1ra-1396/2017 — art. 217-1 alin. 3 lit. c, f CP

1ra-1396/2017 — art. 217-1 alin. 3 lit. c, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1396/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Ghenadie Nicolaev,

Judecătorii – Petru Moraru și Nadejda Toma,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 05 aprilie 2017, declarat de

inculpatul

Plotnicu Gheorghi xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 11.11.2016 – 20.12.2016;

Instanța de apel: 03.02.2017 – 05.04.2017;

Instanța de recurs: 07.08.2017 – 15.11.2017.

A CONSTATAT:

administrate în faza de urmărire penală, Plotnicu Gheorghi a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 2171 alin. (3) lit. c), f) Cod penal, la 4 (patru) ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul prelucrării, procurării, transportării

substanțelor chimice precum și în domeniul farmaceutic pe termen de 5 (cinci) ani.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 3 (trei) ani, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții în domeniul prelucrării, procurării, transportării substanțelor chimice precum și în

domeniul farmaceutic pe termen de 5 (cinci) ani.

Plotnicu Gheorghi, intenționat, înțelegând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

într-o perioadă nestabilită de către organul de urmărire penală, a însușit o masă vegetală

uscată cu conținut narcotic, pe care o păstra la domiciliul său, amplasat pe adresa xxxxx.

Ulterior, în perioada lunilor ianuarie - martie 2016, acționând intenționat,

înțelegând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, având scopul de înstrăinare a

substanțelor narcotice, în repetate rânduri i-a comercializat lui Petrișin Anatoli, masa

vegetală uscată cu conținut narcotic.

În continuarea acțiunilor sale, la 29 aprilie 2016, ora 07:20, în urma efectuării

percheziției de către colaboratorii IP Fălești, în gospodăria lui Plotnicu Gheorghi, au fost

depistate și ridicate 9 (nouă) pachete din hârtie cu marihuană, cu masa totală de 217,84

gr și un fragment de butelie din plastic, transparentă, parțial tăiată, cu depuneri de rășină

de canabis, cu masa totală de 0,11 gr.

cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie recunoscut culpabil în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. c), f) Cod penal, cu aplicarea

1

pedepsei 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita

anumite activități ce țin de circulația substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor

lor, pe termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În argumentarea apelului, procurorul a invocat dezacordul cu pedeapsa stabilită,

considerând că prima instanță greșit a dispus aplicarea suspendării executării pedepsei

închisorii, or, infracțiunea săvârșită de inculpat se atribuie la categoria celor grave.

Totodată, prima instanță nu a luat în considerație pericolul social al faptei,

consecințele survenite și impactul social în urma răspândirii drogurilor.

A mai invocat apelantul, că la aplicarea pedepsei în privința lui Plotnicu Gheorghi

pentru infracțiunea săvârșită, prima instanță nu a acordat deplină eficiență prevederilor

art. art. 61, 75, 78 Cod penal și astfel, incorect a ajuns la concluzia că corectarea și

reeducarea inculpatului este posibilă fără executarea reală a pedepsei închisorii.

Mai mult, instanța nu a luat în considerație că inculpatul în anul 2014, fiind

condamnat de asemenea pentru circulația ilegală de substanțe narcotice, a beneficiat de o

pedeapsă non privativă de libertate, iar ultimul nu și-a făcut concluziile necesare, nefiind

atins scopul legii penale de reeducare a condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni din partea ultimului.

admis apelul, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Plotnicu Gheorghi a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art. 2171 alin. (3) lit. c), f) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală, la 4 (patru) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții în domeniul prelucrării, procurării, transportării substanțelor chimice precum și în

domeniul farmaceutic pe termen de 5 (cinci) ani, cu executarea pedepsei închisorii în

penitenciar de tip semiînchis.

4.1. Pentru argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a reținut că prima

instanță, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a verificat

complet sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor

administrate apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului

Plotnicu Gheorghi, care se confirmă prin probele administrate pe dosar la faza urmăririi

penale, acceptate de către inculpat, acțiunile lui fiind corect calificate de către prima

instanță, după indicii – „circulația ilegală a drogurilor în scop de înstrăinare, adică

prelucrarea, procurarea, păstrarea, transportarea drogurilor, săvârșite în scop de

înstrăinare ilegală a drogurilor, utilizarea drogurilor, a căror circulație în scopuri

medicinale este interzisă, săvârșită în proporții mari”, fapte ce pe deplin se încadrează în

prevederile art. 2171 alin. (3) lit. c), f) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a constatat că prima instanță la individualizarea pedepsei

aplicate nu a ținut cont de prevederile art. art. 75, 90 Cod penal, și anume instanța de

judecată nu a luat în considerație persoana condamnatului sub aspectul periculozității

sociale raportate la faptele și împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea.

Astfel, având în susținere prevederile art. art. 61, 75 Cod penal, instanța de apel a

remarcat, că Plotnicu Gheorghi în anul 2014, fiind condamnat pentru circulația ilegală de

substanțe narcotice, a beneficiat de o pedeapsă non privativă de libertate și acesta nu și-a

făcut concluziile necesare, a comis din nou o faptă prejudiciabilă din aceeași categorie,

prin urmare nefiind atins scopul legii penale de reeducare a condamnatului și fiind

demonstrată predispunerea acestuia de a săvârși noi infracțiuni.

2

În concluzie, instanța de apel a menționat că pedeapsa aplicată de către prima

instanță este una neproporțională celor comise de către inculpat.

contestat decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia și

menținerea sentinței primei instanțe.

În argumentarea recursului a invocat, că decizia instanței de apel este neîntemeiată

în partea excluderii aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

În susținerea opiniei sale, menționează că pe parcursul derulării urmăririi penale,

iar ulterior la examinarea cauzei penale în instanțele de fond a recunoscut vinovăția în

comiterea infracțiunii incriminate.

Astfel, a solicitat ca cauza penală respectivă să fie examinată pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, în acest sens perfectând un înscris autentic care

a fost admis de către prima instanță.

Totodată, evidențiază că la domiciliu este caracterizat pozitiv, la evidența

medicilor narcolog sau psihiatru nu se află, antecedentele penale sunt stinse, are familie

la întreținere și trei copii minori, fapt care a fost confirmat în ședințele de judecată prin

înscrisuri.

Susține recurentul că el este unicul întreținător și al părinților: xxxxx și xxxxx,

ambii fiind în etate și bolnavi.

Mai evidențiază că pe parcursul examinării prezentei cauze până a fi pronunțată

decizia instanței de apel, a fost încadrat la serviciu, făcându-și concluziile cuvenite,

înțelegând consecințele, intenționând și dorind să ducă un mod normal de viață, acordând

prioritate familiei, copiilor, corijându-se de sine stătător, concluzionând ca pe viitor să nu

mai comită abateri de la lege.

Reiterează inculpatul că se căiește sincer de cele săvârșite și cu toată certitudinea

și responsabilitatea garantează că și-a făcut cu adevărat concluzii în ce privește

infracțiunea comisă, faptul ca într-adevăr substanțele narcotice duc la distrugerea și

demoralizarea societății.

pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, din motiv că este vădit neîntemeiat.

În susținerea opiniei sale, procurorul a indicat că instanța de apel și-a argumentat

suficient soluția adoptată, a ținut cont în deplină măsură de principiile generale de aplicare

a pedepsei, de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea,

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Acuzatorul de stat susține că instanța de apel corect a sesizat, că inculpatul a mai

săvârșit în anul 2014 o infracțiune din aceeași categorie, și fiindu-i aplicată o pedeapsă

cu suspendarea condiționată a executării acesteia, nu s-a corijat și a săvârșit din nou o

infracțiune privind circulația ilegală a substanțelor narcotice.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

3

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

Din conținutul recursului dedus judecății, se atestă că inculpatul critică decizia

instanței de apel în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit

căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

În esență, argumentele recurentului se axează pe dezacordul cu excluderea de către

instanța de apel a prevederilor art. 90 Cod penal, considerând că instanța nu a ținut cont

de faptul că cauza penală a fost examinată pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, care în opinia acestuia serveau temei de a micșora limitele de pedeapsă

și de a dispune suspendarea condiționată a executării acesteia, așa cum de altfel a procedat

prima instanță.

Examinând argumentele formulate de recurent prin prisma temeiului de casare

invocat, Colegiul penal concluzionează asupra netemeiniciei acestora, din următoarele

motive.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile)

stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea

fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică

a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice

o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și respectiv

la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor

persoane.

După cum se constată în speță, inculpatul Plotnicu Gheorghi a fost condamnat de

către instanța de apel în baza art. 2171 alin. (3) lit. c), f) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul prelucrării, procurării, transportării

substanțelor chimice precum și în domeniul farmaceutic pe termen de 5 ani, cu executarea

pedepsei închisorii în penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit practicii unitare a Curții Supreme de Justiție, în sensul art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor imputate în

rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi

penale, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei cu închisoare ori cu muncă neremunerată în folosul comunității și de

4

reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

amendă.

Analizând sintagma „limitelor de pedeapsă prevăzută de lege” deducem că

legiuitorul a avut în vedere că pedeapsa, în cazul în care este închisoarea, se reduce cu o

treime din maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, stabilindu-se noi limite cu care

trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei inculpatului.

Potrivit principiului individualizării pedepsei penale (art. 7 Cod penal) în

coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la art. 75 alin. (1)

Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luând în considerare caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui

vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau

agravează răspunderea, ținându-se cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a

fost condamnat inculpatul.

Doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de individualizare

a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina libertate de

acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile

prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Colegiul penal reține că instanța de apel la stabilirea pedepsei a luat în considerație

căința sinceră a inculpatului cu privire la acțiunile săvârșite, care recunoscând vinovăția

a solicitat examinarea cauzei penale pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală.

Totodată, în cazul în care instanța de judecată a constatat circumstanțe atenuante

și a redus pedeapsa, după caz până la minim, aceste circumstanțe nu mai pot servi temei

de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași situații de

drept i se acordă o dublă valență juridică.

Prin urmare, nu pot fi reținute alegațiile inculpatului cu privire la necesitatea

dispunerii suspendării condiționate a executării pedepsei, deoarece instanța de apel corect

a ajuns la concluzia că corectarea lui Plotnicu Gheorghi va fi asigurată doar prin

executarea reală a pedepsei închisorii, stabilită în concordanță cu rigorile impuse de

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

În susținerea acestei concluzii instanța de recurs punctează că instanța de apel

corect a ținut cont la stabilirea pedepsei de gravitatea infracțiunii săvârșite, care potrivit

art. 16 Cod penal, fac parte din categoria infracțiunilor grave, de urmările prejudiciabile

ale infracțiunii și impactul social negativ al acțiunilor inculpatului, de personalitatea

acestuia, care anterior a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni similare, și care

beneficiind de o pedeapsă neprivativă de libertate, nu a mers pe calea corijării și din nou

a săvârșit o infracțiune privind circulația ilegală a drogurilor în scop de înstrăinare.

De asemenea, se reține că circumstanțele enumerate de către inculpat în cererea de

recurs au constituit obiect de examinare și la examinarea cauzei în apel, instanței

fiindu-i aduse la cunoștință adeverința privind componența familiei inculpatului, faptul

că unul dintre copiii acestuia este student la Școala Profesională nr. 3, mun. Chișinău și

că inculpatul este angajat în câmpul muncii (f.d. 213-215, vol.I).

5

Prin urmare, instanța de recurs constată că argumentele invocate de recurent cu

privire la necesitatea suspendării condiționate a executării pedepsei stabilite inculpatului,

nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de

implicare în sensul rejudecării deciziei instanței de apel.

Având în vedere cele menționate, Colegiul penal constată, că pedeapsa

individualizată de instanța de apel, corespunde atât principiului proporționalității, cât și

scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea

inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât

și a altor persoane.

În consecință, instanța de recurs concluzionează că nu există temei legal pentru

admiterea recursului ordinar declarat, iar potrivit legii se impune inadmisibilitatea

acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Plotnicu Gheorghi

xxxxx, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 05 aprilie 2017, în

propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 decembrie 2017.

Președinte Ghenadie Nicolaev

Judecătorii Petru Moraru

Nadejda Toma

6