1ra-1072/15 — Art.217 alin.4 lit. b CP

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 20 februarie 2015, cauza fiind examinată în baza art.364/1 Cod de procedură penală, Rotaru Nicolae a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal la 4 (patru) ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de circulația substanțelor narcotice, psihotrope și precursorilor pe un termen de 3 (trei) ani. Conform art. 90 Cod penal pedeapsa stabilită lui Rotaru Nicolae a fost suspendată pe un termen de probă de 2 (doi) ani.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a stabilit că, Rotaru Nicolae, avînd intenția de a păstra substanțe psihotrope pentru consum personal, la data de 22.06.2014, în jurul orelor 01 și 10 min, aflîndu-se în curtea blocului locativ nr. 80/5 din str. Albișoara, mun. Chișinău, avînd un 1 comportament suspect, a fost stopat de către inspectorul inferior de patrulare a batalionului nr. 2 a INP Zabolotnîi Octavian și fiind condus la SP-3 a IP Rîșcani al DP mun. Chișinău din str. Tudor Vladimirescu 1, mun. Chișinău de la acesta au fost ridicate 22 de pastile de culoare violetă, care au fost sigilate într-un plic din hîrtie de culoare albă și remise pentru efectuarea expertizei chimice. Conform raportului de expertiză nr. 5679 din 25.07.2014, cele 22 de comprimate de culoare violetă care au fost prezentate la expertiză conțin MDMA (3,4 metilendioximetamfetamin) care fac parte din categoria substanțelor psihotrope. Cantitatea substanței psihotrope MDMA în cele 22 de comprimate constituie în total 5,37 grame. Conform Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, cantitatea de 5,37 grame de substanță psihotropă - MDMA reprezintă proporții deosebit de mari.

Nefiind de acord cu sentința procurorul a declarat apel, prin care a solicitat casarea parțială a acesteia, din motivul blîndeții pedepsei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Rotaru Nicolae Mihail să fie recunoscut culpabil în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal și să-i fie stabilită în baza acestui articol, cu aplicarea prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală, pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de circulația substanțelor narcotice, psihotrope și precursorilor pe un termen de 3 ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis. În motivarea apelului a indicat că: - instanța de fond n-a luat în considerație toate circumstanțele cauzei, adică nu a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite de inculpatul Rotaru Nicolae fapt că el a săvîrșit o infracțiune gravă, de circumstanțele și motivul comiterii acesteia, de faptul că nu a colaborat cu organul de urmărire penală pentru a identifica sursa de distribuire a substanțelor narcotice, de modul de viață al inculpatului care nu este implicat în vreo activitate stabilă și utilă societății, de personalitatea inculpatului, care avînd pe rolul instanței de judecată o cauză penală, a comis o altă infracțiune legată de circulația ilegală a substanțelor narcotice, aflîndu-se în arest preventiv pe o altă cauză penală și fiind escortat în ședința de judecată din Penitenciarul nr. 13. - la individualizarea pedepsei, instanța nu a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 75 Cod penal inclusiv de influența pedepsei asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de faptul că condamnatul Rotaru Nicolae va fi efectiv în imposibilitate de a executa pedeapsa cu condamnare, deoarece se află în arest preventiv pe o altă cauză penală, iar 2 suspendarea condiționată a executării pedepsei poate doar să încurajeze comiterea pe viitor de către inculpat și alte persoane a altor infracțiuni. 3.1. Sentința a fost atacată cu apel și de către avocatul Caminscaia Aliona în interesele inculpatului Rotaru Nicolae, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului prevăzut pentru prima instanță prin care să fie numită pedeapsa mai blîndă. În motivarea apelului înaintat, a invocat că la stabilirea categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului și de condițiile de viața ale familiei acestuia. Nu a fost luat în considerație faptul că Rotaru Nicolae vina în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. 4 lit. b) Cod penal a recunoscut-o pe deplin și a solicitat examinarea cauzei într-o procedură specială în baza art. 364/1 Cod de procedură penală și se află prima dată pe banca acuzaților și regretă cele săvîrșite.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2015, a fost respins apelul declarat ca nefondat și menținută sentința fără modificări. 4.1. În argumentarea soluției adoptate instanța de apel a considerat că: - la stabilirea pedepsei inculpatului Rotaru Nicolae, instanța de fond a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite - de faptul că a comis o infracțiune care face parte din categoria infracțiunilor grave; de motivul infracțiunii - de faptul că inculpatul păstra substanțele psihotrope pentru folosința personală; de persoana celui vinovat - inculpatul este tînăr, pentru prima dată este atras la răspundere penală, la evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se află, anterior nu a fost judecat; de circumstanțele atenuante - recunoașterea vinei și căința sinceră; circumstanțe agravante lipsind; - instanța de fond corect a stabilit pedeapsa inculpatului Rotaru Nicolae prin prisma art. 364/1 Cod de procedură penală, dat fiind cererea personală și autentică a inculpatului, și a determinat pedeapsa în limita sancțiunii prevăzute în dispoziția art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal de la care a dedus reducerile stabilite de art. 364/1 alin. (8) Cod de Procedură Penală; - instanța de fond a menționat în mod justificat că suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 90 alin. (4) Cod penal poate avea loc și în cazul unei infracțiuni grave, iar în speță nu este nici un impediment pentru aplicarea acestei norme de drept, iar pedeapsa este stabilită inculpatului cu respectarea prevederilor art. 61, 75-76, 90 Cod penal și art. 364/1 Cod de procedură penală, în limita sancțiunii normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat, ținîndu-se seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gradul pericolului 3 social al infracțiunii comise, de persoana acestuia și de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Astfel, Colegiul penal conchide că pedeapsa aplicată inculpatului este individualizată conform prevederilor legale.

Împotriva deciziei menționate procurorul declară recurs ordinar, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală solicitînd casarea parțială a acesteia în partea stabilirii pedepsei în privința inculpatului Roatru Nicoale, cu excluderea art. 90 Cod penal din pedeapsa aplicată. În motivarea recursului se indică că, instanțele de judecată la stabilirea pedepsei cu suspendarea condiționată a executării pedepsei au ignorat faptul că inculpatul Rotaru Nicolae avînd pe rolul instanței de judecată o cauză penală, a comis o altă infracțiune legată de circulația ilegală a substanțelor narcotice, astfel neîntemeiat aplicînd prevederile art .90 Cod penal.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. Colegiul penal reține că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului și critică decizia instanței de apel numai cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului, temei încadrat în prevederile art.427 alin.(1) pct.10 Cod de procedură penală. Analizînd temeiul invocat, în raport cu circumstanțele și materialele cauzei, Colegiului consideră, că în prezenta speța acesta nu și-a găsit confirmarea, iar instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, acordînd deplină eficiență prevederilor art. art. 61,75, Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului, stabilite conform sancțiunii articolului imputat acestuia prin rechizitoriu. Așa cum se reține în doctrina penală, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, avînd deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea 4 unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia au fost condamnat inculpatul. De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvîrșite, care se măsoară după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmînd ca celelalte două criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvîrșite. Norma art.75 Cod penal indică expres, că persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Astfel, instanța de apel corect a menționat că prima instanță la stabilirea pedepsei a ținut cont pe deplin de prevederile citate - criteriile generale de individualizare a pedepsei penale și corect a ajuns la concluzia despre aplicarea art. 90 Cod penal numind inculpatului o pedeapsă echitabilă, în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului penal, luînd în considerație personalitatea inculpatului, care este tînăr, anterior nu a fost judecat, nu se află la evidența medicului narcolog sau psiholog, a recunoscut integral vina și s-a căit sincer, cauza fiind examinată în procedură simplificată în baza art. 364/1 Cod de procedură penală, nu au fost stabilite circumstanțe agravante. De asemenea Colegiul reține că, criticele formulate de recurent au fost invocate și în apel, cărora l-i s-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4.1, iar decizia instanței de apel în totul corespunde prevederilor art. 415- 417 Cod de procedură penală soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune. În atare circumstanțe, raportînd situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a hotărîrii adoptate pe cauza dată și prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de procuror, ca fiind vădit neîntemeiat. 5

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2015, în cauză penală în privința lui Rotaru Nicolae, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 21 octombrie 2015. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Liliana Catan Ion Guzun 6