1ra-958/2018 — art. 217 alin. 3 lit. b, e CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 217 alin. 3 lit. b, e CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-958/2018 — art. 217 alin. 3 lit. b, e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-958/2018
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
16 mai 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte GORDILĂ Nicolae
judecători CATAN Liliana
GUZUN Ion
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul în
procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 ianuarie 2018, în cauza penală privindu-i pe
MORARU Gheorghe XXXXX, născut la XXXXX,
originar și domiciliat în XXXXX;
RUSANOVSCHI Ion XXXXX, născut la XXXXX,
originar și domiciliat în XXXXX;
CEBOTARI Daniel XXXXX, născut la XXXXX,
originar din XXXXX și domiciliat în XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 26.10.2017 – 24.11.2017;
Instanța de apel: 21.12.2017 – 16.01.2018;
Instanța de recurs: 18.04.2018 – 16.05.2018.
Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 24 noiembrie 2017, adoptată în
conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza de
urmărire penală, Moraru Gh., Rusanovschi I. și Cebotari D., au fost recunoscuți vinovați și
condamnați în baza art. 217 alin.(3) lit. b), e) Cod penal, la câte 2 ani închisoare, pentru
fiecare, cu privarea acestora de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită
activitate legată de circulația substanțelor narcotice, pe un termen de 2 ani.
1
În baza art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei
aplicate inculpaților pe un termen de probațiune de 2 ani, cu obligația acestora de a nu-și
schimba domiciliul fără consimțământul consilierului de probațiune.
Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță, în fapt, a constatat că Moraru Gh.,
satisface serviciul militar în termen în unitatea militară 1002 a DTC, unde deține funcția de
pușcaș al grupei 2, plutonul 3, compania 3, batalionul 1 și gradul militar de soldat.
Moraru Gh., împreună și prin înțelegerea prealabilă cu militarul serviciului în termen al
aceleiași unități militare, soldatul Rusanovschi I., în perioada cuprinsă între 25 și 27 iulie 2017,
au transportat și păstrat pe teritoriul unității militare 1002 a DTC, substanța stupefiantă
marihuana, în proporții mari și fără scop de înstrăinare.
La 27 iulie 2017, în jurul orelor 12:50 min., în urma controlului efectuat pe teritoriul
unității militare 1002 a DTC, dislocată în mun. Chișinău, str. Tighina, nr. 34, de către
specialistul principal al serviciului căutare și cercetare al Direcției Securitate și Investigații,
căpitanul Harjevschi V., a fost depistat un pachețel de hârtie, de culoare albă, în care se afla o
masă vegetală, de culoare verde-închisă, cu miros specific, ce a fost aruncat de către militarul
serviciului în termen al unității militare 1002 a DTC, soldatul Moraru Gh.
Conform raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-4966 din 13 septembrie 2017 masa
vegetală uscată, depistată și ridicată de la soldatul Moraru Gh. reprezintă marihuana, care se
atribuie la categoria substanțelor stupefiante, cu cantitatea de 2,120 g, care, conform Listei
substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în
trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23
ianuarie 2006 și modificările ulterioare, constituie proporții mari.
Rusanovschi I. satisface serviciul militar în termen în unitatea militară 1002 a DTC, unde
deține funcția de comandant al grupei 2, plutonul 2, compania 1, batalionul 2 și gradul militar
de soldat.
Rusanovschi I., împreună și prin înțelegerea prealabilă cu militarul serviciului în termen
al aceleiași unități militare, soldatul Moraru Gh., la 25 iulie 2017, a transportat pe teritoriul
unității militare 1002 a DTC, substanța stupefiantă marihuana, în proporții mari și fără scop de
înstrăinare, pe care i-a transmis-o militarului serviciului în termen al aceleiași unități militare,
soldatului Moraru Gh.
La 27 iulie 2017, în jurul orelor 12:50 min., în urma controlului efectuat pe teritoriul
unității militare 1002 a DTC, dislocată în mun. Chișinău, str. Tighina, nr. 34, de către
specialistul principal al serviciului căutare și cercetare al Direcției Securitate și Investigații,
căpitanul Harjevschi V., a fost depistat un pachețel de hârtie, de culoare albă, în care se afla o
masă vegetală, de culoare verde-închisă, cu miros specific, ce a fost aruncat de către militarul
serviciului în termen al unității militare 1002 a DTC, soldatul Moraru Gh.
Conform raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-4966 din 13 septembrie 2017 masa
vegetală uscată, depistată și ridicată de la soldatul Moraru Gh. reprezintă marihuana, care se
atribuie la categoria substanțelor stupefiante, cu cantitatea de 2,120 g, care, conform Listei
2
substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în
trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 19 din 23
ianuarie 2006 și modificările ulterioare, constituie proporții mari.
Cebotari D. satisface serviciul militar în termen în unitatea militară 1002 a DTC, unde
deține funcția de pușcaș al grupei 2, plutonul 1, compania 3, batalionul 1 și gradul militar de
soldat.
Cebotari D., împreună și prin înțelegerea prealabilă cu militarul serviciului în termen al
aceleiași unități militare, soldatul Moraru Gh., în perioada cuprinsă între data de 25 și 27 iulie
2017, a păstrat pe teritoriul unității militare 1002 a DTC substanța stupefiantă marihuana, în
proporții mari și fără scop de înstrăinare, pe care ulterior a transmis-o militarului serviciului în
termen al aceleiași unități militare, soldatului Patrașcu M., pentru a o ascunde.
La 27 iulie 2017, în jurul orelor 12:50 min., în urma controlului efectuat pe teritoriul
unității militare 1002 a DTC, dislocată în mun. Chișinău, str. Tighina, nr. 34, de către
specialistul principal al serviciului căutare și cercetare al Direcției Securitate și Investigații,
căpitanul Harjevschi V., a fost depistat un pachețel de hârtie, de culoare albă, cu înscrisuri de
culoare neagră, care a fost predat benevol de către militarul serviciului în termen al unității
militare 1002 a DTC, soldatul Patrașcu M.
Conform raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-4966 din 13 septembrie 2017 masa
vegetală uscată, depistată și ridicată reprezintă marihuana, care se atribuie la categoria
substanțelor stupefiante, cu cantitatea de 2,357 g, care, conform Listei substanțelor narcotice,
psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și
cantitățile acestora, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006 și
modificările ulterioare, constituie proporții mari.
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, acțiunile inculpaților au fost încadrate în baza art.
217 alin. (3) lit. b), c) Cod penal, circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau
analogilor acestora fără scop de înstrăinare, adică păstrarea drogurilor în proporții mari,
fără scop de înstrăinare, săvîrșită de două persoane pe teritoriul unității militare.
Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare în termenul și modul prevăzut de art.
401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către procuror, care fără
contestarea sentinței în latura penală, a solicitat încasarea de la Cebotari D., Moraru Gh. și
Rusanovschi I., a cheltuielilor judiciare în beneficul statului, în sumă de 1680 lei, care au fost
suportate de stat pentru efectuarea expertizei chimice a substanțelor narcotice depistate la
inculpați.
În motivarea apelului, acuzatorul de stat a indicat că cheltuielile judiciare solicitate sunt
formate din efectuarea expertizei, în sumă de 1680 lei, conform pct. 11.01.01 a Anexei nr. 1 la
Hotărârea Guvernului nr. 194 din 24 martie 2017, cu privire la aprobarea tarifelor la serviciile
de expertiză judiciară prestate de Centrul național de expertize judiciare, Ministerul Afacerilor
Interne și Centrul Național Anticorupție.
3
Reieșind din sentința de condamnare din 24 noiembrie 2017, în partea rezolutivă a
acesteia instanța de judecată nu s-a expus referitor la încasarea cheltuielilor de judecată, din
atare considerente aceasta contravine prevederilor legale și anume, conform prevederilor
art.227 alin. (l) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt cheltuielile suportate
potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări ai urmăririi penale, în pct.5) alin.(2) al
aceluiași articol, este prevăzut că cheltuielile judiciare cuprind sumele cheltuite în legătură cu
efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.
Conform art.229 alin.(l) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt suportate de
condamnat sau sunt trecute în contul statului, iar în alin.(2) al aceluiași articol este prevăzut că
instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare cu excepția
sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării
inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer
interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea cheltuielilor
judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost liberat de pedeapsă sau căruia i-a fost
aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința căreia urmărirea penală a fost încetată pe
temeiuri de nereabilitare.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 ianuarie 2018, apelul
procurorului a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței fără careva modificări.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, solicitarea apelantului
de a încasa de la inculpați cheltuielile judiciare în sumă de 1680 lei, pentru efectuarea
expertizei chimice, urmează a fi respinsă ca nemotivată și lipsită de temei legal, pentru că,
potrivit art. 143 alin.(l) pct.6) Cod de procedură penală expertiza se dispune și se efectuează în
mod obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat,
inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză. Tot aici, instanța
a făcut trimitere la prevederile art.143 alin. (2) din legea procesuală, care stipulează că plata
expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face din contul bugetului de
stat.
Totodată, conform art. 227 alin.(3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare se
plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.
Conform art. 228 alin.(4) Cod de procedură penală, expertul, specialistul, interpretul,
traducătorul au dreptul la recompensă pentru executarea obligațiilor, afară de cazurile cînd le-
au executat în cadrul unei însărcinări de serviciu.
Iar, potrivit art. 15/2 alin. (2) al Legii nr.1086 din 23.06.2000, cu privire la expertiza
judiciară, constatările tehnico-științifice și medico-legale expertiza în cauzele penale se
efectuează de către expert fără perceperea taxei.
Totodată, instanța de apel reține că, prin ordonanța din 30.08.2017, a fost dispusă
efectuarea expertizei chimice în prezenta cauză penală, astfel, expertiza a fost efectuate la
indicația OUP. Drept urmare, în cazurile când expertiza a fost dispusă de către organul de
urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile
4
necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului
de stat.
Instanța de apel a constatat faptul că cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în
vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, prin numirea
efectuării expertizelor judiciare, rechizite etc., reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate
din bugetul statutului.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, procurorul a contestat-o cu recurs
ordinar, prin care solicită casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare, din motiv că
cheltuielile judiciare în sumă de 1680 lei, suportate de către stat pentru efectuarea expertizei
chimice urmează a fi încasate de la inculpați.
Procurorul indică în cererea de recurs că, la judecarea apelului, instanța de apel, urmează
să soluționeze chestiunile de drept: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă
infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă
normele de drept procesual și penal, au fost corect aplicate. În cazul în care s-ar constata
încălcări ale prevederilor legale referitor la aceste aspecte, hotărîrea instanței de fond urmează
a fi desființată cu rejudecarea cauzei.
Astfel, instanța de fond și apel în cadrul examinării cauzei și emiterii hotărîrilor nu au
luat în considerație faptul că, în pentru instrumentarea acestei cauze penale de către stat au fost
suportate cheltuieli în sumă de 1680 lei la realizarea expertizelor, sumă ce urma a fi încasată de
la inculpați în beneficiul statului, conform prevederilor art. 227 - 229 Cod de procedură penală,
iar instanța, contrar prevederilor art. 385 alin. (1) pct. 14), art. 397 pct. 5) Cod procedură
penală, nu a dispus acest fapt.
Prin urmare, se constată că soluția instanței de apel de a respinge solicitarea acuzatorului
de stat referitor la încasarea de la inculpați a cheltuielilor de judecată contravine normelor
procesual-penale în vigoare.
Potrivit prevederilor art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală „Cheltuieli judiciare sînt
cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal”
Dispoziția art. 227 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, prevede că „cheltuielile judiciare
cuprind sumele plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții vătămate,
reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților, traducătorilor și asistenților
procedurali.”
Conform art. 227 alin. (3) Cod de procedură penală „cheltuielile judiciare se plătesc din
sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate”. Aliniatul (3) a normei indicate
este o normă generală și nu obligă statul să suporte cheltuielile, ci să le achite la momentul
necesar pentru a facilita operativitatea acțiunilor organului de urmărire penală și pentru a nu
condiționa termenul rezonabil prin încasarea cheltuielilor judiciare de la părțile în proces.
Totodată, legislatorul a expus suficient de clar în art. 229 Cod de procedură penală
obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare de către condamnat.
Urmărirea și judecarea unei cauze penale ocazionează efectuarea de cheltuieli pentru
5
întocmirea și transmiterea actelor de procedură, pentru administrarea probelor și conservarea
mijloacelor materiale de probă, cu retribuirea apărătorilor, precum și cu orice alte cheltuieli
necesare normalei desfășurări a procesului penal. În cheltuielile ocazionate de administrarea
probelor se includ și sumele pentru retribuția cuvenită experților și interpreților pentru serviciul
care l-au adus justiției. Spre deosebire de procesul civil, unde sumele necesare acestor
cheltuieli sînt avansate de către reclamant, prin plata taxei de timbru, la introducerea acțiunii,
în cauzele penale, în care activitatea judiciară se desfășoară din oficiu, sumele necesare
cheltuielilor de urmărire sau de judecată sînt avansate, de regulă, de stat, prin organul judiciar
în fața căruia se află cauza penală.
Efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de săvîrșirea unei
infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei pentru aplicarea legii
penale celui ce a comis-o; ca urmare, cheltuielile judiciare sînt imputabile inculpatului
condamnat pentru săvîrșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția sa infracțională,
deoarece fară săvîrșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat.
Obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și integrală;
întrucît săvîrșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea urmăririi penale si a
judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului, obligația de a suporta cheltuielile
judiciare îi revine în principal acestuia, chiar dacă partea vătămată și partea civilă au
determinat, prin cererile lor, producerea unor cheltuieli; de asemenea, obligația de a suporta
cheltuielile judiciare este integrală, incluzînd toate cheltuielile necesare pentru pronunțarea
unei hotărîri de condamnare de către prima instanță.
În astfel de circumstanțe, partea acuzării consideră că cheltuielile de judecată suportate de
către stat în cauza penală de învinuire a lui Moraru Gh., Rusanovschi Ion și Cebotari D.
urmează să fie încasate din contul acestora.
În drept, recurentul își întemeiază cererea pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de
procedură penală.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procuror, în
baza materialelor din dosar și raportat la criticele recurentului, Colegiul penal conchide asupra
inadmisibilității acestuia, pentru următoarele motive.
Cu titlu introductiv, se relevă că soluția de inadmisibilitate a recursului depus de procuror
se întemeiază, în drept, pe dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, potrivit
căreia instanța examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă asupra
inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că cererea este vădit neîntemeiată.
Dispoziția art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs
examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală,
care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate corespunzător de către recurent.
Prin urmare, recursul este declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, atunci când titularul
acestuia invocă în cerere temeiuri care în mod evident nu sunt subsecvente circumstanțelor
6
cauzei, sau când argumentele formulate de recurent nu au un fundament juridic.
În esență, la caz, reieșind din criticele expuse de procuror, se constată că acesta contestă
decizia instanței de apel, de altfel și soluția primei instanțe, în exclusivitate din considerentul
că instanțele nu au admis demersul părții acuzării de a dispune încasarea cheltuielilor judiciare
de la inculpați în cuantum de 1680 lei, suportate de stat pentru instrumentarea acestui dosar.
Verificând actele cauzei, raportat la alegațiile procurorului, instanța de recurs ajunge la
concluzia că cele avansate de recurent, nu și-au găsit confirmarea, iar soluțiile adoptate pe
marginea acestei spețe atât de către instanța de fond, cât și de cea de apel, sunt legale,
întemeiate și urmează a fi menținute integral.
Așadar, Colegiul penal găsește vădit nefondată revendicarea procurorului în partea ce ține
de pretinsa încălcare admisă de instanța de apel, prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de
procedură penală, privitor la neîncasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului pentru
efectuarea expertizei, dat fiind că, în dispoziția art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală, este
stipulat expres că expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea
circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu
poate fi stabilit adevărul. În situația când efectuarea expertizei a fost dispusă de către organul
de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile
necesare pentru efectuarea acesteia urmează a fi achitate din contul mijloacelor bănești ale
bugetului de stat, nu din contul inculpatului.
Din actele cauzei se constată că expertiza chimică nr. 34/12/1-R-4966 din 13.09.2017 a
fost ordonată de ofițerul superior de urmărire penală Ablak L. în vederea constatării
provenienței și denumirii preparatelor ridicate de la inculpați. (a se vedea f.d. 94, vol. I)
Potrivit art. 75 alin. (3) din Legea nr. 68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza
judiciară și statutul expertului judiciar, în cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea
expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu
excepția cazurilor prevăzute la art.142 alin.(2) din Codul de procedură penală. Excepția despre
care ne relevă legiuitorul cuprinsă în art. 142 Cod de procedură penală, nu este incidentă
cauzei date.
Prin urmare, corect instanța de apel a statuat asupra faptului că, plata pentru efectuarea
expertizei chimice în sumă de 1680 lei, urmează a fi încasată din contul bugetului de stat, dar
nu a inculpaților.
Pe lîngă acestea, se remarcă că, conform art.229 alin.(l) Cod de procedură penală,
cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.
Din ansamblul considerentelor care preced, rezultă că cheltuielile suportate pentru
efectuarea expertizei nominalizate urmează a fi acoperite de bugetul de stat, acestea neputând
face obiectul unei rambursări din partea inculpaților, în cazul în care aceștia nu sunt
ordonatorii unei atare acțiuni procesuale.
Avînd în vedere cele expuse, instanța de recurs conchide că, în prezenta cauză nu se
constată admiterea erorilor de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, iar
7
la judecarea acestei cauze în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante,
prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală și a pronunțat o hotărîre legală și întemeiată,
neexistând vreun temei pentru admiterea recursului în sensul declarat de procuror.
În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în procuratura de
circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 16 ianuarie 2018, în cauza penală privindu-i pe Moraru Gheorghe XXXXX,
Rusanovschi Ion XXXXX și Cebotari Daniel XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 iunie 2018.
Președinte GORDILĂ Nicolae
Judecător CATAN Liliana
Judecător GUZUN Ion
8