1ra-1575/2016 — art. 217-1 alin. 3 lit. f CP

Dosarul 1ra-1575/2016

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

14 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat

de avocatul Medeleanu Roman în numele inculpatului Ghergheleji Vladimir, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19

aprilie 2016, în cauza penală în privința lui

Ghergheleji Vladimir Ilia,

născut la 07 octombrie 1983, originar și domiciliat în

mun. Chișinău, str. Albișoara, nr. 76/7 ap. 40

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

Ghergheleji Vladimir a fost condamnat în baza art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal,

la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita

activitate în circulația substanțelor narcoticele pe un termen de 4 ani.

În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită a

fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 4 ani.

Ghergheleji Vladimir, având intenția păstrării și transportării substanțelor

narcotice în proporții mari în scop de înstrăinare la 27.10.2014, în jurul orei 1300

aflându-se în mun. Chișinău, str. I. Creangă, nr. 1, i-a vândut lui Redenschi I. o

substanță solidă învelită într-o folie de staniol ambalată cu o bandă adezivă

incoloră, contra sumei de 600 lei, care conform raportului de expertiză chimică

nr. 8845 din 11.11.2014 reprezintă opiu acetilat, cu masa de 0,1901 g.

1

Ulterior, la 17.11.2014, în cadrul efectuării percheziției la domiciliul

inculpatului fiind efectuată percheziția corporală a ultimului, asupra acestuia

a fost depistat un pachet de țigări „Red&White”, în care se afla un pachețel

din folie din staniol, cu o substanță de culoare brună, care conform raportului de

expertiză chimică nr. 8856 din 19.11.2014, reprezintă heroină cu masa

0,1043 gr. – ceea ce reprezintă substanțe narcotice în proporții mari.

3.Împotriva sentinței a declarat apel acuzatorul de stat, care invocând

blândețea pedepsei a solicitat, casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri cu

condamnarea inculpatului conform învinuirii formulate la 4 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții și de a exercita activitate în circulația substanțelor narcoticele un termen de

5 ani.

În argumentarea cererii de apel procurorul a invocat, că instanța de fond la

stabilirea pedepsei nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii comise și

circumstanțele cauzei, menționând că scopul pedepsei penale poate fi atins doar

prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, or necesitatea numirii

unei astfel de categorii de pedeapsă rezultă din circumstanțele comiterii

infracțiunii și comportamentul inculpatului.

Totodată, pedeapsa complimentară obligatorie aplicată de instanța de fond

nu este clară, nefiind specificat ocuparea căror funcții sau exercitarea căror

activități urmează a fi interzise condamnatului, din care motiv va fi imposibil de

asigurat executarea acesteia.

apelul declarat a fost admis, casată sentința în partea aplicării pedepsei și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin

care, Ghergheleji Vladimir a fost condamnat în baza art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod

penal, la 5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții și desfășura activități legate de circulația

substanțelor narcotice și analoagelor lor pe un termen de 4 ani.

de fond just a apreciat circumstanțele de fapt și de drept, iar acțiunile inculpatului

corect au fost încadrate în baza art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal, pedeapsa numită

acestuia cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, este nejustificată, la stabilirea

căreia instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 61 și 75 Cod penal,

precum și de circumstanțele de fapt ale cauzei, de persoana inculpatului, de

2

gravitatea infracțiunii, în speță lipsind careva motive pentru a suspenda

executarea pedepsei stabilite.

Medeleanu Roman în numele inculpatului, care, invocând prevederile art. 427

alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia cu menținerea

sentinței instanței de fond, argumentând că instanța de apel a admis apelul

procurorului și contrar prevederilor art. 410 Cod de procedură penală, i-a stabilit

lui Ghergheleji Vladimir pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen mai mare

decât solicitase acuzatorul de stat în apelul său. Totodată, instanța de apel nu a luat

în considerație circumstanțele atenuante stabilite în speță precum și lipsa

circumstanțelor agravante, greșit individualizând pedeapsa stabilită inculpatului.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și apel doar în prezența temeiurilor menționate de

norma dată.

Colegiul constată, că în recursul declarat de apărare se invocă temeiul de

drept prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile comise, când a fost aplicată o pedeapsă individualizată contrar prevederilor

legale.

Totodată, instanța de recurs atestă, că autorul recursului nu contestă

starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului, din care considerente nu se va pronunța referitor la

aceste aspecte, dar critică decizia instanței de apel numai referitor la pedeapsa

stabilită, invocând că instanța contrar prevederilor art. 410 Cod de procedură

penală, i-a stabilit inculpatului o pedeapsă mai aspră decât cea solicitată de

către acuzatorul de stat în apel.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma criticilor formulate de

3

recurent Colegiul, conchide că temeiul pentru recurs semnalat de partea

apărării nu este aplicabil în prezenta speță, iar instanța de apel la soluționarea

chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei stabilite și modul de

executare a acesteia și-a argumentat soluția adoptată, acordând deplină

eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal.

Față de cele ce preced, Colegiul penal amintește că, pedeapsa penală,

potrivit art. 61 Cod penal, este o măsură de constrângere statală și un mijloc de

corectare și reeducare a condamnatului, care are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor persoane. Or, ca măsură de

constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de

exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării

legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de

evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate

stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului incriminat

prin rechizitoriu inculpatului, la caz, art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal, în baza

căruia a fost condamnat Ghergheleji V., prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 7

ani.

Astfel, Colegiul penal menționează că pedeapsa se consideră echitabilă când

aceasta impune inculpatului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale

cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității

sociale, adică a drepturilor și intereselor statului și întregii societăți perturbate

prin infracțiune.

În cauza deferită judecății, potrivit sentinței adoptate, Ghergheleji Vl. a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal,

la 4 ani închisoare. În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa cu închisoarea stabilită

a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 4 ani, cu obligarea acestuia

de a nu-și schimba domiciliul fără consimțământul organului competent.

Instanța de apel soluționând apelul acuzatorului de stat, a concluzionat că

pedeapsa stabilită de prima instanță este inechitabilă în raport cu gravitatea

faptei comise, astfel că a dispus condamnarea inculpatului conform învinuirii

formulate în rechizitoriu la 5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

4

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și desfășura activități legate

de circulația substanțelor narcotice și analoagelor lor pe un termen de 4 ani.

La acest capitol, Colegiul penal remarcă că în sensul cerințelor art.414 Cod de

procedură penală, chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă infracțiunea a fost corect

calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de

drept procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate.

În acest context Colegiul reține, că sunt neîntemeiate argumentele

recurentului prin care se invocă că instanța de apel judecând cauza contrar

prevederilor art. 410 Cod de procedură penală, i-a agravat situația inculpatului,

stabilindu-i o pedeapsă mai aspră decât cea solicitată de apelant, or norma sus

menționată stipulează că instanța de apel soluționând cauza nu poate crea o

situație mai gravă pentru persoana care a declarat apelul sau în favoarea căreia

s-a declarat acesta.

Cu alte cuvinte în propria cale de atac hotărârea primei instanțe poate fi

modificată numai în favoarea celui care a exercitat-o.

Potrivit doctrinei penale, regula neagravării situației se aplică tuturor

titularilor dreptului de apel, cu excepția procurorului. Aceasta înseamnă că odată

ce procurorul a atacat hotărârea în defavoarea inculpatului, instanța de apel este

în drept de a-i agrava situația în orice sens.

Prin urmare, ținând cont de cele menționate, precum și de faptul că acuzatorul

de stat a contestat sentința invocând blândețea pedepsei, Colegiul conchide că

în speță, instanța de apel la judecarea cauzei nu a încălcat prevederile art. 410 Cod

de procedură penală.

De altfel, Colegiul penal remarcă că este prerogativa instanței de apel să

aprecieze dacă scopul pedepsei poate fi atins în limita pedepsei stabilite de instanța

de fond, fără executarea efectivă a acesteia. În formarea acestei convingeri, instanța

de judecată urmează să țină cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege.

În speță instanța de recurs consideră că, toate circumstanțele cauzei,

personalitatea inculpatului și pericolul social sporit al infracțiunii, care potrivit

art. 16 Cod penal se atribuie la categoria celor grave, just au servit temei pentru

instanța de apel de a stabili o pedeapsă mai aspră în limitele legii.

Așa dar, Colegiului penal, statuează că pedeapsa cu închisoare și

modalitatea de executare a acesteia aplicată inculpatului, a fost stabilită și

individualizată corect, în așa fel încât acesta să se convingă de necesitatea

respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare, iar

5

aplicarea unei pedepse mai blânde, poate încuraja pe viitor săvârșirea altor

infracțiuni.

Din considerentele enunțate, Colegiul, constată că pedeapsa stabilită de

instanța de apel, răspunde atît principiului proporționalității, cât și scopului

prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea acestuia, cât și a altor persoane.

Rezumând cele expuse, instanța de recurs nu constată prezența erorii de

drept ce ar afecta hotărârea atacată sub aspectele invocate, astfel ajunge la

concluzia că recursul este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Medeleanu Roman

în numele inculpatului Ghergheleji Vladimir, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 19 aprilie 2016, în cauza penală în privința lui

Ghergheleji Vladimir Ilia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 ianuarie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

6