1ra-906/2015 — art. 217 alin. 4 lit.b CP

Prin sentinței Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 09 octombrie 2014, cauza fiind judecată în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Goncearov Serghei a fost condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa orice funcții și de a exercita orice activitate în circulația substanțelor narcotice pe un termen de 3 ani. În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, Goncearov Serghei, la data de 08 mai 2014, aproximativ pe la ora 17.40, având scopul circulației ilegale a substanțelor narcotice și psihotrope pentru consum propriu, intenționat a păstrat substanțe narcotice și psihotrope în apartamentul său, situat în mun. Chișinău, str. Alba Iulia, nr. 200, ap. 163, când acestea au fost ridicate de către colaboratorii de poliție în rezultatul efectuării percheziției în apartamentul acestuia, unde au fost depistate și ridicate patru folii din staniol cu conținutul a unei substanțe alb-gălbuie, un tub din lemn cu depuneri de substanță întunecată, care conform raportului de expertiză nr. 4485 din 22 mai 2014 s-a constatat că substanța cu miros specific de culoare alb-gălbuie din cele patru pachete de staniol reprezintă amfetamină cu masă de 1,573 gr. Depunerile de pe pereții interiori ai dispozitivului din lemn, reprezintă rășină de canabis cu 1 masă de 0,11 gr. Prin urmare, substanțele narcotice și anume rășină de canabis, cu masa de 0,11 gr. și amfetamină cu masa de 1,573 gr, constituie conform Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23.01.2006 privind aprobarea Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în traficul ilicit, precum și cantitățile acestora - proporții deosebit de mari. Astfel, acțiunile inculpatului Goncearov Serghei au fost încadrate în dispoziția art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, adică „păstrarea de substanțe narcotice și psihotrope, săvârșite în proporții deosebit de mari și fară scop de înstrăinare”.

Sentința a fost atacată cu apel de către procuror prin care a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei cu adoptarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Goncearov Serghei să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal și a-1 condamna în baza acestui articol la o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa orice funcție și de a exercita orice activitate în domeniul circulației substanțelor narcotice pe un termen de 3 ani. În motivarea apelului a invocat, că este de acord cu starea de fapt stabilită de către instanța de fond și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului Goncearov S., însă la stabilirea pedepsei, prima instanță s-a bazat doar pe faptul că inculpatul a recunoscut vinovăția integral, și sincer s-a căit de cele săvîrșite.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 februarie 2015 apelul declarat a fost respins, ca nefondat, cu menținerea hotărîrii atacate. Instanța de apel, cu referire la individualizarea pedepsei, a reținut că la aplicarea pedepsei, instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 7, 75 Cod penal. La fel, instanța de apel a considerat că, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de fond a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Instanța de apel a statuat că, instanța de fond a ținut cont de faptul că la aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. De asemenea, instanța de apel a stabilit că, instanța de fond a luat în 2 considerație faptul că inculpatul antecedente penale nu are, iar corectarea și reeducarea acestuia este posibilă fără izolarea lui de societate, astfel corect i-a stabilit în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita orice activitate în circulația substanțelor narcotice pe un termen de 3 ani, iar în temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani. Astfel, instanța de apel a considerat că pedeapsa stabilită în privința inculpatului Goncearov Serghei corespunde scopului și principiilor generale de aplicare a pedepsei penale.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procuror, prin care, indicînd temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10 Cod de procedură penală, solicită casarea totală a acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, într-un alt complet de judecată. În motivarea recursului recurentul invocă blîndețea pedepsei prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal și că la stabilirea pedepsei instanțele de judecată nu au ținut cont de prevederile art.75 Cod penal.

Verificînd argumentele recursului în raport cu actele cauzei, Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Din conținutul recursului rezultă, că recurentul indică temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, ori decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, sau motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, ori s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale - temeiuri care nu și-au găsit confirmarea. În sensul vizat, Colegiul penal constată că aceste temeiuri, la care se referă autorul recursului, nu sunt aplicabile din punct de vedere al erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel, care corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, fiind legală și întemeiată. Totodată, Colegiul penal reține că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanța de apel, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor 3 inculpatului Goncearov S. în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, însă critică hotărîrea contestată numai în partea stabilirii pedepsei, considerînd că greșit i- au fost aplicate prevederile art. 90 Cod penal, și astfel, solicită stabilirea unei pedepse privative de libertate, cu excluderea acestui articol. În acest context, Colegiul lărgit enunță că potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și respectiv la rîndul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane. Conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Astfel, Colegiul penal relevă că sancțiunea art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, în baza căruia inculpatul Goncearov S. a fost condamnat, prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 6 ani. Potrivit prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, limitele sancțiunii închisoarii se reduc cu o treime. Conform art. 16 Cod penal, această infracțiune se atribuie la categoria celor grave. Prin sentința primei instanțe, menținută prin decizia instanței de apel, cauza fiind judecată în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul Goncearov S. a fost condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa orice funcții și de a exercita orice activitate în circulația substanțelor narcotice pe un termen de 3 ani, iar în temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani. Conform art.90 alin.(1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție, instanța de judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, ajungînd la concluzia că nu este rațional ca aceasta să execute pedeapsa stabilită, este în drept să dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului pe un termen de probă, în limitele de la 1 la 5 ani. 4 Infracțiunea comisă de inculpat face parte din categoria celor grave, a recunoscut vina, s-a căit de cele comise, antecedente penale nu are, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, circumstanțe agravante nu au fost stabilite, cauza a fost judecată în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală - criterii care întrunesc condițiile de aplicare ale prevederilor art. 90 Cod penal. Neîntemeiat instanța de recurs ordinar mai consideră și argumentul recurentului precum că atît prima instanță, cît și instanța de apel, la stabilirea pedepsei inculpatului Goncearov S. nu au ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal, care indică criteriile generale de individualizare a pedepsei, deoarece poartă un caracter declarativ, nefiind confirmat prin careva probe concludente și pertinente. În cele din urmă, careva impedimente în suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite inculpatului Goncearov S. nu au fost stabilite în speță, din care motive, instanța de recurs concluzionează că inculpatului i-a fost numită pedeapsa corect în limitele legii. Astfel, Colegiul penal conchide că temeiurile pentru recurs ordinar declarat de procuror, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmarea în instanța de recurs și din aceste considerente recursul urmează a fi declarat inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Gavriliță Vitalie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 februarie 2015, în cauza penală privindu-1 pe Goncearov Serghei Vladimir, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată la 26 august 2015. Președinte Ursache Petru Judecători Timofti Vladimir Alerguș Constantin Copia corespunde originalului Judecător Timofti Vladimir 5 6