1ra-165/2015 — art.217-1 alin.3 lit.f Cod penal

1ra-165/2015 — art.217-1 alin.3 lit.f Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-165/15

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

18 februarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Caisîn Nicolai, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 15 octombrie 2014, în cauza penală în privința lui

Caisîn Nicolai Mihail,

născut la 24 octombrie 1976, originar și domiciliat pînă

la reținere în r-nul Sîngerei, s. Bilicenii Vechi

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală legal executată.

C O N S T A T Ă:

condamnat în baza art. 2171 alin.(3) lit.f) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita o anumită activitate în

domeniul farmaceuticii sau în alte domenii în care are loc circulația

substanțelor narcotice pe un termen de 3 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost

suspendată condiționată pe un termen de probă de 3 ani.

Nicolai, într-o zi nestabilită de organul de urmărire penală, cu scopul

circulației ilegale a substanțelor narcotice în scop de însușire, aflîndu-se în

mun. Bălți, ilegal a procurat substanța narcotică „marihuana”, pe care a

păstrat-o pînă la data de 21 iulie 2013, unde urma să o consume împreună cu

Lavric Denis. Însă, aproximativ la ora 0035 , a fost stopat de către colaboratorii

de poliție pe str. M. Sadoveanu, în apropierea imobilului nr. 25, fiind

1

suspectat că păstrează asupra sa substanță narcotică și fost supus percheziției

corporale, în urma căreia, în regiunea mînecii stîngi a scurtei, a fost depistat

și ridicat un pachet de polietilenă, în care se afla masa vegetală mărunțită de

culoare verde cu miros specific, care, potrivit raportului de expertiză nr. 1766

din 09.08.2013, reprezintă marihuană.

Masa totală a substanței narcotice – marihuana, constituie 99,4 grame, ce

constituie proporții mari potrivit Hotărîrii Guvernului R.M. nr. 79 din 23

ianuarie 2006.

Tot el, urmărînd scopul înfăptuirii circulației ilegale a substanțelor

narcotice, într-o zi nestabilită, la începutul primăverii an. 2013 a semănat și

cultivat în grădina casei sale, din s. Bilicenii Vechi, r-nul Sîngerei, 22 plante de

cînepă, pe care le-a prelucrat în scop de înstrăinare, pînă la 14.08.2013, cînd în

rezultatul percheziției, au fost depistate 22 plante de culoare verde, cu

rădăcină, tulpină și frunze, care potrivit raportului de expertiză nr.1799 din

15.08.2013, reprezintă plante de cînepă, care este inclusă în lista nr.3 „Plantele

care conțin substanțe narcotice, substanțe psihotrope”, ce constituie cantități

mari.

din motivul blîndeței pedepsei, a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea

unei noi hotărîri de condamnare a lui Caisîn N. la 4 ani închisoare, în

penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții

sau de a exericta o anumită activitate pe un termen de 2 ani.

În argumentarea apelului a invocat că pedeapsa stabilită inculpatului

este prea blîndă, neproporțională celor comise de inculpat și urmările care

puteau fi produse, instanța de fond urma să țină cont de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, persoana vinovată, de

circumstanțele cauzei și anume că inculpatul la momentul comiterii

infracțiunii cu toate că avea antecedent penal stins, fiind caracterizat negativ,

prin urmare inculpatul nu a conștientizat faptele comise și nu va fi atins

scopul de corectare și reeducare.

octombrie 2014, a fost admis apelul declarat de procuror, casată sentința în

latura pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărîri.

- Caisîn Nicolai a fost condamnat în baza art. 2171 alin.(3) lit.f) Cod penal

la 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu

2

privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activități legale de

circulația substanțelor narcotice pe un termen de 2 ani.

circumstanțele de fapt și de drept, probele au fost apreciate în modul

corespunzător, făcînd o încadrare juridică legală a acțiunilor inculpatului,

vinovăția căruia și calificarea acțiunilor nefiind contestată.

Totodată, Colegiul penal a conchis că, pedeapsa stabilită inculpatului cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, este prea blîndă și nu va asigura

atingerea scopului pedepsei penale, iar instanța de fond la stabilirea acesteia,

nu a ținut cont în deplină măsură de prevederile art. 61 Cod penal, precum și

criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii, de

persoana inculpatului, care nu este la prima abatere.

În consecință instanța de apel a conchis că corectarea și reeducarea

inculpatului Caisîn N. este posibilă doar prin izolarea acestuia de societate.

La fel, instanța a respins solicitarea acuzatorului de stat privind

stabilirea în privința inculpatului a pedepsei închisorii, cu executarea în

penitenciar de tip închis, menționînd că, potrivit prevederilor art. 72 alin.(4)

Cod penal, în penitenciare de tip închis execută pedeapsa persoanele

condamnate la închisoare pentru infracțiuni deosebit de grave și excepțional

de grave, precum și persoanele care au săvîrșit infracțiuni ce constituie

recidivă.

Inculpatul a săvîrșit o infracțiune gravă și acesta nu se află în stare de

recidivă, fiind condamnat ultima dată prin sentința Judecătoriei Sîngerei din

29.11.2007 în baza art. 171 alin.1, 179 alin.2, cu aplicare art.84, 85 Cod penal,

definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa de 3 ani 2 luni și 20 zile închisoare, adică

pentru săvîrșirea unor infracțiuni mai puțin grave.

Astfel, conform art. 111 alin.(1) lit.g) Cod penal, se consideră ca neavînd

antecedente penale persoanele condamnate la închisoare pentru săvîrșirea

unei infracțiuni ușoare sau mai puțin grave – dacă au expirat 2 ani după

executarea pedepsei.

Luînd în considerație că Caisîn N. anterior a fost condamnat (29.11.2007)

și, din momentul executării pedepsei pînă la comiterea prezentelor infracțiuni

au expirat 2 ani, termen care a expirat în luna februarie 2013.

În speță, instanța a constatat, că inculpatul a săvîrșit infracțiunile într-o

zi nestabilită de organul de urmărire penală, cu scopul circulației ilegale a

3

substanțelor narcotice în scop de înstrăinare, ilegal a procurat – marihuana, pe

care a păstrat-o pînă la 21 iulie 2013, precum și într-o zi la începutul primăverii

an.2013, a semănat și cultivat în grădina casei sale, 22 plante de cînepă.

Prin urmare, de către organul de urmărire penală nu a fost stabilită data

concretă, cînd au fost procurate, semănate și cultivate substanțele narcotice, s-

a ajuns la concluzia că inculpatul la momentul comiterii infracțiunilor avea

antecedentele penale stinse, astfel, nu se afla în stare de recidivă, din care

motiv instanța de apel i-a stabilit pedeapsa închisorii, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis.

care fără a invoca vre-un temei de drept prevăzut la art. 427 alin.(1) Cod de

procedură penală, solicită, casarea acesteia, cu menținerea sentinței instanței

de fond, invocînd că hotărîrea contestată este una nefondată, deoarece

pedeapsa a fost individualizată contrar prevederilor legale.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat de inculpat, menționînd că acesta urmează a fi

respins ca inadmisibil, pe motiv că temeiurile invocate nu se încadrează în

cele prevăzute la art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, iar pedeapsa a fost

stabilită inculpatului în limitele sancțiunii articolului incriminat.

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres în art. 427 CPP, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația condamnatului. Or, art. 427 alin.(1) CPP, prevede că hotărîrile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

4

Din conținutul recursului, autorul acestuia este de acord cu starea de

fapt stabilită de către instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a

acțiunilor imputate, criticînd hotărîrea atacată doar în latura stabilirii

pedepsei, referitor la excluderea prevederilor art. 90 Cod penal, semnalînd temeiul

de casare prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și

anume că, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Reieșind din prevederile art.414-415 Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și

este în drept de a casa sentința parțial sau total, pronunțînd o nouă hotărîre,

potrivit modului stabilit, pentru prima instanță.

În cauza dată, instanța de apel a îndeplinit aceste prevederi ale legii.

După cum se observă din textul deciziei instanței de apel, aceasta

judecînd apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar,

menționînd că prima instanță la stabilirea termenului pedepsei inculpatului

nu a ținut în deplină măsură cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite,

stabilindu-i în această parte o pedeapsă inechitabilă.

În acest sens, instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Astfel, Colegiul penal reține că lui Caisîn Nicolai în baza art. 217 1

alin.(3) lit. f) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 4 ani închisoare.

Pedeapsa penală, potrivit art. 61 Cod penal, este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului,

care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni din partea condamnaților, cît și a altor

persoane. Or, ca măsură de constrîngere, pedeapsa are pe lîngă scopul său

represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încît inculpatul să se convingă de necesitatea

respectării legii penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare

a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate

5

stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Astfel, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor de

generalizare a pedepsei (art.75 Cod penal), continuînd operațiunea de

individualizare cu privire la săvîrșirea infracțiunii, ținînd cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de judecată poate

dispune neexecutarea pedepsei aplicate vinovatului. Suspendarea

condiționată (art.90 CP), ca mijloc de individualizare a executării pedepsei,

conferă instanței de judecată posibilitatea, ca pe lîngă stabilirea cuantumului

pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de executare.

O condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal, constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa

stabilită.

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul

pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea

convingerii, instanța de judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres

prevăzute de lege, inclusiv are în vedere întreaga conduită a condamnatului

înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea acesteia, în timpul judecății,

precum și alte aspecte ce privesc persoana infractorului, bazîndu-se pe

materialele cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești.

În acest context, instanța de recurs notează, că chiar și în cazul

îndeplinirii condițiilor prevăzute de prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, nu

se creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la această

măsură de individualizare judiciară a pedepsei.

Colegiul penal ține să menționeze că în speța discutată, la stabilirea

pedepsei inculpatului, instanța de apel just a concluzionat că prima instanță

numindu-i lui Caisîn N. o pedeapsă condiționată, n-a reținut suficiente

temeiuri de aplicare ale acestor prevederi, deoarece infracțiunea prevăzută de

art. 217 1 alin. (3) Cod penal, face parte din categoria celor grave, pentru care

legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii pe un termen de la trei la șapte ani,

de persoana inculpatului care anterior fiind condamnat pentru infracțiuni

similare, însă careva concluzii nu a făcut, săvîrșind din nou o infracțiune cu

intenție. O pedeapsă mai blîndă nu va asigura atingerea scopului pedepsei,

deoarece inculpatul anterior a executat deja pedeapsa cu închisoare, însă nu s-

a corectat.

Ținînd cont de toate circumstanțele prezente în speță, Colegiul

6

consideră, întemeiată concluzia instanței de apel, că prima instanță nu a

acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, ce ar permite

aplicarea în privința inculpatului prevederilor art. 90 Cod penal, iar corectarea

ultimului este imposibilă fără izolarea de societate, cu dispunerea executării

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Colegiul penal, statuează că pedeapsa închisorii și modalitatea de

executare a acesteia aplicată lui Caisîn N. de către instanța de apel (4 ani

închisoare), a fost stabilită și individualizată corect, în așa fel încît acesta să se

convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvîrșirii

unor fapte similare, iar aplicarea unei pedepse mai blînde, poate încuraja pe

viitor săvîrșirea altor infracțiuni.

Potrivit recursului, inculpatul critică măsura de pedeapsă aplicată, ca

fiind una prea aspră, astfel, în opinia acestuia, s-a comis o eroare de drept,

însă, eroarea stipulată în pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, la

care se face referire în recurs nu este prezentă în cauză, deoarece instanța de

apel a făcut o individualizare a pedepsei în concordanță cu prevederile legii.

Reieșind din circumstanțele menționate, Colegiul penal conchide, că

hotărîrea atacată este legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat de

către inculpat urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece este vădit

neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Caisîn

Nicolai, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15

octombrie 2014, în cauza penală în privința lui Caisîn Nicolai Mihail, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 12 martie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

7