1ra-854/16 — art.217/1 alin.3 lit.b, c, f CP

Dosarul nr.1ra-854/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 aprilie 2016 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecătorii Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar și cel suplimentar, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie

2015, declarate de avocatul Ursu Petru în numele inculpatului

Cebotari Ilie Anatolie, născut la 06 aprilie

1987, originar și domiciliat în mun.Chișinău,

str.Kogălniceanu 41, ap.12A.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art.2171 alin.(3) lit.b), c), f) Cod penal la 2 ani închisoare cu privarea de

dreptul de a exercita activitate în domeniu punerii în circulație a precursorilor, substanțelor

stupefiante și narcotice pe un termen de 2 ani.

Conform art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii pe un

termen de probă de 2 ani.

Prin sentința dată a fost condamnat și Rotaru Ivan, în privința căruia hotărîrile

judecătorești nu se contestă.

procedură penală, a indicat că Cebotari Ilie se învinuiește în faptul că, la începutul lunii

august 2014, la domiciliul lui Rotaru Ivan din mun.Chișinău, str.Vlaicu Pîrcălab 30, ap.5, au

fabricat substanța psihotropă metamfetamin, din care o parte au consumat-o, iar cantitatea de

0,22 grame de matamfetamin, la 10 august 2014, au înstrăinat-o lui Voronov Andrei.

Tot el, Cebotari Ilie, acționînd de comun acord și împreună cu Rotaru Ivan, prin

distribuirea rolurilor, urmărind scopul punerii în circulație ilegală a substanțelor narcotice,

psihotrope și analoagelor lor în scop de înstrăinare, la sfîrșitul lunii august - începutul lunii

septembrie 2014, la domiciliul lui Rotaru Ivan din mun.Chișinău, str.Vlaicu Pîrcălab 30, ap.5,

au fabricat substanța psihotropă metamfetamin, din care o parte au consumat-o, iar cantitatea

de 0,23 grame au înstrăinat-o la 03 septembrie 2014 lui Voronov Andrei, contra sumei de

4000 lei.

Conform listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de

substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobată prin Hotărîrea

Guvernului R.Moldova nr.79 din 23 ianuarie 2006, cantitatea metamfetaminei în limitele 0,05

- 5 grame constituie proporții mari, iar conform Hotărîrii Guvernului nr.1088 din 05.10.2004,

substanța psihotropă metamfetamin este inclusă în Tabelul nr.1- substanțele narcotice și

substanțele psihotrope neutilizate în scopuri medicinale.

partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

1

inculpatului să-i fie aplicată pedeapsa de 2 ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere și legate de administrarea precursorilor

pe un termen de 5 ani, deoarece la stabilirea pedepsei instanța nu a luat în considerație

gravitatea infracțiunii comise și pericolul social al acesteia, fiind încălcate prevederile art.61,

75 Cod penal; - instanța incorect a ajuns la concluzia că suspendarea executării pedepsei

penale conform art.90 Cod penal, va atinge scopul pedepsei penale; - instanța nu a reținut că

infracțiunea a fost comisă de inculpat cu intenție directă, în deplină conștiință de acțiunile sale

prejudiciabile, acesta realizînd substanță psihotropă în cantități mari.

fost admis apelul declarat de procuror, casată sentința, inclusiv din alte motive, și pronunțată

o nouă hotărîre, prin care lui I.Cebotari în baza art.2171 alin.(3) lit.b), c), f) Cod penal i-a fost

stabilită pedeapsa de 2 ani închisoare cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate

în domeniul farmaceutic pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

Instanța de apel a menționat că, cercetarea judecătorească în prima instanță s-a efectuat

cu respectarea dispozițiilor procesual penale privind administrarea probelor, însă instanța nu a

constatat fapta ce i se impută inculpatului, dar a indicat în partea descriptivă a sentinței că

acesta se învinuiește că a comis infracțiunea prevăzută la art.2171 alin.(3) lit.b), c), f) Cod

penal.

Astfel, respectînd dispozițiile art.409 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de apel

a constatat că Cebotari Ilie, la începutul lunii august 2014, acționînd de comun acord și

împreună cu Rotaru Ivan prin distribuirea rolurilor, urmărind scopul punerii în circulație

ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope și analoagelor lor în scop de înstrăinare, la

domiciliul lui Rotaru Ivan din mun.Chișinău, str.Vlaicu Pîrcălab 30, ap.5, au fabricat

substanța psihotropă metamfetamin, din care o parte au consumat-o, iar cantitatea de 0,22

grame de metamfetamin, la 10 august 2014, au înstrăinat-o lui Voronov Andrei.

Tot el, Cebotari Ilie, acționînd de comun acord și împreună cu Rotaru Ivan, prin

distribuirea rolurilor, urmărind scopul punerii în circulație ilegală a substanțelor narcotice,

psihotrope și analoagelor lor în scop de înstrăinare, la sfîrșitul lunii august - începutul lunii

septembrie 2014, la domiciliul lui Rotaru Ivan din mun.Chișinău, str.Vlaicu Pîrcălab 30, ap.5,

au fabricat substanța psihotropă metamfetamin, din care o parte au consumat-o, iar cantitatea

de 0,23 grame au înstrăinat-o la 03 septembrie 2014 lui Voronov Andrei, contra sumei de

4000 lei.

Conform listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de

substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobată prin Hotărîrea

Guvernului R.Moldova nr.79 din 23.01.2006, cantitiatea metamfetaminei în limitele 0,05 - 5

grame constituie proporții mari, iar conform Hotărîrii Guvernului nr.1088 din 05.10.2004,

substanța psihotropă metamfetamin este inclusă în Tabelul nr.1- substanțele narcotice și

substanțele psihotrope neutilizate în scopuri medicinale.

În motivarea soluției date instanța de apel a indicat că, analizînd cumulul de probe

administrate în cauză și analizîndu-le prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității si coroborării reciproce, constată că

vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate a fost dovedită cu certitudine și fară

echivoc, iar fapta săvîrșită de I.Cebotari corect a fost încadrată în prevederile art.2171 alin.(3)

lit.b), c), f) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a constatat că, la stabilirea pedepsei, prima instanță nu a

ținut cont de gravitatea infracțiunii comise, de pericolul ei social, de persoana inculpatului,

care a săvîrșit o infracțiune gravă și eronat a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea

acestuia este posibilă fără izolarea lui de societate, stabilindu-i pedeapsa cu aplicarea

prevederilor art.90 Cod penal.

2

Reieșind din circumstanțele cauzei și motivele invocate în apel, instanța de apel a

constatat că careva temeiuri în vederea atenuării pedepsei penale nu au fost reținute în cauză

și nu au fost aduse în instanța de apel, din care motiv a considerat absolut fondate

argumentele acuzării în acest sens.

Instanța de apel a indicat că, la aprecierea categoriei și măsurii de pedeapsă, în

conformitate cu prevederile art.6, 7, 61, 75 Cod penal, ține cont de gradul prejudiciabil și

pericolul social al infracțiunii comise, de persoana inculpatului, care a recunoscut vina, se

caracterizează satisfăcător, anterior nu a fost condamnat, de circumstanțele cauzei care

atenuează sau agravează pedeapsa, de influența pedepsei aplicate asupra vinovatului, de

scopul pedepsei penale care este cel de corectare a făptuitorului, cît și cel de prevenire a

continuării activității criminale, care în cazul lui I.Cebotari nu a fost realizat, deoarece dînsul

a comis o infracțiune gravă, cu intenție directă și absolut conștient. Astfel, instanța de apel a

concluzionat că inculpatul nu a conștientizat caracterul social periculos al faptei comise, din

care motiv este irațional de aplicat în privința acestuia prevederile art.90 Cod penal,

constatînd că corijarea și reeducarea lui poate avea loc doar prin aplicarea unei pedepse sub

formă de închisoare cu executarea ei reală.

avocatul P.Ursu în numele inculpatului I.Cebotari care, invocînd temeiul prevăzut de art.427

alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe

motiv că instanța de apel, la stabilirea pedepsei, nu a luat în considerație circumstanțele

atenuante prezente în cauză, că inculpatul a recunoscut vina și se căiește sincer de cele

comise; - instanța de apel la individualizarea pedepsei nu a luat în considerație că

circumstanțe agravante, conform prevederilor art.77 Cod penal, nu au fost stabilite și i-a

aplicat inculpatului o pedeapsă prea aspră considerînd că acestuia i se mai putea oferi o șansă

de a se corecta fără a fi izolat de societate, deoarece dînsul a comis infracțiunea care face

parte din categoria celor grave, însă cauza a fost examinată în procedură simplificată și în

acest caz apar noi limite de pedeapsă ceea ce, în opinia sa, deja se califica ca fiind o pedeapsă

mai puțin gravă.

declarat de avocat în numele inculpatului, în raport cu materialele dosarului și motivele

invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, care a solicitat declararea

inadmisibilității recursurilor, Colegiul penal concluzionează asupra inadmisibilității acestora

din următoarele considerente.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru repararea erorilor de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit textelor recursurilor, ca temei de casare a deciziei instanței de apel sînt

invocate prevederile art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul în care instanța a aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Analizînd acest temei în raport cu motivele invocate în recursuri, Colegiul penal

constată că acesta nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursurilor declarate, lipsind

temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrii contestate.

Potrivit conținutului recursurilor, recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanța de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului în baza art.2171

alin.(3) lit.b), c), f) Cod penal, și, critică hotărîrea recurată numai referitor la pedeapsa

închisorii aplicată inculpatului, solicitînd să fie aplicate față de acesta prevederile art.90 Cod

penal.

3

Motivele recurentului, precum că instanța de apel incorect a individualizat pedeapsa și

neîntemeiat nu a aplicat în privința inculpatului prevederile art.90 Cod penal, Colegiul penal

le consideră neîntemeiate.

La acest capitol Colegiul penal atestă că, potrivit art.61 Cod penal, pedeapsa penală

este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului

ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvîrșit infracțiuni,

cauzînd anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, avînd drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din

partea condamnatului, cît și a altor persoane.

Conform art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă, iar la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

instanța de judecată are obligația să țină seama de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum

și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Totodată, pedeapsa are drept scop și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din

partea inculpatului, cît și a altor persoane. Ca măsură de constrîngere, pedeapsa are pe lîngă

scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încît inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale

și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare. Chestiunea de individualizare a pedepsei

este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului,

avînd ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Colegiul penal constată că, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut

seama pe deplin de principiile de aplicare a pedepsei prevăzute de art.61 Cod penal, de

criteriile generale de individualizare a ei, stipulate în art.75 Cod penal, de toate circumstanțele

cauzei care atenuează răspunderea, inclusiv de cele enumerate de recurent în recurs, de

persoana inculpatului, de influența pedepsei aplicate asupra corijării și reeducării acestuia.

Mai mult, la numirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut cont de prevederile

art.3641 Cod de procedură penală, acesta beneficiind de o reducere cu o treime din limita de

pedeapsă prevăzută de lege, adică din maximul și din minimul prevăzut de sancțiunea normei

penale în baza căreia a fost condamnat.

Astfel, temeiul invocat de recurent privind aplicarea unei pedepse cu suspendarea

condiționată a executării ei, pe motiv că instanța nu a reținut circumstanțele atenuante

prezente în cauză, enumerate în recurs, nu pot servi drept temei de casare a hotărîrii

judecătorești, din motiv că circumstanțele invocate de recurent, precum: recunoașterea vinei,

căința sinceră, lipsa circumstanțelor agravante, au fost luate în considerație de instanță la

numirea pedepsei.

Concomitent, Colegiul penal notează că, legiuitorul acordă dreptul instanței, ținînd

cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, de a decide de la caz la caz,

posibilitatea aplicării pedepsei vinovatului cu suspendarea condiționată a executării ei și

nicidecum nu o obligă în acest sens. În speța dată, rezultă că instanța de apel, reieșind din

circumstanțele sus menționate, a considerat rațional ca inculpatul să execute real pedeapsa

stabilită, motivîndu-și soluția adoptată, indicînd din care motive a ajuns la concluzia că

corijarea și reeducarea acestuia este posibilă doar cu aplicarea pedepsei închisorii reale, astfel

că instanța și-a motivat soluția referitor la iraționalitatea numirii pedepsei inculpatului cu

suspendarea executării ei pe termen de probă.

Din acest punct de vedere se constată că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea de

drept la care face referință recurentul și, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate,

pedeapsa aplicată inculpatului este individualizată conform prevederilor legale și echitabilă

faptei comise.

4

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

În circumstanțele stabilite, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului

ordinar și cel suplimentar declarat de avocat în numele inculpatului, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar și recursului suplimentar declarat de avocatul Ursu

Petru în numele inculpatului Cebotari Ilie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 22 septembrie 2015, în cauza penală în privința lui Cebotari Ilie, ca fiind

vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 13 mai 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

5