1ra-449/2014 — 27, 186 al. 2

Dosarul nr. 1ra-449/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 mai 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

judecători – Constantin Alerguș, Nicolae Gordilă, Ghenadie Nicolaev, Vladimir

Timofti,

a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Valeriu Dubăsari, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 octombrie 2013, în cauza penală în privința

lui,

Plotniuc Vitalie Gheorghi, născut la 13 august 1987,

originar și domiciliat în sat. Coșcodeni, r-nul Sîngerei,

Datele referitoare la examinarea cauzei:

instanță)

(instanța de apel)

(instanța de recurs).

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul Sergiu Crijanovschi, care a solicitat admiterea recursului în sensul declarat.

Avocatul Vladimir Mării în numele inculpatului Plotniuc Vitalie, care a solicitat

respingerea recursului declarat.

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 27, 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal la 2 (doi) ani închisoare,

fapta fiind examinată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Potrivit prevederilor art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, la pedeapsa

stabilită a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința

judecătoriei Ungheni din 06.11.2012 de 5 (cinci) ani închisoare cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 3 (trei) ani și amendă în

mărime de 200 (două sute) unități convenționale, stabilindu-se definitiv pedeapsa

închisorii pe un termen de 5 (cinci) ani, cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis și

amendă în mărime de 200 u.c.

1

Vitalie, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, aflîndu-se în stare

de ebrietate alcoolică, prin forțarea ușii de la intrare, a pătruns în casa cet. Doina Victor

Ștefan din sat. Chirileni, r-nul Ungheni, de unde intenționa să sustragă bani, însă din cauze

independente de voința sa nu și-a realizat intenția pînă la capăt, fiind reținut de

proprietarul casei.

mai blînde.

În motivarea apelului înaintat, recurentul a indicat că nu a avut intenția de a comite

careva sustrageri și recunoaște doar faptul că a pătruns ilegal în casa părții vătămate.

a fost pronunțată integral la 20 noiembrie 2013, apelul declarat a fost admis, casată

sentința, inclusiv și din oficiu, cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care inculpatul a fost achitat din motiv că nu s-a constatat

existența faptului infracțiunii.

întocmirea sentinței nu a ținut cont de prevederile art. art. 325, 385 și 395 Cod de

procedură penală, deoarece deși inculpatul a fost învinuit în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 27, 186 alin. (2) lit. c) Cod penal și în motivarea sentinței instanța a

indicat că acțiunile inculpatului au fost corect calificate în baza art. 27, 186 alin. (2) lit. c)

Cod penal, totodată în partea dispozitivă a sentinței l-a condamnat pe inculpat în baza art.

27, 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, depășind limitele învinuirii formulate inculpatului.

La fel, instanța de apel a indicat că instanța de fond incorect a ajuns la concluzia

privind vinovăția inculpatului în baza art. 27, 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal și că

inculpatul în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 186 alin. (2) lit. c) Cod penal

necesita a fi achitat din motivul că nu s-a constatat existența faptului infracțiunii.

Astfel, s-a indicat că învinuirea formulată inculpatului și constatată ca dovedită de

instanța de fond era una abstractă și neconcretă, nefiindu-i adusă învinuirea cîți bani sau

care bunuri (cantitatea, volumul și valoarea), a încercat să sustragă inculpatul de la partea

vătămată, fără indicarea concretă a obiectului tentativei de sustragere, ultimul fiind lipsit

de posibilitatea de a-și pregăti o apărare eficientă, deoarece de o învinuire neconcretă nu

te poți apăra. Totodată criteriul principal și obligatoriu al tentativei de sustragere este

încercarea de ridicare a averii de către infractor în mod gratuit, cu riscul căuzării

proprietarului a daunei materiale ținîndu-se cont de costul și volumul averii la care a

atentat infractorul, în cazul dat nefiind clar asupra ce a atentat inculpatul.

S-a mai indicat și faptul lipsei în materialele cauzei a mandatului avocatului pentru

faza de judecată, iar mandatul depus la faza urmăririi penale, nefiind semnat de către

inculpat. Iar datorită faptului contestării sentinței doar de către inculpat, instanța de apel

nu a putut corecta abaterile procesuale admise în cadrul procesului penal în cauză, ținînd

cont de prevederile art. 410 Cod de procedură penală privind neagravarea situației în

propriul apel.

fost înregistrat ca fiind depus la 28 noiembrie 2013 și care, întemeindu-se pe prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu

menținerea sentinței.

În motivarea sa, recurentul indică că instanța de apel, contrar prevederilor art. 417

Cod de procedură penală a pus la baza deciziei de achitare doar declarațiile inculpatului,

2

fără a aprecia restul probelor prezentate de partea acuzării, fără a analiza din care cauză a

exclus aceste probe și nu a ținut cont de faptul că partea apărării nu a prezentat careva

probe pertinente și concludente ce ar dovedi nevinovăția inculpatului, limitîndu-se doar la

criticarea probelor acuzării.

La fel, s-a indicat faptul că inculpatul a recunoscut personal vinovăția, depunînd

cerere de examinare a cauzei în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală, iar argumentele

instanței referitoare la lipsa semnăturii inculpatului în mandatul avocatului nu sunt

întemeiate. În același context, lipsa mandatului avocatului în faza de judecată nici nu a fost

verificată de către instanța de apel, care în așa caz, urma să adopte soluția prevăzută de art.

415 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală.

concluzionează că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2), lit. c) Cod de procedură penală, judecînd recursul,

instanța de recurs casează total hotărîrea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

În sensul celor expuse , Colegiul penal lărgit constată că în situația aplicării de către

prima instanță a dispozițiilor art. 3641 Cod de procedură penală, instanța de apel este

obligată să verifice în principiu îndeplinirea cerințelor dispozițiilor art. 3641 alin.(1) și (4)

Cod de procedură penală și nu poate reține o altă situație de fapt și o altă încadrare juridică

decît cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.

Potrivit alin. (7) al art. 3641 Cod de procedură penală, după încheierea dezbaterilor,

respectînd ordinea de soluționare a cauzei potrivit art. 338 Cod de procedură penală,

instanța purcede la deliberare și adoptarea sentinței în conformitate cu prevederile art. 382-

398 Cod de procedură penală, avîndu-se în vedere că poate fi adoptată atît sentința de

condamnare, cît și de achitare ori de încetare a procesului penal, supuse căilor de atac în

condiții generale. Soluția de achitare poate fi pronunțată numai în cazul cînd fapta conține

formal semnele infracțiunii, dar, fiind lipsită de importanță, nu prezintă gradul

prejudiciabil al unei infracțiuni, situație reglementată de prevederile art. 14 alin. (2) Cod

penal.

La fel, instanța poate pronunța o soluție de achitare sau încetare a procesului penal

în cazurile cînd procurorul, în baza art. 320 alin. (5) Cod de procedură penală, renunță

parțial sau integral de la învinuire.

Din sensul deciziei contestate, rezultă că soluția de achitare a inculpatului era

condiționată de faptul încălcării de către instanța de fond a prevederilor Codului de

procedură penală, cît și a art. 6§3 lit. a) din CEDO.

În acest context, Colegiul penal lărgit reține că, în situația în care instanța de apel va

constata că opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii

simplificate a fost viciată din motivul că se constată că în cadrul urmăririi penale au fost

încălcate grav normele imperative din Codul de procedură penală care în cadrul procedurii

precedente au afectat hotărîrea atacată, instanța de apel, conducîndu-se de prevederile art.

409 alin. (2) Cod de procedură penală, urmează să caseze sentința și să judece cauza după

regulile generale prevăzute pentru prima instanță.

Din lucrările cauzei se constată că, cu toate că instanța de apel a apreciat că

învinuirea formulată împotriva inculpatului și constatată dovedită de către instanța de

fond, a fost una abstractă și neconcretă și care era în contradicție cu criteriile stabilite de

prevederile art. 6§3 lit. a) din CEDO, fiind în așa mod viciată opțiunea primei instanțe

3

privind judecarea cauzei, potrivit procedurii simplificate, prima nu a judecat cauza după

regulile generale prevăzute pentru prima instanță, cu casarea sentinței. La fel, aceasta,

încălcînd prevederile art. 414 alin. (2) Cod de procedură penală, a omis să verifice

declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță, prin citirea lor în ședința de

judecată, cu consemnarea în procesul-verbal.

Reieșind din cele expuse, se concluzionează că la judecarea cauzei, instanța de apel

nu a respectat prevederile art. 414 Cod de procedură penală, a admis erori care au afectat

aspectul de drept al cauzei și asemenea erori pot fi corectate doar de către instanța de apel.

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că

decizia instanței de apel în cauză urmează a fi casată, cu dispunerea rejudecării în instanța

de apel, într-un nou complet de judecată.

La rejudecarea cauzei în ordine de apel, instanța urmează să ia în considerare cele

expuse în prezenta decizie, să judece apelurile în strictă conformitate cu prevederile legii,

să verifice argumentele invocate anterior și în recurs și să adopte o hotărîre legală și

întemeiată, pe care părțile vor fi în drept să o atace în ordinea stabilită de lege.

Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

DECIDE:

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de nivelul Curții

de Apel Bălți, Valeriu Dubăsari, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 23 octombrie 2013, în cauza penală în privința lui Plotniuc Vitalie Gheorghi, cu

dispunerea rejudecării cauzei în Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de atac, pronunțată în ședință publică la 20 mai 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Nicolae Gordilă

Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

4