1ra-1311/2014 — art.188 alin.2 lit.b,e,f Cod penal

1ra-1311/2014 — art.188 alin.2 lit.b,e,f Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-1311/14

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

13 august 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Constantin Alerguș, Nadejda Toma,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Pavlov Victor în numele inculpatului Andronic Hristofor, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 aprilie 2014, în

cauza penală în privința lui

Andronic Hristofor Gheorghe,

născut la 24 februarie 1996, originar și domiciliat în

r-nul Fălești, s. Năvîrneț.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

2014 (instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

2014, pronunțată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală,

Andronic Hristofor a fost condamnat în baza art. 188 alin.(2) lit. b), e), f) Cod

penal, la 3 ani închisoare.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

S-a dispus încasarea de la Andronic Hristofor în beneficiul lui Pleteniuc

Vitalie prejudiciul moral în mărime de 10 000 lei și cheltuielile pentru

asistență juridică de 2000 lei.

Hristofor la data de 14 octombrie 2013, aproximativ la ora 23 00, în urma

înțelegerii prealabile cu o persoană în privința căreia cauza penală a fost

disjungată, prin participație simplă, urmărind scopul sustragerii deschise a

1

bunurilor altei persoane, dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzînd urmările lor și admițînd în mod conștient

survenirea acestor urmări, s-au apropiat de Pleteniuc Vitalie, care se afla

împreună cu prietena sa Prodan N. pe teritoriul parcului “Valea Morilor” din

str. Alexandrescu G., mun. Chișinău și amenințîndu-l pe Pleteniuc V. cu

vătămarea corporală, cu un obiect metalic ascuțit asemănător unui cuțit, în

mod deschis a sustras de la acesta bunuri materiale în valoare totală de 17 000

lei, iar la o distanță de cîțiva metri, persoana în privința căreia cauza a fost

disjungată în mod deschis a sustras de la Prodan N. bunuri materiale și bani

în valoare totală de 3750 lei, cauzîndu-i un prejudiciu material considerabil.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Andronic H. să fie

condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit.b), e), f) Cod penal, cu aplicarea art. 70

alin.(3) Cod penal, la 3 ani și 4 luni închisoare, în penitenciar pentru minori.

Apelantul a menționat că instanța de fond nu a ținut cont de gravitatea

infracțiunii comise, motivul și scopul comiterii acesteia, persoana celui

vinovat, iar la stabilirea pedepsei, instanța urma să ia în considerație că

inculpatul minor a comis fapta incriminată dîndu-și seama de consecințele ce

urmau să survină, planificînd din timp comiterea atacului tîlhăresc. Andronic

H. a comis infracțiunea dînd dovadă de un cinism deosebit, folosind un obiect

strălucitor și ascuțit, pentru a crea părții vătămate impresia atacării sale cu un

cuțit, ce prezintă un mijloc periculos pentru viața și sănătatea persoanei.

Consideră, că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în privința lui

Andronic H. nu va fi atins, deoarece pedeapsa aplicată nu este proporțională

în raport cu fapta pe care acesta a comis-o, în special prin prisma gradului

prejudiciabil.

2014, a fost admis apelul acuzatorului de stat, casată sentința contestată în

latura pedepsei și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care.

- Andronic Hristofor a fost condamnat în baza art. 188 alin.(2) lit.b), e), f)

Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 70 alin.(3) Cod penal, la 3 ani și 4

luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. În rest, sentința

a fost menținută.

2

inculpatului nu a ținut cont de cerințele legislației în vigoare și a aplicat în

privința lui Andronic G. o pedeapsă blîndă, în raport cu circumstanțele

obiective, pronunțînd o sentință neîntemeiată în ce privește numirea

pedepsei.

Totodată, instanța a menționat că sancțiunea art. 188 alin.(2) lit.b), e), f)

Cod penal prevede închisoare de la 8 la 10 ani.

Conform art. 70 alin.(3) Cod penal, la stabilirea pedepsei închisorii

pentru persoana care, la data săvîrșirii infracfțiunii nu a atins vîrsta de 18 ani,

termenul închisorii se stabilește din maximul pedepsei, prevăzut de legea

penală pentru infracțiunea săvîrșită, reduse la jumătate.

De asemenea, instanța de fond incorect a aplicat și prevederile art. 90

Cod penal în privința inculpatului deoarece, conform art. 61 alin.(2) Cod

penal, pedepsa aplicată inculpatului nu-și va atinge scopul și anume,

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni din partea inculpatului, cît și a altor

persoane, odată ce reieșind din caracterul și metoda prin care a fost săvîrșită

infracțiunea cert se atestă faptul că, prevenirea de noi infracțiuni din partea

lui Andornic H. este posibilă doar prin aplicarea unei pedepse mai aspre alta

decît suspendarea executării pedepsei cu închisoarea, adică cu aplicarea unei

pedepse reale.

Potrivit art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală, inculpatul care a

recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata

să se facă pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de

lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul

comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de

lege în cazul pedepsei cu amendă.

Prin urmare, ținînd cont de totalitatea circumstanțelor cauzei, instanța

de apel a concluzionat că inculpatul Andronic H. urmează a-i fi stabilită

pedeapsa cu aplicarea prevederilor art. 70 alin.(3) Cod penal și anume 3 ani și

4 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Pavlov Victor în numele lui Andronic Hristofor, care invocînd ca temei de

drept prevederile art.427 alin.(1) pct. 6), 10) și 12) Cod de procedură penală,

solicită casarea hotărîrii contestate cu dispunerea rejudecării cauzei de către

3

aceeași instanță, în alt complet de judecată.

A menționat că instanța de apel, nu a motivat în decizia sa în nici un

mod temeiul modificării sentinței, în partea suspendării condiționate a

executării pedepsei, mai mult motivul neaplicării art. 90 Cod penal, se

limitează la argumentări pur formale, fără a indica concret circumstanțele

faptice pe care este bazată presupunerea că inculpatul ar comite noi

infracțiuni.

Potrivit materialelor cauzei, inculpatul a comis pentru prima dată o

infracțiune, anterior nu a fost tras la răspundere nici contravențională, cît și

penală, a recunoscut pe deplin fapta incriminată, s-a căit sincer, precum și

regretă de cele săvîrșite. Mai mult ca atît, instanța nu a dat nici o apreciere

persoanei inculpatului, care este elev la Liceul teoretic „Ștefan cel Mare” din s.

Năvîrneț, este caracterizat pozitiv, avînd o purtare exemplară.

Totodată, inculpatul a semnat un acord de împăcare cu partea vătămată,

căruia i-a fost achitat prejudiciul cauzat în totalitate. Acest acord a fost

prezentat instanței de apel, fiind solicitată încetarea procesului penal, asupra

căreia instanța nu s-a pronunțat în nici un mod, fiind lăsată fără nici o

argumentare.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat de avocat în numele inculpatului, menționînd că

instanța de apel corect a stabilit pedeapsa inculpatului, ținînd cont de

prevederile art. 70 alin.(3) Cod penal, că termenul închisorii se stabilește din

maximul pedepsei, prevăzut de legea penală, redusă în jumătate. Cît privește

argumentul că a încheiat un acord de împăcare cu partea vătămată care a fost

prezentat instanței de judecată care nici nu s-a pronunțat asupra acestuia,

potrivit art. 109 alin.(2) Cod penal, împăcarea produce efecte juridice din

momentul pornirii urmăririi penale și pînă la retragerea completului de

judecată pentru deliberare, adică la examinarea cauzei în instanța de fond, iar

actul de împăcare prezentat a fost semnat în instanța de apel. Astfel, solicită

ca recursul înaintat să fie respins, ca inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

decide inadmisibilitatea recursului din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

4

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit textului recursului, avocatul Pavlov Victor în numele

inculpatului Andronic H. invocă ca temei de casare a deciziei instanței de apel

pct. 6), 10) și 12) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale și faptei săvîrșite i s-a dat

o încadrare juridică greșită.

Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurent nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Reieșind din prevederile art.414-415 Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și

este în drept de a casa sentința parțial sau total, pronunțînd o nouă hotărîre,

potrivit modului stabilit, pentru prima instanță.

În cauza dată, instanța de apel a îndeplinit aceste prevederi ale legii.

După cum se observă din textul deciziei instanței de apel, aceasta

judecînd apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar,

menționînd că prima instanță la stabilirea termenului pedepsei inculpatului

nu a ținut în deplină măsură cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite,

stabilindu-i în această parte o pedeapsă inechitabilă.

În acest sens, instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Astfel, Colegiul penal reține că lui Andronic Hristofor în baza art. 188

alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal, cu aplicarea art. 70 alin.(3) Cod penal, i-a fost

stabilită pedeapsa de 3 ani 4 luni închisoare.

Pedeapsa penală, potrivit art. 61 Cod penal, este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului,

care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și

5

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni din partea condamnaților, cît și a altor

persoane. Or, ca măsură de constrîngere, pedeapsa are pe lîngă scopul său

represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încît inculpatul să se convingă de necesitatea

respectării legii penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare

a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate

stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Colegiul menționează că, reieșind din criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75 Cod penal, instanța de judecată

îi stabilește persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în articolul corespunzător din partea

specială a Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestuia.

Instanța de recurs reiterează faptul că, în speță, judecarea cauzei penale

a avut loc pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în

conformitate și cu respectarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală,

și potrivit alin. (8) al acestui articol, inculpatul care a recunoscut săvîrșirea

faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza

probelor administrate la faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu

o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o

pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

amendă.

Sancțiunea art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, prevede pedeapsa

închisorii de la 8 la 10 ani.

Conform art. 70 alin. (3) Cod penal, la stabilirea pedepsei închisorii

pentru persoana care, la data săvîrșirii infracțiunii nu a atins vîrsta de 18 ani,

termenul închisorii se stabilește din maximul pedepsei, prevăzut de legea

penală pentru infracțiunea săvîrșită, reduse la jumătate.

Astfel, în temeiul art. 70 alin. (3) Cod penal, pedeapsa maximă pentru

inculpat nu putea depăși 5 ani închisoare. Acest termen deja este sub limita

minimă prevăzută de sancțiunea art.188 alin.(2) Cod penal, dar în raport cu

6

prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, limita maximă a

pedepsei închisorii se calculează din termenul de 5 ani redus cu o treime. Prin

urmare, pedeapsa redusă este de 3 ani și 4 luni închisoare, care a fost stabilită

corect de către instanța de apel.

Totodată, instanța de recurs conchide, că instanța de apel, corect a

exclus prevederile art. 90 Cod penal și a aplicat inculpatului pedeapsa

închisorii.

Prin urmare, infracțiunea comisă de inculpat, potrivit art. 16 Cod de

penal, se califică ca una gravă, iar circumstanțele la care instanța de apel a

făcut trimitere, și anume – circumstanțele reale de săvîrșire a infracțiunii

dîndu-și seama de consecințele ce urmau să survină, planificînd din timp

comiterea atacului tîlhăresc, săvîrșind infracțiunea a dat dovadă de un cinism

deosebit, folosind un obiect strălucitor și ascuțit, pentru a crea părții vătămate

impresia atacării sale cu un cuțit, ce reprezintă un mijloc periculos pentru

viața și sănătatea persoanei, precum și de prezența circumstanțelor cauzei

care atenuiază răspunderea- recunoașterea vinovăției și minoratul persoanei,

lipsa celor agravante, precum și de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării inculpatului, numai executarea pedepsei cu închisoarea

este aptă să conducă la realizarea scopului pedepsei penale, care este

reglementat de norma art. 61 alin. (2) Cod penal, va contribui la reeducarea

inculpatului, precum și la prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din

partea inculpatului, cît și a altor persoane.

Cît privește argumentul avocatului că în cadrul ședinței instanței de

apel a fost prezentat acordul de împăcare cu partea vătămată, solicitînd

încetarea procesului penal în temeiul art. 109 CP, însă instanța nu s-a

pronunțat în decizie, lăsînd fără argumentare cele nominalizate, instanța de

recurs menționează că, potrivit procesului-verbal al ședinței instanței de apel

atît inculpatul, cît și avocatul acestuia au declarat că sunt de acord cu sentința

instanței de fond, care a examinat probele administrate pe deplin și

corespunde prevederilor legislației în vigoare, părțile vătămate nu au nici o

pretenție materială sau morală față de inculpat, fiindu-le restituită paguba,

prezentînd în acest sens acordul de împăcare, solicitîndu-se respingerea

cererii de apel, cu menținerea sentinței. Cu atît mai mult, sentința a fost

contestată cu apel numai de către procuror, de unde rezultă că inculpatul a

fost de acord cu soluția primei instanțe, iar faptul că a prezentat în instanța de

7

apel la data de 29 aprilie 2014 acordul de împăcare, nu echivalează cu soluția

încetării procesului penal (f.d.142).

Mai mult ca atît, potrivit art.414 alin. (5) Cod de procedură penală,

instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar din

textul deciziei rezultă că, instanța de apel și-a motivat soluția adoptată în

sensul oferirii răspunsurilor la motivele apelului declarat numai de procuror.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că motivele la care se referă

recurentul nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erori de drept,

care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrii

judecătorești, deoarece instanțele de judecată nu au făcut o altă încadrare

juridică a faptelor comise de către Andronic H. decît cele în baza căruia acesta

a fost pus sub învinuire.

În consecință, reieșind din circumstanțele indicate, instanța de recurs

consideră, că pedeapsa stabilită inculpatului în baza art. 188 alin. (2) lit.b), e),

f) Cod penal, corespunde prevederilor art. 7, 61, 70 alin.(3), 75 Cod penal și

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, fiind motivată, individualizată și

aplicată în limitele prevăzute de lege, iar hotărîrea atacată conține motive

clare și legale pe care se întemeiază soluția.

Reieșind din circumstanțele menționate, Colegiul penal conchide, că

recursul ordinar declarat de către avocat în numele inculpatului Andronic H.

este inadmisibil, deoarece este vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Pavlov Victor

în numele inculpatului Andronic Hristofor, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 29 aprilie 2014, în cauza penală în

privința lui Andronic Hristofor Gheorghe, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată la 26 august 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Nadejda Toma

8