1ra-1173/2017 — art. 349 alin. 2 lit. a CP

1ra-1173/2017 — art. 349 alin. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1173/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte: Ghenadie Nicolaev,

Judecătorii: Petru Moraru, Nadejda Toma, Vladimir Timofti și Constantin Alerguș,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Gavriliță Vitalie, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 mai 2017, în cauza penală în

privința lui

Petcov Serghei xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 22.12.2016 – 01.03.2017;

Instanța de apel: 22.03.2017 – 04.05.2017;

Instanța de recurs: 19.06.2017 – 07.11.2017.

A C O N S T A T A T:

probelor administrate în faza de urmărire penală, Petcov Serghei a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal, la 4 (patru) ani închisoare,

cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat

pentru perioada de probațiune de 3 (trei) ani.

10 octombrie 2016, aproximativ la ora 13:10, Petcov Serghei, aflându-se pe adresa

mun. Chișinău, str. Calea Ieșilor, 61, în apropierea stației Peco „Petrom”, dându-și seama

de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările prejudiciabile, dorind și

admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, în momentul în care urma să fie

reținut de către colaboratorii de poliție, Pleșca Octavian și Simionov Constantin, a opus

rezistență fizică, aplicându-i celui din urmă mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în

regiunea feței, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 3519 din

09 decembrie 2016, vătămări corporale neînsemnate.

Ulterior, continuându-și acțiunile criminale îndreptate spre atingerea scopului

infracțional, Petcov Serghei, urmărind scopul aplicării violenței periculoase pentru viața

sau sănătatea persoanei, intenționat, în timpul reținerii i-a aplicat lui Pleșca Octavian o

lovitură cu piciorul în regiunea mâinii drepte, astfel, cauzându-i conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 5627 din 08 noiembrie 2016, vătămare medie a integrității

corporale.

individualizării pedepsei penale cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

1

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Petcov Serghei, în baza

art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe

termen de 4 ani, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Pentru motivarea cerințelor înaintate, procurorul a menționat că deși prima instanță

corect a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal, totuși la

individualizarea pedepsei penale instanța de judecată a reținut că „inculpatul

Petcov Serghei a săvârșit o infracțiune gravă, a pus în pericol viața și sănătatea părților

vătămate, la momentul săvârșirii infracțiunii se afla sub influența drogurilor, nu este

angajat în câmpul muncii ducând un mod de viață parazitar, este caracterizat negativ”.

În acest context, apelantul a remarcat că prima instanță nu a ținut cont de scopul

pedepsei penale, care primordial trebuie să restabilească echitatea socială și să prevină

săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane.

Astfel, în opinia acuzatorului de stat, pedeapsa aplicată de către instanța de

judecată inculpatului Petcov Serghei nu corespunde gravității infracțiunii săvârșite,

personalității lui și pericolului social pe care îl reprezintă.

respins ca nefondat apelul și menținută sentința.

Pentru pronunțarea soluției nominalizate, instanța de apel a menționat că din

cercetarea suplimentară a probelor administrate de prima instanță în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, rezultă că acțiunile inculpatului corect au

fost încadrate în baza art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal, vinovăția acestuia fiind dovedită

pe deplin.

Cu referire la criticile titularului de apel privind blândețea pedepsei stabilite în

privința lui Petcov Serghei, instanța de apel a menționat, că pedeapsa penală, potrivit

art. 61 Cod penal, este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și

reeducare a condamnatului, care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia,

cât și a altor persoane.

Având în susținere prevederile art. 75 Cod penal, instanța de apel a concluzionat

că pedeapsa stabilită inculpatului corespunde limitelor sancțiunii prevăzută de art. 349

alin. (2) lit. a) Cod penal, fiind respectate toate regulile ce caracterizează stabilirea

pedepsei, atât în ce privește cuantumul acesteia cât și modul de executare.

În concluzie instanța de apel a accentuat, că pedeapsa aplicată inculpatului de către

prima instanță este corectă și proporțională în raport cu infracțiunea săvârșită, corespunde

scopului instituit de Legea penală, or, aplicarea unei sancțiuni mai aspre nu va fi în

concordanță cu scopul legal al pedepsei penale.

contestat decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia cu

remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului acuzatorul de stat menționează, că instanța de apel, contrar

prevederilor art. 61 Cod penal, menținând o decizie de condamnare cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea unei infracțiuni cu un grad de

prejudiciabilitate sporit, fiind periclitată ordinea de drept, nu a realizat că la caz nu va fi

atins scopul principal al legii penale, și anume prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

de către inculpat, precum și de către alte persoane.

Remarcă procurorul că instanțele de fond s-au limitat doar la descrierea art. art. 7,

61, 75-77, 90 Cod penal, fără a face referire la argumentele care au servit la invocarea

acestor temeiuri, ignorând prevederile art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală.

2

Consideră recurentul că potrivit prevederilor art. 78 Cod penal, instanțele de fond

i-au stabilit inculpatului un termen minim de pedeapsă, însă dacă instanța a ajuns la

concluzia suspendării condiționate a executării pedepsei, atunci aceasta era obligată să

indice motive suplimentare. Or, la caz instanțele de fond nu au identificat circumstanțele

prevăzute la art. 76 Cod penal.

La fel, susține recurentul că instanța de apel nu a motivat pe deplin concluzia de

aplicare a prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal, greșit concluzionând că corectarea

inculpatului este posibilă fără a fi izolat de societate.

Astfel, în opinia recurentului instanța de apel a ignorat prevederile art. 75 Cod

penal, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în partea specială a Codului penal și în

strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a acestui cod.

În contextul celor expuse, acuzarea consideră greșite concluziile instanței de apel

în partea individualizării pedepsei stabilite inculpatului și în contradicție cu probatoriul

administrat la etapa urmăririi penale și cercetării judiciare, neconforme scopului legii

penale și principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale.

Luând în considerație că infracțiunile în cauză au o amploare răspândită în

Republica Moldova, de faptul că infracțiunea săvârșită de inculpat atentează la ordinea

publică și activitatea organelor de drept, la sănătatea și integritatea corporală a persoanei,

procurorul consideră că instanța de judecată urma a pedepsi inculpatul mai aspru pentru

a evita contribuirea la dezvoltarea în rândul cetățenilor a sentimentului că nu pot beneficia

de o protecție adecvată din partea statului și curmarea încrederii infractorilor în faptul, că

vor fi blând pedepsiți.

La stabilirea pedepsei, instanțele de judecată urmau să țină cont și de faptul, că

inculpatul a săvârșit faptele incriminate cu intenție directă, dându-și bine seama de

consecințele ce urmau să survină, aflându-se într-un loc public, în prezența mai multor

persoane, acțiunile sale fiind manifestate față de o persoană publică, redând acțiunilor

sale un caracter de periculozitate sporită.

Reieșind din personalitatea inculpatului, recurentul accentuează că acesta a săvârșit

o infracțiune gravă, a pus în pericol viața și sănătatea părților vătămate (colaboratori de

poliție), că la momentul săvârșirii infracțiunii se afla sub influența drogurilor, inculpatul

nu a negat faptul că este dependent de substanțe narcotice, că nu este angajat în câmpul

muncii ducând un mod de viață parazitar, că se caracterizează negativ.

De asemenea, acuzarea consideră că în privința inculpatului aplicarea unei pedepse

mai blânde decât închisoarea, poate doar să încurajeze săvârșirea pe viitor a altor

infracțiuni și nu ar putea fi realizate scopurile pedepsei penale stipulate în art. 61 Cod

penal: restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni. Corectarea inculpatului, ca scop al pedepsei penale,

presupune conștientizarea celor săvârșite și reîncadrarea în activitatea societății, pe când

comportamentul acestuia denotă lipsă de încredere, din care cauză este imposibilă

corectarea și reeducarea inculpatului fără izolarea reală de societate.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi respins din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și numai în

raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

3

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în

art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, adoptând

soluția respectivă în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea

condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și

motivată.

Din conținutul recursului declarat se constată că, procurorul a invocat drept temei

pentru recurs pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel, în cazurile când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, precum și când

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Așadar, în esență, procurorul manifestă dezacordul cu aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal în privința inculpatului, însă Colegiul penal consideră neîntemeiate

argumentele formulate sub aspectul blândeții pedepsei aplicate, deoarece instanța de apel

corect a ajuns la concluzia aplicării în privința lui Petcov Serghei a pedepsei închisorii cu

suspendarea condiționată a executării acesteia, pentru perioada de probațiune de 3 ani.

Potrivit dispozițiilor art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de

cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând

cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu

este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de

probațiune. În acest caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate

dacă, în perioada de probațiune pe care a fixat-o, condamnatul nu va săvârși o nouă

infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i

s-a acordat.

Cu referire la circumstanțele enunțate, Colegiul penal menționează că persoanei

declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, adică în limitele sancțiunii

legii în baza căreia persoana a fost condamnată, iar în cazul în care nu sunt careva

impedimente, instanța este în drept să aplice și prevederile art. 90 Cod penal.

În speță, se constată că inculpatul Petcov Serghei a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, la 4 ani închisoare, iar în baza art. 90 Cod penal,

executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 3 ani.

Pentru pronunțarea unei astfel de soluții, instanțele de fond au reținut că potrivit

criteriilor generale de individualizare a pedepsei penale, inculpatul a săvârșit o infracțiune

care face parte din categoria infracțiunilor grave, prin care fapt a pus în pericol viața și

sănătatea părților vătămate, inculpatul a recunoscut că este dependent de substanțe

4

narcotice și a acționat fiind sub influența acestora, este caracterizat negativ, nu este

angajat în câmpul muncii și duce un mod de viață parazitar.

Totodată, raționamentul instanțelor judecătorești privind suspendarea condiționată

a executării pedepsei aplicate, se rezumă la faptul că inculpatul anterior nu a fost

condamnat și nu are antecedente penale.

În opinia instanței de recurs, având la bază totalitatea circumstanțelor enumerate,

instanța de apel întemeiat a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii pentru

perioada de probațiune de 3 ani.

Or, în acest sens instanța de apel corect a remarcat că prin aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal, inculpatul Petcov Serghei nu este absolvit definitiv de amenințarea

legii penale, deoarece perioada de probațiune nu presupune altceva decât o șansă oferită

inculpatului de a se corecta și de a stimula obligativitatea respectării ordinii publice în

general, și a autorității legii penale - în principal, iar la o potențială încălcare a legislației

penale, în mod obligatoriu se va lua în considerație și pedeapsa stabilită prin sentința

adoptată în speță.

Sub aspectul prevederilor legale citate, Colegiul statuează că pedeapsa este

echitabilă atunci când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor sale,

proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea

echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți,

perturbate prin infracțiune.

Mai mult, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la

realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte

persoane.

Practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor

sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la

consecințe contrare scopului urmărit.

La fel, în literatura de specialitate s-a afirmat în mod întemeiat, că a aplica o

pedeapsă necorespunzătoare gravității proprii infracțiunii, ar însemna fie a-l supune pe

infractor unui spor de privațiuni sau de restricții ce nu este necesar pentru a corecta

conduita sa, fie dimpotrivă, a-i impune o suferință care, datorită intensității sale reduse,

în loc să-l intimideze și să-l îndrepte, mai degrabă îl încurajează să persevereze în

încălcarea legii penale.

Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să

înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Așadar, în viziunea instanței de recurs, instanțele de fond corect au apreciat că

scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea reală a acesteia, deoarece din

circumstanțele speței rezultă că nu au fost constatate careva impedimente pentru aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului.

Prin urmare, se conturează concluzia că atât prima instanță cât și instanța de apel

la compartimentul individualizării pedepsei au acordat deplină eficiență prevederilor

legale și just au conchis că, corectarea și reeducarea inculpatului poate avea loc în

condițiile aplicării pedepsei închisorii cu suspendarea condiționată a executării acesteia,

ce va atinge scopul restabilirii echității sociale, precum și prevenirea săvârșirii noilor

infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane.

Față de cele descrise mai sus, Colegiul penal constată că, concluzia instanțelor de

fond corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind

5

motivată și aplicată în limitele legii, situație ce impune soluția respingerii, ca inadmisibil,

a recursului ordinar declarat.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Gavriliță Vitalie, cu menținerea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 04 mai 2017, în cauza penală în privința lui Petcov Serghei

xxxxx.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 decembrie 2017.

Președinte Ghenadie Nicolaev

Judecătorii Petru Moraru

Nadejda Toma

Vladimir Timofti

Constantin Alerguș

6