele de fapt și drept indicate în rechizitoriu.

Mai mult, constatarea că „prejudiciu material în valoare de 565 lei, raportat

la art. 64 alin. (2) Cod penal și 18 Cod contravențional, constituie proporții mici.

Urmare a efectului retroactiv, se impune recalificarea faptei”, este lipsită de o

finalitate concluzițională clară, logică și consecventă.

Or, este absolut neclar și nemotivat sensul de a raporta fapta la o normă

penală și alta contravențională, cu recalificarea ei ulterioară în baza altei norme

penale;

b) a omis că în virtutea prescripțiilor din art. 18 și 105 Cod contravențional,

art. 113, 126 alin. (2),187 alin. (1) și (2) lit. f) Cod penal, încadrarea acțiunilor

făptuitorului în temeiul calificativului „proporții mici”, are loc doar în cazul

sustragerii din avutul proprietarului prin „furt, însușire, delapidare, abuz de

serviciu sau escrocherie”, dar nu și prin „jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor

altei persoane”;

5

Or, în cazul infracțiunii de jaf, prevăzute la art. 187 alin. (1) și (2) lit. f) Cod

penal, conform normelor de drept enunțate, calificarea acțiunilor infractorului se

determina în temeiul altui calificativ - cu sau fără „cauzarea de daune în proporții

considerabile”. Totodată, potrivit art. 126 alin. (2) Cod penal, caracterul

considerabil al daunei cauzate se stabilește luându-se în considerare valoarea,

cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul

acesteia, existența persoanelor întreținute, alte circumstanțe care influențează

esențial asupra stării materiale a părții vătămate.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanța de apel nu a judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde

motive legale pe care se întemeiază soluția, că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită, și că recursul ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12)

Cod de procedură penală, și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se

impune soluția admiterii recursului declarat, casării totale a deciziei contestate, și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c), alin. (3) Cod de

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Radu Sâli, casează total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2017, în privința inculpatului Stolear Serghei

XXXX, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 19

decembrie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

6